Referat Nasterea Bisericii Crestine Romane

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Nasterea Bisericii Crestine Romane si de asemenea puteti face Download Referat Nasterea bisericii crestine Romane

Citeste fragmente din Referat Nasterea Bisericii Crestine Romane

NASTEREA BISERICII CRESTINE ROMANE Crestinismul este a doua mare religie monoteista a lumii , intemeiata pe invatatura , persoana si viata lui Iisus , numit si Mesia (Mantuitorul) in limba greaca Hristos. Asadar crestin inseamna adeptul invataturii lui Iisus Hristos . Crestinismul s-a nascut in partea orientala a Imperiului roman in secolul I al erei noastre , numita si era crestina . El s-a facut cunoscut gratie discipolilor lui Iisus si unor scrieri elaborate in primele secole ale erei crestine . De asemenea , prima carte a Bibliei , Vechiul Testament , creatie a poporului evreu , dupa cum am vazut , prezinta semintia lui David in care se va naste Iisus , precum si primul Legamant cu Dumnezeu , pe care Iisus il va intari , tot in Vechiul Testament este prevestita , in mai multe randuri venirea lui Mesia . Asa cum spune Biblia , itemeierea Bisericii noastre, a avut loc la Cincizecime, atunci cand  Duhul Sfant - in chipul unor limbi ca de foc - S-a pogorat asupra Sfintilor Apostoli, aflati in Ierusalim. Au fost botezati atunci ca la trei mii de suflete, constituindu-se astfel prima comunitate sau obste de credinciosi. Dupa anumite marturii istorice –intre care si o relatare a lui Eusebiu din Cezareea Palestinei , primul istoric bisericesc –ca si dupa traditia locala , ca si unele toponime din Dobrogea si din stanga Prutului , atesta de asemenea prezenta si propovaduirea Sfantului Andrei in aceste locuri ,intre Dunare si Marea Neagra Dobrogea de mai tarziu,cunoscut in izvoarele antice sub numele de „Scitia”.In anul 46 al erei crestine teritoriul respectiv a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior, iar in anul 297, in timpul lui Diocletian, a devenit o provincie aparte, numita „Scythia Minor”. Traditia privitoare la aceasta predica „apostolica” in Scitia este intalnita in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in cursul persecutiei imparatului Decius (249-251), In sprijinul evanghelizarii acestui teritoriu de catre Sfantul Andrei, se pot invoca si cateva „marturii indirecte”. Exista, de pilda, cateva colinde si creatii folclorice dobrogene si din stanga Prului. Crestinismul in Dacia in anul 106, imparatul Traian a cucerit o parte din teritoriul fostului stat al geto-dacilor, condus de regele Decebal, care a fost transformat in provincie romana (Transilvania, Banatul, Oltenia si o parte din Muntenia de mai tarziu). In urma acestor schimbari de ordin politic-teritorial, s-au creat conditii favorabile pentru propagarea noii invataturi si in nordul Dunarii. Se poate vorbi de anumiti „misionari neoficiali” recrutati dintre colonisti, soldati din armata romana, negustori sau sclavi, care imbratisasera credinta crestina inainte de a veni in Dacia. In secolul al III-lea numarul acestor misionari „laici” a sporit prin anumiti captivi crestini - pe care gotii - stabiliti atunci in teritoriile nord-dunarene - ii aduceau aici din Asia Mica, unde crestinismul era cunoscut din „veacul apostolic”. Din randul lor, unii erau hirotoniti ca episcopi, horepiscopi, preoti si diaconilui Insa , religia crestina a intampinat greutati , datorita faptului ca pana in anul 313 –cand imparatul Constantin cel Mare i-a acordat libertate prin cunoscutul „Edict de la Mediolanum(Milan) „ era considerata „religia illiata” Dupa retragerea administratiei si a legiunilor romane din dacia (271-275) s-au creat premise favorabile pentru raspandirea crestinismului in spatiul carpato-dunarean . Un argument puternic pentru vechimea crestinismului la romani il constituie numeroasele cuvinte cu sens religios din fondul principal lexical al limbii romane , care sunt de origine latina . Acest lucru este confirmat si de un numar apreciabil de piese arheologice paleocrestine, descoperite in peste o suta de asezari daco-romane (in numar mult mai mare s-au descoperit in Scythia Minor). Intre cele mai semnificative retinem: „gema de la Potaissa” (azi Turda) cu o serie de reprezentari simbolice, intre care si Bunul Pastor; o tablita votiva (donarium) de la Biertan, langa Medias, cu inscriptia „Ego Zenovius votum posul” si un disc cu monograma lui Hristos (XP); un fragment ceramic descoperit la Porolissum (azi Moigrad, jud. Salaj); mai multe opaite (lampi) de bronz sau de lut ars, decorate cu semnul crucii sau cu monograma lui Hristos, descoperite mai ales in centrele urbane ale fostei provincii, etc. Deci procesul de romanizare era indisolubil legat de procesul de crestinare a populatiei autohtone si a obstilor romane . Un lucru care trebuie subliniat in chip deosebit este acela ca - pentru secolul IV - avem primele dovezi literare si arheologice privind existenta unor lacasuri de cult in teritoriile daco-romane nord-dunarene. Astfel de biserici paleocrestine s-au construit peste ruinele castrului roman de la Slaveni (jud. Olt); iar la Porolissum (azi Moigrad, jud. Salaj) un fost templu pagan a fost transformat in lacas de cult crestin. In alte doua centre s-au descoperit fundatiile unor bazilici si anume la Sucidava (azi Celei-Corabia, jud. Olt), cu o serie de inscriptii crestine in limba greaca si la Morisena (azi Cenad, jud. Timis). Se pare ca si actuala lucrare din Densus (jud. Hunedoara) este un fost monument funerar roman transformat in lacas de cult crestin prin secolul al IV-lea. In cursul persecutiei imparatului Diocletian (284-304) impotriva crestinismului , care de infrunta cu religia oficiala , actele martirice inregistreaza un numar insemnat de martiri in Dobrogea de azi. Datorita inmultirii numarului crestinilor si a influentei noii credinte in mare , a inceput procesul de organizare bisericeasca a comunitatilor crestine . Izvoarele istorice au dovedit ca inca de la inceputul secolului al IV-lea, deci indata dupa promulgarea edictului de la Mediolanum din 313, sunt atestate documentar aproximativ 15 scaune episcopale in diferite cetati de pe malul drept al Dunarii, in provinciile romane Pannonia Inferior, Dacia Ripensis si Moesia Inferior (azi in Iugoslavia si mai ales Bulgaria) - la Sirmium, Singidunum, Viminacium,Oescus etc , ai caror titulari au participat la lucrarile unor Sinoade ecumenice sau locale. In chip deosebit trebuie aratat ca acum a inceput traducerea Bibliei in limba gotica, folosind si un alfabet nou, creat de el. Prin anul 348 a fost nevoit sa se refugieze - cu multi credinciosi - in sudul Dunarii, din cauza persecutiilor indreptate impotriva crestinilor de conducatorii gotilor, continuandu-si acolo activitatea pana la moarte (c. 381-383). In secolul al VI-lea Scythia Minor era o „provincie mitropolitana”, iar titularul ei devenise mitropolit, avand 14 episcopii sufragane, in principalele orase ale provinciei. Toate aceste scaune episcopale - inclusiv Tomisul - erau in legatura directa cu Patriarhia din Constantinopol, noua capitala a imperiului, principiu consfintit printr-o hotarare a Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Deci erau legati de Roma prin limba, iar de Constantinopol prin credinta. Din toate acestea, se poate desprinde constatarea ca nu poate fi vorba de o increstinare a stramosilor nostri la o anumita data, de o convertire a lor in masa, din ordinul conducatorilor politici sau in urma activitatii unor misionari oficiali, cum este cazul altor popoare din jur. La daco-romani procesul de increstinare are o nota specifica, in sensul ca a durat cateva secole, fiind rezultatul contactului direct al populatiei autohtone si al colonistilor cu propovaduitorii noii credinte religioase. Limba latina si credinta crestina au fost factorii care au contribuit la consolidarea procesului de unificare etnica, lingvistica si spirituala a autohtonilor cu noii veniti in Dacia, de neamuri si credinte diferite. Romanizarea si crestinarea au fost doua procese paralele, incat se poate spune ca la incheierea lor a aparut in istorie un popor nou, cel roman, cu o credinta noua, cea crestina, cu alte cuvinte poporul roman s-a nascut crestin. 쥁@