Referat Sfantul Duh Sfintitorul

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Sfantul Duh Sfintitorul si de asemenea puteti face Download Referat Sfantul Duh Sfintitorul

Citeste fragmente din Referat Sfantul Duh Sfintitorul

Sfantul Duh Sfintitorul. Lucrarea Lui in Biserica si in lume. Sfantul Duh, Sfintitorul si Domnul-de-viata-facatorul este a treia persoana a Sfintei Treimi. El este consubstantial, adica de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Fiul si egal cu Ei. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne descopera limpede aceasta invatatura despre Duhul Sfant. Astfel, Mantuitorul ne invata ca Duhul Sfant are fiinta dumnezeiasca de la Tatal, prin purcedere "Iar cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi pentru Mine"(Ioan 15, 26). Sfintii Parinti, in privinta purcederii Duhului Sfant, invata ca Acesta purcede numai de la Tatal, ca in Sfanta Treime e numai un izvor si pentru Fiul si pentru Sfantul Duh. Sfantul Atanasie spune: "Sfantul Duh este din Tatal, nu facut, nici plasmuit, nici nascut, ci purces". "Dumnezeu si Tatal, zice el, este singur pricinuitor celor doi si nenascut; iar Fiul din singur Tatal, pricinuit si nascut; iar Duhul din singur Tatal, pricinuit si purces, iar prin Fiul in lume trimitandu-se". La randul sau Sfantul Ioan Damaschin spune: "Duhul cel Sfant, spunem ca este din Tatal si il numim Duh, al Tatalui. Nu spunem ca Duhul este din Fiul, dar il numim Duhul Fiului". Sau:" Fiul si Sfantul Duh sunt din Tatal, dupa cum raza si lumina sunt din soare". Cu alte cuvinte Duhul Sfant a existat tot timpul. Deci nu trebiue sa credem ca El a fost altceva inainte de-a fi Duh Sfantsi ca ar fi progeesat pana a ajuns Duh Sfant. Dumnezeirea Duhului Sfant fiind inteleasa gresit de catre unii eretici (pnevmatomahi), sfintii parinti traitori in a doua jumatate a secolului al IV-lea au luat atitudine impotriva acestora si, in Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), condamnând erezia pnevmatomahilor, au statornicit invatatura ortodoxa despre persoana si dumnezeirea Duhului Sfant. Sinodul a exclus din Biserica pe toti ereticii si ereziile impotriva Duhului Sfant, anatamatizandu-i in canonul I al acestuia. Principalii eretici condamnatii la acest sinod ecumenic au fost: eunomienii, pnevmatomahii, sabelienii, marcelienii, fotinienii si apolinaristii. Cei mai multi au pacatuit socotind pe Sfantul Duh o creatura, iar altii au grasit cand au exagerat cautand sa-i combata pe acestia. Astfel, ereziile pnevmatomahilor au fost combatute de parintii Bisericii, in nenumarate predici, cateheze, cuvantari si epistole teologice si in tratate despre Sfantul Duh. Dintre acestea ar fi Epistolele I-a si a III-a catre Serapion ale Sfantului Atanasie cel Mare, , Marea cuvantare catehetica a Sfantului Grigore de Nazianz, Catahezele Sfantului Chiril al Ierusalimului si altele. In fellul acesta, gandirea "marelui secol patristic", al IV-lea, care incepuse prin a fi cel mai "teologic" prin combaterea arianismului ajunge la apogeu prin pnevmatologie, pentru ca s-o incununeze cu ultimele cinci articole de credinta privitoare la Sfantul Duh si Biserica, Taine, invierea mortilor si viata de veci. Inainte de patimile, moartea si invierea Sa, Mantuitorul fagaduieste ucenicilor Sai ca le va timite le Duhul Sfant zicand: "Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da, ca sa ramana cu voi in veac, Duhul Adevarului…"(Ioan 14, 16). Iar cand Mantuitorul trimite pe sfintii Sai apostoli la propovaduire, le spune: "Mergand invatati toate neamurile botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19). Si intradevar fagaduinta sa implinit , dupa zece zile de la Inaltare, la Cincizecime. Atunci, Sfantull Duh sa pogorat peste Apostoli si le-a dat puterea de-a vorbi in limbil necunoscute de ei pana atunci. Cu acest prilej fiind inaugurata Biserica crestina. In ziua cincizecimii, Biserica crestina devine realitate istorica, Sfantul Duh este sufletul ei, "Domn de viata facator". Tot atunci se savarseste intaia data botezul crestin , "cu Duh Sfant". Din ziua cincizecimii incepe savarsirea Sfintelor Taine caci Sfintii Apostoi sunt imbracati de sus cu putere:" Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu (pogararea duhului Sfant); voi insa ramaneti in cetate pana ce va vetiimbraca cu putere de sus"(Luca 24, 49). De atunci, Sfantul Duh ramane cu harul lui in Biserica povatuind-o la tot adevarul de aceea Sfantul Apostol Pavel zice despre Biserica, ca este "stalp si temelie a adevarului"(I Timotei 3, 15). Cum desavarseste Sfantul Duh mantuire noastra? Raspunsul este ca orice lucrare desavarsita de Dumnezeu in lume, este savarsita de cele trei persoane dumnezeiesti in acasta ordine: porneste din Tatal, este infaptuita de Fiul si este desavarsita de Sfantul Duh, "ca de la El si prin El si intru El sunt toate"(Romani 1, 36). Sfantul Duh sadeste mantuirea mai adanc in inima noastra, ne deschide ochii sufletului ca sa primim pe Hristos, cu firea Sa, omeneasca desavarsita. Ca sa treaca si firii noastre curatia, desavarsirea si nemurirea ei. Lucrarea Sfantului Duh in Biserica : Lucrarea Sfantului Duh care ne uneste cu Dumnezeu poarta numele de har divin. De aceea se spune sa ne mantuim prin har, sau ne unim cu Dumnezeu prin har, sau ne indumnezeim, sau ne facem dumnezei dupa har. Harul divin este comun tuturor persoanelor Sfintei Treimi, dar Sfantul Duh ii leaga de noi. Harul divin este energie necreata a fiintei divine; el este unul dar darurile ce izvorasc din el sunt nesfarsite, asemenea razelor de soare ce incalzesc si fac sa roseasca pamantul. Harul divin este o lumina ce se pogoara asupra noastra si fecundeaza sufletul, luminandu-l si sporindui puterile. Sfantul Apostol Pavel intuit felul cum cum harul lui Dumnezeu face sa creasca in noi valori spitituale, cand a spus:"Eu am sadit, Apolo a udat, dar dumnezeu a facut sa creasca. Astfel nici cel ce sadese nu e ceva, anici cel ce uda, ci numai Dumnezeu care face sa creasca"( I Corinteni 3, 6-7). Lucrarea sfintitoare a Sfantului Duh este insasi viata Bisericii in Iisus Hristos. Sfantul Irineu a spus ca “ unde este Duhul acolo este si Biserica si harul si unde este Biserica acolo este si Duhul Sfant”. Sfantul Duh este pretutindeni fiindca la creeatie Se purta pe deasupra apelor. Prezenta Sa este activa in lume, nu numai lla creeatie cu Tatal si cu Fiiul si nu numai la intruparea Domnului “De la Duhul Sfant si din Fecioara Maria”, ci in aceea, s-a spus cu dreptate ca Duhul opereaza o revarsare neincetata a harului dumnezeiesc asupra creatiei pentru continua orientare spre Creatorul ei. Depasirea separatiei intre Dumnezeu si creatura este astfel asigurata ca sa se reinnoiasca necontenit in inimile noastre bucuria Cincizecimii in si prin Biserica. Daca creatia nazuieste spre sfintire, sufletul omului nazuieste si la inspiratia dumnezeiasca. Ea este intrepatrunderea duhului omenesc su Cel dumnezeiesc, in asa fel incat ceea ce se reveleaza sa nu desfiinteze modul omenesc de manifestare “spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos”. Duhul Sfant este “Duhul Adevarului” (Ioan 16, 13), Care a grait prin prooroci, pregatins lumea pentru primirea Mantuitorului. In acest fel Sfanta Scriptura, devine marturia Duhului prin Profetii si Apostolii ei. Citita in ambianta liturgica, ea stabileste o continuitate intre apostolii, sfintii parinti si credinciosi, ale caror suflete vibreaza de lucrarea Mantuitorului, pregatita si prevestita incca din vremea Vechiului Testament de catre Sfantul Duh. El, Sfantul Duh, ne-a descoperit pe Hristos si ne uneste cu El prin Sfintele Taine. El ne purifica, ne innoieste si ne lumineaza continuu prin har. S-a spus ca credinta este primul act al prefacerii noastre de catre Sfantul Duh, intr-un om nou. Botezul este moartea omului vechi in Iisus Hristos, ca sa invieze omul cel nou impreuna cu El. In Biserica, din totdeauna crestinul a aflat plinatatea Adevarului descoperit prin cei trimisi de Duhul Sfant: “El a dat pe unii ca sa fie si pe altii prooroci, pe altii binevestitori, pe altii pastori si invatatori, spre desavarsirea sfintilor, la zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4, 11-12). Biserica trupul lui Hristos e plina de “sfinti”, incepatori sau desavarsiti, adica de crestini, care au devenit prin botez membre ale acestui trup. Asa se schimba trupul nostru in asemanarea slavei Sale si toti crestinii devin popor de imparati, adica stapani peste firea lor omeneasca, jertfitori duhovnicesti si profeti ai imparatiei vesnice. Iar ierarhia care a primit harul sfintitor invata, innoieste si conduce necontenit Biserica in prezenta si cu lucrarea Sfantului Duh, astfel viata crestina devine viata in Hristos si in Duhul Sfant. De aceea Biserica, prin si in Duhul Sfant, insasi este una, sfintita, soborniceasca si apostoleasca, adica un tot duhovnicesc, cu o structura ierarhica in perzenta Sfantului Duh, si continua, impreuna cu Tatal si cu Fiul, lucrarea Lui harica, invatatura si viata dumnezeiasca pana la parusie. Dar dragostea are intaietate in toata aceasta lucrare a Sfantului Duh, prin Iisus Hristos, asa cum se vadeste la Patimile Mantuitorului si la moartea Lui pe cruce. Sfantul Grigorie de Nyssa scrie ca: “tot ce e frumos si bun in lume, e savarsit de Tatal prin Unul-Nascut Fiul Sau, Intru Duhul, Care a plinit toate in toti”. Sa afirmat pe drep cuvant ca Biserica este lucrarea Duhului Sfant in lume caci, asa cum scrie sfantul Irineu, acolo unde este Biserica este si Duhul lui Dumnezeu, iar unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este si Biserica si harul deplin, atotcuprinzator, adica “harul bunelor impliniri, harul pocaintei, haul infierii, harul profetic al Bisericii…”. Harul este o energie necreata, el este lucrarea celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, iar ca energie Sfintitoare este revarssata de Sfantul Duhpeste toti crestinii, ca “ungere imparateasca”, pentru chemarea de-a domni cu Mantuitorul in veacul urmator. Biserica intra in istorie ca o comuniune si comunitate sacramentala, a oamenilor cu Dumnezeu, la Cincizecime. De existenta vazuta a acesteia este legata si lucrarea Duhului Sfant prin Tainele Bisericii, chiar in ziua cincizecimii cand, primind Evanghelia, s-au adaugat apostolilor, prin botez, cala trei mii de suflete, staruind in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni. Prin deschiderea lui la lucrarea Duhului Sfant, crestinul traieste in perzenta si lucrarea sfintitoare a Duhului Sfant, realizata in BIserica de Sfintele Taine. Fiinta intreaga a credinciosului si simte angajata in conlucrarea cu Duhul Sfant, daca primeste constient si cu vrednicie pe Hristos. Intrarea Trupului si Sangelui lui Hristos, in persoana noastra are drept efect transformarea acestei persoane in “locas al Duhului lui Dumnezeu”. Lucrarea Sfantului Duh in lume: In lume Sfantul Duh a manifestat puterea Lui in chip de “limbi de foc” si de “porumbel”, si a fost neincetat invocat ca viata dumnezeiasca si indumnezeitoarea. Psalistul il descrie ca “suflarea gurii lui Dumnezeu”(Psalmul 32, 6). Ea este insuflata omului pentru a-l face partas dumnezeiestii firi “Cu aceasta, El ne-a harazit fagaduinte mari si de mare pret, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi si sa scapati de stricaciunea poftei celei din lume.”( II Petru 1, 4). Imparatul David se roaga lui Dumnezeu: “Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine” (Psalmul 50, 12), iar proorocul Iezechiel aminteste fagaduiala lui Dumnezeu: “Voi pune in voi Duhul Meu si veti invia” (Iezechiel 37, 14). Dar Duhul Sfant ipostaziaza in Sine sfintenia, desi ea este atribuita si celorlalte Persoane Dumnezeiesti atat in Vechiul cat si in Noul Testament: “Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot” (Isaia 6, 3) si “ Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Dumnezeu Atotiitorul” (Apocalipsa 4, 8). Pe baza Sfintei Scripturi, teologia ortodoxa marturiseste ca Dumnezeu este iubire: “Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8). El este prin fire viata si iubire, iubire vie si viata iubitoare. Persoanele Sfintei Treimi sunt iubire ca pesoana si persoana ca iubire. Iubire Duhului fata ed Tatal este iubirea Celui purces fata de Cel ce purcede, insa fara ca intre Tatal si Duhul sa existe vreun raport de subordonare. Intelepciune Duhului ca intelepciune spre pace este apropiata de credincios si accesibila lui in toate zilele vietii sale, atat la rugaciune cat si in lucrul sau de zi cu zi. Ea, intelepciune, desprinsa din citirrea Sfintei Scripturi si din celelalte citiri si rostiri sfinte, rostuieste sau randuieste gandurile credinciosului astfel incat ele sa corespunsa lucrarii Duhului si sa se alature ei. Duhul lui Dumnezeu, Duhul intelepciunii, este Duh al pacii pentru ca intelepciunea este pace. Neintelepciunea sau nepriceperea este vrasmasie impotriva intelepciunii, impotriva pacii, caci neinteleptul nu are astampar si nici pace. De aceea pacea Duhului Sfant este necesara toturor credinciosilor Darurile si roadele Sfantului Duh sunt asa de multe, ca nu se pot numara, pentru ca bogatia Duhului e nesfarsita, iar trebuintele oamenilor, insusirile lor naturale si masura in care pot primi pe Duhul Sfant, se deosebesc de la ins la ins. De aceea unul si acelasi Duh Sfant sau har, are nesfarsite numiri. “Eu sunt cuprins de spaima, zice Sfantul Grigorie Teologul, cand ma gandesc la bogatia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Duhul infierii. El ne reface in Botez si in Inviere. El sufla unde vrea, El e izvorul luminii si al vietii. El face din mine o biserica. El ma indumnezeeieste. El ma desavarseste. El premerge Botezului si El a cantat dupa Botez. Tot ce face Dumnezeu El face. El se inmulteste in limbi de foc si inmulteste darurile. El face predicatori, pastori, dascali. Iar Sfantul Vasilie zice: “El e total prezent in fiecare si peste tot. Impartasindu-se El nu sufera impartire. Cand ne impartasim din El, El nu inceteaza a ramane intreg. Ca o raza de soare, care produce bucurie tuturor, in asa fel incat fiecare crede ca singur el profita de ea. Este foarte important, prin urmare, ca Duhul Sfant sa fie lasat sa lucreze cu noi si noi sa conlucram cu El in iubire si in pace, astfel incat pacea si iubirea Duhului Sfant sa se salasluiasca desavarsit in Biserici, in toate Bisericile, iar aceasta cat mai curand. In situatia actuala a crestinismului, la inceput de secol si de mileniu, framantat de amenintari catastrofale si universale, diviziunile interne promovate prin interese contrare unitatii Duhului pacii trebuie sa dispara in urma unor sustinute initiative bisericesti ferme, bazate pe o teologie noua, sau innoita mereu prin Duhul Sfant. Inceputurile misiunii crestine in lume, s-a facut prin calauzirea Duhului Sfant. Sfintii Apostoli au fost calauziti de Duhul venit asupra lor in chip de limbi de foc la cinci zecime si ei au mers la diverse popoare, pentru a propovadui si a marturisi noua religie, adevarata religie. Duhul Sfant si Apostolii Domnului, intariti in El, repete iarasi si iarasi, acest indemn catre Biserici, atunci ca si azi:”Rogu-va pe voi fratilor, in numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti aceeasi sa vorbiti si sa nu fie printre voi dezbinari, ci sa fiti uniti in Duh si in pace.”(I Corinteni 1, 10). In concluzie, reamintim ca, Duhul Sfant este duh de viata, El este temelia vietii Bisericii si a toturor credinciosilor din care este alcatuita Biserica. Tot El invata dreapta credinta, de la Cincizecime si pana la a doua venire in slava a Mantuitorului Hristos. De aceea Biserica insasi, invatand de la Duhul, pastreaza nealterata dreapta credinta atata vreme cat traieste prin Duhul. Duhul Sfant vadeste adevarul lui Hristos, adevarul mantuitor. Acest adevar si numai el constituie marturisirea dreapta, ortodoxa a Bisericii. Lipsa lui insemna dezlipire de Duhul, viata in ratacire, oricat de savante ar fi unele formulari teologice contemporane, care evita reimprospatarea cu adevarul Duhului.. Ortodoxia pastreaza neabatut legatura ei de viata cu Duhul. De aceea ea propovaduieste pacea ca binecuvantare si dar al Duhului, dar o pace plina de iubire fata de semeni, fata de toti oameni din lume. Iar dorinta de pace a toturor oamenilor de buna credinta din lume constituie un semn clar al lucrarii Duhului, ca Dumnezeu, in constiintele oamenilor si in ceatie. Bibliografie: “Biblia” sau “Sfanta Scriptura”, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti -2001; Bunea, Pr. Prof. Ion, “Cuvant de invatatura la Duminici si Sarbatori”, Editata de Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu- 1983; “Indrumari Misionare”, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti- 1986; “Invatatura de Credinta Crestina Ortodoxa”, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti- 1952; Plamadeala, Mitropolitul Ardealului Antonie, “Cuvinte la zile mari”, Editata de Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu- 1989; Origen, “Scrieri alese”, Partea a patra, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Otodoxe Romane, Bucuresti- 1982; Stan, Pr. Conf. Dr. Alexandru I., “Duhul lui Dumnezeu- Duhul ortodoxiei al iubirii si al pacii”, Revista “ORTODOXIA”, Anul XXXVIII, Nr. 2, Aprilie-Iunie, Bucuresti- 1989. "Invatatura de Credinta Crestina Ortodoxa", pag. 136-137; Origen, “Scrieri Alese” -partea a IV-a, pag. 73; "Indrumari Misionare", pag. 361-362; Ibidem, pag. 362; Pr. Prof. Ion Bunea, "Cuvant de invatatura la duminici si sarbatori", pag. 44; “Invatatura de Credinta Cresita Ortodoxa”, pag. 141; “Indrumari Misionare”, pag. 368; “Ibidem”, pag. 369; “Ibidem”, pag. 371; Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, “Duhul lui Dumnezeu – Duhul Ortodoxiei si al iubirii”, pag. 51; “Indrumari Misionare”, pag. 363; Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan “Op. cit.”, pag. 54; “Invatatura de Credinta Crestina Ortodoxa”, pag. 143; † Antonie Plamadeala, “Cuvinte la zile mari”, pag. 258; Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, “Op. cit.”, pag. 57. PAGE PAGE 2 쥁@