Referat Stilul Bizantin

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Stilul Bizantin si de asemenea puteti face Download Referat Stilul bizantin

Citeste fragmente din Referat Stilul Bizantin

Stilul Bizantin Începuturile acestui stil se găsesc in perioada dintre secolele IV-V, in cadrul antichităţii târzii. Se dezvolta in trei etape: secolele IV-VI, VI-XII, XII-XV. In prima perioada edificiile, in mare majoritate biserici, erau ridicate pe un plan bazilical cu 3, 4 sau 5 nave, preluat de la vechea bazilica romana. Ca o excepţie, Biserica San Vitale din Ravenna, Italia, are un plan octogonal. Cea mai reprezentativa caracteristica a stilului este utilizarea mozaicurilor pentru decorarea interioara, fiind faimoase cele de la catedrala HYPERLINK "http://library.thinkquest.org/C007317/sf-sofia.html" Sf. Sofia din Constantinopol (azi Istanbul) si San Vitale din Ravenna. Prin dimensiunile sale si impresia de spaţialitate din interior, catedrala Sf. Sofia este o încercare a omului de a reprezenta imensitatea si infinitatea cosmosului. In acelaşi secol VI încep sa fie construite biserici cu plan de cruce greaca (biserica Sf. Ioan din Efes) cu 5 cupole, sau de octogon înscris intr-un pătrat (San Vitale din Ravenna). In secolul IX se impune planul de cruce greaca, se aduc modificări sistemului de susţinere a cupolei (acum se sprijină direct pe ziduri, fiind eliminaţi contrafortii). Concomitent, apar decoraţiile exterioare care ating apogeul dezvoltării in secolele X (arcade oarbe, cărămidă colorata si ceramica smălţuită acoperă zidurile) si XV (sculpturi si fresce)   Cea de-a treia perioada a bizantinului (secolul XV) începe cu dinastia Comnenilor. Cele mai importante edificii sunt biserica Pantokratonului, panteon pentru zece generaţii de împăraţi, Comneni si Paleologi, si Chora (azi Kahrie Djami), cea mai eleganta biserica bizantina dupa Sf. Sofia. Bisericile de stil bizantin se caracterizează prin: planul cruciform care reiese din apariţia absidelor în pereţii laterali, împărţirea în trei încăperi: pronaos, naos si altar, ultimele doua despărţire între ele prin catapeteasmă, acoperişul în formă de bolta arcuită, prezenţa unei cupole centrale ridicată deasupra naosului în care este pictat Hristos Pantocratorul, contrastul evident dintre aspectul exterior simplu şi sobru şi interiorul bogat ornamentat prin picturi sau mozaicuri. Sculptura este foarte săracă, prezentă numai la ornamentarea ferestrelor, uşilor şi coloanelor. Catedrala Sfânta Sofia In cele ce urmează ne vom îndrepta atenţia către catedrala Sf. Sofia, cel mai cunoscut si mai reuşit monument bizantin. A fost construita in secolul VI (inaugurata in 537) din dorinţa împăratului Iustinian de a lasă lumii un monument care sa rămână unic prin grandoare si sa-i poarte faima multe secole după moartea sa. A fost proiectata de către arhitectii Arthemios si Isidoros. Ca o curiozitate, putem menţiona faptul ca, deşi situată intr-una din cele mai active zone seismice din Europa, cutremurele nu i-au afectat structura de rezistenta. Unele teorii afirma ca aceasta s-ar datora atit sistemului foarte ingenios de sustinere a cupolei cit si faptului ca in mortarul initial s-a adaugat si caramida pisata, ceea ce ar da o mare elasticitate zidurilor. IX, Sf. Sofia este total lipsită de ornamentaţii exterioare, splendoarea sa bazându-se pe partea interioara.   Intrarea in edificiu se face printr-o galerie închisă (nartex), prin 9 porţi.  < b ¸ º ò f ᔔ鑨婅ᘀ뙨｜洀ᡈ猈ᡈ⸈maiestuoasa cupola principala de căramidă de 33 de metri in diametru, la o înălţime de 56 de metri fata de sol. Ea se sprijină pe doua cupole mici si doua semicupole care distribuie greutatea pe patru contraforti imenşi. Pentru iluminarea interiorului, in baza cupolei s-au aplicat 40 de ferestre.   In 1453 Constantinopolul este cucerit de turci care adaugă 4 minarete edificiului si acoperă mozaicurile cu un strat gros de tencuiala datorita interdicţiei Coranului de a avea reprezentări vizuale in lăcaşurile de rugăciune. În continuare vom prezenta Biserica Stravropoleos Biserica Stravropoleos Biserica Stravropoleos a fost construita in 1724, in timpul celei de-a doua domnii in Tara Romaneasca a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730) de catre arhimandritul Ioanichie. Nascut in satul Ostanitza in eparhia Pogoniana (Epir), Ioanichie a venit in Tara Romaneasca de la manastirea Gura, metoc al Mitropoliei Pogoniana. In incinta hanului cu doua nivele ce se afla in proprietatea lui, Ioanichie a construit actuala biserica, zidind o manastire, ce era sustinuta economic de catre han (situatie frecventa in epoca). In 1726 staretul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei si exarh al tinutului Caria. Tot de atunci, manastirea pe care a construit-o a fost numita Stavropoleos, dupa numele vechii mitropolii. Din constructia initiala a incintei manastirii si hanului s-a pastrat numai biserica, una dintre cele mai reprezentative ctitorii in stil brancovenesc. Celelalte cladiri sunt in prezent rezultatul unui vast proiect de restaurare si constructie inceput in 1897 de catre binecunoscutul arhitect Ion Mincu. Interioare - vedere spre tampla: Stemele Bizantului si Ungrovlahiei sculptate pe tampla: Usile si icoanele imparatesti, proschinitarele Interior - zidul de vest: Pantocrator - fresca 1904: Medalion cu Apostol - fresca 1724: Medalion cu Apostol - fresca 1724: Detaliu din Liturghia ingereasca - fresca 1904: 쥁@