Referat Intaia Epistola Catre Corinteni - Istoria Si Comentariul Textului

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Intaia Epistola Catre Corinteni - Istoria Si Comentariul Textului si de asemenea puteti face Download Referat Intaia epistola catre Corinteni - Istoria si comentariul textului

Citeste fragmente din Referat Intaia Epistola Catre Corinteni - Istoria Si Comentariul Textului

LUCRARE DE LICENTA ÃŽntâia epistolă către Corinteni Istoria ÅŸi comentariul textului Cuprins 1.Introducere. a.ViaÅ£a ÅŸi activitatea Sfântului Apostol Pavel p.4 b.Activitatea misionară a Sfântului Apostol Pavel în Corint p.13 c. Epistolele lui Pavel ÅŸi tradiÅ£ia epistolară paulină p.16 2.Tratare. a.Despre oraÅŸul Corint p.22 b.Motivele scrierii Epistolei I Corinteni. p.23 c.Scopul Epistolei. p.30 d.Timpul ÅŸi locul scrieii. Destinatarii. p.31 e.Autenticitatea Epistolei. p.32 f.Integritatea ÅŸi unitatea Epistolei p.33 g.Cuprinsul ÅŸi importanÅ£a Epistolei. p.33 3.Nedumeriri exprimate de corinteni a.Despre raportul dintre căsătorie ÅŸi feciorie p.35 b.Despre idolotite p.37 c.Despre Å£inuta pe care trebuiau să o aibă la cult p.39 d.Despre harismele ÅŸi virtuÅ£iile teologice p.43 e.Despre învierea trupurilor p.50 f.Despre colectă p.56 4. Concluzii p.59 Bibliografie EPISTOLA -I- către CORINTENI INTRODUCERE: a.ViaÅ£a ÅŸi activitatea Sfântului Apostol Pavel Neîndoielnic, Sfântul Apostol Pavel este unul dintre cei care ne-au dat mărturia cea mai completă cu privire la învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos. ToÅ£i ceilalÅ£i L-au cunoscut direct, L-au urmat un număr de ani, L-au ascultat ÅŸi I-au preluat mesajul ducându-l până la ,,capătul lumii.” Spre deosebire de toÅ£i cei 12 SfinÅ£i apostoli, cu excepÅ£ia bineînÅ£eles a lui Iuda, Pavel n-a făcut parte dintre adevăraÅ£ii Apostoli ÅŸi totuÅŸi el poartă până astăzi urmele de ,,apostol” ÅŸi nu fără justificare. Cel pe care noi îl numim Sf .Apostol Pavel se chema de fapt Saul ÅŸi s-a născut în oraÅŸul Tars din Cilicia, o provincie romană din Asia Mică situata între Licaonia, Pamfilia ÅŸi Capadocia, pe o axă ce ar străbate Ciprul, Egiptul ÅŸi Marea RoÅŸie. AÅŸadar, Saul s-a născut în afara Ţării Sfinte, dar era evreu din evrei, din seminÅ£ia lui Beniamin ÅŸi dintr-o familie de farisei devotaÅ£i. ,,Eu sun israelit din urmaÅŸii lui Avraam, din seminÅ£ia lui Beniamin”.(Romani 11,1); ,,Evreu din evrei, după lege fariseu”.( Filip.3,5). ÃŽÅŸi va invoca frecvent originea pur israelită în focul disputelor religioase de mai târziu, deÅŸi astfel n-a făcut decât să atragă ÅŸi mai multă ură asupra sa. Conforma TradiÅ£iei, părinÅ£ii lui Saul ar fi locuit mai întâi la Roma, dobândind cetăţenia romană. Ei respectau însă cu stricteÅ£e Tara ÅŸi ÅŸi-au circumscris fiul în ziua a opta. Nu cunoaÅŸtem cu precizie anul naÅŸterii lui Saul. Teologii îl plasează între 5-15 d.Hr. Åžtim că a fost trimis de timpuriu la Ierusalim, la ÅŸcoala unui mare învăţător, Gamaliel (Fapte 22,3) Fernand Conte notează: ,,Fără îndoială a frecventat în tinereÅ£e universitatea, teatrul, stadionul ÅŸi gimnaziul din oraÅŸul natal, unde influenÅ£a greacă este preponderentă”. Saul cunoÅŸtea într-adevar bine cultura ÅŸi filosofia greacă, dar nu numai atât: el s-a numărat printre cei mai buni ÅŸi mai plini de zel ucenici ai lui Gamaliel, fiind renumit pentru cunoaÅŸterea Legii ÅŸi considerat aproape un lider de generaÅ£ie printre farisei. Va mărturisi ÅŸi acest lucru mai târziu pentru a sublinia autenticitatea convertirii sale: ,,spoream în iudaism, mai mult decât mulÅ£i cei care erau de vârsta mea în neamul meu fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteÅŸti”( Galateni 1,14). TotuÅŸi pentru evrei tocmai faptul că era un aÅŸa de bun cunoscător al Legii I-a agravat situaÅ£ia după convertire. Saul va fi considerat un mare trădător, inamicul numărul unu al iudaismului ÅŸi această etichetă nu s-a schimbat până astăzi. ,,TradiÅ£ia susÅ£ine că Saul era înrudit cu arhidiaconul Åžtefan, primul mucenic ÅŸi că la ÅŸcoala lui Gamaliel l-ar fi avut coleg pe Barnaba. Aceste afirmaÅ£ii nu se pot proba, deÅŸi colegialitatea ar putea explica sprijinul constant pe care Barnaba I l-a dat lui Pavel, în anii după convertire. Saul provenea dintr-o familie nobilă cu o stare socială proeminentă, ceea ce-l diferenÅ£iază de primii Apostoli.” 1 Oricum bine se ÅŸtie, în anul 36 când membrii Sinedriului declanÅŸează prima mare prigoana în Ierusalim, Saul s-a aflat în fruntea prigonitorilor. Acest lucru arată că arhiereul iudeu se baza pe elemente tinere extrem de zeloase pentru a lupta cu creÅŸtinii: ,,Saul pustia Biserica, intrând prin case ÅŸi târând pe bărbaÅ£i ÅŸi pe femei îi preda la temniţă.”(Fapte 8,3). El păzise hainele celor care l-au ucis cu pietre pe Åžtefan, iar după fuga ÅŸi împărÅ£irea Apostolilor prin Samaria, în anul 38, acest tânăr fariseu fanatic a hotărât să extindă prigoana ÅŸi a cerut împuterniciri de la arhiereu pentru a face curăţenie în sinagogile din Damasc. ,,Pe drumul Damascului, Saul se întâlneÅŸte cu Hristos ÅŸi se converteÅŸte subit. Episodul, de un rar dramatism, este relatat o data de Luca ÅŸi de trei ori de Pavel, cu diferenÅ£e interesante faţă de întâia relatare. Astfel, această întâlnire de pe drumul Damascului este unul dintre momentele cele mai puternic menÅ£ionate în Noul Testament”2 Ne aflăm în anul 38, pe drumul ce lega Ierusalimul de Damasc. Saul cu împuterniciri de la arhiereu nu călătoreÅŸte singur, ci cu însoÅ£itori. Era un prigonitor recunoscut al creÅŸtinilor, iar comunitatea din Damasc intrase deja în alertă. Iată relatarea lui Luca: ,,Dar pe când călătorea el ÅŸi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger l-a învăluit deodată / Åži căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce mă prigoneÅŸti? / Iar el a zis: Cine eÅŸti Doamne? Åži Domnul a zis: Eu sunt Iisus pe care tu ÃŽl prigoneÅŸti. Greu îţi este să izbeÅŸti cu piciorul în Å£epuşă./ Åži el, tremurând ÅŸi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieÅŸti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate ÅŸi Å£i se va spune ce trebuie să faci./ Iar bărbaÅ£ii care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriÅ£i, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni./ Åži s-a ridicat Saul de la pământ, dar deÅŸi avea ochii deschiÅŸi nu vedea nimic. Åži luându-l de mână l-au dus la Damasc/ Åži trei zile a fost fără vedere; ÅŸi n-a mâncat, nici n-a băut”(Fapte9,3-9) La douăzeci de ani după convertire, pe treptele fortăreÅ£ei din Ierusalim, Pavel va oferi o relatare clară a chemării sale. Acum aflam o serie de detalii interesante: evenimentul a avut loc la amiază, Iisus nu s-a caracterizat drept ,,Hristos”,ci drept ,,Nazarineanul” (adaptând astfel numele pe care I-l dădeau prigonitorii) ÅŸi contrar relatării iniÅ£iale –se afirma că însoÅ£itorii au văzut lumina dar nu au auzit glasul: ,,Dar pe când mergeam eu…împreună cu mine” (Fapte 22,6-11). ,,DiscrepanÅ£a dintre relatările lui Luca ÅŸi ale lui Pavel este interesantă: au văzut însoÅ£itorii lumina sau au auzit glasul? Dacă au văzut lumina, de ce nu au orbit ÅŸi ei precum el? Dacă au auzit glasul, de ce nu s-au convertit? ÃŽnÅ£elegem astfel că transformarea spirituală ÅŸi efectele fizice resimÅ£ite de Saul au avut loc pe parcursul răpirii la cel de-al treilea cer. ÃŽnsoÅ£itorii săi au observat un aspect al slavei lui Dumnezeu, mult atenuat, care nu le-a afectat corpul fizic, ci doar I-a uluit. Este foarte probabil ca lumina să fi avut sunet, sau sunetul să fi avut lumina. TotuÅŸi, e greu de înÅ£eles de ce Luca pretinde că martorii au auzit glasul dar n-au văzut lumina; în timp ce Pavel susÅ£ine exact invers”3. ÃŽn anul 60, la 22 de ani de la producerea evenimentului, Pavel se afla în Cezareea, în tribunalul local, dinaintea regelui Agripa, a surorii acestuia, Berenice ÅŸi a Porcius Festus. Apostolul nu fusese adus acolo pentru a fi judecat (căci ceruse deja judecata Cezarului), ci din pricina curiozităţii lui Agripa. Cu acest prilej el povesteÅŸte din nou momentele chemării sale. Relatarea conservă aceleaÅŸi circumstanÅ£e descrise cu doi ani înainte, pe treptele fortăreÅ£ei din Ierusalim, dar adaugă ÅŸi pilda cu piciorul ÅŸi Å£epuÅŸa, conÅ£inută în naraÅ£iunea lui Luca. Aflăm acum că Iisus a vorbit în evreieÅŸte; iar mesajul său este mult mai amplu conÅ£inând ÅŸi porunca propăvăduirii la neamuri. TotuÅŸi Pavel nu a primit această poruncă pe drumul Damascului, ci abia trei ani mai târziu la Ierusalim. Din raÅ£iuni strategice, el comasează mesajele lui Hristos ÅŸi chiar îl redă mai prudent pe al doilea ca să nu-l mânie pe regele Agripa: ,,Am văzut-o, rege, la amiază în calea mea, o lumină în cer, mai puternică decât strălucirea soarelui strălucind împrejurul meu ÅŸi a celor ce mergeau împreună cu mine./ Åži noi toÅ£i cazând la pamant, eu am auzit un glas care-mi zicea in limba evreiasca: Saule, Saule, de ce ma prigoneÅŸti? Greu iÅ£i este sa loveÅŸti cu piciorul in tepusa./ Iar eu am zis: Cine eÅŸti Doamne?iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus pe care tu îl prignesti./ Dar scoală-te ÅŸi stai pe picioarele tale. Căci spre aceasta M-am arătat Å£ie: ca să te rânduiesc slujitor si martor, si al celor ce ai văzut si al celor întru care Mă voi arata Å¢ie./ Alegându-te pe tine din popor ÅŸi din neamurile la care te trimit,/ Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină ÅŸi de la stăpânirea lui Satana la Dumnezeu, ca să ia iertare păcatelor ÅŸi parte cu cei ce s-au sfinÅ£it prin credinÅ£a în Mine”.(Fapte26,13-18). Martorii sunt unanimi în atestarea orbirii lui Saul, după întâlnirea cu Hristos pe drumul Damascului. Este o tipica orbire de iniÅ£iere sau orbire de transformare, metanoică. Iisus o anunÅ£ase clar, cu activa ani mai înainte: ,,Spre judecata au venit în lumea asta ca cei care nu văd să vadă ÅŸi cei care văd să fie orbi”(Ioan 9,39).Saul nu era destinat să rămâna orb, ci să fie vindecat de orbire. Anania, un ucenic din Damasc, are o vedenie de la Domnul: ,,Åži Domnul a zis câtre el: Sculându-te mergi pe uita care se chema Uita Dreapta ÅŸi caută in casa lui Iuda pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă./ Åži a căzut în vedenie pe un bărbat anume Anania intrând la el ÅŸi punându-ÅŸi mâinile peste el, ca sa văd iaraÅŸi.”(Fapte9,10-11). Saul fusese dus de mână până la Damasc, dar toata comunitatea creÅŸtina îl ÅŸtia drept prigonitor, astfel că Anania se temea. A fost nevoie de o insistenţă speciala din partea lui Iisus: ,, Mergi fiindcă acesta îmi este vas ales, ca sa poarte numele Meu înaintea neamurilor ÅŸi a regilor ÅŸi a fiilor lui Israel;/ Căci eu ii voi arata câte trebuie să pătimească El pentru numele Meu”.(Fapte9,15-16). Silit, Anania vine ÅŸi îl numeÅŸte pe Saul frate, îi precizează că a fost trimis de Iisus ÅŸi îşi pune mâinile peste el: ,,Si îndată au căzut de pe ochii lui niÅŸte solzi; ÅŸi a văzut iaraÅŸi ÅŸi, sculându-se, a fost botezat,/Åži luând mâncare, s-a întărit: ÅŸi a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile” (Fapte 9,18-19). Evenimentul a rămas înregistrat ÅŸi în relatarea lui Pavel însuÅŸi, făcută 20 de ani mai târziu, pe treptele fortăreÅ£ei din Ierusalim:,, Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, dupa Lege, mărturisit de toÅ£i iudeii care locuiau în Damasc,/ Venind la mine ÅŸi stând alături mi-a zis: Frate Saule, vezi iaraÅŸi/ Åži eu în ceasul acela l-am văzut./ Iar el a zis; Dumnezeul părinÅ£ilor noÅŸtri te-a ales mai înainte pe tine ca să cunoÅŸti voia Lui ÅŸi să vezi pe cel drept ÅŸi să auzi glas din gura Lui;/ Ca martor vei fi lui, în faÅ£a tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut ÅŸi ai auzit/ Åži acum ce zăboveÅŸti? Sculându-te botează-te ÅŸi spală-Å£i picioarele, chemând numele Lui”( Fapte 22,12-16). ,,Cecitatea lui Pavel durase trei zile, perioadă în care a rămas în post negru. E de remarcat că prin actul lui Anania el a primit impoziÅ£ia mâinilor, adică Duhul Sfânt, înainte de ceremonia propriu-zisa a botezului. După câteva zile petrecute împreuna cu creÅŸtinii, Saul isi începe propăvăduirea în sinagogile Damascului, spre stupefacÅ£ia iudeilor, care nu mai ÅŸtiau ce să creadă. El practica aÅŸa zisa predică apostolică , atestată în cuvântarea lui Petru de la Cincizecime ÅŸi în cuvântarea lui Åžtefan: dovedea faptul că Iisus este Hristos, Mesia, pe baza textelor sfinte ale Torei, Proorocilor ÅŸi Psalmilor. Acest tip de predică, foarte frecvent în Biserica primară, se adresează comunitatilor evreieÅŸti, cunoscătoare ale Sfintei Scripturi ( Ulterior, când Apostolii vor vorbi neamurilor păgâne) ÅŸi uneori ne-evreilor ,, temători de Dumnezeu”, adică ne-evreilor care aderaseră la mozaism-ÅŸi ei cunoscători ai Sfintei Scripturi. Ulterior, când Apostolii vor vorbi neamurilor păgâne strategia predicii se va schimba. Va apare o noua predica, pe care o putem numi paulină, deoarece Pavel a fost maestrul ei. Modelul aceleia îl constituie cuvântarea din areopagul Atenei”4. Nu ÅŸtim exact cât a propăvăduit Pavel în Damasc, probabil doi ani, dar ÅŸtim că atât argumentele, cât ÅŸi exemplul său personal au avut rezultate notabile, întărind mult comunitatea creÅŸtină. Saul îşi creează chiar discipoli. Atunci înteleg iudeii că acest fost fariseu foarte învăţat este un adversar redutabil. Ei hotărăsc să-l asasineze: ,,Åži după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare./ …Şi ei păzeau porÅ£ile ÅŸi ziua ÅŸi noaptea ca să-l ucidă”.( Fapte 9.23-24). Aceasta este prima încercare de anihilare fizică a lui Saul ÅŸi este de remarcat că ea nu are caracter oficial, ci este organizată ca o acÅ£iune de strada. Tragem concluzia că evreii din Damasc erau profund divizaÅ£i în ceea ce-l priveÅŸte pe Saul, iar adversarii lui nu puteau miza pe condamnarea oficială. De altminteri planul asasinilor este trădat, iar ucenicii îl salvează spectaculos pe noul apostol: ,,Åži luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coş” (Fapte 9,25). Åžaisprezece ani mai târziu, într-o epistolă catre locuitorii Galatiei, Pavel pare să indice că nu a fugit prea departe ÅŸi că, după câtva timp, s-a reîntors:,, m-am dus în Arabia ÅŸi m-am întors iaraÅŸi în Damasc”(Gal.1,17). Oricum ÅŸtim sigur că după trei ani de la chemarea lui, Saul pleacă la Ierusalim, spre a-i întâlni pe capii Bisericii, Petru ÅŸi Iacob-fratele Domnului:,,Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ca să-l cunosc pe Chefa ÅŸi am rămas la el 15 zile / Iar pe altul din Apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacob, fratele Domnului”(Gal.1,18-19). Sosirea lui Saul la Ierusalim este un moment extrem de important ÅŸi de dramatic al istoriei creÅŸtine. Faptele Apostolilor ne mărturisesc că ucenicii s-au temut de la început de el, crezându-l iscoada. Numai intervenÅ£ia lui Barnaba, care-i cunoÅŸtea activitatea din Damasc, i-a deschis uÅŸa comunităţii creÅŸtine. Odată admis ca propăvăduitor, lui Saul i s-a recomandat să predice ,,eleniÅŸtilor”(probabil iudei grecizaÅ£i)- desigur din cauza solidei sale culturi. Ivirea lui în templu ÅŸi prin sinagogi a produs însă o reacÅ£ie fulgerătoare: ,,eleniÅŸtii” hotărăsc să-l omoare. Este a doua tentativă de asasinat consemnată într-un timp relativ scurt, aÅŸadar putem deduce că pe numele lui Saul exista un ordin secret de exterminare, emis de una din autorităţile iudaice, poate chiar de arhiereul ce se considera de bună seamă trădat. De altfel, Apostolii vor lua o hotărâre radicala, expediindu-l în grabă pe tânărul fariseu la Cezareea ÅŸi apoi în localitatea sa natală, Tars, unde din pricina poziÅ£iei sale sociale nimeni n-ar fi îndrăznit să-l asasineze. Hristos ÃŽnsuÅŸi I-a poruncit lui Pavel să plece grabnic din Ierusalim, arătându-I-Se în Templu. Cu aceeaÅŸi ocazie l-a investit drept Apostol al neamurilor, după cum va mărturisi el in anul 58:,, Åži s-a întâmplat, când m-am întors la Ierusalim ÅŸi mă rugam în Templu, să fu în extaz,/ Åži să-l văd zicându-mi :GrăbeÅŸte-te, ÅŸi ieÅŸi degrabă din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine,/ Åži eu am zis: Doamne, ei ÅŸtiu că eu duceam la închisoare ÅŸi băteam, prin sinagogi, pe cei ce credeau în Tine,/ Åži când se varsă sângele lui Åžtefan, mucenicul Tău, eram ÅŸi eu de faţă ÅŸi încuviinÅ£am uciderea lui ÅŸi păzeam hainele celor care îl ucideau./ Åži a zis câtre mine: Mergi, ca Eu te voi trimite departe, la neamuri”(Fapte 22,17-21). Astfel, ceea ce dintotdeauna li s-a părut iudeilor o blasfemie, ceea ce va duce la stingerea creÅŸtinismului printre evrei, propăvăduirea câtre neamuri, a fost o porunca a lui Iisus Hristos data mai întâi robului Său Petru, ÅŸi apoi, iată robului său Pavel. E.E.Ellis susÅ£ine ca Saul ar fi rămas în Tars aproape zece ani. TotuÅŸi cronologiile sunt foarte nesigure acum. Conform Galateni 2,1, între martiriul lui Åžtefan ÅŸi anul 50 d.Hr., anul conciliului de la Ierusalim, ar fi trecut 14 ani. Astfel martiriul lui Åžtefan poate fi datat în anul 36 d.Hr. Dacă menÅ£inem cronologia pe care am adaptat-o până acum ÅŸi considerăm că miracolul de pe drumul Damascului a avut loc în anul 38 d.Hr., atunci înseamnă că Saul s-ar fi reîntors la Ierusalim în anul 41, iar după două săptămâni s-ar fi refugiat în Tars. Nu putea rămâne acolo mai mult de patru ani, până în anul 45, deoarece majoritatea teologilor plasează în anul 46 începutul călătoriei sale misionare ( data pe care o recomandă coroborările cu alte izvoare istorice). AÅŸadar, cândva, prin anul 45 d.Hr., la iniÅ£iativa ÅŸi prin efortul personal al lui Barnaba, Saul fu adus din Tars în Antiohia, o zona unde se propăvăduia acerb.5 Este începutul unei perioade de strânsa colaborare între Pavel ÅŸi Baranaba. Strategia din Antiohia a fost atât de eficientă, încât a creat o comunitate exemplară. Acolo a apărut numele de creÅŸtin:,,Åži în Antiohia, întâia oara, ucenicii s-au numit creÅŸtini” (Fapte11,26). Saul ÅŸi Barnaba au predicat un an de zile. ÃŽn urma unei proorociri a fratelui Agabus, în Antiohia se organizează prima mare colectare de ajutoare pentru săraci. Aceasta colectă salvează de la foamete comunitatea creÅŸtina din Iudeea. Iar ajutoarele au fost aduse la Ierusalim de Saul ÅŸi Barnaba.,,Iar Barnaba ÅŸi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ea pe Ioan, cel numit Marcu” (Fapte12,15) .Pavel avea pe atunci cam 40 de ani, iar o lucrare apocrifa numita ,,Faptele lui Pavel si ale Teclei”ne oferă o surprinzătoare descriere fizica a sa, acceptata astăzi de aproape toÅ£i teologii:,,un om mic de statura, cu păr nu prea bogat, cu picioarele strâmbe, destul de sănătos, cu sprâncene care se împreunau, cu un nas oarecum coroiat, dar plin de graÅ£ie, uneori avea înfăţiÅŸarea unui om, iar alteori avea faÅ£a unui înger”. Iată personajul care avea să cucerească lumea în numele lui Hristos. b. Activitatea misionară a Sfântului Pavel în Corint Nici TradiÅ£ia, nici Faptele Apostolilor nu ne indică din ce pricină a plecat Pavel din Atena, dar e posibil să fi plecat din cauza succesului limltat al propăvăduirii. Apostolul s-a îndreptat câtre Corint, loc ce va dobândi o importanţă aparte în istoria creÅŸtinismului. Conform lui E.E.Ellis, va sta acum aproape doi ani în Corint. Majoritatea teologilor cred că Pavel a ajuns acolo în anul 51, deoarece la Corint, el a găsit iudei din Roma, recent izgoniÅ£i de decretul împăratului Claudiu (care fusese promulgat în anul 50). De astfel, a stat la unul dintre aceÅŸti iudei, Acvila, refugiat împreuna cu soÅ£ia sa Priscila. Acvila ÅŸi Priscila erau făcători de corturi, ca ÅŸi Paul. Ei lucrau împreună ÅŸi se întreÅ£ineau vânzându-ÅŸi produsele. Acvila ÅŸi Priscila vor rămâne prieteni devotaÅ£i ai Apostolului. Peste 8 ani, când se vor întoarce la Roma, ei vor fi invocaÅ£i de Pavel drept persoane foarte dragi. Problema este ca nu ni se relatează despre convertirea lor; AÅŸadar, în Corint, e posibil ca Pavel să-i fi aflat deja creÅŸtinaÅ£i. Astfel se conturează ipoteza unei evanghelizări la Roma chiar înainte de anul 50, ipoteză aproape certa, devreme ce Claudiu i-a exilat nu numai pe evrei, ci ÅŸi pe creÅŸtini. Mai mult încă, ÅŸtim că romanii, la data aceea, îi asimilau pe creÅŸtini, evreilor; prin urmare deducem ca în Roma se formase o comunitate iudeo-creÅŸtină, poate prin propăvăduirea adepÅ£ilor lui Iacob, fratele Domnului, poate spontan, prin deplasarea meÅŸteÅŸugarilor creÅŸtini din Palestina ori din alte Provincii deja evanghelizate. ÃŽn Corint, Pavel apelează la strategia binecunoscută: propăvăduieÅŸte sâmbăta în sinagoga iudeilor ÅŸi elinilor temători de Dumnezeu. Din Macedonia sosesc Sila ÅŸi Timotei, aducând veÅŸti despre Bisericile de acolo ( inclusiv despre Biserica din Tesalonic). ReacÅ£ionând la aceste veÅŸti, Pavel redactează cele două Epistole câtre tesalonicieni considerate epistolele sale timpurii ÅŸi după unii teologi, primele scrieri ale Noului Testament. ÃŽn epistole ,Sila este numit Silvan. Ambele scrieri au trei teme majore comune: întărirea în credinÅ£a după modelul apostolic (Pavel le reaminteÅŸte permanent tesalonicienilor de modul cum a supravieÅ£uit ÅŸi de ceea ce a propăvăduit) eshatologia (există precizări importante referitoare la Anticrist, în II Tesalonicieni 2, 1-2 si la Parusie); îndemnuri practice pentru realizarea vieÅ£ii creÅŸtine ( I Tesalonicieni 5, 15-22) unde găsim câteva porunci pauline celebre: ,,RugaÅ£i-vă neîncetat”, ,, Duhul să nu-l stingeÅ£i”, Proorociile să nu le dispreÅ£uiÅ£i”; Toate să le încercaÅ£i; Å£ineÅ£i ce este bine”; ,,FeriÅ£i-vă de orice înfăţiÅŸarea a răului”). Pasajele eshatologice arată clar că Pavel credea la ora respectivă în realizarea grabnica a Parusiei. Se pare ca aceasta a fost credinÅ£a tuturor Apostolilor ÅŸi a primelor comunităţii creÅŸtine. Este interesant de urmărit, în scrisorile pauline, cum, pe măsura trecerii timpului, tema eshatologica se diminuează, apoi pe măsura apropierii martiriului, venim cu aceeaÅŸi artă ÅŸi convingere. La Corint, în anii 51 ÅŸi 52, Apostolul ÅŸi-a dedicat întregul efort propăvăduirii: ,,Pavel era prins cu totul de cuvânt, mărturisind iudeilor ca Iisus este Hristosul” (Fapte 18,5).TotuÅŸi sinagoga rezista si răspunde cu hule. Atunci Pavel ia din nou hotărârea de a-ÅŸi schimba strategia evanghelizării, adresându-se non –evreilor: ,,Si stand ei împotriva si hulind, el scuturându-si hainele a zis câtre ei: Sângele vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum înainte mă voi duce la neamuri.” ( Fapte18,6).Se observa aÅŸadar că Apostolul apela la neamurile păgâne ca la o alternativa. DeÅŸi el însuÅŸi va mărturisi că Hristos îi poruncise în Ierusalim, într-o vedenie, să propăvăduiască păgânilor, Pavel a dat întotdeauna întâietate evreilor, propăvăduind pentru păgâni mai ales când predica pentru evrei devenea imposibilă. De altfel, cuvintele sale nu cădeau aproape niciodată în gol. La Corint de pildă, o parte din iudei, în frunte chiar cu Crispus, mai marele sinagogii, s-a convertit, Pavel se mută în locuinÅ£a lui Titus Iustus, care nu era evreu din naÅŸtere, dar frecventa sinagoga ( era un ,,cinstitor/ temător de Dumnezeu”, iar casa lui se afla lângă sinagoga deci foarte bine plasată). Evanghelizarea paulina începe să aibă mare succes printre locuitorii Corintului. Iisus însuÅŸi I se arata lui Pavel: ,,noaptea în vedenie”, întărindu-l: ,,Åži Domnul a zis lui Pavel, noaptea în vedenie: Nu te teme, ci vorbeÅŸte ÅŸi nu tăcea,/ Pentru că Eu sunt cu tine ÅŸi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-Å£i facă rău. Căci am mult popor în cetatea asta” (Fapte 18,9-10). Pavel propăvăduia în forta un an ÅŸi jumătate. ,,Pe vremea când Galion era proconsulul Ahaiei (probabil în anul 52), iudeii se revoltă din nou împotriva lui Pavel ÅŸi îl târăsc la judecată. Este important de menÅ£ionat, pentru onestitatea comunităţii evreieÅŸti din Corint, că de astă dată nu s-a apelat la minciuni, ci acuzaÅ£iile au vizat exact ceea ce deranja sinagoga: demersul religios al Apostolului. Iudeii protestau, pur ÅŸi simplu, împotriva învăţăturilor evanghelice. TotuÅŸi, onestitatea acuzaÅ£iilor a însemnat, totodată, ÅŸi slăbiciunea lor; deoarece proconsulul nu era absolut deloc interesat de disputele religioase evreieÅŸti”6 Prin urmare, evreii nu au nici o ÅŸansa să obÅ£ină condamnarea lui Pavel. Nici măcar show-ul public montat prin baterea lui Sostene ( noul conducător al sinagogii) dinaintea tribunalului nu l-a clintit pe Galion ( despre care TradiÅ£ia susÅ£ine că era fratele lui Seneca). Astfel, Pavel îşi continuă nestingherit propăvăduirea. ÃŽn anul 52, se pare că Duhul Sfânt I-a permis Apostolului să lucreze ÅŸi în provinciile elenizate ale Asiei Mici. Pe acestea, Pavel le va păstra pentru următoarea călătorie misionară, deoarece acum voia să se întoarcă în Ierusalim. ÃŽl însoÅ£esc pe drumul de întoarcere Priscila ÅŸi Acvila- nu avem informaÅ£ii despre restul grupului paulin. Cei trei s-au întors în Chencrea(s), un port în apropierea Corintului situat spre sud-vest. ( La Chencrea, Acvila ÅŸi-a tuns părul, ca urmare a unei făgăduinÅ£e). DirecÅ£ia era Siria, dar Pavel face o escală la Efes.7 c. Epistolele lui Pavel ÅŸi tradiÅ£ia epistolară paulină Cronologic vorbind, literatura creÅŸtina începe pentru noi cu epistolele Apostolului Pavel. ÃŽn acestea sunt incluse, cu siguranÅ£a, elemente preexistente, care pot fi definite cu uÅŸurinţă drept ,,forme preliterare” (Ph.Vielhauer): este vorba de scurte mărturii de credinÅ£a în moartea ÅŸi învierea lui Hristos ( de exemplu 1Tes.4,14) sau de enunÅ£urile de tip analog destinate probabil să servească la catehizarea noilor convertiÅ£i, cum ar fi cel referitor la tradiÅ£ia despre moartea ÅŸi învierea lui Iisus, pe care Apostolul Pavel declară că a primit-o ÅŸi a transmis-o la rândul său (1 Cor.15,3-5). Alte formule aveau probabil o anumită funcÅ£ie în context liturgic, cum sunt imnurile pe care unii au crezut că le-au descoperit în Epistola câtre Filipeni (2,6-11) sau în (1. Timotei 3,16). Pe de alta parte însă este extrem de dificil să li se determine cu exactitate forma originară; în plus, cu greu se poate vorbi în aceste cazuri de fenomene literare. Formulele de credinţă care pot fi considerate documente în sine ÅŸi producÅ£ii individuale vor apare abia spre sfârÅŸitul secolului al III-lea; iar ca enunÅ£uri oficiale, vor apare ÅŸi mai târziu.8 Genul Epistolar Cele mai vechi documente creÅŸtine conservate într-o formă independentă sunt epistolele Apostolului Pavel. ÃŽntr-o epocă în care transmiterea orală a mesajului creÅŸtin era predominantă, scrisoarea înlocuia comunicarea orală atunci când expeditorul ÅŸi destinatarul erau la distanţă unul de celălat. Primele scrisori creÅŸtine n-au fost scrise pentru posteritate, ci pentru a servi unor exigenÅ£e de moment. Una singura, ce datează de la începuturile creÅŸtinismului, este adresată de câtre o persoana alteia: epistola a treia a Apostolului Ioan; următoarea, păstrata până azi, este aceea a lui Ignatiu de Antiohia, adresata lui Policarp. Una dintre epistolele autentice ale Apostolului Pavel este adresata atât unei persoane (lui Filimon), cât ÅŸi bisericii care se reuneÅŸte în casa lui; celelalte sunt destinate unor biserici sau unor grupuri de biserici, cum este ÅŸi cazul epistolelor câtre Coloseni ÅŸi Efeseni, al 3. Corinteni, 2. Ioan, ca ÅŸi al celor ÅŸase scrise de Ignatiu ÅŸi al epistolei lui Policarp din Smirna. Epistolele câtre Timotei ÅŸi Tit par să fie scrise de o persoană ( Pavel) ÅŸi trimise alteia, dar acest cadru e fictiv. 9 Prima epistola a lui Clement este transmisă în realitate de câtre o biserică alteia. Alte ,,epistole” de la începuturile creÅŸtinismului sunt mai degrabă tratate ce conÅ£in unele elemente formale ale epistolei ÅŸi vizează mai mulÅ£i destinatari (Evrei, Iacov, 1Petru si 2 Petru, Iuda, Barnaba; 2 Clement este o omilie care nu are nimic dintr-o epistolă). ÃŽn Apocalipsa lui Ioan se găsesc ÅŸapte scrisori adresate comunităţii creÅŸtine din Asia Mica (cap.2-3), dar acestea sunt în realitate mesaje profetice; Apocalipsa are mai degrabă un cadru epistolar ( 1,4-6; 22,21) corelat probabil cu intenÅ£ia de a fi citită în timp ce se oficia liturghia. ÃŽn sfârÅŸit, două scrisori pot fi citite în Faptele Apostolilor ( 15,23-29;23, 26-30). Aceasta varietate de forme ÅŸi funcÅ£ii corespunde celei pe care o avea scrisoarea în lumea elenistica. A. Deissmann face o distincÅ£ie între scrisorile propriu-zise, destinate comunicării imediate ÅŸi având un caracter privat, ÅŸi epistole, în care forma epistolară este doar un artificiu ÅŸi serveÅŸte ca suport pentru tratarea unui subiect destinat unui public larg; el introduce în prima categorie epistolele lui Pavel ÅŸi 2 Ioan ÅŸi 3 Ioan, iar în cea de-a doua Pastoralele, Epistola câtre Evrei, epistolele lui Iacov ÅŸi Iuda, 1 Petru ÅŸi 2 Petru . Această clasificare a avut o mare influenţă (eventual modificată: scrisoare propriu-zisă-scrisoare-literara), dar astăzi este socotită prea rigida. ÃŽn prezent sunt preferate clasificări mai articulate, care Å£in cont ÅŸi de vechile tratate de epistolografie (în manualele din epoca elenistica erau menÅ£ionate 21 de tipuri distincte de scrisori, mai târziu 41) si care evita opoziÅ£ia dintre două mari categorii în favoarea unui spectru de posibilitati. W. Doty, de pilda pune la baza clasificării sale distincÅ£ia între scrisori ,,mai personale” (în cadrul unui raport imediat între autor ÅŸi adresant) ÅŸi ,,mai puÅ£in personale” ( ce presupun un raport mai formal ÅŸi mai distant), împărÅ£indu-le apoi ÅŸi pe ultimele în mai multe categorii. D.E.Aune se distinge între scrisori private sau documentare (menite să menÅ£ină contactul cu familia sau cu prietenii, să comunice informaÅ£ii, să formuleze cereri); scrisori oficiale (scrise de un guvernator ori de un reprezentant al său, aflaÅ£i în exerciÅ£iul funcÅ£iunii) ÅŸi literare (conservate ÅŸi transmise prin canale literare, cum ar fi epistolarele). De altfel, aproape orice gen de scriere putea fi turnat intr-o forma epistolara. 10 Prin urmare, elementele formale tipice pot conferi aspect epistolar unor scrieri foarte diverse; după cum am văzut, aÅŸa se întâmpla în mod frecvent în creÅŸtinismul antic. Să facem o scurta analiză a acestor elemente: ele sunt formule fixe care permit un spectru limitat în variaÅ£iuni ÅŸi care se găsesc mai cu seama la început ÅŸi la sfârÅŸit. Scrisoarea începe cu un prescript ( praescriptum), format din trei elemente: numele expeditorului ( superscriptio), cel al destinatarului ( adscriptio) ÅŸi un salut ( salutatio), exprimat de obicei prin infinitivul chairein (subânÅ£elegându-se legi), la care se poate adăuga o urare de sănătate ( formula valetudinis). O formă alternativă de prescript este: de la A câtre B, fără salutări. Aceste trei elemente puteau fi amplificate adăugând la cele două nume indicaÅ£ii de rudenie, de exemplu, sau titluri, iar salutului niÅŸte adverbe. La sfârÅŸitul scrisorii apare o frază de încheiere, de genul ,,ai grijă de tine ca să fii ferit de necazuri”, substituită mai târziu de o formulă prin care se transmiteau salutările altora ÅŸi/ sau se cerea adresantului să salute niÅŸte cunoÅŸtinte comune; la final se găsea deseori erroso/ errosthe (să fii/ să fiÅ£i sănătoÅŸi), urmat frecvent de data. Textul scrisorii era ritmat de formule care introduceau diverse tipuri de comunicări, de pilda ,,am primit scrisoarea ta", ,”află că", ,, după cum Å£i-am scris”, ,,mă minunez”, ,, te rog” ÅŸi aÅŸa mai departe. 11 Pavel, creatorul epistolei apostolice, model pentru epistolele creÅŸtine antice ulterioare, adoptă ÅŸi modifică aceste convenÅ£ii. La el, salutatio are forma fundamentală ,,har vouă ÅŸi pace “, în care la tradiÅ£ionalul salut ebraic shalomse se adăuga cuvântul grec charis , cu o semnificaÅ£ie teologică (trimite la lucrarea lui Hristos). Forma simplă se gaseÅŸte în 1.Thelasonicieni 1, 1; în celelalte epistole ea se amplifică prin cuvintele ,,de la Dumnezeu Tatăl (Nostru) ÅŸi de la Domnul Iisus Hristos “. Pavel amplifică menÅ£ionarea propriului nume ca expeditor prin titlul de apostol, care poate fi ulterior dezvoltat prin referiri la originea ÅŸi la semnificaÅ£ia sa (Rom.1,1-6), ÅŸi eventual, prin nume de colaboratori asociaÅ£i la expediere (1 Cor.1,1:Sostene; 2Cor.1,1: Timotei; 1 Tes.1,1: Silvan ÅŸi Timotei). Chiar ÅŸi menÅ£ionarea destinatarilor poate fi dezvoltată ( 1 cor. 1,2; Rom.1,7). Urmează un preambul prin care se aduc mulÅ£umiri pentru starea comunităţii destinatarilor ( Rom.1, 8-17; 1Cor.1,4-9; în mod semnificativ lipseÅŸte în Epistola câtre Galateni ,pentru că e scrisoare de dojană), care se deschide cu ,,MulÅ£umesc lui Dumnezeu” sau cu ,, Binecuvântat este Dumnezeu”. ÃŽn încheiere Pavel, pune saluturile ( 1Tes. 5,26; 1 Cor.16.19-20), dar înlocuieÅŸte tradiÅ£ionala formulă de salut cu o urare. Cea mai veche forma a ei apare în 1 Tesalonicieni 5,28: ,, Harul Domnului Nostru Iisus Hristos să fie cu voi”; caracteristice pentru formulele sale de salut sunt ÅŸi îndemnul la schimbul reciproc de sărutări sfinte ( 1 Tes.5,26;1 Cor.16,20), care trimite la o lectură a epistolelor în contextul liturghiei comunitare, ori amintirea faptului că salutul este autograf ( 1 Cor. 16,21; Gal.6,11; Filim.19). ÃŽn textul epistolei, Pavel adoptă deseori formulele convenÅ£ionale semnalate mai sus. Când trece de la introducere la cuprins sau când începe să dezvolte în interiorul epistolei paragrafe noi, Pavel are o predilecÅ£ie speciala pentru o formulă de tipul ,,voiesc să ÅŸtiÅ£i” ( Gal. 1,11; Filip.1,12), ,,nu vreau ca voi să nu ÅŸtiÅ£i” ( 2 Cor.1,8;Rom.1,13) ÅŸi pentru o formulă prin care cere ceva, de obicei folosind parakalo ( 1Cor,10;4,16;16,15). 12 FireÅŸte, epistolele lui Pavel sunt mult mai lungi ÅŸi mai complexe decât cea mai mare parte a scrisorilor private scrise pe papirus ÅŸi ajunse până la noi. Pavel dezvoltă teme teologice ÅŸi etice, ÅŸi pentru a-ÅŸi atinge Å£elurile polemice ÅŸi apologetice, foloseÅŸte din plin resursele retoricii. ÃŽntotdeauna însă e vorba de scrisori referitoare la situaÅ£ii concrete faţă de care apostolul considera necesară intervenÅ£ia sa de la distanta, ÅŸi, de asemenea, ele au funcÅ£ia de a dezvolta ÅŸi punctele de vedere doctrinale. Epistola câtre Romani este în parte o excepÅ£ie; dar aici Pavel se adresează unei comunităţii pe care n-a fondat-o el ÅŸi face o expunere organică a temelor fundamentale ale evangheliei sale. Această trăsătura este impusa însă de o situaÅ£ie bine determinată: Pavel vrea să desfăşoare o misiune în Occident ÅŸi vrea să fie primit ÅŸi susÅ£inut la Roma. ÃŽn acest caz avem în faÅ£a ochilor nu un tratat sub forma de scrisoare, ci o scrisoare autentica, în care o anume tematică este amplu dezvoltată în cadrul unor exigenÅ£e reale strâns legate de contextul comunicarii.13 Tratarea Epistolei Despre orasul Corint Corintul era unul din cele mai populare orase ale lumii vechi. El ajunsese la o mare inflorire datorita asezarii sale intre doua mari si traficului sau comercial cu Occidentul si Orientul. Bogatia si prosperitatea sa au atras însă nu numai admiraÅ£ia, ci ÅŸi invidia altor cetăţi din antichitate. Intrând în conflict cu Roma, Corintul a fost distrus în întregime de către consulul L.Julius Cezar care l-a transformat în colonie romana. Rapida refacere ÅŸi înflorire a Corintului n-au adus însă cu ele numai belsugul, cultura ÅŸi civilizatia, ci ÅŸi luxul, desfrâul, mizeria. Corintul devenise unul dintre cele mai vestite locuri de desfrânare ÅŸi unul dintre cele mai mari centre sclavagiste din Imperiul Roman. Din cei aproape 6000000 locuitori, câţi număra Corintul în veacul apostolic, peste 400000 erau sclavi, iar majoritatea celorlalÅ£i era lipsită cu desăvârÅŸire de orice mijloace de producÅ£ie ÅŸi de orice drepturi politice. ÃŽn Corint se afla cel mai renumit templu al zeitei Venus-Afrodita, ale cărei preotese, peste 1000 de ierodule, ridicaseră prostituÅ£ia la rangul de cult religios ÅŸi se desfrânau uneori chiar în văzul trecătorilor. La ierodule se adăugau alte sute ÅŸi mii de curtezane, care le făceau o concurenţă funestă în restul oraÅŸului ÅŸi care duceau mai departe procesul de destrămare morală a vieÅ£ii de familie ÅŸi a vieÅ£ii politice.14 Corintul a fost devastat de mai multe ori de către barbari începând din veacul IV după Hristos, a fost cucerit de către francezi în 1205, a fost cedat apoi veneÅ£ienilor ÅŸi trecut apoi, rând pe rând, de la un stăpân la altul. Corintul de azi este un oraÅŸel cu totul deosebit, clădit la oarecare depărtare de vatra vechiului oraÅŸ. b.Motivele scrierii Epistolei I către Corinteni. Este adevărat, că comunitatea creÅŸtină din Corint prezintă ÅŸi alte aspecte tot atât de complexe ÅŸi de variate. Unele se refereau la viaÅ£a bisericească, altele la Å£inuta morala, iar altele la preocupările duhovniceÅŸti ale corintenilor.CunoaÅŸterea lor explică însăşi motivul scrierii epistolei. Apostolul părăseÅŸte Corintul în vara sau toamna anului 52 însoÅ£it de Acvila ÅŸi Priscila, ei îndreptându-se spre Efes. Acvila ÅŸi Priscila rămân aici, în timp ce Sf. Pavel porneÅŸte mai departe pe mare, debarcând la Cezareea Palestinei. De aici el se duce la Ierusalim la praznic ÅŸi apoi se înapoiază în Antiohia încheind astfel a doua călătorie misionară. După ce zăboveÅŸte o vreme în Antiohia, Sf. Pavel porneÅŸte din nou spre Tars, Derbe, Listra, Iconiu ÅŸi Antiohia Pisidiei, revede Galatia, străbate Frigia ÅŸi ajunge la Efes. Aici ÅŸi în împrejurimi se opreÅŸte el timp de mai bine de trei ani, desfăşurând o bogata activitate misionară(Fapte XVIII,23). De la plecarea sa din Ahaia trecuseră aÅŸadar, aproape patru ani încheiaÅ£i(52-54). ÃŽn tot acest timp el urmărise cu grija de parinte dezvoltarea Bisericii din Corint ÅŸi primise aproape numai veÅŸti bune despre starea ÅŸi propăşirea ei. Aceste veÅŸti erau aduse de călătorii creÅŸtini din Corint care vizitau pe Apostol la Efes ÅŸi-l informau despre mersul comunităţii din capitala provinciei Ahaia. Din cuprinsul epistolei aflăm, mai intâi, că nu mult după plecarea Sf. Pavel din Ahaia au sosit în Corint ÅŸi alÅ£i predicatori ai Evangheliei. Unii dintre aceÅŸtia erau însufleÅ£iÅ£i de un înalt zel misionar, dar alÅ£ii erau mânaÅ£i de preocupări cu totul străine de duhul adevăratului apostolat creÅŸtin. ÃŽntre cei dintâi se numara iudeul Alexandrin Appolo, care a sosit la Corint venind din Efes. El era însă doar un catehumen începător, căci cunoscuse numai botezul lui Ioan. Constatând. această mare lipsă în pregătirea lui catehetică ÅŸi apreciindu-i râvna ÅŸi cultura, Acvila ÅŸi Priscilla l-au luat la dânÅŸii ÅŸi i-au completat catehizarea, spre a-l face apt pentru misiune. Activitatea misionara a lui Apollo la Corint a avut însă ÅŸi unele rezultate neaÅŸteptate : anumiÅ£i creÅŸtini au fost captivaÅ£i atât de mult de cunoÅŸtinÅ£ele sale biblice ÅŸi filozofice ÅŸi de talentul său oratoric, încât îl socoteau mai presus decât orice alt misionar creÅŸtin ÅŸi-l cinsteau ca pe apostolul lor preferat. PreÅ£uirea lor pentru persoana lui Apollo mergea atât de departe, încât, cu toate că fuseseră catehizaÅ£i ÅŸi convertiÅ£i la creÅŸtinism de către Sf.Pavel îşi ziceau cu emfaza „ai lui Apollo”. Ei se considereau chiar un fel de elită intelectuală între ceilalÅ£i credincioÅŸi, un fel de grupare aleasă a înÅ£elepÅ£ilor. De aceea Sf.Pavel combate cu toata asprimea atitudinea admiratorilor lui Apollo ÅŸi-i chemă la ordine, arătându-le preocupările lor, constituie o nesocotire a Crucii lui Hristos ÅŸi o ÅŸtirbire a păcii ÅŸi unităţii Bisericii.15 ÃŽn Corint au venit de asemenea ÅŸi câţiva predicatori iudaizanÅ£i care renunÅ£aseră la legea mozaică ÅŸi la prescripÅ£iile rituale ale iudaismului, dar păstraseră încă o vie ÅŸi ascunsă ostilitate faţă de persoana ÅŸi activitatea Sf.Pavel. Plini de invidie faţă de succesele lui misionare aceÅŸtia-i contestau apostolatul ÅŸi declarau că recunosc ca autentică numai autoritatea Sf.Petru ÅŸi a celor 12 apostoli ai Mântuitorului. Sf.Petru nu fusese în Corint ÅŸi nu contribuise cu nimic la întemeierea sau propăşirea Bisericii de acolo. Era deci greÅŸită atitudinea acelora care se intitulau « ai lui Petru » .sau a acelora care se intitulau « ai lui Apollo » (ICor.I,12 ;III,21). Ca să combată aceste două tendinÅ£e greÅŸite, alÅ£i corinteni relevau demonstrativ numele ÅŸi autoritatea Sf.Pavel. Imitând procedeul celorlalÅ£i ei se deosebeau numindu-se « ai lui Pavel ». Spectacolul acesta era apoi întregit ÅŸi de a patra tendinţă greÅŸită a corintenilor care, spre a putea duce ÅŸi după convertire o viaţă liberă se socoteau ca ei aparÅ£in nemijlocit lui Hristos, ca ar fi uniÅ£i cu El printr-o legătură mai intimă ÅŸi mai directă decât aceea care trece printr-un apostol. Această atitudine era cea mai primejdioasă căci adâncea ruptura sufletească ântre credincioÅŸi, favoriza slăbirea moravurilor ÅŸi a credinÅ£ei ÅŸi putea duce curând la o adevarată schismă ÅŸi chiar la erezie. De aceea Apostolul o combate cu cea mai necruţătoare asprime, dând pe faţă toată falsifitatea concepÅ£iei din care izvora ÅŸi toată ipocrizia acelora care au iniÅ£iat-o ÅŸi care o susÅ£ineau.16 ÃŽntre cele patru tendinÅ£e nu se arătase încă nici o deosebire de credinţă, iar legătura dragostei ÅŸi unitatea bisericească deÅŸi grav ameninÅ£ate încă nu fuseseră sfărâmate. Toate nesocoteau însă destul de grav îndemnul evanghelic la smerenie, la pace ÅŸi la iubire frăţească, toate tulburau liniÅŸtea Bisericii ÅŸi-i primejduiau unitate Apostolul este indignat de faptul că, cu tot efortul sau, cu toată stăruinÅ£a lui de a schimba modul de gândire al corintenilor, de a-i face maturi în gândire, de a schimba laptele cu bucatele tari, aceÅŸtia au rămas tot trupeÅŸti, ÅŸi copii în gandire : „SunteÅ£i tot trupeÅŸti, câtă vreme este între voi invidie ÅŸi ceartă ÅŸi dezbinări” (I Cor.3,1-30) 17 La baza dezbinărilor din Corint stăteau mai puÅ£in motive de ordin ideologic ÅŸi mai mult motive de ordin personal, stătea îndeosebi păcatul mândriei. Fiecare se considera superior celuilalt. De aceea, Sf. Apostol Pavel le atrage atenÅ£ia corintenilor asupra câtorva adevăruri menite să-i smerească. Biserica este o creaÅ£ie divină la formarea căreia misionarii n-au un merit deosebit. Ei sunt doar niÅŸte « iconomi ai tainelor lui Dumnezeu » (4,1), niÅŸte instrumente, niÅŸte slujitori ai planurilor lui Dumnezeu. ÃŽn plus, ei nu au nimic de la ei înÅŸisi, ÅŸi prin urmare, nimic care să le aparÅ£ină, iar toate darurile ÅŸi lucrarea lor vine de la Dumnezeu. Åžtiind că este acuzat că nu ÅŸi-a îndeplinit datoria, Apostolul Å£ine să precizeze că lucrarea fiecăruia o apreciază după cuviinţă numai Mântuitorul Hristos ,care cunoaÅŸte cele ascunse ale fiecăruia. Nu oamenii îl judeca în această privinţă ÅŸi nici el nu îndrăzneÅŸte să se judece (să îşi aprecieze munca), ÅŸtiind cât de subiectivă este aprecierea omenească. Apoi el face o paralelă între asemenea creÅŸtini satisfăcuÅ£i de ei înÅŸiÅŸi, siguri de mântuire ÅŸi admiraÅ£i de semenii lor, ÅŸi adevăraÅ£ii Apostoli, care în comparaÅ£ie cu cei dintâi, îndura pentru Hristos nu numai foame, sete, bătăi, pribegie, osteneli, ocări, huliri, prigoane ÅŸi primejdii de moarte, ci ÅŸi dispreÅ£ul lumii, în toate arătând răbdare, blândeÅ£e ÅŸi prisos de bunătate întru smerenie desăvârÅŸită.18 Combaterea dezbinărilor ÅŸi a certurilor pentru întâietate în Biserica se încheie cu un apel la smerenie, la ascultare fiască ÅŸi la pace. Apostolul face apel la dreapta judecată ÅŸi la inima corintenilor, arătându-le dragostea lui de părinte ÅŸi dându-se pe sine pildă vie de urmat întru toate « Nu ca să vă ruÅŸinez vă scriu acestea, ci va povăţuiesc ca pe niÅŸte fii ai mei iubiÅ£i » (4,14).19 Corintenii credincioÅŸi catehezei apostolice ÅŸi supuÅŸi sfaturilor Apostolului Pavel au scos aÅŸadar, din cuvintele sale,urmatoarele învăţături: -Să deteste orice rivalitate ÅŸi orice dezbinare între creÅŸtini. -Să fugă de orice mândrie deÅŸartă ÅŸi orice pretenÅ£ie de întâietate. -Să-ÅŸi împodobească sufletul cu smerenia, cu pacea ÅŸi cu dragostea frăţească. -Să păstreze neÅŸtirbită legătura cu Hristos ÅŸi cu Biserica Sa cea Sfânta, ferindu-se de păcat ÅŸi arătându-se vrednici de harul divin primit prin Botez, faţă de care nici talentele, nici cunoÅŸtinÅ£ele ÅŸi nici strădaniile noastre nu au valoare pentru mântuire. -Să facă din slujirea dezinteresată a Evangheliei lui Hristos, Å£inta suprema a tuturor gândurilor, vorbelor ÅŸi faptelor lor, iar această slujire să se arate în zidirea ÅŸi întărirea necontenita a Bisericii.20 Al doilea motiv este natura morală. Din cuprinsul celor două epistole surori, aflăm că unii creÅŸtini din Corint fuseseră contaminaÅ£i, înainte de convertire de fermentul desfrâului caracteristic lumii păgâne ÅŸi ca chiar după Botez căzuseră în păcatele ÅŸi viciile de altădată (1Cor.V,1 ; II Cor.V,20). Pentru îndreptarea lor Apostolul mai scrisese corintenilor o epistola în care-i îndemna să se ferească de desfrâu ÅŸi le ceruse să rupă orice legătură cu creÅŸtinii desfrânaÅ£i (I Cor.v,9), dar această epistolă, pe care Biserica n-o mai posedă, nu ÅŸi-a atins scopul. Sf. Pavel află ceva mai grav: nu se luase nici o măsură împotriva unui creÅŸtin care trăia în concubinaj cu mama sa vitregă, deÅŸi incestul era faptă de ocară chiar de la păgâni (I Cor.V,1). Apostolul Pavel condamna pe incestuos dar nu singur, ci împreună cu întreaga Biserica « Adunându-vă voi în numele Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu duhul meu, l-am dat Satanei » (95,3-4). « L-am dat Satanei spre nimicirea trupului, ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului »(5,5) 21 Pedeapsa are rol pedagogic, iar nu distructiv. Cel păcătos este excomunicat pentru un timp pentru a-ÅŸi da seama de gravitatea greÅŸelii ÅŸi a se pocăi . AlÅ£i creÅŸtini din Corint scandalizau pe fraÅ£i participând fără nici o rezervă la mesele ÅŸi la festivităţile păgânilor, fie mâncând alimente oprite de conÅŸtiinÅ£a altora, fie nesocotind înfrânarea recomandată de Biserica ÅŸi căzând în patima lăcomiei de mâncare ÅŸi de băutură ( I Cor. VI,12). Sfântul Pavel se vede silit să intervină ÅŸi în această privinţă, spre a pedepsi pe cei răi ÅŸi spre a preîntâmpina întinderea răului. Al treilea motiv care-l îndeamnÄÆ