Referat Mantuire Si Desavarsire

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Mantuire Si Desavarsire si de asemenea puteti face Download Referat Mantuire si desavarsire

Citeste fragmente din Referat Mantuire Si Desavarsire

Mantuire si desavarsire 1.Sensul mantuirii: “Eu n-am venit sa judec lumea,ci sa mantuiesc lumea” (In. 12-47). Asa vorbeste Isus cu putin inainte de Cina de Taina ,la care El instituie ,prin jertfa Sa,tocmai posibilitatea de mantuire a omului.Lucrul acesta il spusese insa si cu alte prilejuri caci Isus este,prin chiar numele sau vestit de inger,Mantuitorul prin excelenta,Mantuitorul suprem Din versetul citat se poate intelege ca Iisus mantuieste lumea fara sa o judece.Faptul nu are nimic neverosimil,caci mila Lui este mai mare decat rigoarea Lui. A pedepsi fara a judeca pare nedrept,dar a ierta si a mantui fara judecata intra in nesfarsitamizericordie a Mantuitorului.Poate ca daca ar fi judecat lumea in timpul existentei sale terestre,El ar fi distrus lumea caci n-ar fi gasit decat putini drepti,precum in Sodoma si Gomora(Fac.19,1-28,Mt.10,15-16,11,23-24). Si totusi Iisus nu mantuieste omul fara conditii si daca El nu judeca (decat la Marea Judecata)este pentru ca aici lasa libertatea omului sa judece pe sine, sa-si judece mai intai el insusi faptele;si sa se pocaiasca,sa-si schimbe modul de traire si de gandire indreptandu-le spre cer(metanoia).Aceasta autojudecata este esentiala pentru cunoasterea de sine care,la randul ei,este capitala pentru mantuire.Caci a-ti cunoaste sinele,a cunoaste chipul lui Dumnezeu in tine,inseamna a te detasa de eul individual si a te orienta spre Sinele personal.Conditia cunoasterii Sinelui apare explicit si in alte traditii:Cunoaste-te pe tine insuti(in vechea Grecie);Cine-si cunoaste sinele cunoaste pe Domnul sau(in Islam). In traditia crestina ea este implicita,dar cu atat mai puternica cu cat omul este facut dupa chipul lui Dumnezeu,pe care-l poarta in inima.Fericitul Augustin spune-“Que je me connaisse,et je Teconnaitra!”(Daca ma cunosc,Te voi cunoaste).Una din primele spuse ale lui Isus este:”Pocaiti-va(metanoiete),caci Imparatia cerurilor este aproape”(Mt.4;7).Mantuirea este recastigarea Sinelui,a Raiului pierdut. Rascumpararea, salvarea, mantuirea(salus,soteria)n-ar fi fost necesare daca primii oameni n-ar fi gresit si n-ar fi fost aruncati afara din Rai.Ingerii nu trebuie mantuiti caci ei sant cu Dumnezeu.Si omul are in el chipul lui Dumnezeu,dar dupa ce a mancat din Pomul Cunostintei Binelui si Raului si-a pierdut asemanarea,iar chipul divin s-a obscurat. Pentru a-l pune din nou in lumina,trebuie sa inlaturam valurile de ceata si intuneric care-l acopera,ceea ce constituie tocmai conditia mantuirii;trebuie sa inlocuim nostalgia paradisului cu bucuria regasirii asemanarii.Starea paradisiaca este insa numai o prima etapa a intoarcerii omului spre Dumnezeu;caci odata recastigat Raiul,omul ramane cu nostalgia luminii Fetei lui Dumnezeupe care Adam Kadmon o vedea odata cu ingerii.De aceea se zice ca pentru unii sfinti,Raiul este inca o inchisoare.In legea veche se spune:”voi sunteti Dumnezei”(Theoi este)(In.10-34;Ps.82;6)fara sa stim exact ce sens are acest plural;in legea noua insa se vorbeste chiar de indumnezeire(Theosis). Dumnezeu s-a facut om,pentru ca omul sa devina Dumnezeu.Intre mantuire si indumnezeire este insa o mare deosebire,daca nu chiar o prapastie.Sa incercam s-o trecem macar cu intelegerea.Si cu ajutorul lui Iisus.In intalnirea cu Tanarul bogat(Mt.19;16-26),care intreba ce trebuie sa faca pentru ca sa mosteneasca viata vesnica,deci sa se mantuie, Iisus ii raspunde cu conditiile din Vechiul Testament:”Sa nu minti,sa nu preacurvesti,sa nu furi,sa nu faci o marturie mincinoasa,sa cinstesti pe tatal tausi pe mama ta,si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Acestea sunt in primul rand conditii de etica personala,de purificare de vicii si practicarea virtutilor,pentru a recastiga starea de inocenta dinainte de caderea lui Adam din Rai.De ce Iisus ii pune tanarului doar conditiile etice,si nu si pe cele spirituale,doctrinare ale Decalogului?(Eu sunt Domnul Dumnezeu tau…”).Pentru ca stia ca cel care vine la el sa afle conditiile vietii vesnice nu poate fi decat un om religios care crede in Dumnezeu.El ii repeta doar praxisul Decalogului,care e de obicei neglijat in folosul teoriei. Cum tanarul nu e multumit,caci a pazit aceste porunci si vrea ceva mai mult,Iisus ii raspunde:”Daca vrei sa fi desavarsit,du-te de vinde ce ai,da la saraci,si vei avea o comoara in cer.Apoi vino si urmeaza-ma”.Evident,tanarul care era foarte bogat nu poate sa-l urmeze pe Iisus.Conditia urmarii lui insa,Iisus o spusese si mai complet ucenicilor lui inainte de Schimbarea la Fata:”Daca voieste cineva sa vina dupa mine,sa se lepede de sine,sa-si ia crucea si sa ma urmeze”(Mt.16;24).Prima conditie-lepadarea de sine-inseamna nu numai renuntarea la bunurile pamantesti,ci si detasarea de eul individual pentru a vedea Sinele:epuizarea orizontalei pentru ca,atingand centrul,sa putem privi vertical;inseamna jertfa individuluipentru a putea realiza persoana.A doua conditie-luarea cruci-are,desigur,sensul jertfei totale,dar inseamna in acelasi timp epuizarea vietii si lumii ca amploare,pentru a putea castiga in exaltare.”Pentru ca oricine va vrea sa-si scape viata o va pierde,dar oricine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga”(Mt.16;25)In sfarsit,odata aceasta despuiere totala realizata,odata golit de eu si de lume,sufletul este gata sa-l primeasca pe Iisus,sa-l urmeze pe El. Iisus defineste asadar in intalnirea cu tanarul bogat cele doua nivele ale realizarii spirituale:-unul este mantuirea propriu-zisa(soteria;salus-tis),avand semnificatia de recuperare a starii inocentei paradisiace dinainte de cadere, pentru care este necesara si suficienta respectarea legii,si mai ale a unor reguli de vita normala;-al doilea nivel este cel al desavarsirii(teleios;perfectus),al recastigarii starii divine dinainte chiar de creatia,prin lepadarea de eu si de lume,prin jertfa totala,care inseamna nu numai urmarea lui Hristos,ci si identificarea cu El,care spusese:fiti desavarsitiprecum si Tatal vostru desavarsit este. 2.Treptele desavarsirii: Pentru a-l urma pe Iisus trebuie sa-L cunoastem si sa-L iubim.In acest scop,chiar El se defineste,in evanghelia dupa Ioan,prin noua spuse care incepe cu afirmatia:”Eu sunt…”.Acest”Eu sunt “(ego sum,ego eimi)ne vorbeste despre El ca despre Fiinta prin excelenta,la care adauga apoi un atribut. E vorba de noua nume,de noua simboluri care-l definesc pe Iisus Mantuitorul,formand in acelasi timp noua trepte spre desavarsirea spre care popate nazui cel care il urmeaza. 1.”Eu sunt poarta.Daca intra cineva prin mine,va fi mantuit,va intra si va iesi,si va gasi pasune”(In.10;9).E neindoios ca e vorba aici de acea poarta stramta de care Iisus vorbeste in alta parte :”Dar stramta este poarta,ingusta este calea care duce la viata,si putini sunt cei ce o afla”(Mt.7;14).Este poarta de intrare pe calea spre mantuire,cale ingusta rezervata celor alesi.Este o poarta care separa de lume si deschide drumul spre pasunile Raiului. “A intra si iesi”e un indiciu ca drumul abia incepe, ca din Rai se poate iesi pentru a trece mai departe.Ea nu este accesebila oricui,ci numai acelora care-l recunosc pe Iisus ca pastor. 2. “Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da vita pentru oi… Eu imi cunosc oile mele si ele ma cunosc pe mine, asa cum ma cunoaste pe mine Tatal si cum cunosc Eu pe Tatal”. (In.10,11-15). Conditia pentru a intra in pasunea raiului, care in viitor va fi Biserica lui Hristos, este sa-l luam drept calauza pe Iisus. In al doilea rand, trebuie sa-l cunoastem pe El asa cum El ne cunoaste pe noi. Aceasta cunoastere este o reflectare a raportului de intercesiune dintre Tatal si Fiul, care se poate petrece si intre Iisus si noi. Pentru ca lucrul acesta sa fie posibil, Iisus isi va jertfi viata pentru noi. “Tatal ma iubeste pentru ca imi dau viata, ca iarasi s-o iau”. Cunoasterea devine efectiva prin iubire, care face posibila si jertfa si invierea. Dar despre acestea Iisus va vorbi mai departe. 3. “Eu sunt painea vietii. Cine vine la mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in mine nu va inseta niciodata” (In 6;35). Cu putin inainte, Iisus inmultise painile si pestii pentru a hrani cateva mii de barbati. Acum nu mai e vorba doar de “painea cea de toate zilele”, ci de “painea cea spre fiinta”, acea paine supraesentiala (eqiousia) care este insusi trupul lui Iisus, jertfa lui pentru oameni. Pentru a manca aceasta paine trebuie sa credem in Iisus. “Adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica…Eu sunt painea vie care s-a cobarat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac;si painea pe care o voida Eu, este trupul meu, pe care il voi da pentru viata lumii”(In.6,51). Este evident o prefigurare a Euharistiei datatoare de vita, la care se va adauga si vinul. “Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu, ramane in Mine si Eu raman in el” (In. 6,56). Este mai mult decat o promisiune a vitii vesnice, este chiar una a identificarii cu Iisus. El va relua aceasta promisiune cand va spune… 4) “Daca inseteaza cineva sa vina la mine si sa bea. Cine crede in mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura” (In. 7,37).A deveni izvor de apa vie inseamna a fi om paradisiac, din care pleaca cele patru rauri amintite in Cartea Facerii. El spusese lucrul acesta si mai inainte femii samaritence, la putul lui Iacob, care potolea doar setea:”Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnazeu si Cine este cel ce-ti zice da-mi sa beau,tu singur ai fi cerut sa bei si El ti-ar fi dat apa vie”(In.4,10). Din nou, conditia pentru a primi darul lui Iisus este sa credem in El, dar si sa-l cunoastem ca urmare a unei sete inepuizabile, a unei totale deshidratari de lume, pentru a putea primi apa vie.Aceasta apa va fi prefacuta de Iisus in vin de viata datator la nunta din Cana, si apoi in sangele Lui la Cina de Taina si pe Golgota, implinind astfel eucharistia trupului cu aceea a sangelui divin. Intr-un sens simbolic si mai amplu se refera Iisus la vin ca bautura de nemurire atunci cand, imediat dupa Cina, spune:” Eu sunt adevarata vita, si Tatal meu este vierul”(In.15,1).Iisus nu este numai vinul, este si sursa acestui vin care imbata “inainte de crearea vitei de vie”, cum spune un poet persan(Ibn al Farid). Este vorba de acea ”betie treaza” de care vorbeste si Sf. Grigorie de Nyssa. Intr-o icoana pe sticla romaneasca este zugravit Iisus storcand strugurele unei vite care pleaca din inima lui, un alt simbol al jertfei, desigur. Si, din nou, acel: “Ramaneti in mine si Eu voi ramane in voi…Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in mine, si in cine raman Eu,aduce multa mlada; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic”(In.15;4-5). Noi insine putem deveni izvor de bautura vie daca ramanem mladitele lui Iisus. Aceasta parabola a vitei de vie este nu numai un simbol al creatiei,ci si al legaturii directe intre om si Iisus, care adauga:,,Daca paziti poruncile mele veti ramane in dragostea mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui meu, si raman in dragostea lui’’(In.15;10).Iata ca dupa cunoastere, alaturi de cunoastere, dragostea este conditia esentiala pentru a avea bucuria vietii vesnice,pentru a fi cu Iisus.,,V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria mea sa ramana in voi si bucuria voastra sa fie deplina”(In.15;11). Aceste patru autodefiniri:poarta,pastorul,painea si vita de vie(apa si vinul)sunt asadar patru trepte ale apropierii noastre de Iisus,ale urmarii lui care ne pot da bucuria mantuirii.Iisus va continua insa sa se defineasca pe Sine prin Simboluri mai putin concrete,mai esentiale am spune,care deschid calea spre desavarsire,spre identificare cu El. 5),,Eu sunt invierea si viata.Cine crede in mine chiar daca ar fi murit va trai”.Iisus a spus acest lucru inainte de invierea lui Lazar,care este o prefigurare a invierii lui.Poarta deschisa de El duce acum,prin jertfa,la moarte pentru aceasta viata si la in-viere pentru viata vesnica.Aici se produce asadar o ruptura,o schimbare de nivel care deschide perspectiva nu numai a mantuirii,ci si a eliberarii de lume.Iisus ii deschide aceasta cale lui Lazar pe care ,,il iubea mult”, cum spune evanghelistul.Iar Martei ii spune:,,Nu ti-am spus ca daca vei crede vei vedea slava lui Dumnezeu?(In.11;40).De asta data credinta si iubirea duc,prin moarte si inviere,nu numai spre viata paradisiaca,ci spre slava Celui prea Inalt.Dar Iisus arata mai departe si o alta cale spre viata nemuritoare,cand spune: 6)”Eu sunt Calea,Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin mine. Daca m-ati fi cunoscut pe mine ati fi cunoscut si pe Tatal Meu. Si de-acum incolo il veti cunoaste; si L-ati si vazut”(In 14;7). Urmand calea adevarului,a cunoasterii depline a lui Iisus, putem ajunge la Tatal, il putem”vedea”,caci Iisus si Tatal una sunt. De altfel, aceasta triada, calea, adevarul si viata, este o transpunere simbolica chiar a Treimii divine.Iisus este calea spre Tatal care nu poate fi definit catafatic decat prin drumul spre el,prin adevar; iar Viata este Duhul Sfant,Domnul de viata facator.De ce Tatal e numai calea?Poate pentru ca,asa cum spune Sf.Grigore de Nyssa,urcusul spre si in Dumnezeu nu se sfarseste niciodata,Dumnezeu fiind nemarginit.Noi suntem deci in drum spre El,niciodata El.Dealtfel,in continuarea celor spuse in timpul Cinei de Taina cand le fagaduise apostolilor identificarea cu El prin eucharistie,Iisus face si oalta fagaduire,esentiala pentru desavarsire:”Daca ma iubiti veti pazi poruncile mele,si Eu voi ruga pe Tatal,si El va va da un alt Mangaietor,care sa ramana cu voi in veac,si anume Duhul Adevarului…”(In.14;17).De data aceasta,peste iubirea si cunoasterea noastra se va pogora Duhul Sf.care vivifica ceea ce era in noi doar o imensa cautare.Se implineste astfel nu numai conditia mantuirii noastre,ci si aceea a deplinei noastre eliberari,prin Duhul Sf.”In ziua aceea veti cunoaste ca Eu sant in Tatal,ca voi santeti in Mine si Eu sant in voi”.Transcendenta si imanenta se intalnesc in unitatea Fiitei supreme,in Unitatea Treimi.Semnul acestei unificari este Pacea pe care Iisus o lasa apostolilor la despartirea de la Cina de Taina:”va las Pacea,va dau Pacea Mea”(In.4;27).Nu este linistea din lume ci Pacea de din nainte de creatie,este acea” Pax profunda” a taceri eterne.Este isihia. Cu aceasta,drumul omului spre Iisus,prin Iisus spre Tatal,cu ajutorul Duhului Sf.pare sa se fi desavarsit.Totusi Iisus exprima inca o data si altfel aceasta posibilitate de realizare spirituala suprema vorbind de atributele sale cele mai inalte:lumina si cuvantul(7;8).”Eu sant lumina lumii;cine ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric,ci va avea lumina vietii”(In.8;12).Si ucenicilor le spusese Iisus pe Muntele Fericirilor:”voi sunteti lumina lumii”(4;14)aratandu-le ca acesta este drumul spre El.Ne intoarcem astfel cu Iisus la inceputul creatiei,la acel “Fiat Lux”care a risipit intunericul nimicului.Simbol al cunoasterii ce biruie ignoranta,lumina este si un simbol al iubirii cu care Dumnezeu a facut lumea. Dar lumea n-a inceput numai cu lumini,ci si cu cuvantul lui Dumnezeu.Iar Iisus este Cuvantul .”Daca ramaneti in cuvantul Meu,sunteti in adevar ucenicii Mei”(In.8;31).Cuvantul,Logosul,este cea mai inalta treapta a adevarului si a cunoasterii. Cuvantul si Lumina sunt la inceputul creatiei si la capatul urcarii spre Dumnezeu.Evanghelia lui Ioan le apropie in mod exemplar:”La inceput era cuvantul, si cuvantul era cu Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul…in El (cuvantul) era Viata,si Viata era Lumina oamenilor”(In.1;1si4).Tatal-Lumina(lumina din lumina),Iisus-Cuvantul,DuhulSf.-Viata;prin Sfanta Treime a inceput creatia.Ioan evanghelistul prezinta Lumina,Cuvantul si Viata intr-o perspectiva descendenta; Iisus le infatiseaza ucenicilor intr-o perspectiva ascendenta pentru ca ei sa poata urca prin ele pana la El.”Daca ramaneti in cuvantul Meu,sunteti in adevar ucenici Mei;veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi”(In.8;32).Maxima libertate este aceea a identificarii cu adevarul care este Iisus. Cuvantul si Lumina sunt asadar supremele atribute ale lui Iisus care nu desparte iubirea de cunoaterea caci nu poti cunoaste in sine ceea ce nu iubesti si nu poti iubii ceea ce nu cunosti.Si aici nu e vorba de cunoastere distinctiva,ci unitiva,contemplativa,asa cum nu e vorba de iubirea sensibila,ci prin comuniune.Poetul vorbeste de “luce intelletual piena d’amore”. Dar Iisus este cel care incheind rugaciunea duhovniceasca spune in chip desavarsit:”Eu le-am facut cunoscut Numele Tau,si-L voi mai face cunoscut,pentru ca dragostea cu care mai iubit Tu sa fie in ei,siEu sa fiu in ei”(In.17;26). Lumina si cuvantul,iubirii si cunoastere se manifesta in existenta lui Iisus in Schimbarea la Fata.Ele se arata in lume in toata slava lor (theophanie)pentru ca cei cel urmeaza pe Iisus sa poata ajunge prin ele la El.Petru,Iacob si Ioan au vazut aceasta lumina a fetei lui Iisus,care nu era numai o lumina sensibila,cozmica,ci una divina,increata.El s-a schimbat la fata (transfiguratus est;metamorphethe)inaintea lor;fata lui a stralucit ca soarele,si hainele I s-au facut albe ca lumina(Mt.17;20).E vorba deci de o lumina de dincolo de lume(trans;meta)in care cei trei apostoli alesi au vazut,fata lui Iisus,in acelasi timp ei au auzit cuvantul Tatalui spunand:”Acesta este Fiul Meu prea iubit,in care am binevoit,(termenul grecesc”eudokes”-a bine gandi,arata ca e vorba nu numai de un act de vointa,ci si de unul de cunoastere);pe acesta sa-L ascultati”(Mt.17;5).Apostolii au cazut atunci cu fata la pamant.Ei au vazut fata de slava a lui Iisus,dar nu si pe cea a Tatalui care le-a vorbit dintrun “nor luminos”,ca si lui Moise.Nu putem sa intram in discutia acestei mai presus de discutie probleme a “vederi fetei “lui Dumnezeu. Vom mentiona totusi ca la inceputul evangheliei sale (1;18),Ioan spune:”Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu;singurul lui Fiu,care este in sanul Tatalui,acela l-a facut cunoscut”.Si totusi dupa venirea lui Iisus,a vedea “fata lui Dumnezeu”pare posibil caci altfel de ce ar fi spus El:”Fericiti cei cu inima curata,caci aceia vor vedea pe Dumnezeu”.Sau de ce ar fi spus,vorbi despre copii:”ingerii lor in ceruri vad pururi fata Tatalui Meu care este in ceruri”(Mt.18;10).Iar,dupa Matei (11;27),Iisus spune:”…Nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul afara de Tatal;tot astfel nimeni nucunaste pe depliun pe Tatal afara de Fiul,si acela caruia vrea Fiul sa i-l descopere “.Deci omul poate ajunge la cunoasterea deplina a Tatalui prin Iisus.N-a fost posibil pana la venirea lui Iisus,dar dupa El si prin El este posibil.Indumnezeirea este,dupa majoritatea sfintilor parinti,identificarea omului prin mijocirea harului nu cu esenta divina,ci cu energiile divine(increate).Misterul acestei identificari cu Sinele divin ramane insa in ascunsul lui,un Misterium Magnum al cautarii sfintilor. 9)Si Iisus incheie seria autodefinirilor sale raspunzand intr-un mod voalat celor care il intrebau;”Cine esti Tu?”-“Eu sant …cel ce dela inceput (ten archen)va spun ca sunt”(In.8;24-25);asa cum Tatal spusese lui Moise pe muntele Horeb”Eu sant Cel ce sant”(Ex.3;14)(Eheich asher eheih-Ego eimi ho on ).Este suprema afirmare a (ipseitatii)Fiintei divine. Desavarsirea omului,indumnezeirea lui este deci vederea :”fetei”lui Dumnezeu.Apostolului Pavel afirma insa:”Acum vedem ca intr-o oglinda in chip misterios(per speculam in aenigmate);dar atunci vom vedea fata in fata”(Cor.13;12).Iar evanghelistul Ioan spune depre cei alesi,la sfarsitul timpurilor:”Ei vor vedea fata Lui,iar numele lui va fi pe frntile lor”(Ap.22;4).fata si numele divine,Lumina si Cuvantul sunt realitatile supreme cu care omul se poate identifica,eliberandu-se de devenire pentru a intra in vesnicie. Vom incheia cu cele scrise de marele teolog contemporan Vl. Lossky,pe urmele Sf. Grigore Palama:”Viziunea desavarsita a divinitatii devine posibila ca lumina increata,care este divinitatea,care este”misterul celei de a opta zile”;ea apartine veacului viitor,cand Dumnezeu va fi vazut fata in fata.Totusi cei care sant alesi,cei care se unesc cu Dumnezeu,ajung sa vada din aceasta viata”imparatia lui Dumnezeu venind cu putere”,asa cum au vazut-o pe muntele Tabor. 쥁@