Referat Bazele Biblice Ale Darului Profetic

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Bazele Biblice Ale Darului Profetic si de asemenea puteti face Download Referat Bazele biblice ale darului profetic

Citeste fragmente din Referat Bazele Biblice Ale Darului Profetic

BAZELE BIBLICE ALE DARULUI PROFETIC INTRODUCERE In 1994 Biserica Crestina Adventista de ziua a Saptea numara mai mult de 8,38 de milioane de membri adulti botezati,care locuiau in 208 din 236 tari si alte regiuni ale lumii(dupa statisticile Organizatiei Natiunilor Unite). Ei vorbeau 732 de limbi si publicau in 219 dintre ele;si biserica continua sa creasca cu o rata anuala de aproximativ 500.000 de membri. Denominatiunea, initial organizata in 1860, s-a dezvoltat din a II-a Miscare Adventa inceputa de William Miller, un fermier care dupa convertirea la credinta baptista a devenit preot la sfarsitul anilor 1830, inceputul anilor 1840. Cofondatori au fost : James S. White, fost preot milerit. Ellen G.White , sotia sa care, conform invataturilor Bisericii Crestine Adventiste a fost un autentic profet in sensul biblic al termenului. ărilor, pensionat care a participat in cele mai multe din reformele secolului XIX. Unele din aceste reforme erau: Abolitia sclaviei. Proclamarea drepturilor marinarilor. Miscarea pentru temperanta. Restaurarea Sabatului Biblic de ziua a 7-a in omenirea universala. 2.Biserica adventista de ziua a 7-a crede ca, dintre toate denominatiunile crestine: Ca sunt adevarata “ramasita” prefigurata in profetiile biblice din Ioel 2,28-31 si Apocalipsa 12,17 pe care scriptura o plaseaza in ultimile zile care anticipeaza revenirea lui Hristos pe Pamant. Poseda doua misiuni caracteristice bisericii “ramasitei” 1.Ei serbeaza Sabatul zilei a 7-a pe care il gasim in cea de-a patra porunca a Decalogului, legea lui Dumnezeu ( Exod 20,8-11). 2.Ei poseda darul profetic in persoana doamnei White care : A fost nascuta in 26 noiembrie 1827 si a murit la 16 iulie 1915 la 87 de ani. A acceptat chemarea divina de a deveni profet in decembrie 1844 la varsta de 17 ani, dupa ce de la varsta de 12 ani a fost invalida datorita unui accident care a dus la terminarea educatiei ei formale din clasa a treia sau a patra a scolii generale. A scris peste 25 de milioane de cuvinte, asezate intr-o mare diversitate de subiecte, atat seculare , cat si religioase ( pentru comparatie: Biblia , versiunea King James are aproximativ 773.746 de cuvinte), care au fost scrise in mai mult de 100.000 de pagini in manuscris si au fost publicate ulterior in mai bine de 5.000 de articole si 100 de titluri de carti in limba engleza. Astazi este recunoscuta ca fiind al patrulea cel mai tradus autor in intreaga istorie a literaturii, cel mai tradus scriitor femeie si cel mai tradus scriitor american din ambele genuri. In 1995, scrierile ei au aparut in 147 de limbi, numai “Calea catre Hristos” a aparut in 142 dintre ele. Cel putin trei subiecte teologice sunt acceptate mai ales de crestinii Evanghelici ca rezultat al pozitiei adventiste bazate pe darul profetic al doamnei White. a. A fost darul profetiei al Duhului Sfant, mentionat in epistolele lui Pavel despre “Darurile Spirituale”, localizat din punct de vedere istoric in jurul anilor 100 d.Hr., timp in care au fost scrise toate cartile canonice ale Noului Testament? Intr-adevar, nu cauta Ioan sa interzica acceptarea altor scrieri profetice ulterioare scrierii ultimei carti a Noului Testament, in Apocalipsa 22,18. 1. Multi Evanghelici spun ca acest dar deosebit a incetat atunci, desi ramasite ale acestui dar sunt prezente si in ziua de astazi. 2. Marea majoritate a adventistilor de ziua a saptea sustin ca darul profetic continua pana in prezent, dar intr-o forma limitata( totusi, adventistii de ziua a saptea nu cred ca Ellen G. White a fost singura care a avut acest dar in zilele noastre ). 3. Marea majoritate a crestinilor harismatici cred ca acest dar continua sa se manifeste si in prezent intr-un spectru larg de manifestari. b. Sunt adventistii de ziua a saptea justificati in aplicarea profetiei din Ioel 2,28-32 ca o manifestare moderna a darului profetic in persoana doamnei White, apostolul Petru declara in Faptele Apostolilor 2,16-21 ca acest dar s-a manifestat in totalitate in ziua Cincizecimii in anul 31 d.Hr? c. Sunt adventistii de ziua a saptea justificati in aplicarea expresiei “ marturiile lui Isus Hristos sunt spiritul profetiei” ( Apocalipsa 12,17; 19,10; King James Version) la Ellen G. White in timp ce un mare numar de traduceri recente ale Bibliei par sa indice altceva. 4. Scopul acestui studiu este sa examineze bazele Biblice pentru afirmatiile Bisericii Adventiste de ziua a Saptea ca Ellen G. White este un profet al ultimilor zile in lumina acestui subiect teologic. I. Doctrina lui Pavel cu privire la “ Darurile Spirituale “ Simbolurile Biblice ale lucrarii Duhului Sfant 1. Scriptirile ne invata clar despre doctrina Trinitatii lui Dumnezeu care se manifesta in trei persoane distincte pe care crestinii le identifica in persoana Tatalui, Fiului si Duhului Sfant. a. Oricare dintre invataturile lui Pavel cu privire la “ Darurile Spirituale” (in care este cuprins si darul profetiei ) ia in considerare a treia persoana a Dumnezeirii care este dadatorul tuturor “Darurilor Spirituale” 2. Scripturile folosecc cel putin sase simboluri pentru a ilustra natura lucrarii Duhului Sfant: Ulei ( Zaharia) Porumbel (Matei 3,16) Ploaie ( Iov 29,23 , Ioel 2,23 , Osea 6,3 , Ieremia 5,24 , Zaharia 10,1 , Iacov 5,7) Aluat/ dojdie ( Matei 13,33 ) Vant si foc puternic ( Faptele Apostolilor 2,2 ) Invatator al dreptatii ( Ioan 14,16-26; 16,4-16; ) ( Pentru detalii vezi Anexa A) 3. Cu o referinta particulara la “ Darurile Spirituale ”, lucrarea sa este bine ilustrata de multe dintre metaforele din lista de mai sus. B. Doctrina “ Darurilor Spirituale” scrisa de Pavel in Noul Testament In timpul inaltarii lui Hristos la cer ( primavara anului 31 d.Hr.) , El a dat anumite daruri bisericii Sale si ucenicilor Sai ( Efeseni 4:8,11). 26 de ani mai tarziu ( primavara anului 57 d.Hr.) Pavel a scris prima sa epistola catre catre Corinteni in care si-a exprimat grija sa cu privire la faptul ca unii noi crestini din Corint ignorau: Adevarata natura a acestor daruri speciale ale Duhului Sfant, si de asemenea Adevarata folosire a acestor daruri in Biserica Crestina. Duhul Sfant a continuat sa actioneze in lumea noastra si in Biserica din prima zi a creatiunii El a fost un agent activ al creatiunii insasi ( Geneza 1:2 ). Darul profetiei a fost timpuriu introdus in biserica in timpul lui Enoh, a saptea generatie de la Adam ( Iuda 14 ). Adevaratii profeti ai lui Dumnezeu au fost activi in toata perioada Vechiului Testament. Biblia ebraica continea trei parti: “ Legea” ( Torah), primele cinci cartia ale Bibliei scrise de Moise. “Profetii” , mari( cartile lungi ) si mici ( carti scurte). Scrierile sfinte ( literatura devotionala cere cuprinde restul cartilor). Darul profetiei pe care l-a dat Hristos ucenicilor dupa inaltarea Sa a avut scopul de a intemeia Biserica Crestina si apoi de a o face sa se indrepte mereu spre tinta ei si anume dezvoltarea calitatilor necesare caracterului uman in membrii ei In noaptea de dinaintea crucificarii sale, Isus a prezis discipolilor Sai ca daruri speciale le vor fi date pentru scopul practic de a-I ajuta in sarcina lor de a duce Evanghelia intregii lumi ( Ioan 14 si 16; Matei 24:16). Sase saptamani mai tarziu dupa inaltarea sa, El le-a zis sa ramana in Ierusalim pana vor primi Darul Duhului Sfant: Va fi ca un botez cu putere. Si va veni nu mult dupa aceea ( Luca 24:49; Faptele Apostolilor 1:4,5) 5. Pavel prezinta doua liste de identificare a catorva “daruri” majore ale Duhului Sfant ( 1 Cor 12:8-10; Romani 12:6-8) si doua liste de responsabilitati date de Duhul Sfant care sunt “insufletite “ de darurile Sale ( 1 cor 12:28; Efeseni 4:11): 1 Corinteni 12:8-10, cuvinte intelepte, cunostinta, credinta, miracole de vindecare, profetii, vorbirea in limbi si interpretarea lor. Romani 12:6-8 : profetii, responsabilitati, invataturi, exorcism, daruire, conducere, exprimare de mila. 1 Corinteni 12:28 ( in ordine descendenta) :apostoli, profeti, invatatori, miracole, vindecari, ajutorari, conducere administrativa, vorbirea in limbi. Efeseni 4:11 : apostoli, profeti, evanghelisti ,pastori, invatatori. 6. In legatura cu cele scrise anterior, ar fi bine sa mentionam in legatura cu acest subiect ca: Profetia este singurul dar mentionat in toate cele patru liste. In lista in care darurile sunt mentionate in ordine inversa a importantei ( 1 Corinteni 12:28), profetia este pusa pe locul doi dupa darul apostolatului. Este clar ca pentru Pavel darul profetiei este un dar special. ( 1 Cor 1:6) Parerea unor evanghelici ca vorbirea in limbi este cel mai mare dar nu sustinuta de Biblie: Nu apare decat in doua din cele patru liste ( 1 Corinteni 12:10-28 ) In ambele cazuri, acesta vine la inceputul listei, iar in lista in care darurile sunt enumerate in ordine inversa este prezentata ultima ( versetul 28 ) de asemenea sunt unii astazi ,care tind sa diminueze distinctia dintre darul profetic pe de o parte si celelalte daruri “proclamate” ca : evanghelismul, pastoratia, invatatura, exorcismul si afirma ca aceste daruri sunt virtual interschimabile. Scriptura dezminte acest lucru: profetia este un dar separat, un dar deosebit, care poate fi distins de toate celelalte. 7. O importanta distinctie trebuie facuta intre darurile Duhului Sfant pe de o parte si roadele Duhului Sfant pe de alta parte: Darurile Duhului Sfant cuprind inzestrari cu putere divina a unor persoane din Biserica pentru indeplinirea scopului lui Dumnezeu si anume atingerea perfectiunii in Biserica Sa. Roadele Duhului Sfant (dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor Galateni 5:22,23 ) sunt calitati ale caracterului membrilor bisericii care se predau conducerii Duhului Sfant si care sunt insufletiti de atributul suprem al Duhului Sfant care este dragostea. 8. Darurile Duhului Sfant din perspectiva lui Dumnezeu: Efeseni 4:12-16 cresterea spirituala a crestinilor ajuta lucrarea conducatorilor bisericii de edificare ( informare ), pastrare a unitatii si a puritatii doctrinale. 1 Corinteni 12:25 : nu trebuie sa fie nici o impartire in Biserica. 1 Corinteni 1:5 membrii Bisericii trebuie sa se imbogateasca in cunostinta. 9. Darurile Duhului Sfant, cine le da si cui ? Toate darurile sunt date la initiativa Duhului Sfant ( 1 Corinteni 12:7,11,13 ). El da cel putin un dar fiecarui credincios din biserica ( 1 Corinteni 12:7; Romani 12:3 ) , iar cele mai vizibile sunt: Ajutorarea ( 1 corinteni 12:28) Credinta ( Romani 12:7) Nu toti crestinii primesc aceleasi daruri, unii primesc un dar, in timp ce altii primesc alte daruri ( 1 Corinteni 12:11,19,30 ) Nici un crestin nu poate cere un dar particular, insa crestinul cel mult poate sa ceara de la Duhul Sfant cele mai bune daruri ( 1 Corinteni 12:31 ) 10. Continuitatea darurilor din punct de vedere al timpului. Nu exista nici un indiciu in nici una dintre scrierile lui Pavel ( sau oricare alta din Noul Testament ) ca unele daruri spirituale nu ar mai fi date bisericii, in timp ce altele ar continua pana la a doua venire a lui Hristos. Din contra, scopul acestor daruri, toate dintre ele, este sa ajute crestinii sa se pregatesca si sa fie gata sa avertizeze lumea si ei insisi sa fie gata pentru aceste evenimente finale. ( 1 Corinteni 1:7,8 ) Oricum, multi crestini evanghelici sustin ca darul profetiei a fost intrerupt in jurul anilor 100 d.Hr. , crezand ca nu a mai fost nevoie de acest dar special odata ce cartile canonice ale Scripturii au fost terminate. Teologul britanic John R.W. Stott ( “Botezul si multumirea” 1976, pagina 100-2) este un bun exemplu al ideii ca revelatii proaspete ale cuvantului lui Dumnezeu sunt ulterioare scrierilor canonice. Rectorul britanic Anglican J.P.Baker isi exprima punctul de vedere cu privire la aceasta problema: Unii au încercat sa identifice perioada de finalizare a cartilor canonice ale Noului Testament cu timpul cand profetia se va sfarsi in concordanta cu 1 Corinteni 13:8, dar aceasta este o violare a contextului, care arata clar ca aceste daruri vor trece atunci cand “va veni perfectiunea” care este definita ca momentul “cand il vom vedea fata in fata”. Toti pot fi de acord ca nu este nevoie de o noua revelatie in legatura cu Dumnezeirea lui Hristos, planul de mantuire si principiile vietii de crestin. Dar nu apare nici un motiv ca Dumnezeul viu, care zice si se face( in contrast cu idolii morti) sa nu poata folosi darul profetiei ca un dar particular de ghidare locala a bisericii, a unei natiuni sau a unui individ, sau pentru a incuraja pe calea profetiilor, dar si pe calea amintirilor, in deplin acord cu cuvantul scris al Scripturii, fata de care toate lucrurile trebuie testate. 11. Evanghelicii care iau pozitia binecunoscutei lozinci din timpul reformatiunii “Sola Scriptura” exclud o manifestare ulterioara a Duhului Sfant, darul interzis al exprimarii profetice. Pavel, in prima sa carte din Noul Testament indeamna crestinii din zilele acelea sa nu dispretuiasca manifestarile darului profetic, insa sa dovedeasca mai degraba toate aceste lucruri.( 1 Tesaloniceni 5:19-21). Ioan, in una dintre ultimile carti ale Noului Testament indeamna Biserica sa incerce sau sa testeze spiritele pretinsilor profeti pentru ca “multi profeti falsi au aparut in lume” ca sa-I insele pe cei care il urmeaza pe adevaratul Dumnezeu ( 1 Ioan 1:4 ). Scriptura invata clar si in Vechiul si in Noul Testament despre o restaurare a autenticului dar profetic in zilele din urma, inaintea revenirii lui Isus. Astfel daca un crestin veritabil crede cu adevarat numai in Biblie, atunci este necesar sa accepte invatatura Bibliei si anume ca darul profetic se va manifesta in lumea din timpul sfarsitului. 12 In cele din urma, porunca impotriva adaugarii in cartea Apocalipsei scrise de Ioan ( “Marturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta.” Apocalipsa 22:18) nu poate fi aplicata profetiilor post-canonice deoarece: Nu exista nici o dovada ca Apocalipsa scrisa de Ioan a fost ultima carte scrisa a Noului Testament, desi astazi ea apare ca ultima carte atat in Biblia Protestanta cat si in cea Catolica din punct de vedere cronologic. Canonul cartilor sacre nu a fost inca compilat in zilele lui Ioan, deci el vorbea doar despre cartea sa Apocalipsa. Este posibil ca una sau mai multe dintre cele patru carti ale lui Ioan ( Evanghelia sa si trei epistole) sa fi fost scrise dupa scrierea Apocalipsei, caz in care, daca aceasta interpretare ar fi fost acceptata( nu trebuie sa se mai scrie carti canonice dupa Apocalipsa), Ioan s-ar fi contrazis pe el insusi. Cu siguranta , Ioan combatea scrierile falsilor profeti care deliberat ar fi schimbat continutul acestei carti. II. Restaurea Darului Profetic in timpul sfarsitului Marturia din Vechiul Testament a lui Ioel Aproximativ 14 barbati din Vechiul Testament sunt identificati sub numele de Ioel. Autorul cartii profetice care ii poarta numele a trait sau in secolul 9 i.Hr. sau 7 i.Hr. Profetul Ioel a trait cu multe secole inaintea primei veniri a lui Hristos ( anul 4 i.Hr), insa el prezice anumite evenimente spectaculoase care vor avea loc inaintea de a doua venire a lui Hristos (Ioel 2:28-31). Evenimentul se afla in viitor fata de timpul in care traia Ioel. Evenimentele despre care vorbeste sunt declarate ca fiind sigure in implinirea lor. Va fi o remarcabila revarsare a darurilor Duhului Sfant; cuvantul a turna este folosit de doua ori. ( versetul 28,29 ) Va fi o revarsare universala nelimitata din punct de vedere sexual, varsta, statut social, natiune sau origine: “Orice faptura” ( versetul 28) “ Fii…fiice” ( versetul 28) “ Batrani…tineri” ( versetul 28) “Robi…roabe” ( versetul 29) Cu toate ca alte daruri spirituale nu sunt excluse, darul pe care Ioel isi focalizeaza atentia este darul profetiei: Fii si fiicele vor prooroci ( versetul 28) Batranii vor avea visuri profetice, iar tinerii vor avea viziuni in timpul zilei ( versetul 28) Acest dar este plasat intr-un cadru temporar si peste tot in Biblie este asociat cu sfarsitul timpului ( Matei 24:29,30). Isus Hristos insusi a vorbit despre semne care vor aparea in cer si pe Pamant: “Sange, foc, stalpi de fum” ( versetul 30). Soarele s-a intunecat, iar luna s-a transformat in s-a facut ca de sange ( versetul 31). Scopul acestui dar spiritual ( ca de altfel si al tuturor celorlalte) este ca oricine ar chema numele lui Dumnezeu sa poata gasi eliberare ( versetul 32) Beneficiarii istorici ai acestui dar: “ramasita” pe care Dumnezeu o va chema( Apocalipsa 12:17;19:10). Evanghelicilor care protesteaza vehement impotriva legitimei aplicatii a profetiei din Ioel 2:28-32 la darul posedat de Ellen G. White pentru ca Petru spune ca Duhul Sfant s-a revarsat in totalitate in ziua Cincizecimii ( 31 d.Hr.), adventistii de ziua a saptea le spun politicos ca Faptele Apostolilor 2/ Cincizecimea poate fi privita intr-adevar ca o revarsare partiala a Duhului Sfant asa cum este scris in Ioel 2. Nu poate fi interpretata ca fiind o revarsare finala si totala din doua motive: Marele dar spiritual mentionat de Ioel este darul profetiei; marele dar din ziua Cincizecimii a fost vorbirea in limbi. Nu este nici o dovada Biblica ca darul profetiei s-a manifestat in ziua Cincizecimii; deci acea revarsare a fost doar partiala. Semnele ceresti mentionate de Ioel ( si repetate de Petru, pentru a fi sigur ca ascultatorii sai stiau la care profetie din Ioel se referea) nu au avut loc la Cincizecime, cel putin nu exista nici o dovada biblica pentru aceasta. Intr-un pasaj relatat in Scriptura, Isus plaseaza aceste evenimente ceresti in contextul perioadei cunoscute ca fiind “timpul sfarsitului” ( Matei 24:29,30). Adventistii de Ziua a Saptea au urmatoarea pozitie: Ziua Cincizecimii a fost o implinire partiala a profetiei din Ioel 2. Ellen G. White reprezinta o revarsare a Duhului Sfant ulterioara (s-ar putea la fel de bine sa fi aparut dupa ea si alti profeti autentici, si chiar exista anumite dovezi ca acest lucru s-a intamplat, dar acesta este un alt subiect de studiu). Marturia din Noul Testament a apostolului Ioan Ioel 2:32 vorbeste despre restaurarea darului profetic in mijlocul unei “ramasite”; Ioan,pe insula Patmos cu 1000 de ani mai tarziu indica ca o “ramasita” , aproape de sfarsitul timpului va poseda acesta dar ( Apocalipsa 12:17, 19:10). Adventistii de ziua a Saptea sunt singurii din toata crestinatatea care pretind , intr-un mod singular ca: Isi au radacinile profetice in Apocalipsa 10 ( vezi versetele 6:8-11) , cu 17 secole inaintea celei de-a doua miscari advente condusa de William Miller. Isi au mesajul profetic in Apocalipsa 12 ( versetul 17) Isi au mesajul profetic in Apocalipsa 14 ( versetele 6-12). Apocalipsa 12 este un capitol unic in Biblie din mai multe puncte de vedere. Unul dintre motive este ca acopera operioada istorica pe care nici un alt capitol din Biblie nu o acopera ( de la caderea lui Lucifer, undeva prin 4000 i.Hr., pana in anul 1798 d.Hr.) O perioada istorica de 1260 de ani literali este mentioanata de doua ori in Apocalipsa 12( versetele 6 si 14). Arata la aparitia unei “ramasite” la sfarsitul timpului. Caracteristicele acestei ramasite sunt identificate diferit ca: Tine toata legea lui Dumnezeu ( inclusiv porunca a patra care cere respectarea zilei a saptea (Sambata) Sabatul ( Apocalipsa 12:17; 14:12; King James Version ) ) Are “marturia lui Isus” (12:17) , ulterior identificata ca fiind “ spiritul profetiei” (12:19). Are “credinta lui Isus” (12:14) , aceasi cu credinta pe care a manifestat-o si Isus cand a fost pe Pamant. Are calitatea numita “rabdarea sfintilor” (14:12) rabdare in asteptarea ultimilor ani inainte de revenirea lui Isus ( Iacov 5:7-11; Evrei 10:36,37). Expresia “ marturia lui Isus” apare de patru ori in Apocalipsa: 1:2; 1:9; 12:17; 19:10;. Adventistii de Ziua a Saptea tind sa foloseasca 12:17 si 19:10 pentru a demonstra ca marturia lui Isus este spiritul profetic, aratand spre Ellen G. White ca avand darul profetiei dat de Duhul Sfant. Uneori Adventistii de Ziua a Saptea din greseala o numesc pe doamna White sau darul ei special “spiritul profetiei”, cand acesta se aplica mai exact ( si corect) Duhului Sfant care inspira toate scrierile profetice autentice. Desi primii Adventisti de Ziua a Saptea aparent nu au legat aceste doua texte in identificarea darului profetic pe care l-a avut Ellen G. White cu “ biserica ramasitei”, nu exista nici un motiv pentru care aceasta conixiune sa nu poata fi facuta. Ioan, desigur, a scris Apocalipsa in limba Greaca. Editia King James Version interpreteaza expresia “marturia lui Isus” (19:10) ca un genitiv subiectiv din punct de vedere gramatical, literal insemnand “marturia pe care Isus Insusi a dat-o”. Este interesant faptul ca majoritatea traducerilor contemporane conserva aceasta expresie sub forma de genitiv subiectiv: Biblia Americana Standard. Biblia Extinsa. Douay ( echivalentul romano-catolic pentru King James Version) Evangheliile ( Noul Testament: O traducere Americana). King James Version, editia a II-a. Noua King James Version. Noua Biblie Americana Standard. Versiune Standard Revizuita. Noua Versiune Internationala. Noua Versiune Standard Revizuita. Versiunea Engleza Contemporana. Cateva versiuni contemporane, oricum, interpreteaza “ marturia lui Isus” ca un genitiv obiectiv, ceea ce inseamna “marturia despre Isus” sau “ marturia cu privire la Isus”. Aceste interpretari pun accentul mai degraba pe acei care il marturisesc pe Isus decat pe marturia pe care Isus Insusi a dat-o si nu sustin folosirea de catre Adventistii de Ziua a Saptea a acestui pasaj ca o identificare a darului profetic al lui Ellen G. White: Versiunea Berkley in Engleza Moderna. Noile Biblii Romano-Catolice: Confraternitatea (Noul Testament), Biblia de la Ierusalim si Noua Biblie Americana. Biblia Vie ( o parafrazare, nu o traducere). Noua Biblie Engleza. Biblia Engleza Revizuita. Biserica Adventista de Ziua a Saptea are mai multe traduceri academice care sustin pozitia ei mai bine decat cele care trateaza subiectul. Textul original Grec permite (dar nu cere) genitivul obiectiv, dar permite de asemenea genitivul subiectiv, ambele interpretari fiind legale. Oricum, o examinare a constructiei gramaticale a textului din Apocalipsa 1:2,9 ne arata clar ca “marturia lui Isus” este o marturie de la Isus si nu o marturie despre Isus. Faptul ca Adventistii de Ziua a Saptea sunt “cu picioarele pe Pamant” din punct de vedere teologic si lingvistic in pozitia pe care o sustin ne este demonstrat de urmatoarele scrieri: Probleme de traducere a Bibliei, “Despre Apocalipsa 12:17 si 19:10”,pagina 244. Recenta pozitie a lui Don Newfeld, asa cum este ea explicata in ultima sa predica (in Biserica Adventista de Ziua a Saptea din Tahoma Park , 2 Februarie 1980), asa cum este ea citata de Roger W. Coon, “Relatiile dintre scrierile lui Ellen G. White si Biblie”, Jurnalul Educatiei Adventiste, Februarie - Martie 1982, pagina 21. Paralelismul dintre Apocalipsa 19:10 si 22:9: In ambele cazuri Ioan spune ca a cazut la picioarele ingerului pentru a i se inchina. In ambele cazuri ingerul refuza zicand: NU. In ambele cazuri incepe zicand:” Eu sunt un impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai…”, dar in 19:10 el continua :” care pastreaza marturia lui Isus”, insa in 22:9 continua zicand “proorocii”. In ambele cazuri ingerul ii spune lui Ioan sa i se inchine doar lui Dumnezeu.comparand aceste doua pasaje devine evident faptul ca “marturia lui Isus” este echivalenta cu cu persoana si lucrarea unui profet. Contextul mai larg din Apocalipsa 10-12-14. Si al cincilea argument,unul foarte necesar, este constructia gramaticala a textului din Apocalipsa 1:2,9. Concluzii Este clar ca apostolul Pavel intentiona sa exprime ideea ca Duhul Sfant intentiona ca darul profetiei sa continue de la Cincizecime prin toate erele pana la cea de-a doua venire a lui Hristos. De el nu ar fi mai putina nevoie decat de oricare alt dar ( a caror continuitate pana la sfarsit nu nu a fost niciodata contestata de teologii conservatori). Este clar ca atat din Vechiul cat si din Noul Testament ca o reinviere sau restauratie a acestui dar este garantata pentru “ramasita” care traieste in timpul sfarsitului, o perioada stabilita de un mare numar de teologi ai Apocalipsei, o perioada care din punct de vedere istoric a inceput in 1798 d.Hr., la sfarsitul celor 1260 de ani mentionati atat in Daniel cat si in Apocalipsa. Ioel 2:28-32 a fost doar o revarsare partiala la Cincizecime pentru doua motive intemeiate explicate deja in cuprinsul acestei prezentari. Ellen G. White , incontestabil ( daca cineva va decide pe baza greutatii dovezilor, si ea intodeauna zicea in discursurile sale ca asemenea decizii trebuie sa fie facute pe baza dovezilor) mai mult decat dovezile pe care le cere Biblia pentru a identifica un profet. Exista o biserica astazi, Biserica Adventista de Ziua a Saptea, care indeplineste cele doua cerinte pentru a fi numita si identificata ca “ramasita “ Biblica din prezent. Scripturile arata spre darul profetic care va fi restaurat in “zilele din urma”. Darul profetic si respectul pentru Sabatul zilei a Saptea ( Sambata ) identifica aceasta “ramasita”. Daca cineva este un adevarat evanghelic, accepta dictonul Reformatiunii “ Biblia si numai Biblia” atunci este obligat sa accepte dovezile date de Biblie ca va fi un popor in “zilele din urma” care indeplineste conditiile de identificare. Nimeni nu poate sa respinga ce spune Noul Testament ( si Vechiul de asemenea) despre acest subiect si sa mai sustina dictonul “Biblia si numai Biblia”; un asemenea lucru ar fi cu totul irational. Este interesant ca Isus a folosit cea ce noi putem numi “principiul ulciorului” cu Ioan pe Patmos in acea vizita celebra ( aproximativ 95 d.Hr.) penrtu a identifica poporul “ramasitei”: Suntem asigurati ca atat in Vechiul Testemant ( Maleahi 3:6 “ Eu sunt Domnul; Eu nu Ma schimb”) cat si in Noul Testament ( Evrei 13:8 “Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci!”) ca Isus Isi schimba felul in care actioneaza, in particular in ceea ce priveste planul de mantuire. Facand o legatura dintre ultimele zile ale Pamantului si zilele lui Noe, Isus a spus :” Asa cum a fost…asa va fi” (Matei 24:37; Luca 17:26). La ultimul sau Paste, ucenicii au venit la Isus si l-au intrebat unde il vor sarbatori ( 11 dintre cei 12 galileeni nu aveau o locuinta in Ierusalim in care sa sarbatoressca Pastele. Isus le-a spus celor doi care au venit, Petru si Ioan, ( Luca 22:8-10; Marcu !4:13-15) “ Cautati un om…” In continuare Isus nu zice numele acestuia; daca ar fi trebuit sa opreasaca fiecare barbat din Ierusalim ( si erau cel putin un milion de barbati in Ierusalim la acea data pentru sarbatoarea Pastelui) ei inca ar mai intreba barbatii din Ierusalim de numele lor. Acest lucru ar fi fost o inutila pierdere de timp. Isus n-a zis nici “Cautati un barbat cu un nas, doi ochi, doua urechi si o gura” pentru identificarea caracteristicilor; toti barbatii ( probabil cu exceptia leprosilor) ar indeplini aceste conditii identice. Dar, El a zis “"Duceti-va in cetate; acolo aveti sa intilniti un om ducind un ulcior cu apa: mergeti dupa el.” Acesta era un lucru foarte neobisnuit si barbatul putea deci sa fie identificat usor si foarte precis. In Orientul Mijlociu in acele zile ( ca si in multe parti ale Africii de astazi, care este un continent Estic in cultura sa) barbatii nu carau apa, aceasta era ( si in multe locuri mai este inca) munca femeilor. Si putinii barbati care duceau apa ( aceasta fiind ocupatia lor) ca sa o vanda nu foloseau ulciorul pentru aceasta, ci foloseau piei de animal in care sa o transporte. Si acum Isus vorbind cu unul dintre cei doi ucenici carora le-a facut cunoscut “principiul ulciorului”, Ioan, doar ca acum cu 60-65 de ani mai tarziu, foloseste acelasi principiu prin care El isi identifica “ramasita” sa, oameni care vor aparea la scurt timp dupa inceperea “timpului sfarsitului”: Doar ca de data asta, in loc sa spuna “Cautati un barbat…”, El spune “Cautati un popor cu aceste doua carecteristici.” Si in continuare adauga ca un sfat “ Dupa ce il veti gasi, urmaatii acasa” pentru ca acolo ei sunt condusi, in casa cereasca unde Isus a intrat deja pentru a ne pregati noua locuri acolo. Da, aceasta “ramasita” va avea doua caracteristici care o identifica: Vor onora Sabatul pe care Isus L-a onorat si L-a pastrat. (Luca 4:16) Vor avea darul profetic restaurat printre ei. Si este evident ca astazi doar Biserica Adventista de Ziua a Saptea indeplineste acest criteriu special dublu. Darul profetic al lui Ellen G. White in zilele din urma este aratat in Scriptura. Exista o “ramasita” autentica care are darul profetic si onoreaza Sabatul zilei a Saptea. Intr-adevar, daca Biserica Adventista de Ziua a Saptea nu este adevarata “ramasita”, eu trebuie sa o parasesc imediat si sa caut o alta biserica care sa indeplineasca aceste doua criterii. Pentru ca Dumnezeu are o biserica “ramasita” astazi pe Pamant. Si El doreste ca eu si tu sa facem parte din ea. Studiu suplimentar Pentru o excelenta monografie ajutatoare, vezi Frank B. Holbrook, “ Bazele Biblice ale unui profet modern” ( Sylver Spring, Md: Conferinta Generala a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, Institutul de Cercetari Biblice, Aprilie 1982, pagina 14). Lista de Apendice Apendicele A: Sase metafore Scripturale pentru lucrarea Duhului Sfant. Apendicele A Sase metafore Scripturale pentru lucrarea Duhului Sfant. Ulei: Zaharia 4:2 In industria lubrifiantilor mecanic, pentru ungere si o productivitate mai ridicata. In medicina, uleiul este un bine-cunscut si vechi agent terapeutic care ajuta la vindecarea fizica si la o bunastare generala. In bucataria gospodinei este folosit la gatit si la copt; uleiul adesea serveste ca agent unificator, pentru a ajuta la combinarea diferitor ingrediente folosite la prepararea hranei, el unifica. Porumbel: Matei 3:16 Aceasta pasare este de multe ori asociata urmatoarele calitati umane: Blandete si inocenta ( Matei 10:16 ) Pace, liniste, fericire, ceea ce esplica fara nici un dubiu de ce simbolul porumbelului este de multe ori folosit la ceremoniile de nunta. Ploaia: Iov 29:23; Ioel 2:23; Osea 6:3; Ieremia 5:24; Zaharia 10:1; Iacov 5:7) Frecvente referiri sunt facute in Biblie la ploaia “timpurie” si la ploaia “tarzie”. Acestea cad in timpul anului agricol pentru a creste si a face posibila o buna recolta a fermierilor. In Orientul Mijlociu ploaia “timpurie” improspateaza solul pentru plantare, germinare a semintelor si produce cresterea ulterioara; acesta este un simbol spiritual adecvat experientei transformarii. Ploaia “tarzie” cade primavara, inainte de perioada de coacere a roadei pentru a completa lucrarea ploii “timpurii”, aducand roada la maturitate deplina, deplina maturizare spirituala fiind bine ilustrata in lucrarea pentru dezvoltarea caracterului pana la deplina si finala perfectiune, maturitate, aceasta transformand in totalitate roada in crestere a fermierului in recolta finala. Drojdie/aluat: Matei 13:33 Drojdia este un alt agent pentru efectul transformarii: Lucreaza incet. Lucreaza de la interior spre exterior. La fel ca vantul nu poate fi observat in timp ce lucreaza, dar putem observa si putem fi siguri de rezultatele certe ale lucrarii sale. Vant si foc puternic: Faptele Apostolilor 2:2 Luand in considerare metaforele anterioare care pun accentul pe liniste, lucrare neobservabila a Duhului Sfant, acest simbol pune accentul pe o alta latura: infatisarea spectaculoasa, asa cum este aratata de cele doua elemente ale naturii: vantul si focul. Anumite aspecte ale darului profetiei, in particular intr-adevar sunt impresionant de spectaculoase: Anumite fenomene fizice, deseori asociate unui profet care se afla in viziune ( nu respira prin plamani, ochii deschisi ca intr-o stare de transa, fara a observa activitatea din imediata apropiere, pierderea puterii fizice supranaturale, primirea de putere supranaturala, etc.). Previziuni impresiionante sunt facute. Invatator al adevarului: Ioan 14:16-26; 16:4-16 L  V Ž i sa le inteleaga in momentul prezent al cresterii si dezvoltarii spirituale. El prezice viitorul. El le aduce impacare celor care au nevoie de ea. El invata lumea si biserica in domeniile pacatului, dreptatii si a judecatii. 쥁@