Referat Imparatirea Lui Dumnezeu Domneste

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Imparatirea Lui Dumnezeu Domneste si de asemenea puteti face Download Referat Imparatirea lui Dumnezeu domneste

Citeste fragmente din Referat Imparatirea Lui Dumnezeu Domneste

 Numai cel mai bun guvernământ al universului este potrivit pentru acest pământ. Astfel cugeta în problema aceasta Creatorul pământului. De aceea, poate să fie fericit orice om cu bunăvoinţă. Noi putem fi mulÅ£umitori că Creatorul nu trece cu vederea lucrarea Sa chiar dacă pământul faţă de univers este atât de mic. Noi putem fi fericiÅ£i că El are în vedere această operă mică de tot a lucrării mâinilor Sale ÅŸi o consideră demnă pentru cel mai bun guvernământ. El doreÅŸte ca pământul să reflecte slava Sa ca celelalte părÅ£i ale universului. “Cerurile spun slava lui Dumnezeu ÅŸi întinderea lor vesteÅŸte lucrarea mâinilor Lui.” Psalm 19:1. 2. Este evident că guvernarea pământeasca exercitată de către om, nu s-a dovedit a fi cea mai bună formă de guvernare. Astăzi stau la dispoziÅ£ia noastră rezultatele adunate ale guvernărilor demoneÅŸti care au domnit până acuma peste pământ ÅŸi locuitorii lui ÅŸi aceste rezultate sunt nesatisfăcătoare. Noi nu putem trece cu vederea în mod uÅŸuratic aceste fapte ÅŸi nu putem scuza aceste rezultate zicând că tot este mai bună guvernarea omenească decât nici un fel de guvernare. Faptul este că guvernarea pământească exercitată de om, a avut ca rezultat o lume împărÅ£ită în mod înspăimântător, iar rasa omenească stă în faÅ£a unei sinucideri cauzată de armele inumane pregătite de însăşi guvernarea pământească a omului care a adus astăzi în existenţă OrganizaÅ£ia NaÅ£iunilor Unite compusă din optzeci ÅŸi două de state membre, ea nu a putut însă aduce în existenţă o omenire unitară,fraternitatea paÅŸnică iubitoare a tuturor raselor,culorilor,limbilor si familiilor. Nu numai, că ei nu i-a reuÅŸit s-ă stăvilească moartea provenită numai din cauze naturale ci ea chiar grăbeÅŸte posibilitatea unei morÅ£i violente,năprasnice care poate venii peste întraga omenire,care poate fi provocată de guvernările politice ÅŸi militare omeneÅŸti,nemai vorbind despre nimicirea venită din partea Creatorului omului,despre Armaghedon.Nimic nu este mai evident, nimic nu este mai incontestabil ca faptul, că guvernrea pămîntească exercitată de om ÅŸi de către mulÅ£ii săi dunmezei a avut eÅŸec. 3. Având în vedere acest eÅŸec izbitor, este timpul ,ca omul să ajungă la anumite concluzii finale ÅŸi să se hotărască pentru o acÅ£iune înÅ£eleaptă. Dacă conducătorii politici nu conduc bine poporul, atunci oamenii trebue să caute în mod individual conducerea dreaptă. Stăpânitorii politici fac planuri ÅŸi aduc dispozitiuni ca să înfăptuiască dăinuirea guvernului lor naÅ£ional ÅŸi pentru un viitor fără sfârÅŸit. Ei nu s-au convins despre eÅŸecul guvernării omeneÅŸti, ci ei depun în mod orbiÅŸ alte eforturi s-o scoată cu ia la cale ÅŸi să arate în faÅ£a lumii ce sunt in stare ei să facă. Prin aceasta ei dovedesc că nu cunosc sau nici nu se strădiesc să cunoască, ÅŸi în acelÅŸ timp nici nu cred in scopul lui DUMNEZEU cu privire la pămantul Său. Ei cred numai în ei înÅŸiÅŸi, prin aceasta ei trădează faptul că nu au învăţat nimic din istoria scrisă a omenirii. Ei sunt inchipuiÅ£i in sine. Ei nu au învăţat cât de inÅ£elept ÅŸi bun este sfatul inspirat de mult; “Nu vă încredeÅ£i în cei mari în fii oamenilor, în care nu este mântuire. Suflarea lor trece,se în torc în pământ ÅŸi în aceeaÅŸi zi le pier ÅŸi planurile lor “ (Psalmii 146:3,4). 4. ToÅ£i stăpânitorii acestor timpuri critice vor urma calea tutror celor mari ÅŸi stăpânitorilor care au fost înaintea lor în caz dacă un război mondial al treilea nu va pune capăt vieÅ£ilor lor mai nainte. Cu toÅ£ii îşi vor da atunci viaÅ£a, iar corpurile lor neînsuflÅ£ite se vor întoarce în pământ; capacitatea lor de a cugeta folosită în mod greÅŸit va înceta odata cu ei ÅŸi încercările lor nereuÅŸite de guvrnare nu vor aduce o viÅ£a mai bună pentu omenire.Deaceea, noi cu toÅ£ii trebue să hotărîm,vrem oare noi să suferim ÅŸi mai departe din cauza străduinÅ£elor îndreptate spre o guvrnare condamnată dinainte a omului muritor,sau nu! 5. Când noi în mod personal hotărâm să evităm suferinÅ£ele rezultate în sfârÅŸit din urmările catastrofale ale guvernării stăpânitorilor omeneÅŸti, aceasta nu înseamnă, că noi aţâţăm o răscoală impotriva lor sau începem o rervoluÅ£ie sau devenim anarhiÅŸti. ÃŽnfăptuirea unei revoluÅ£ii paÅŸnice sau violente nu ar însemna altceva, decât numai înlocuirea guvernării altor oameni cu o guvernare a noastră. La urma urmei n-ar fi nici o deosebire; încât tot o guvernare omenească ar fi,chiar ÅŸi atunci dacă ar fi a noastră. Este un exemplu pentru aceasta sistemul de guvernare comunist care a pus mâna pe puterea politică începând cu o revoluÅ£ie violentă. Cu toate acestea dacă noi ne întoarcem de la guvernările pământeÅŸti exercitate de oameni, chiar ÅŸi de la o guvernare a noasră, spre cine ne putem noi întoarce pentru o guvernare corespunzătoare care nu ar avea eÅŸec? Numai Unul sigur este spre cine ne putem întoarce pentru o stăpânire cu succes ÅŸi acesta este Făcatorul pământului, Creatorul omului,adică Dumnezeu. “La început Dumnezeu a creat cerurile ÅŸi pământul”.-citim noi cuvintele de deschidere ale Sfintelor Scripturi, ale Bibliei sfinte. 6. Intoarce-te spre Dumnezeu, spre Creator pentru o guvernare pământească! Cu toată siguranÅ£a: tocmai aÅŸa, când ne-am întors spre oameni pentru o guvernare pământească, ale carei rezultate le culege omul astăzi. Las să guverneze Dumnezeu pământul Său după modul Său divn, aceasta nu este numai cel mai folositor, ci ÅŸi cel mai raÅ£ional, pentrucă efectul ei cel mai binefăcător ÅŸi binecuvântările ei sunt durabile. Aceasta este mai mult decât adevărat astăzi, fiindcă ÃŽmpărăţia lui Dumnmezeu stăpâneÅŸte acum – ea deja ÅŸi-a început domnia peste pământul nostru. ToÅ£i aceia, care doresc să se bucure de o viaţă fără sfârÅŸit în pace, sănătate ÅŸi fericire,trebue să se supună ei de bună voie. Prin urmare este folositor să ne întoarcem spre Dumnezeu pentru gvrnarea noasră. 7. Când a început să domnească ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu? Cu mai mult de ÅŸase sute de ani inaintea erei creÅŸine, profetul Ieremia a zis:”Iehova este Dumnezeul adevărat, El este un Dumnezeu viu ÅŸi un ÃŽmpărat veÅŸnic.”(Ieremia 10:10 L.N.) Da Dumnezeul adevărat, al cărui nume este IEHOVA a fost totdeauna ÃŽmpărat. El totdeauna a posedat puterea; totdeauna a guvernat. El este singurul stăpân nemărginit al universului ÅŸi nici o singură creatură a sa nu poate răsturna stăpânirea Sa, chiar nici diavolul. TotuÅŸi în cei ÅŸase mii de ani trecuÅ£i numai foarte puÅ£ini L-au recunoscut, pe El ca ÃŽmpărat ÅŸi I-au recunoscut ÃŽmpărăţia. Ba chiar când a sosit tmpul, ca ÃŽmpărăţia Sa să domnescă nemijlocit peste pământ, aproape totă omenirea a neglijat să ureze bun venit guvernarii Sale. Ei nu au supus domniile lor ÃŽmpărăţiei Sale; nu au arătat credincioÅŸie ÅŸi loialitate faţă de ÃŽmpărăţia Sa. DomneÅŸte naÅ£ionalismul. 8. Isus Christos a fost omul, care a recunoscut ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu ÅŸi care a râvnit cel mai mult, ca ÃŽmpărăţia cerească a Lui Dumnezeu să guverneze acest pământ. El a fost acela care cu nouă sprezece secole înainte de aceasta a învăţat pe ucenicii Sai să se roage către ÃŽmpăratul ceresc în felul următor: “Tatăl nostru cel ceresc. SfinÅ£ească-se Numele Tău. Facă-se voia Ta precum în ceruri aÅŸa ÅŸi pe pământ.”(Matei 6:5’10.L.N). Faptul că Isus a învăţat pe ucenicii Săi să se roage pentru venirea ÃŽmpărăţiei Tatălui ceresc dovedeÅŸte, că această ÃŽmpărăţie atunci încă nu guverna pământul. Fiecare om bine informt ÅŸtie că guvrnatorul roman al Ierusalimului a fost acela care la cerea stăruitoare a conducătorilor religioniÅŸti a Ierusalimului, a executat pe Isus în afara zidurilor Ierusalimului, a executat pe Isus în afara zidurilor oraÅŸului, pe un lemn de tortură. Da, atunci într-adevăr stăpînea Roma cezarilor ca stăpânire mondială. ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu la acea vreme nu stăpânea. Aceasta trebuia să vină încă după aceea, ca răspuns la rugăcinea învăţată de către Isus. Intrebarea era: Când trebuia ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu să-ÅŸi înceapă stăpânirea? NU PRIN OAMENII POLITICI AI CRESTINÄ‚TÄ‚TII PreoÅ£imea religioasă a creÅŸtinătăţii a învăţat multă vreme, că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu a venit atunci când împăratul roman Constntin cel mare a afirmat despre sine , că s-a încreÅŸtinat ÅŸi când a angajat în serviciul guvernului său pe episcopi religioniÅŸti ai creÅŸtinătăţii populare de atunci. Mai departe ei au învăţat, ăa ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu va sosi ÅŸi va stăpânii prin aceea, că politicienii de la putere vor deveni creÅŸtini ÅŸi se vor supune pe sine preoÅ£imii religioase. Åži în sfârÅŸit când toÅ£i politicenii de la putere ÅŸi când toate guvrnele omeneÅŸti se vor creÅŸtina, ÃŽmpărăţia Lui Dumnezeu atunci a sosit pe pămant. După aceste concepÅ£ii, ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu nu ar fi un guvernământ venit direct din cer. Această învăţătură a preoÅ£imii religioase din creÅŸtinătate este cu totul falsă. Cu toate acestea lor le face un serviciu bun,când ei folosesc ca pretext ÅŸi pentru aceea, ca ei să se amestce în politica lumii.Orice încercare, care se îndreaptă spre aceea, că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu să fie realizată prin uneltele oamenilor politici ai acestei lumi trebue să fie fără succes. Prin această încercare a lor ei vor să facă mesii si christoÅŸi din oamenii politici ai acestei lumi. Acesta este lucrul cel mai scârbos în faÅ£a Cratorului pământului, fiindcă prn aceasta ei leapadă ÃŽmpaărăţia Sa. 10. Cu mai mult de două zeci ÅŸi cinci de secole înainte de aceasta,Dumnezeu creatorul a dat o dovadă întrgii omeniri cu privire la aceea, ca ÃŽmpărăţia Sa nu va veni prin guvernările omeneÅŸti sau prin oamenii politici ai acestei lumi. ÃŽn secolul al doisprezecelea îninte de Christos, conducătorii izraeliÅ£ilor, asemenea celor mai mulÅ£i oameni de astăzi au cugeta, că în practică este inposibil, ca Dumnezeu sa-I guverneze direct din cer pe ei ca naÅ£iune. Dumnezeu I-a eliberat din robia în care se aflau în Å£ara Egiptului ÅŸi I-a aÅŸezat în Orientul Mijlociu antr-o Å£ară în care curgea lapte si miere. El I-a prevăzut cu cea mai renumită carte de legi pe care omul a cunoscut-o vreodată, prin profetul Moise. El le-a dat cele zece porunci împreună cu sute de alte legi. El le-a dovedit că El este Dumnezeul Cel Atot Puternic ÅŸi că numele Său este IEHOVA. ÃŽn prima din cele zece porunci, El a declarat:”Eu sunt IEHOVA Dumnezeul tău, care te-am scos din Å£ara Egiptului, din casa sclavilor. Niciodată nu este permis să ai alÅ£i dumnezei înintea feÅ£ei Mele,”(Exod 20:2’3 L.N). El I-a organizat să fie o naÅ£iune ÅŸi a făcut cu ei un contract sau un legământ solemn, ca El sa fie Dumnezeul lor totdeauna ÅŸi să dispună de ei ca de poporul Său. El era ÃŽmpăratul lor nevăzut. (Deuteronom 26:17-19). Cu toate cestea israelÅ£ii au devenit necredincioÅŸi. Ei au vrut să aibă un împărat vizibil, omenesc asemenea tutror natiunilor neevree care trăiau în jurul lor. Astfel ei s-au dus la profetul lui Iehova, la Samuel ÅŸi au zis: “Acum numeÅŸte un împărat peste noi, ca să ne judece asemenea tuturor naÅ£iunilor.” (1Samuel 8:5.L.N). 11. Această dorinţă a lor nu a fost un lucru usor. Aceasta nu era dorinÅ£a unui popor democrat care ar fi trebuit să fie luat în consideraÅ£ie, ÅŸi să se conformeze ei. Aceasta a însemnat lepădarea lui Dumnezeu ca ÃŽmpărat, Dumnezeu le-a ÅŸi spus acest lucru.Darea de seamă Biblică zice:” Atunci a zis Iehova lui Samel: Ascultă glasul poporului în tot ce-Å£i va spune; căci nu pe tine te leapăda, ci pe Mine mă leapădă ca să nu mai fiu ÃŽmpărat peste ei.” (1Samuel 8:7. L.N). Iehova nu I-a lepădat din acestă cauză dar nu I-a respins imediat ca popor. El le-a dăruit regele pe care l-au vrut, fiindcă El în îndurarea Sa a Å£inut cu tărie la legământul Său facut cu ei. Sa dovedit a fi practică această ÃŽampărăţie? A fost oare cu succes guvrnarea împăraÅ£ilor omeneÅŸti a Israelului? Å¢ara izraeliÅ£ilor de astăzi din Orientul Mijlociu pentruce nu este atât de mare cum a fost a strămoÅŸilor lor din zilele lui Samuel? Pentrce nu este un împărat omenesc dat de Dumnezeu peste ei? Pentru răspuns, noi simplu trebue să ne întoarcem la Sfintele Scripturi ebraice, pe care nici însuÅŸi israeliÅ£ii nu le-au putut contrazice. Astăzi nici ei nu au împărat omenesc, fiindcă încercările făcute cu un împărat omenesc ale înaintaÅŸilor lor înÅ£elpÅ£i lumste, au avut un eÅŸec mizerabil. Acesta a dat falimentul în contra faptului că Dumnezeu a uns împărat peste ei pe păstorul credincios, pe David din Betleem ÅŸi a întemeiat o dinastie sau o familie regală prin familia lui David. Aceasta a avut eÅŸec în ciuda faptului că impăraÅ£ii din casa lui David au domnit în Ierusalim, care a fost ales de Dumnezeu spre a aÅŸeza acolo numele Său, IEHOVA; ÅŸi impăraÅ£ii aceia au ÅŸezut pe un tron care era numit:”tronul lui Iehova” ÅŸi au domnit ca reprezentanÅ£ii Săi vizibili. Această încercare izraelită făcută cu împăraÅ£i omeneÅŸti, a avut eÅŸec, ÅŸi în cotra faptului că toată nÅ£iunea lui israel ÅŸi împăratul ei erau într-un legământ special cu Iehova, cu Dumnezeul lor care le-a dat legile ÅŸi profeÅ£iile Sale. Dumnezeu a permis cu îndurare, ca ei să facă încercări cu ceva mai mult de cinci sute de ani cu impăraÅ£ii lor omeneÅŸti care ÅŸedeau pe aÅŸa numitul “ tron a lui Iehova” la Ierusalim. ÃŽn sfârÅŸit ei au provocat atât de mult pe Dumnezeu însuÅŸi, care a cedat cererii lor cu privire la un împărat omenesc, prin purtarea naÅ£iunii ÅŸi a guvernului împărătesc încât în anul ÅŸase sute ÅŸapte înainte de Christos El a răsturnat acest guvernământ, prin oÅŸtirile lui NebucadneÅ£ar,ale împăratului Babilonului. Cu ÅŸaptezeci de ani mai târziu Iehova Dumnezeu a adus înapoi o rămăşiţă credinciosă din Å£ara îndepărtată a Babilonului din depărtare;tronul Său însă nu a fost restabilit din nou în Ierusalim. Nici chiar în ziua de astăzi el nu a fost restabilit, ÅŸi acolo el nu va mai fi restabilit niciodată. Ce putem spune după aceasta despre ÃŽnpărăţia lui Dumnezezu, care a fost vestită de Isus ÅŸi pentru care El a în văţat pe ucenicii Săi sa se roage? La lumina încercărilor evreieÅŸti are vreo temelie istorică –nevorbind de profeÅ£iile Biblice- aceea părere ÅŸi invăţătură religioasă, că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu va veni prin oamenii politici ai creÅŸtinătăţii, cu sprijinul papei din cetatea Vaticanului ÅŸi al preoÅ£imii religioase protestante? Putem noi oare cugeta în mod raÅ£ional ÅŸi numai o clipă la aceea, că Dumnezeul tuturor înÅ£elepciunilor care cunoaÅŸte dinainte,dela inceput toate lucrurile Sale a pornit o altă încercare, ca a naÅ£iunii lui israel? Nu! Cuvântul lui Dumnezeu însuÅŸi răspunde:nu! Åži Isus Christos Fiul lui Dumnezeu răspunde: nu! Oamenii politici ai creÅŸtinătăţii însa - instruiÅ£i ÅŸi sprijiniÅ£i de preoÅ£imea catolica ÅŸi protestantă - au hotărât, că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu trebue să vină ÅŸi să domnească în modul acesta. Astfel ÅŸi-au validat ei domnia pe baza teoriei:” împăraÅ£ilor care domnesc din graÅ£ia lui Dumnezeu” ÅŸi a “autorităţilor înalte rînduite de Dumnezeu”, conform căreia ei sunt reprezentanÅ£ii lui Dumnezu ÅŸi orce suflet este dator să se supună lor. Cu toate acestea ei nu ÅŸed pe “ tronul lui Iehova” (Romani 13:1). Stăpânitorii creÅŸtinătaÅ£ii domnesc de o mie ÅŸase sute de ani, începând din zilele împăratului Constantin cel mare până acum, cam de tri ori mai mult decât împăraÅ£ii lui Israel. Dar oare au avut ei mai mult succes ca împărăţia lui Iuda a cărei capitală a fost Ierusalimul, oraÅŸul sfânt? ÃŽnafară de aceea că au stăpânit un timp mai îndelungat decât împăraÅ£ii din casa lui David, au ÅŸi posedat mai mult decât religia iudaica. Ei au avut la dispoziÅ£ie întreaga Biblie sfântă cu învăţăturile lui Christos, care este un foarte mare ajutor. Cu toate aceste avantaje pe care le-au avut, au putut oare obÅ£ine ei ceva succes? Oare creÅŸtinătatea prin oamenii politici ai săi sprijiniÅ£i de preoÅ£ime a ajuns mai aproape de ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu ca în zilele împăratului Constantin? Nu! ÃŽncepând din anul 1914 s-au pornit două războaie mondiale chiar din inima creÅŸtinătăţii ÅŸi starea dezordonată a întregii orănduiri a lucrurilor creÅŸte în toate părÅ£ile pământului. S-a ridicat uriaÅŸul comunist ateist, iar în acest an, deÅ£ine controlul peste a treia parte a pământului, pe un teritoriu care numară o populaÅ£ie de aproximativ nouă sute patru zeci ÅŸi patru de milioane nouă sute de mii locuitori. CreÅŸtinătatea luptă cu disperare, să stăvilească pătrunderea pe mai departe a uriaÅŸului în creÅŸtinătate, dar ea se străduieÅŸte să-l oprească ÅŸi în aceea, să înghită naÅ£iunile neutre necreÅŸtine ale lumii. Fiindcă creÅŸtinătatea afirmă că ea urmază pe Christos ÅŸi se află în legământul cel nou cu Dumnezeu prin Christos, posibilităţile ei sunt mai mari ÅŸi răspunderea ei ÅŸi mai grea. Astfel dar creÅŸtinătatea care are eÅŸec este mai vrednică de mustrare în faÅ£a lui Iehova Dumnezeu, decât împărăţia lui Iuda din vechime care era în vechil legământ al legii dat prin Moise. FALSIFICAREA ÃŽMPÄ‚RÄ‚Å¢IEI LUI DUMNEZEU Asupra creÅŸtinătăţii apasă o răspundere grea pentru participarea ei în OrganizaÅ£ia NaÅ£iunilor Unite, sunt treisprezece ani de atunci de când această organizaÅ£ie internaÅ£ională a fost constituită în anul 1945, când ea a garantat pentru pacea ÅŸi securitatea lumii. Când în ianuarie 1946 OrganizaÅ£ia NaÅ£iunilor Unite ÅŸi-a început activitatea, bunurile materiale ale Ligii NaÅ£iunilor dispărută, au fost predate O.N.U.- lui ca succesorului ei. ÃŽntorcându-ne în luna ianuarie al anului1918 în cea mai grea perioada a primuluiu razboi mondial, când preÅŸedintele Americii Woodorn Willson a propus fiinÅ£area Ligii NaÅ£iunilur; în luna următoare, martorii lui Iehova - reprezentaÅ£i prin preÅŸedintele Societăţii de Biblie ÅŸi tractate” Turnul de Veghere”- au început să vestească un mesaj surprinzător:” Lumea a ajuns la sfârÅŸit . Milioane trăisc acum, care nu vor murii niciodată”. La începutul lunii ce a urmat, în America a început arestarea membrilor proeminenÅ£i ai martorilor lui Iehova, din cauză că ei au vestit ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu ca singura speranţă a omenirii, iar judecata care a durat luni de zile a fost urmată de închisoare lungă. ÃŽn faÅ£a bisericilor creÅŸtinătăţii din America se afla o chestiune de discuÅ£ie deschisă: ÃŽmpărăţia lui Dmnezeu sau Liga NaÅ£iunilor-pe care trbue s-o aleagă cei ce se mărturisesc a fi creÅŸtini-. Primul război mondial s-a sfârÅŸit cu victora aliaÅ£ilor democratici, dar pentru martorii lui Iehova din frunte, cu inchisoare. ConferinÅ£a de pace de la Paris a început în ianuarie 1919. ÃŽn America bisericile conducatoare ale creÅŸtinătăţii au declarat alegerea lor,dar ei au intunecat chestiunea de discuÅ£ie pentru aceea, ca să facă compromis. La 12 decembrie 1918 comitetul executiv al Consiliului FederaÅ£iei Bisericilor lui Christos din America ÅŸi-a Å£inut întrunirea anuală ÅŸi a aprobat planul preÅŸedintelui Wilson referitor la Liga NaÅ£iunilor printr-o declaraÅ£ie, care conÅ£ine următoarele constatări remarcabile: “Criza războiului mondial a trecut, dar stăm în faÅ£a unei crize mondiale… A sosit timpul să organizăm lumea penru adevăr ÅŸi drept, pentru dreptate si umanitate. De aceea noi, ca creÅŸtini solicităm înfiinÅ£area Ligii NaÅ£iunilor Libere la conferinÅ£a de pace care va urma. Această ligă nu este numai o unealtă politică: aceasta este mai mult, expresia politică a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu pe pământ… eroii noÅŸtrii au murit degeaba dacă din biruinţă nu va venii în existenţă un pământ nou, unde să locuiască dreptatea. Biserica trebue să dea mult ÅŸi trebue să primească. Ar însemna un sprijin puternic pentru noua ordine internaÅ£ională, dacă ea s-ar împărtăşi de ceva, din gloria profetică a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu… Biserica poate da spiritul bunei învoiri, fără care Liga NaÅ£iunilor n-ar putea dăinui… Liga NaÅ£iunilor îşi are rădăcinile în evanghelie. Scopul ei este asemănător cu scopul evangheliei:”Pace pe pamant ÅŸi bună învoire între oameni”. Åži ea, ca ÅŸi evanghelia se adreseză tuturor… Noi chemăm pe toÅ£i creÅŸtinii, pe toÅ£i credincioÅŸii, ÅŸi iubitorii de oameni, ca să lucreze ÅŸi să se roage cu tot sufletul ca din cenuÅŸa civilizaÅ£iei trecute să poată apărea contururi clare ale unei lumi noi, care să se întemeeze pe principiile christiane ale dreptăţii, colaborării, fraternităţii ÅŸi serviciului”. Ei au format o comisie specială, din preÅŸedintele federaÅ£iei ÅŸi din alÅ£i conducători ai bisericilor, care au primit însărcinarea să se îngrijească ca declaraÅ£ia să ajungă la conferinÅ£a de pace de la Paris din 1919. S-a făcut o dare de seamă că comisia specială formată din oamenii bisericilor, a predat această declaraÅ£ie în FranÅ£a la Paris funcÅ£ionarilor guvernului. (Vezi numărul din ianuarie 1919 al lui “Federal Council Bulletin” paginile: 12-17; deasemenea raportul anual al consiliului pe pagina 11 al calendarului din anul 1919). Mai departe în mai 1919 Consiliul FederaÅ£iei Bisericilor a adus o hotărâre în care promite sprijinul său, că asigră ratificarea Ligii NaÅ£iunilor de către parlamentul american ÅŸi a făcut promisiune, că se consacrează pe sine, să ducă la succes Liga NaÅ£iunilor. (vezi numărul din iunie1919 al lui:”Federal Council Bulletn” pagina 94). Mai târziu s-a format o organizaÅ£ie americană: League of Nations Association din New York, preÅŸedinte Raymond B. fost Fosdick, pentru sprijinirea Ligii NaÅ£iunilor cu deviza: “Pentruce am stinge singura lumină în această lume întunecoasă”. ÃŽn 1939 însă conducătorul nazist Adolf Hitler a stins această “singura lumină” ÅŸi Liga NaÅ£iunilor a dispărut în întunericul fără fund al războiului mondial al doilea. StrăduinÅ£ele tuturor bisericilor creÅŸtinătăţii ca să facă cu succes activitatea Ligii NaÅ£iunilor au avut eÅŸec ÅŸi la rugăciunile lor pe care le-au făcut pentru această organizaÅ£ie nu au primit răspuns din ceruri. Lucrul despre care Consiliul FederaÅ£iei Bisericilor a susÅ£inut, că este “expresia politică a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu pe pămânmt”,a căzut ÅŸi eroii care au murit în primul război mondial au murit degeaba, căci din biruinÅ£a militră, pe care ei au dus-o la în existenţă nu s-a născut “ un pământ nou în care să locuiască dreptatea”. După toate acestea ce trebue să spunem noi în mod cinstit despre atitudinea ÅŸi faptele manifestate faÅ£a de Liga NaÅ£iunilor din partea bisericilor creÅŸtinătăţii. Aceasta: Sfânta Biblie acuză cu păcatul de hulă împotriva lui Dumnezeu pe acele organizaÅ£ii religiose ÅŸi cu aceea, că au înfiinÅ£at idolatrizarea unui plan zadarnic(nefolositor) prin fptul că au adus în legătură ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu cu Liga NaÅ£iunilor. Ele au înÅŸelat ÅŸi au amăgit masele onenirii, să sprijinească această contrafacere sau imitaÅ£ie monstruasă a adevăratei ÃŽmpărăţii a lui Dumnezeu, aducând prin aceasta ocară asupra Dumnezeului Celui Prea ÃŽnalt. MulÅ£umiri fie aduse lui Dumnezeu pentru faptul, că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu nu a avut eÅŸc împreună cu Liga NaÅ£iunilor. DeÅŸi această ligă a murit cu o moarte veÅŸnică, ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu a cntinuat să domnească. ÃŽncepând din 1920 martorii lui Iehova au demascat Liga NaÅ£iunilor, făcând de cunoscut că aceasta este “urâciunea pustiirii” prezisă dinainte de profetul lui Iehova – Daniel - ÅŸi amintită de Isus Christos în profeÅ£ia Sa despre sfârÅŸitul acestei lumi. (Daniel 11:31; 12:11; Matei 24:15). Martorii lui Iehova au arătat, că Liga NaÅ£iunilor nu are nmic comun cu ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu ÅŸi au declarat că Liga NaÅ£iunilor va avea eÅŸec. Ei s-au consacrat să îndeplinească porunca profetica a lui Isus: “Această veste bună a ÃŽmpărăţiei va fi propovaduită peste tot pământul locuit ca mărtrie tuturor naÅ£iunilor “.(Matei 24:14). Această ÃŽmpărăţie nu are o “expresie politică pe pământ” chiar nici astăzi în OrganizaÅ£ia NaÅ£iunilor Unite ÅŸi las să se roage pentru succesele ei, ca să înlăture un eventual război mondial al treilea. Nici O.N.U. nu va avea mai mult succes ÅŸi tocmai la fel nu se poate impărtăşi de binecuvântările ÅŸi spiritul ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu, ca antemergătorul ei Liga NaÅ£iunilor hulitoare de Dumnezeu ÅŸi scârboasă. TIMPURILE PÄ‚GÂNILOR S-AU SFÂRÅžIT 22. Un număr mic dintre oamenii din lume au apreciat că toate lcrurile acestea sunt dovezile istorice a faptului, că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu domneÅŸte, chiar că domneÅŸte din toamna anului 1914. Când primul război mondial se apropia de punctul culminant, numeroÅŸi duhovnici englezi bine cunoscuÅ£i, au editat o publicaÅ£ie, au tratat despre importanÅ£a evenimentelor mondiale. Un eveniment dramatic care a avut loc în Orientul Mijlociu a îndreptat atenÅ£ia lor asupra cuvintelor profetice a lui Isus referitoare la sfârÅŸitul lumii: “Căci va fi o mare srtâmtorare pe pănât ÅŸi mânie asupra poporului. Vor cădea sub ascuÅ£iÅŸul sabiei, vor fi luaÅ£i prinzonieri printre toate naÅ£iunile, ÅŸi Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgâni, până se vor ânplini timpurile păgânilor.” (Luca 24:23,24). La 9 decembrie 1917 generalul englez Hembly a luat Vechiul Ierusalim de sub ocupaÅ£ia turcilor. După aceasta duhovnicii amintiÅ£i s-au întâlnit la Londra ÅŸi au dat publicităţii un manifest, care a fost publicat de presa capitalei imperiului Britanic. Raportul din presă a sunat în falul următor: “Nu demult un număr din cei mai cunoscuÅ£i duhovnici ai Angliei au dat publicităţii următorul manifest: 1).Că criza din prezent arată sfârÅŸitul timpurilor păgânilor 2). Descoperirea Domnului poate fi aÅŸteptată în orce clipă, când El se va descoperii atât de deschis, ca ucenicilor Săi în cazul învierii. 3). Că bisarica devenită acompltă va fi schimbată, ca să fie totdeauna cu Domnul. 4). Că Israelul se va întoarce în stare necredincioasă în Å£ara lui ÅŸi se vor întoarce dupăce Christos se va arăta pentru ei. 5). Căci cu orce plan omenesc îndreptat spre restatornicire trebue sprijinită venirea Domnului nostru. 6). Că sub domnia lui Christos va urma o altă revărsare mare a Spiritului Sfânt asupra fiecărui trup. 7). Că adevărurile cuprinse în acest mnifest au cea mai mare valoare practică posibilă întrucât ele hotărăsc caracterul ÅŸi modul de procedare creÅŸtin - având în vedere problemele grele ale ciasului de faţă -“. După ce darea de seamă din presă, publică numele celor opt duhovnici din opt confesiuni, care au semnat manifestul continuă în felul următor: Acestea sunt nume binecunoscute ÅŸi ei sunt dintre cei mai buni predicatori ai lumii. Că aceÅŸti oameni proeminenÅ£i de diferite confesiuni au simÅ£it o trimitere pentru editarea unui asemenea manifest, luat în sine este deosebit de important”. (vezi broÅŸura: Milioane trăesc acum care nu vor murii niciodată”-pag 39,40. Deasemenea ÅŸi “Epoca de aur” nr din 28 iulie 1926- pag.693 ediÅ£ia englză). 24. Cei opt duhovnici care au semnat manifestul s-au înÅŸelat în privinÅ£a aceea ce au aÅŸteptat. Cu alte cuvinte ei s-au dovedit a fi profeÅ£i mincinoÅŸi. In 1926 ei deja au apărut ca duÅŸmanii martorilor lui Iehova, care vesteau plini de putere peste tot pământul locuit, vestea buna a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu care stăpâneÅŸte acum. 25. “Timpurile păgânilor” amintite în manifestul sus citat au înÅŸelat aÅŸteptările duhovnicilor, întrucât ele nu prin aceea s-au sfârÅŸit că generalul Ailmby a ocupat Ierusalimul în 1919 ÅŸi Anglia a obÅ£inut mandatul asupra palestinei, de la Liga NaÅ£iunilor. Astăzi vechiul Ierusalim se află în posesia arabilor ÅŸi locul templului din vechime, care a fost zidit lui Iehova Dumnezeu este ocupat de moscheea mahomedană cunoscută sub numele de catedrala de stâncă. Pentrce sa întâmplat aceasta aÅŸa? Deaceea pentrucă timpurile păgânilor, despre care a profeÅ£it Isus s-au sfârÅŸit deja cu ani inainte de aceea, ca Ierusalimul să fie luat de la turci. Acestea s-au sfârÅŸit în 1914 în anul în care a izbucnit primul război mondial între naÅ£iunile creÅŸtnătăţii deÅŸi aceste naÅ£iuni se aflau în legături unele cu altele sub scaunul judecătoresc permanent format pentru hotărârile internaÅ£ionale ,Tribunalul de la Haga. După literă, cuvântul păgâni înseamnă naÅ£iuni. Isus a folosit acest cuvânt în legătură cu naÅ£iunile neevree,că El a zis că Ierusalimul va fi călcat,în picioare de păgâni, adecă de neevrei. ÃŽn mod consecvent “timpurile naÅ£iunilor “ inseamnă, că sa sfârÅŸit ceva pentru naÅ£unile lumii neevree,inculzând ÅŸi naÅ£iunile creÅŸtinătăţii. Ce? 26. Noi putem primi răspunsul, dacă stabilim ce sa produs pentru naÅ£iunile neevreice, când au început “timpurile păgânilor. Păgânii din ceva cauză au început să calce în picioare Ierusalimul. Aceasta nu a însamnat numai pustiirea cetăţii capitală a evreilor. Aceasta a însemnat mai mult. Aceasta a însemnat călcarea în picioare a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales să aÅŸeze acolo numele Său. Templul zidit de îţeleptul împărat Solomon era pe muntele Moria. In Ierusalim domnea un împărat uns prin marele preot reprezentantul vizibil a lui Iehova iar tronul împăratului era numit “tronul lui Iehova”. (1Cronci 23:23). Guvernul naÅ£iunii lui Israel cu reÅŸedinÅ£a în Ierusalim era o teocraÅ£ie. Aceasta eara ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu, în mic. Isus Christos a spus, că Ierusalimul “este cetatea Marelui ÃŽmpărat”. Astfel călcarea în picioare a Ierusalimului a însemnat călcarea în picioare a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu. (Matei 5:35). ’ ” h h h h h 겍ú ú ␃愃̤ᴀCălcarea în picioare a început într-un timp hotărât de Dumnezeu. Ultimul împărat din casa lui David care a ÅŸezut pe tronul împărătesc a lui Iehova a fost Zedechia. ÃŽnainte de prima pustiire a Ierusalimului cu aproximativ patru ani, profetul Ezechel a spus urmatoarele: “Şi tu nelegiuit rănit de moarte, domn al lui Israel, al cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!AÅŸa vorbeÅŸte Domnul Iehova: La o parte cu mitra, jos cununa împărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălÅ£at ÅŸi ce este înălÅ£at va plecat! O voi da jos, o voi da jos, o voi da jos; până va veni Acela, care are dreptul la ea ÅŸi în mâinile căruia o voi încredinÅ£a”.( Ezechel 21:25-27). ÃŽn luna iunie al anului 607 înainte de Christos, împăratul Zedechia căzuse prinzonier în timp ce fugea din cetatea Ierusalimului, zidul cetaÅ£ii a fost spart, iar lui i s-au scos ochii de către NebucadneÅ£ar împăratul Babilonului ÅŸi a fost dus în Babilon ca prinzonier, murind acolo, în închisoare. ÃŽn luna următoare, în îulie, babilonienii păgâni au devastat Ierusalimul precum ÅŸi Templul lui Iehova, iar după aceea au dărâmat reÅŸedinÅ£a împărăţiei simbolice a lui Dumnezeu ÅŸi templul ei străvechi. Cu două luni mai târziu , acei câţiva evrei care ramase-ră în Å£ara pustiită, în frica lor au fugit în Egipt ÅŸi Å£ara lui Iuda a rămas pustie fără oameni ÅŸi fără animale domestice. Astfel “timpurile păgânilor” au început la aproximativ 1 octombrie anul 607 înainte de Christos. Ele au început prin aceea, că păgânii, sau naÅ£iunile neevree prin Babilon au acaparat dominaÅ£ia mondială, care nu era conturbată mai mult de ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu, căci însă Iehova Dumnezeu a răsturnat-o fiindcă evreii au neglijat să preÅ£uiască această împărăţie. Iehova a spus prin profetul Său Ezechel, că ÃŽmpărăţia aceasta nu va mai fi până atunci, când va veni Acela care are dreptul la ea, când Iehova, apoi I-o va preda Lui. Cu o mie nouă sute de ani înainte de aceasta, Fiul luiDumnezeu din ceruri s-a născut pe pământ ca omul Isus Christos pe linia familiei domnitoare a împăratului David. Iehova Dumnezeu a uns pe Isus cu spiritul sfânt ÅŸi astfel El a devenit Christosul. Astfel Dumnezeu a făcut cu Isus Christos un legământ al ÃŽmpărăţiei, cu privire la o ÃŽmpărăţie veÅŸnică. Isus propovăduia totdeauna despre această ÃŽmpărăţie, dar Dumnezeu nu I-a dat Lui o ÃŽmpărăţie în timpul acela. Nu era voia lui Dumnezeu ca Isus să devină un împărat omenesc pe pământ în Orientul Mijlociu la Ierusalim. Voia lui Dumnezeu era însă ca corespunzător profeÅ£iilor, El să moară ÅŸi să fie înviat dintre morÅ£i, să se întoarcă în ceruri ÅŸi să ÅŸeadă la dreapta lui Dumnezeu până va deveni acolo ÃŽmpărat. (Evrei 1:3,8,18). ÃŽn anul 33 după Christos cu patru zile ÃŽnainte de pasca evreilor, Isus a intrat triumfător în Ierusalim. MulÅ£imile evreilor strigau: “Binecuvântată să fie ÃŽmpărăţia viitoare a tatălui nostru David! Binecuvântat să fie Cel ce vine ca ÃŽmpărat în numele lui Iehova! Binecuvântat să fie Cel ce vine în numele lui Iehova ÃŽmpăratul lui Israel. In ziua paÅŸtelui însă o astfel de mulÅ£ime, condusă de preoÅ£imea evreiască urla pentru moartea lui Isus ÅŸi El a fost pironit pe un lemn spre a fi omorât de către soldaÅ£ii romani. Deasupra capului Său atârna următorul act de acuzare: “Isus din Nazaret ÃŽmpăratul Iudeilor”. (Marcu 11:10;Luca 19:38; Ioan 12:13,19,12-22). 32. In ziua a treia a morÅ£ii lui Isus, Iehova Dumnezeu L-a înviat din morÅ£i. După învierea Sa, Isus sa arătat din lumea spritelor de mai multe ori ucenicilor Săi credincioÅŸi. Cu zece zile înainte de sărbătorile apropiate ale Rusaliilor, Isus S-a înălÅ£at sub privirile lor,El S-a reântors în ceruri ÅŸi s-a prezentat în faÅ£a lui Dumnezeu cu preÅ£ul dătător de viaţă al jertfei Sale umane. Isus a dovedit că El are dreptul la scaunul de domnie al ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu prin aceea că El a rămas credincios faţă de ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu chiar până la o moarte nemeritată. TotuÅŸi Iehova Dumnezeu încă nu I-a dat atunci puterea ÃŽmpărăţiei., din cauză că atunci încă nu a fost sosit timpul lui Dumnezeu. Cu nici două luni înainte de aceasta, Isus a spus profeÅ£ia Sa cu privire la sfârÅŸitul lumii. El a spus că”timpurile păgânilor” daja au început ÅŸi continuă mai departe ÅŸi că păgânii vor continua călcarea în picioare a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu simbolizată prin Ierusalimul pământesc, până va expira timpul în care ei calcă în picioare ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu. Ce a trebuit prin urmare să se întâmple după aceea cu aceÅŸti duÅŸmani păgâni ai ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu. 33. Ne răspunde unul din scriitorii inspiraÅ£i ai Bibliei când zice despre Isus Christos: “Acest om a adus pentru păcate o singură jertfă pentru totdeauna ÅŸi a ÅŸezut la dreapta lui Dumnezeu ÅŸi aÅŸteptă acolo până duÅŸmanii Săi vor fi făcuÅ£i aÅŸternut picioarelor Sale”. (Evrei 10:12,13).Astfel Isus a trebuit să aÅŸtepte pânăce s-au sfârÅŸit timpurile păgânilor. TIMPUL HOTÄ‚RÂT AL SFÂRÅžITULUI ( Danie l 8:13 Am Standard) 34. Cei opt duhovnici care au semnat manifestul de la Londra nu se pot scuza pe sine, că ei nu au ÅŸtiut când s-au sfârÅŸit “timpurile păgânilor”. ÃŽndeosebi începând din anul 1877 martorii lui Iehova au vestit în cerc larg prin cărÅ£i, broÅŸuri, reviste,ÅŸi tractate biblice cât ÅŸi prin viu grai, că timpul hotărât a lui Dumnezeu pentru timpurile păgânilor va expirat la începutul toamnei anului 1914 după Christos. Iehova Dumnezeu a descoperit prin vis lui NebucadneÅ£ar, împăratul Babilonului,care a pustiit Ierusalimul întâia dată, că El a permis păgânilor ÅŸapte timpuri pentru călcarea în picioare a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu.Fiecare din aceste timpuri a trebuit să dureze 360 de ani zile (după cele 360 de zile ale unui an biblic; Daniel 4:16;23;25;32).Fiindcă aceste ÅŸapte timpuri au început la începutul toamnei anului 607 înainte de Christos ,cu pustiirea pământului lui Iehova ÅŸi a Ierusalimului,astfel ele au trebuit să se sfârÅŸească în secolul al douăzecilea,în jurul datei de 1 octombrie 1914. 35. ÃŽntreaga lume, inclusiv ÅŸi creÅŸtinătatea ,este păgână. Astfel, ce a însemnat sfârÅŸitul timpurilor păgânilor în 1914? Aceasta nu a însemnat, că în Orientul Mijlociu ruinele Ierusalimului nu vor fi câlcate în picioare mai departe,ci a însemnat sfârÅŸitul călcării în picioare a ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu.ÃŽn anul 607 înainte de Christos, începutul timpurilor păgânilor a însemnat: Jos cu împărăţia simbolică a lui Dumnezeu din mijlocul iudeilor ÅŸi sus cu păgânii, pentru dominaÅ£ie mondială permisă de Dumnezeu! ÃŽn 1914 sfârÅŸitul timpurilor păgânilor a însemnat exact contrarul: Jos cu călcătorii păgâni ÅŸi sus cu ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu! Aceasta a însemnat naÅŸterea ÃŽmpărăţiei lui Dumnezeu nu pe Pământ, în vechiul Ierusalim,ci sus în ceruri unde Isus a aÅŸteptat la dreapta lui Dumnezeu până ce au expirat timpurile păgânilor.Iehova Dumnezeu l-a învestit pe Isus Christos cu putere de acÅ£iune împărăteasca,fiindcă El a avut dreptul la aceasta. Din această cauză vestesc martorii lui Iehova ,începând din anul 1914 după Christos ,lumii întregi: ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu domneÅŸte! (Apocalipsa 11:15) DOVADA CORESPUNZÄ‚TOARE REALITÄ‚Å¢II 36. Noi nu dorim, ca tu să primeÅŸti ca dovadă că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu stăpâneÅŸte numai simplu, data 1914. ÃŽnafară de, simplu această dată, există dovezi ÅŸi mai multe. Noi îţi cerem mai mult, să primeÅŸti, ceeace a avut loc în acelaÅŸi timp cu această dată ÅŸi care din această cauză, întăreÅŸte aceasta dată. Când Isus a profeÅ£it despre sfârÅŸitul lumii, El nu a spus data. Din contră El a vorbit despre niÅŸte lucruri care sunt mai convingătoare decât data, lucruri din care noi putem ÅŸtii că ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu ÅŸi-a început domnia. Isus a spus dinainte evenimentele ÅŸi tările. Trei scriitori ai Bibliei ne fac nouă dare de seamă despre aceea ce a spus Isus. 37. Dupăce Isus a prezis pustiirea Ierusalimului ÅŸi a templului, de către romani - care a avut loc în anul 70 după Christos - , câţiva dintre apostolii Săi s-au apropit de El în mod confidenÅ£ial ÅŸi l-au întrbat; “Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri ÅŸi care va fi semnul venirii Tale ÅŸi al sfârÅŸitului veacului acestuia?”. Isus a spus că la timpul sfârÅŸitlui lumii vor fi ChristoÅŸi mincinoÅŸi, războaie ÅŸi veÅŸti de războaie, tocmai la fel ca în trecut, dar acestea încă nu vor însamna finalul:”Dar sfârÅŸitul tot nu va fi atunci”. După acestea ca să ne arate dovezile timpului sfârÅŸitului lumii, El a continuat mai departe în felul următor: “un nem se va scula împotriva altui neam ÅŸi o împărătîţie împotriva altei împărăţii ÅŸi pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete ÅŸi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. Matei 24:1-8. 38. Toate aceste lucruri împreună mrchează necazurile de întroducere a timpurilor sfârÅŸitului lumii ÅŸi chinurile durerilor care încep. Ucenicul Luca ÅŸi el spune aceasta, iar inafară de aceasta el completează cu alte amănunte: “Până se vor împlini timpurule păgânilor. Vor fi semne în soare, în lună ÅŸi în stele; ÅŸi neliniÅŸtea naÅ£iunilor din cauza nedumeririi, marea ÅŸi valurile vor urla, oamenii îşi vor da sufletul de groază în aÅŸteptarea lucrurilor care se vor întampla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate”. (Luca 21:24-36. Am Standard). 39. Astăzi acestă eră atomică, eră a rachetelor ÅŸi al cosmonavigaÅ£iei, în timpul ameninţării comuniste ÅŸi al sateliÅ£ilor artificiali, naÅ£iunile sunt strâmtorate din cauza nedumeririi, mai mult ca oricând în epocile istorice precedente. Acest lucru nu ete de lipsă să fie dovedit din partea noastră. Acest lucru trebue să fie recunoscut de orcine. Dar când a început această perioadă a strâmtorărilor? ÃŽn timpul generaÅ£iilor din prezent! Istoricii care se ocupă cu istoria mondială, sunt de acord că aceasta a început odată cu primul război mondial. Lumea niciodată nu pote uita că naÅ£iunile ÅŸi împărăţiile, în1914 au început mobilizarea generală pentru război peste tot pământul. Celelalte lucruri pe care Isus le-a marcat ca o parte a începutului durerilor, au urmat după acesta: foamete, epidemii, cutremure. Nici nu aÅŸa de mult, la 4 decembrie 1957 “unul dintre cele mai mari cutremure ale istoriei”- cum a fost numit - a zguduit Mongolia Exterioară. El a zguduit munÅ£ii Gobi- Altai ÅŸi a “miÅŸcat munÅ£ii de la loc, a schimbat cursul râurilor a format munÅ£i noi, văi noi – ÅŸi izvoare - noi.( Standard Times, New Bedred Massachusetts numărul din 23 ianuarie 1958 ). Astăzi însa se cutrmură toată omenirea din cauza evenimentelor ÅŸi dezvoltărilor mondiale care pot urma asupra lumii. 40. Această serie lungă a evenimentelor care strâmtorează lumea nu a început în mod întâmplător tocmai în 1914. Aceasta a început în 1914 din cauză că în anul acela au expirat “tmpurile păgânilor”. ÃŽnceputul lor prin urmare marchează anul 1914 ca “sfârÅŸitul timpurilor păgânilor”; ÅŸi acest fapt oricât ar fi negat de către preoÅ£imaea creÅŸtinătăţii el nu poate fi contrazis. Evenimentele mondiale care au avut loc începând din 1914 nu dovedesc numai aceea, că Isus Christs a fost un pfofet adevărat, ci ele dovedesc ÅŸi aceea, că în anul 1914 El a primit putrea Sa ÃŽmpărătească, la care el a avut dreptul ÅŸi că prezenÅ£a Sa în ÃŽmpătăţia cereasca a început atunci. ÃŽmpărăţia lui Dumnezeu prin regele ei uns, prin Mesia sa născut.NaÅ£iunile păgâne incluzând ÅŸi creÅŸtinătatea, deja nu mai pot avea pretenÅ£ie mai mult la domnia mondială pe pământ. StăpâneÅŸte ÃŽmpărătÅ£ia lui Dumnezeu! 41. Dupăce Isus a spus dinainte începutul necazurilor mondiale, prigonirea ÅŸi ura care va urma asupra urmaÅŸilor Sai credincioÅŸi corespunzător ordinii lucrurilor, el a făcut de cunoscut o altă dovadă vizibilă a stabilirii ÃŽmpărăţiei cerÅŸti a lui Dumnezeu carea avutloc in 1914: “Şi această veste bună a ÃŽmpărăţiei va fi propovăduită peste tot pământul locuit ca mărturie naÅ£iunilor ÅŸi după aceea va veni sfârÅŸitul final. (Matei 24:9-14. L.N). Se vesteÅŸte începând din 1914 această veste bună a ÃŽmpărăţiei stabilite ca mărturie tuturor naÅ£iunilor? Dacă ne întoarcem pentru răspuns la duhovnicii care au semnat acel manifest de la Londra ÅŸi la tot restul preoÅ£imii religioase a creÅŸtinataÅ£ii, răspunsul este următorul:nu! Dacă ne întoarcem pentru răspuns la martorii lui Iehova, care astăzi raportează, cÄÆ