Referat Gabriel Garcia Marquez Autorul Si Opera Sa

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Gabriel Garcia Marquez Autorul Si Opera Sa si de asemenea puteti face Download Referat Gabriel garcia marquez autorul si opera sa

Citeste fragmente din Referat Gabriel Garcia Marquez Autorul Si Opera Sa

Gabriel Garcia Marquez (n 1928) Autorul si opera sa Gabriel Garcia Marquez se naşte in 1928 la Aracataca (Columbia) . La 17 ani isi face ucenicia de ziarist la Barranquilla , unde participa la furtunoasele întâlniri ale grupului ``La Cueva`` (``Pestera``) . Intra apoi in redacţia ziarului ``El Espectador `` din Bogota . Din aceasta perioada datează primele povestiri , care vor alcătui , in 1962 , volumul Funeraliile Mamei Mari (`` Los Funerales de la Mama Grande ``) . Studiază dreptul , iar la Roma urmează cursuri de arta cinematografica. Profesează jurnalismul in Venezuela , Franta , Mexic , Spania . Romanele lui , in ordinea apariţiei sunt : Pleava (1955) , Colonelului nu are cine sa-i scrie (1961) , Ceasul rău (1962) , Un veac de singurătate (1967) , Toamna patriarhului (1974) , Cronica unei morţi anunţate (1981) , Dragostea in vremea holerei (1985) , Generalul in labirintul sau (1989) , Despre dragoste si alţi demoni (1994) . In 1982 primeşte Premiul Nobel pentru literatura . Un veac de singuratate Prezentare generala Detaşat din acest traiect al prozei lui Gabriel Garcia Marquez , romanul Un veac de singurătate este , indiscutabil , o capodopera a scrisului autorului in cauza , o carte despre care ziarul Le Monde scria ca ,, a atins expresia perfecta , cea mai patetica a singuratatii omului sud-american `` . Aceasta scriere imbogateste literatura universala cu o viziune moderna asupra lumii , mediata printr-o construcţie epica baroca , fuziune de real si fantastic , ce vizează deopotrivă realitati sociale , politice , istorice si spirituale ale unui spaţiu de cultura hispanica . Critica literara a situat formula epica a romanului in categoria ,,suprarealismului folcloric si a realismului magic`` , tocmai datorita acestei coexistente de elemente care asigura si originalitatea cartii . Substanţa textului o formează prezenta a doua planuri de facturi diferite : un prim-plan care surprinde povestea familiei Buendia si a satului pe care acesta îl întemeiază si un al doilea , dezvoltat ca o permanenta anexa la cel dintâi , planul semnificaţiilor care proiectează evenimentele intr-o parabola a reeditării experienţei omenirii , de la prima revelaţie pana la apocalipsa . Acţiunea cunoaşte , in roman , o localizare mitica , satul Macondo , înconjurat de ape , si o datare temporara similara . temeiază satul Macondo .Acesta este pretextul istoriei. Scene de război (războiul civil , rascoalele conduse de generalul Aureliano Buendia) , de dragoste , de viata si de moarte , de cunoaştere si de dezalcatuire formează cuprinsul ei . Cele şapte generaţii ale neamului Buendia nu prezintă tipuri umane sau psihologii precizate , ci evidentiaza prezente epice care trăiesc sub semnul neobişnuitului . Cu o singura excepţie , Ursula , care încearcă sa tempereze , prin prudenta sa , acţiunile excentricului sau soţ , toate personajele romanului oferă o nota de pitoresc ansamblului si un argument suprarealist in analiza lui . Jose Arcandio Buendia experimentează toata viata alchimia aurului si moare legat de un copac , ţiganul Melchiade se întoarce din moarte nemaiputand suporta atâta singurătate , tânăra Rebeca mananca de disperare bulgari de pamant si tencuiala , Pietro Crespi trimite iubitei lui fluturi impaiati , colonelul Aureliano Buendia organizează treizeci si doua de rescoale armate , fiind învins de tot atâtea ori , si are şaptesprezece fii de la femei diferite , Armaranta Ursula se întoarce de la Bruxelles cu un şot legat cu o panglica de mătase – si acestea sunt doar câteva evenimente legate de existenta eroilor . Pe măsura ce naraţiunea înaintează, durata cunoaşte si suferă diferite avaturi : personajele încearcă imoralitatea prin boala insomniei, urmata de amnezie ; apoi, aceasi eroi asista la deteriorarea progresiva a timpului sau încearcă sa-si supună temporalitatea, corelând principalele acte de voinţa cu momentele esenţiale ale existentei ; finalul romanului integrează timpul individual cu varianta lui colectiva, in durata eterna. Dragostea, aşa cum apare ea in roman, ar putea fi singura cale de salvare a umanitarii, daca ea n-ar fi sfida orice norme morale si n-ar fi redusa la aspectul sau instinctual. Ridicula sau incestuoasa, iubirea este in versiunea lui Garcia Marquez, un factor distructiv al cetatii simbolice, construite de curând si din renunţare. Singurătatea defineşte cel mai bine romanul in discuţie, prin cele doua accepţii pe care le comporta : ea poate funcţiona ca privilegiu , când este convertita in intelepciune sau abilitate, dar cel mai adesea dezumanizează, pentru ca este – cum spune autorul -``opusul solidaritatii``. Stilul in care este redactat romanul oscilează permanent intre realism descrierilor secvenţelor războinice ( campaniile militare ), lirismul derivat din sentimentul naturii ( veranda cu begonii a Ursulei ) si notaţiile despre spectacolul grotesc al erotismului ( viata lui Pilar Ternera ). Aspectele acestea nu exista decât alternându-se reciproc, subminând ideea de frumos si candoare. PAGE PAGE 2 쥁`