Referat Dan Barbilian

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Dan Barbilian si de asemenea puteti face Download Referat Dan barbilian

Citeste fragmente din Referat Dan Barbilian

    Dan Barbilian In cultura romaneasca Dan Barbilian si-a facut aparitia intai ca poet si pe urma ca matematician. In anul 1919 Dan Barbilian s-a prezentat la cenaclul literar "Sburatorul" - care publica revista cu acelasi nume condusa de criticul si istoriograful literar Eugen Lovinescu - cu primele sale poezii semnate "Popescu". Lovinescu si cei din cenaclu i-au acceptat entuziasmati poeziile pentru publicat, dar i-a atras atentia poetului ca nu poate semna cu acest nume atat de raspandit. Barbilian si-a ales ca pseudonim numele de Ion Barbu; acesta trebuia de fapt sa fie numele sau de familie, deoarece tatal lui Barbilian se numise in copilarie Constantin Barbu; un profesor i-a schimbat insa matricola scolara numele in Constantin Barbilian, cu care a ramas. Pe bunicul dupã tata al lui Dan Barbilian il chema Ion Barbu, incat Eugen Lovinescu a acceptat - fara sa o stie cel putin de la inceput - ca pseudonim pentru poet, numele bunicului acestuia. Dupa 1930 insa s-a petrecut in sufletul lui Dan Barbilian un reviriment, deoarece dupa acest an s-a consacrat exclusiv matematicii, ajungand unul dintre promotorii axiomaticii la noi in tara si impunandu-se - precum se va vedea - prin creatiile sale de geometrie si algebra. Dan Barbilian a fost fiul judecatorului de pace Constantin Barbilian si al sotiei acestuia Smaranda (nascuta Soiculescu). S-a nascut la 19 martie 1895, in Cimpulung-Muscel. Pentru ca tatal sau, in exercitarea profesiunii, a peregrinat prin tara, Dan Barbilian a facut scoala primara in Cimpulung, Damienesti (Roman) si Stilpeni (Muscel), iar liceul la Pitesti, Cimpulung si Bucuresti. Aici, la Bucuresti, a urmat Liceul "Gheorghe Lazar" (clasa a V-a si a VI-a), apoi la Liceul "Mihai Viteazul" (clasa a VII-a si a VIII-a). A avut un bun profesor de matematici, pe Ion Banciu, care i-a indrumat activitatea primii pasi spre frumusetile matematicii, l-a incurajat si i-a urmarit activitatea de corespondent al "Gazetei matematice". Pentru Ion Banciu, Dan Barbilian a scrie mai tarziu un impresionant necrolog in "Gazeta matematica", marturisind prinosul recunostintei si admiratiei sale pentru acest profesor. Barbilian si-a inceput activitatea de corespondent al "Gazetei matematice" in anul 1910, cand era elev in clasa a V-a reala, rezolvand doua probleme de trigonometrie, materie ce se facea atunci in clasa a VI-a reala. Ca elev in clasa a VI-a, in vacanta de primavara din aprilie 1912, a participat la concursul "Gazetei matematice" si a reusit primul. Gheorghe Titeica a scris atunci despre el: "Cu o lucrare scrisa de algebra foarte buna, cu alta de geometrie elementara excelenta, in care a intrebuintat o metoda ingenioasa admirabila, cu raspunsurile sale sigure si precise din care se vedea o gandire bine condusa si cunostinti intinse, cu aceste insusiri alese, Dl. Barbilian si-a cucerit dintr-o data, locul de frunte. Sa-i fie de buna prevestire si pentru concursurile viitoare". In 1914, cand Barbilian isi dadea examenul de bacalaureat la Liceul "Mihai Viteazul", Gh. Titeica, in calitate de presedinte al comisiei, l-a remarcat din nou pe Barbilian, vazand in el o speranta de viitor matematician. In 1914 Barbilian intra la sectia de matematici a Facultatii de stiinte de la Universitatea din Bucuresti. Aici ii are ca profesori pe Titeica, Pompeiu, David Emmanuel, Lalescu si Anton Davidoglu. A participat la primul razboi mondial, intre 1916 si 1918, ca plutonier in cadrul unui regiment de pontonieri. Reintors la Bucuresti in 1918, isi pregateste licenta in matematici, pe care o trece in octombrie 1920. In jurul anului 1920 redacteaza primele sale doua lucrari de matematici, care i-au atras atentia lui Gh. Titeica. In februarie 1921, Barbilian ii arata lui Titeica o incercare de axiomatizare a geometriei algebrice. Intelegand care este orientarea spre care se indreapta Barbilian, Titeica staruie ca acesta sa plece la Göttingen, spre a se specializa in teoria numerelor cu E. Landau, care profesa acolo si obtine chiar in acest scop un ajutor de la Ministerul Instructiunii Publice. Astfel poate pleca Barbilian intai la Göttingen, apoi la Tübingen si Berlin unde a ramas din 1921 pana in 1924. In 1924 se intoarce in tara, iar in toamna anului 1925 este numit profesor suplinitor secundar la liceul din Giurgiu. In anul 1926 este chemat asistent de Titeica, dar isi ia si ore de profesor suplinitor secundar la Bucuresti. In calitate de asistent la catedra lui Titeica functioneaza pana in anul 1932 iar ca profesor secundar la liceele "Spiru Haret" si "Dimitrie Cantemir" profeseaza pana in 1929. La 21 ianuarie 1929 Barbilian isi trece la Facultatea de stiinte a Universitatii din Bucuresti teza de doctorat in matematici, cu subiectul: Reprezentarea canonica a adunarii functiunilor ipereliptice (teza principala, iar ca teza secundara a tratat despre Grupuri finite discontinue). Comisia de examinare era compusa din David Emmanuel, D. Pompeiu si Gh. Titeica. Teza de doctorat al lui Barbilian este din domeniul geometriei algebrice. Daca Barbilian nu si-a luat doctoratul in matematici la Göttingen, unde a studiat in acest scop intre 1921 si 1924, a avut totusi satisfactia de a fi, dupa Lalescu, romanul care a conferentiat despre matematici in localitatea in care amintirea genialului Gauss patroneaza si astazi toate manifestatiile matematice. In iunie 1938 Barbilian a facut o comunicare la Societatea matematica din Viena cu subiectul: Die Algebren und ihre Anwendungen in Gruppentheorie und Axiomatik (Algebrele si aplicarea lor in teoria grupurilor si axiomatica). Tot in iunie 1938 a tinut doua prelegeri la Universitatea din Münster-Westfalia, cu subiectul Differentialgeometrie der von Klein vorgeschlagenen Riemannschen Flächen (Geometrie diferentiala a suprafetelor riemanniene prezentate de Klein). In octombrie 1941 a participat la Congresul matematicienilor germani care s-a tinut la Jena. Suferind chiar la Jena un accident la picior, comunicarea sa a trebuit sa fie citita de un matematician german (C. Koethe). Titlul comunicarii este: Die Massbestimmung in Bezug auf eine Hermitische Form über eine involutive reele Algebra (Determinarea masurii legate de o forma hermitiana pe o algebra reala involutiva). Intre 9 si 14 septembrie 1957 a participat impreuna cu Ion P. Elianu si Adof Haimovici la Congresul matematicienilor germani, care a avut loc la Dresda. Incepand cu anul 1942, dar mai ales din 1946, Barbilian se ocupa cu totul special de probleme de "algebra moderna". Intre 1946 si 1951 Barbilian se ocupa aproape exclusiv de algebra moderna (teorii algebrice), iar dupa 1951 se ocupa cu predilectie de teoria algebrica a numerelor (aritmetica). In sfarsit in rastimpul 1958-1959, Barbilian revine la preocupari de geometrie si studiaza spatiile care pot fi numite acum spatii Barbilian. Dan Barbilian a decedat dupa o boala grea (ciroza hepatica) care l-a tinut la pat timp de doi ani. Cu patru zile inainte de deces a cerut sa revada Cimpulungul copilariei sale. I s-a realizat si aceasta dorinta, a fost atat de epuizat, incat a trebuit sa fie dus la spital, numai dupa o zi de la sosire. Reintors dupa doua zile la Bucuresti, a decedat aici in noaptea de 11 spre 12 august 1961. A fost inmormantat la cimitirul Bellu. 쥁`