Referat Ion Luca Caragiale
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Ion Luca Caragiale si de asemenea puteti face
Download Referat Ion luca caragialeCiteste fragmente din Referat Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale
1852--La 30 ianuarie s-a nascut la Haimanale-Prahova I.L.Caragiale, fiul
lui Luca (secretar al Manastirii Margineni) si al Ecaterinei Caragiali.
Astazi satul poarta numele marelui dramaturg.
1859-60--Primul an de scoala, la Ploiesti. Deprinde scrisul si cititul
de la parintele Marinache si dascalul Haralambie, de la Biserica Sf.
Gheorghe. Tatal devine avocat la Ploiesti.
1860-61--Baiatul urmeaza cursurile clasei a II-a la Scoala
Domneasca nr. 1 Ploiesti.
1862-64--La aceeasi scoala, îl are ca învatator pe Bazil Dragosescu,
despre care pastreaza amintiri frumoase, între care si vizita
emotionanta a lui Cuza Voda. Obtine certificatul de absolvire a cursului
primar.
1864-67--Frecventeaza Gimnaziul "Sf. Petru si Pavel" Ploiesti.
1868-68--Biografii afirma ca ar fi urmat clasa a V-a liceala la
Bucuresti, unde se mutase familia.
1868-70--Urmeaza cursul de mimica si declamatie, tinut la
Conservatorul din Bucuresti de Costache Caragiali, unul din
unchii sai, autor dramatic si actor.
1870 --La 18 ani, este copist la Tribunalul Prahova, dupa dorinta
batrânului sau tata, care decedeaza bolnav de idropizie.
Dupa
înmormântarea tatalui, Ion Luca paraseste aceasta functie
si
este destituit. Ramâne singurul sustinator al mamei sale
Ecaterina si al surorii sale Lenci (cu 3 ani mai tânara).
1871-72--Sufler si copist la Teatrul National din Bucuresti.
1873-75--Începe cariera de gazetar în revista Ghimpele.
1875-76--"Girant responsabil" la ziarul Alegatorul liber.
1876-77--Redactor al Claponului. Cu F. Dam‚ editeaza ziarul
Natiunea româna.
1878--Colaboreaza la Timpul, avându-i colegi pe Eminescu si
Slavici. Traduce din franceza tragedia în versuri Roma
învinsa de Al. Parodi, reprezentata la 21 mai pe scena
Teatrului National Bucuresti. Tot în mai, participa pentru
prima oara la o întrunire a Societatii Junimea. În toamna
T.
Maiorescu îl ia la Iasi, pentru a citi piesa O noapte
furtunoasa.
1879-- La 18 ianuarie - premiera comediei O noapte furtunoasa la
Nationalul bucurestean. Face o calatorie la Viena.
1881-83--Este revizor scolar pentru judetele Neamt-Suceava si apoi
Arges-Vâlcea.
1884-- La 13 noiembrie, premiera capodoperei sale dramatice O scrisoare
pierduta. Functionar al Regiei Monopolurilor.
1885-- Premiera comediei D-ale carnavalului. Este profesor suplinitor
la Liceul "Sf. Gheorghe" din Bucuresti. ÃŽn Convorbiri literare apare
studiul Comediile d-lui Caragiale semnat de Titu Maiorescu. Se naste
Mateiu, fiu natural al Mariei Constantinescu, recunoscut de I. L.
Caragiale.
1886-- "Omul fara noroc" intra în zodia îmbogatirii. Moare în
Capitala vara primara a mamei sale, Ecaterina Momolo, batrâna cu avere.
Urmeaza un lung proces pentru mostenire, între urmasi.
1887-- Tipareste la Sibiu cartea Roma învinsa, tradusa de Caragiale.
1888-89--Director general al teatrelor. Staruintele sale nu sunt
apreciate de oficialitati si demisioneaza. Moare mama sa
Ecaterina Caragiali (73 ani), din familie ramânând numai el si sora-sa
Lenci. La editura Socec, îi apare volumul Teatru. Se casatoreste cu
Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Calatorie în
Italia.
1890--Premiera dramei Napasta la Nationalul bucurestean.
1891--Apar volumele Teatru si Napasta, învinuite de imoralitate si
respinse de la Premiul Academiei.
1892 --Întrând în conflict cu junimistii, tine conferinta Gâste si
gãsti literare, la Ateneu. Apare volumul Pacat..., O faclie
de
Paste, Om cu noroc (3 novele).
1893--Scoate prima serie a Moftului român, cu A. Bacalbasa. Se naste al
doilea fiu, Luca Ion, viitorul poet. Deschide prima sa berarie,
scandalizându-i din nou pe adversari.
1896-- Publica volumul Schite usoare. Scoate pentru scurt timp
Epoca literara, cu St. O. Iosif (secretar de redactie).
Solicita directia Teatrului National din Iasi, dar este refuzat de
primarul N. Gane.
1897-- Apar volumele sale: Schite si Notite si Fragmente literare.
1899--Este numit registrator la Regia Monopolurilor Statului.
1901--Caragiale este sarbatorit la Ateneul Român cu prilejul
împlinirii a 25 de ani de activitate literara. B. Delavrancea si Tache
Ionescu îl elogiaza, primind o pana de aur. Apare volumul Momente. La 1
aprilie, îsi pierde slujba de la Regia Monopolurilor si scoate a doua
serie din Moftul Român. Este epoca procesului de calomnie intentat lui.
Const. Al. Ionescu-Caion, un psihopat care publicase în Revista
literara doua articole în care Caragiale era învinuit ca a plagiat
piesa Napasta dupa un fictiv autor ungur, Istvan Kemeny.
1902-- Prietenul sau Barbu Delavrancea pledeaza stralucit la Procesul
Caion pentru Caragiale si gazetarul mincinos este condamnat în lipsa.
Pâna la urma Caion a fost achitat. Alta lovitura împotriva lui
Caragiale: volumul Momente este respins de comisia de premii a
Academiei.
1904 --Atacat mereu de adversari, respins de la premiul Academiei,
Caragiale nu-si mai gaseste locul la Bucuresti. De aceea, împreuna cu
familia face o calatorie în Italia, Franta, Germania. Acum îi revine
partea din averea mostenita.
1905-- Se stabileste cu cei dragi la Berlin, într-un exil de buna voie.
Face proiectul noii comedii Titirica, Sotirescu & Co, dar n-o va termina
niciodata. Teatrul îi adusese, personal, numai necazuri.
1907 --Pastreaza legaturile cu prietenii din tara, fiindu-i dor de
plaiurile natale. Publica pamfletul 1907, din primavara pâna-n toamna.
Reface bunele relatii cu Titu Maiorescu, pe care îl învinuise de
falsificarea textelor lui Eminescu.
1908 --Publica în trei volume, la Editura "Minerva", Opere complete.
Desi în ultimii ani de viata s-a stabilit la Berlin, face câteva
calatorii în vatra româneasca, inclusiv la Bucuresti.
1909 --Apar Kir Ianulea în Viata româneasca.
1910 --Publica volumul Schita noua, care cuprinde schite si povestiri
scrise în ultimii ani de munca literara.
1912 --ÃŽmplineste 60 de ani de viata si e tot la Berlin, departe de
tara. Presedintele Societatii Scriitorilor Români, Emil Gârleanu, îi
propune sarbatorirea la Bucuresti. Dar Caragiale are motive sa refuze
aceasta sarbatorire, expediind delicatului sau prieten o telegrama, în
stil caragialesc. La 9 iunie, I. L. Caragiale moare subit la Berlin si,
mai apoi, corpul este adus la Bucuresti. Astazi îsi are mormântul la
Cimitirul Bellu, nu departe de Eminescu.
ì¥Â`