Referat Elemente De Logica

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Elemente De Logica si de asemenea puteti face Download Referat elemente de logica

Citeste fragmente din Referat Elemente De Logica

( 1. ELEMENTE DE CALCULUL PROPOZIŢIILOR Noţiunea de propoziţie. Se numeşte propoziţie un enunţ despre care ştim că este advărat sau fals, însă nu şi una alta simultan. Exemple. Considerăm enunţurile: 1)În orice triunghi suma unghiurilor sale este egală cu 180º ; 2) ‚‚3+2=5’’; 3)’’2>5’’ 4) Balena este un mamifer’’ ; 5) Planeta Venus este satelit al Pământului’’. Toate aceste enunţuri sunt propoziţii, deoarece despre fiecare putem să ştim dacă este adevărată sau falsă. De exemplu 1),2) şi 4) sunt propoziţii adevărate, iar 3) şi 5) sunt propoziţii false. Observaţie. O clasă foarte largă de propoziţii adevărate o constituie teoremele din matmatică. Să considerăm enunţurile 1),,x+2=5’’ ; 2)’’x-1<4’’ 3)’’Deschide uşa!’’ ; 4)’’Numărul x divide numărul y’’ ; 5)’’Atomul de aur este galben’. Se observă că 1), 2), 3), 4) şi 5) sunt enunţuri pentru care condiţia de mai sus(de afi adevărat sau fals) nu este îndeplinită. Mai exact enunţurile 1), 2) şi 4) au caracter variabil, enunţul 3) este o poruncă despre care este lipsit de sens să afirmăm că este adevărată sau falsă, enunţul 5) este absurd, deoarece e lipsit de sens să vorbim despre culoarea unui atom. Valoare de adevăr. Dacă o propoziţie este adevărată, spunem că ea are valoarea de adevăr ‚adevărul’ şi vom nota valoarea de adevăr, în acest caz, prin semnul 1 sau A; când propoziţia este falsă spunem că ea are valoarea de adevăr ‚falsul’ şi vom nota valoarea de adevăr prin semnul 0 sau F. Observaţie. 0 şi 1 sunt aici simboluri fără înţeles numeric. Vom nota propoziţiile cu literele p, q, r... sau p1, p2,, p3 ... . Acestea se pot compune cu ajutorul aşa-numiţilor conectori logici ‚non’ , ‚şi’ , ‚sau’ dând propoziţii di ce în ce mai complexe. p ﾡ p 1 0 0 1 Negaţia propoziţiilor. Negaţia propoziţiei p este propoziţia non p care se notează ﾡ p şi care este adevărată când p este falsă şi falsă când p este adevărată. Valoarea de adevăr a propoziţiei ﾡ p este dată in tabelul următor: De exemplu, considerăm propoziţia p: Balena este un mamifer. Negaţia ﾡ p este propoziţia : Non balena este un mamifer sau, în limbajul obişnuit : Balena nu este un mamifer. În acest caz ﾡ p este o prpoziţie falsă Conjuncţia propoziţiilor. Conjuncţia propoziţiilor p, q este propoziţia care se citeşte p şi q, notată p ʌ q şi care este adevărată atunci şi numai atunci când fiecare din propoziţiile p, q este adevărată. p q p ʌ q 1 1 1 1 0 0 0 1 0 0 0 0 De exemplu, să considerăm propoziţiile p: ‚2+4+6’ şi q: ‚Luna este satelit al Pământului’. În acest exemplu p ʌ q este o propoziţie adevărată deoarece p, q sunt amândouă adevărate. Deseori în loc de p ʌ q se mai foloseşte notaţia p&q. Disjuncţia propoziţiilor. Disjuncţia propoziţiilor p, q este propoziţia care se citeşte p sau q, notată p v q, şi care este adevărată atunci şi numai atunci când este adevărată cel puţin una din propoziţiile p, q. p q p v q 1 1 1 1 0 1 0 1 1 0 0 0 De exemplu considerăm propoziţiile p: 2>3 şi q: balena este un peşte. Propoziţia p v q este o propoziţie falsă deoarece ambele propoziţii sunt false. Propoziţiile care se obţin din prpoziţiile p, q, r..., numite propoziţii simple, aplicând de un număr finit de ori conectorii logici ’’ ﾡ , ʌ , v’’ se vor numi propoziţii compuse. Calculul propoziţiilor studiază propoziţiile compuse din punctul de vedere al adevărului sau falsului în raport cu valorile logice ale propoziţiilor simple care le compun. Implicaţia propoziţiilor. Să considerăm propoziţia compusă ( ﾡ p) v q a cărei valoare de adevăr rezultă din tabela următoare: p q ﾡ p ( ﾡ p) v q 1 1 0 1 1 0 0 0 0 1 1 1 0 0 1 1 Observăm că propoziţia compusă ( ﾡ p) v q este falsă atunci şi numai atunci când p este adevărată şi q falsă, în celelalte cazuri fiind adevărată. Propoziţia compusă ( ﾡ p) v q se notează p→q şi se citeşte dacă p atunci q sau p implică q. Ea se numeşte implicaţia propoziţiilor p, q ( in această ordine).În implicaţia p→q , p se numeşte ipoteza sau antecedentul implicaţiei, iar propoziţia q se numeşte concluzia sau consecventul implicaţiei Echivalenţa propoziţiilor. Cu propoziţiile p, q putem forma propoziţia compusă (p→q) ʌ (q→p), care se notează p↔q şi se citeşte p dacă şi numai dacă q. p q p→q q→p p↔q 1 1 1 1 1 1 0 0 1 0 0 1 1 0 0 0 0 1 1 1 Formule echivalente în calculul propoziţional Aşa cum în clasele mici cu literele a, b, c, ... şi simbolurile +,· ,-, : , putem forma expresiile algebrice, aşa şi în calcul propoziţional cu literele p, q, r, ... (sau p1 , p2 ,p3 ,...) şi cu simbolurile conectorilor logici: ⋁,⋀ ,→,↔ , putem să formăm diverse expresii numite formule ale calculului proporţional. Formulele calculului proporţional le notăm cu literele α, β, γ, δ, ... . Exemple: p⋁ q, (p⋁ q) ⋀ r, (p⋀q) → (p⋀q) , (p⋁ r) → p, ﾡ p →q sunt formule ale calculului propoziţional. Dată o formulă α = α ( p, q, r, ...) în scrierea căreia intră literele p, q, r, ... ori de câte ori înlocuim literele p, q, r, ..., cu diverse propoziţii obţinem o nouă propoziţie ( adevărată sau falsă ) care se va numi valoarea formulei α pentru propoziţiile p, q, r, ...date. Observaţie. Cititorul poate să facă imediat legătura cu valoarea unei expresii algebrice pentru diverse valori numerice date literelor ce o compun. O formulă α ( p, q, r, ...) care are valoarea o propoziţie adevărată indiferent cum sunt propoziţiile p, q, r, ... se numeşte formulă identic adevărată sau tautologie. Două formule,α şi β, în scrierea cărora intră literele p,q, r, ... se zic echivalente dacă şi numai dacă pentru orice înlocuire a literelor p, q, r,... cu diverse propoziţii, valorile celor două formule sunt propoziţii (compuse) care au aceeaşi valoare de adevăr. Când două formule α şi β, sunt echivalente scriem α ≡ β . ELEMENTE DE CALCULUL predicatelor Noţiunea de predicat are o importanţă deosebită în matematică.. Fără a exagera, aproape orice teoremă din matematică este un enunţ ce conţineunul sau mai multe predicate. Un enunţ care depinde de una sau mai multe variabile şi are proprietatea că pentru orice ‚valori’ date variabilei corespunde o propoziţie adevărată sau falsă se numeşte predicat sau propoziţie cu variabile. Predicatele sunt unare, binare, ternare etc., după cum depind respect de 1, 2, 3... variabile. Ori de câte ori definim un predicat trebuie să indicăm şi mulţimile în care variabilele iau valori. Cuantificatorul existenţial (Ǝ) şi cuantificatorul universal (∀) Strâns legată de noţiunea de predicat apare noţiunea de cuantificator. Fie predicatul unar p(x) unde x desemnează un element oarecare din mulţimea E. Putem forma enunţul: există cel puţin un x din E astfel încât p(x), care notează (Ǝ x)p(x). Acest enunţ este o propoziţie care este adevărată când există cel puţin un element x0 din E astfel încât propoziţia p(x0) este adevăratăşi este falsă când nu există nici un x0 din E astfel încât p(x0) să fie adevărată. Cu predicatul p(x) putem forma şi enunţul :oricare ar fi x din E are loc p(x) care se notează (∀x) p(x). Acest enunţ este o propoziţie care este adevărată dacă pentru orice element x0 din E p(x0) este adevărată, fiind falsă în cazul în care există cel puţin un x0 din E pentru care E p(x0) este falsă. Echivalenţa predicatelor. Două predicate p( x, y, z...), q(x, y, z...) se zic echivalente şi scriem p( x, y, z...)⇔ q(x, y, z...) dacă oricum am alege valorile variabilelor x0 , y0, z0 pentru care propoziţia p(x0 , y0, z0 ...) şi q(x0 , y0, z0 ...) au aceeaşi valoare de adevăr. Dacă oricum am alege valorile variabilelor x0 , y0, z0 pentru care propoziţia p(x0 , y0, z0 ...) este adevăratezultă cşi propoziţia q(x0 , y0, z0 ...) este adevărată, vom scrie p( x, y, z...)⇒ q(x, y, z...) Se vede că p( x, y, z...)⇔ q(x, y, z...) atunci şi numai atunci când p( x, y, z...)⇒ q(x, y, z...) şi q( x, y, z...)⇒ p(x, y, z...) Reguli de negaţie. Fie p(x) un predicat unar, unde x desemnează un element din mulţimea E. Atunci : ﾡ((Ǝ) p(x)) ≡(∀x) ﾡ p(x) ((∀x) p(x) ≡( Ǝx) ﾡ p(x) (aici semnul ≡ desemnează faptul că cele două prop. au aceeşi valoare de adevăr) ( 3. TEOREMA CONTRARĂ 1.Structura unei teoreme. O clasă foarte largă de propoziţii adevărate o constituie teoremele din matematică. Exemple : 1) În orice triunghi, suma unghiurilor sale este egală cu 180o 2)În orice triunghi, lungimea oricărei laturi este mai mică decât suma lungimilor celorlalte două şi mai mare ca diferenţa lor 3) În orice triunghi dreptunghic pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor. Fiecare teoremă stabileşte că un obiect matematic sau un ansamblu de obiecte matematice posedă o anumită proprietate. Cum se obţin teormele? Studiind matematica elementară se poate constata că toate teoremele ei se deduc prin demonstraţii, adică printr-un şir de raţionamente logice, sau cum se mai spune, prin silogisme, din câteva propoziţii fundamentale numite axiome, care se acceptă a fi adevărate fără demonstraţie. Aproape orice teoremă se poate enunţa sub forma ,,dacă…, atunci…’’. Partea întâi, care începe cu cuvântul dacă se numeşte ipoteza teoremei, partea a doua, cea care începe cu cuvântul atunci se numeşte concluzia teoremei. Să luăm de exemplu teorema : ,, într-un triunghi dreptunghic pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor’’. Această teoremă se poate pune sub forma : ,,dacă ABC este un triunghi dreptunghic, atunci pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor’’. Aici ipoteza este ,, ABC este un triunghi dreptunghic’’ iar concluzia este ,,pătratelor lungimii ipotenuzei este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor’’. Teoremele se pot pune sub forma implicaţiei: (1) p(x, y, z…)⇒ q(x, y, z...) care reprezintă notaţia prescurtată a propoziţiei (1’) (∀x)( ∀y)( ∀z).. p(x, y, z…)→ q(x, y, z...) În implicaţia (1) predicatul p(x, y, z…) constituie ipoteza teoremei, iar q(x, y, z...) constituie concluzia teoremei. 2.Teorema contrară. Să considerăm următoarea teoremă: ,,un patrulater este pararelogram, atunci diagonalele sale se taie în părţi egale’’. Din această teoremă formăm următorul enunţ : dacă un patrulater nu este paralelogram, atunci diagonalele sale nu se taie în părţi egale. Acest enunţ este o propoziţie adevărată, deci o teoremă. Cum am obţinut acestă nouă teoremă? Se observă că ea s-a obţinut din prima, înlocuind ipoteza şi concluzia prin negaţiile lor Dată o teoremă, propoziţia care se obţine din teorema dată înlocuind ipoteza şi concluzia ei prin negaţiile lor se numeşte contrara teoremei date . In cazul că această propoziţie este adevărată ea se numeşte teorema contrară a teoremei date. Observaţie. Pentru a enunţa corect contrara teoremei, este foarte important să ştim să negăm corect. În termeni ai calculului cu predicate dacă p(x, y, z…)⇒ q(x, y, z...) este teorema dată, atunci contrara teoremi este propoziţia (2) (∀x)( ∀y)( ∀z)..( ﾡ p(x, y, z…)→ﾡ q(x, y, z...)) În cazul că (2) este o propoziţie adevărată atunci (2) se scrie sub forma ﾡ p(x, y, z…)⇒ﾡ q(x, y, z...) şi constituie teorema contrară a teoremei (1). 쥁