Referat ISTORIA ARTELOR

Mai jos puteti citi fragmente din Referat ISTORIA ARTELOR si de asemenea puteti face Download Referat ISTORIA ARTELOR

Citeste fragmente din Referat ISTORIA ARTELOR

REFERAT ISTORIA ARTELOR Francois Boucher(1703-1770) Francois Boucher s-a nascut la Paris, la 29 septembrie 1703.Primele lectii de desen le-a primit de la tatal sau,Nicolas Boucher,pictor aproape necunoscut si proiectant de modele broderii. 1720 este data probabila a intrarii lui Francois Boucher in atelierul lui Francois Lemoine, care era o adevarata mandrie pentru scoala franceza de la inceputul secolului al XVIII-lea,membru al academiei, deci o persoana potrivita pentru a indruma un pictor aflat la inceput de drum.Cum era de asteptat, Lemoine influenteaza lucrarile ucenicului sau;aceasta amprenta este vizibila, cel putin pana la jumatatea anilor treizeci, adica pana la momentul in care Boucher si-a elaborat propriul sau stil artistic.Criticii de arta apreciaza ca Boucher a preluat de la dascalul sau „cromatica luminoasa si stralucitoare, formele elegante, usurinta cu care creeaza compozitii, ce par naturale si simple”. In operele ambilor artisti regasim aceeasi pasiune pentru pictarea de personaje cu chipuri mici, gesturi cumpatate, imvesmantate in haine care cad in falduri marunte.Mai tarziu insa, analogiile de orice fel vor dispare definitiv;Boucher se elibereaza de sub imfluenta maestrului sau in clipa in care se va interesa de operele reprezentantilor altor scoli.Studiaza tablourile maestrilor venetieni, pe care le-a putut vedea la Paris la inceputul anilor douazeci, cunoaste stilul lui Sebastian Ricci (1659-1734), Peligrini (16675-1741) si Rosalbe Carriera (1675-1757).Ii admira de asemenea, pe pictori realisti olandezi si flamanzi din secolul al XVII-lea carora le-a vazut expuse tablourile la Paris.Mai presus de orice, insa, ramane sub profunda impresie produsa de pictura lui Antoine Watteau . La varsta de treizeci de ani realizeaza un numar de 350 de gravuri, din care 119 dupa desenele lui Watteau. Dar sa revenim la viata lui Boucher, la evenimentele care l-au marcat, la biografia lui. Pe 28 august 11723, la numai douazeci de ani, obtine premiul intai al Academiei de Pictura si Sculptura ; dar din motive care astazi ne sunt necunoscute, nu primeste bursa care li se oferea de obicei lauretilor, constand in posibilitatea continuarii studiilor laa Roma - visul artistului. Dupa cinci ani in care a strans banii lucrand pentru diversi clienti, executand desene si gravuri dupa operele marilor maestri - experienta care va marca dezvoltarea propriului sau stil artistic -,agunge in Italia ( in primavara anului 1728). Istorici de arta presupun ca pictorul nu a profitat prea mult de pe urma aceste calatorii, deoarece a fost multa vreme bolnav de malarie; se pare ca a pictat foarte putin, si a avut putine contacte cu pictorii de la Roma. In 1731 revine la Paris si se consacra din nou gravurii si desenului, doua pasiuni carora le va ramane fidel toata viata. In anul 1735, realizeaza desenele pentru treizeci si trei de gravuri menite sa ilustreze o noua editie a operelor lui Moliere. La varsta de treizeci de ani, cand cariera lui incepe sa ia avant, se casatoreste cu Marie- Jeanne Buseau , fiica unor burghezi instariti din Paris , cu care va avea trei copii: Jeanne-Elisabeth-Victorie (1735), Juste-Nathan(1736) si Marie-Emilie(1740). Urmatorii ani vor fi de glorie pentru artist. Astfel, in 1734, cand are primele succese cu adevarat importante, este primit la Academie ca pictor de scene istorice,considerate la vremea respectiva drept cel mai nobil gen al picturii. In anii care vor urma va urca treptat in ierarhia acestei institutii, devenind pe rand, profesor, loctiitorul rectorului si finalmente directorul Academiei si primul pictor al curtii regale. 2 In 1735, in calitate de membru al Academiei , primeste prima sa comanda oficiala din partea curtii regale: o pictura monocromatica imitand basorelieful, care sa imfatiseze cele patru Virtuti, pentru plafonul camerei reginei Maria, din palatul de la Versailles. De acum, artistul va fi coplesit cu comenzi dintre cele mai prestigioase. Isi expune regulat lucrarile la expozitia anuala a pitorilor de la Salonul Parizian, eveniment artistic caruia ii va ramane fidel toata viata, prezentandu-se in fiecare an cu lucrari noi. In plus prezinta la Salon si desene si gravuri -este primul care face asta -, si astfel va contribui la cresterea prestigiului acestor genuri artistice. Este solicitat sa participe la lucrarile de decorare a palatului printului de Soubise, sa realizeze sase picturi pentru palatul regal de la Stockolm, sase picturi pentru palatul contelui Adam Gottlob von Moltke din Copenhaga. In 1741 Boucher este angajat sa cocaboreze la decorarea palatului regelui Ludovic XV de la Choisy, pentru care picteaza cincisprezece compozitii si este rasplatit cu o renta pe viata in valoare de 400 lire, care va creste dupa doi ani la 600lire. Distractia preferata a curtilor regale din epoca fiind teatrul, Boucher ajunge sa se indeletniceasca si cu scenografia, fiind in scurta vreme considerat unul dintre cei mai talentati proiectanti de decoruri teatrale. Va crea vreme de multi ani decoruri pentru teatru, opera si balet. In anul 1748 incepe sa lucreze pentru marchiza de Pampadour - favorita regelui. In scurta vreme, aceasta se erijeaza in protectoarea artistului, si ii obtine locuinta la Louvre si nenumarate comenzi:doua proiecte mari pentru goblenuri, decorarea plafonului Consiliului de Administratie , decorarea apartamentelor sale de la Bellevue si Crecy, proiecte de tapiserie , desene de motive ornamentale pe bibeloiri de portelan neemailate produse de manufacturile de la Sevres. Cu atat mai mult, un artist precum Boucher, din cauza ca a depus un volum de munca atat de mare era de asteptat sa fie expus criticilor. Si daca pana in anul 1759, comentariile negative erau razlete, incepand cu acest an ele devin tot mai aspre, dintre acestea remarcandu-se cele ale filozofului Diderat. Aceste pareri critice acide se inscriu in contextul avantului unei noi estetici si anume cea propusa de neoclasicism, care starneste o admiratie tot mai mare in randul publicului. Insa Diderat il ataca pe pictor nu pe criterii de estetica, ci exclusiv in numele moralei. Cu vederea slabita, macinat de boala isi rareste prezenta si numarul de tablouri expuse la Salon - care erau oricum privite din ce in ce mai aspru - si moare la 30 mai 1770, in apartamentul sau de la Louvre. El insusi socotise spre sfarsitul vietii sale ca pictase peste o mie de tablouri si deaproape zece ori mai multe desene. Printre temele favorite ale artistului se numara nudul de femeie, insa talentul lui Boucher iese cu mult in afara reputatiei injuste de mare libertin. Caci este prizonierul scenelor pastorale, un gen tanar pe atunci, care prezinta pastori si pastorite in peisaje bucolice. Picteaza, de asemenea peisaje, scene mitologice si chiar scene de viata. Executa portrete, deseneaza figurine de portelan neemailate, care au mare cautare in secolul al XVIII-lea , decoruri teatrale si de opera. „Degradarea gustului, a cromaticii, a caracterelor si expresivitatii desenului a urmat imediat dupa decaderea moravurilor. Ce ar putea sa transpuna pe panza un astfel de artist ? Ceea ce-i dicteaza imaginatia. Si ce se poate naste in imaginatia unui om care isi duce viata printre prostituate de cea mai joasa stepa ?”-iata ce spunea Diderat despre lucrarile erotice ale lui Boucher. Hercule si Omfala -1728-1731- Desi Boucher se considera un pictor de scene erotice, doar de cateva ori s-a lasat tentat cu adevarat sa trateze tema in acest fel univoc. Cu exceptia panzei „Hercule si Omfala „ si a catorva „Odalisee” foarte indraznete, in majoritatea tablourilor sale frivole, artistul se exprima mai ales in subtext, aluziv si subintelesuri, mai degraba decat printr-o prezentare univoca, elcoventa, a jocului amoros. Pictorul va executa toata viata asemenea reprezentari cu caracter cert senzorial si din cauza lor se executa atacurilor aspre ale multor critici contemporani. Baia Dianei -1742- Boucher reuseste sa picteze minunate femei goale sau pe jumatatea dezbracate. Dupa cum remarca criticul de arta Maria Rzepinska „de la el incepe cunoscut mit al picanteriei franceze si din el se vor naste mai tarziu fermecatoarele fete ale lui Renoir, care vor fi doar un trup frumos si nimic mai mult. Toate aceste rotunjimi, carnatia alba ca laptele, gropitele voluptoase, decolteurile si manecile caqzute, atat des intalnite mai tarziu in pictura franceza, isi au geneza in pictura lui Boucher. Artistul este neobosit in dorinta de a cauta noi atitudini pentru nudurile sale intinse pe cearsafuri, ocupate cu propria toaleta sau discutand cu amorasi”.Raportarea la mit ii permite lui Boucher nu numai sa picteze cu dezinvoltura nuduri feminine, ci si sa prezinte personajele in atitudini absolut ireale si in decoruri fantastice. Intru-un cuvant, descatuseaza imaginatia artistului si in acelasi timp, justifica decorativitatea si senzualitatea panzelor sale. „Baia Dianei” este astazi una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Boucher , dar prima prezentare publica a tabloului, la expozitia Salonului din anul 1742, nu a suscitat nici un comentariu. Si doar compozitia in sine merita toate elegiile: atitudine gratioasa a zeite, careia nimfa tocmai i-a scos sandalele, draperia care cadea in falduri ample, lumina calda ce reliefeaza carnatia delicata si stralucitoare a trupurilor.Natura moarta cu arc si pasarea salbatica egaleaza in maiestrie executia operelor lui Chardin.Cramatica taboului „ Stralucitoare, luminoasa si patrunzatoare este -precum scrie istoricul de arta Georges Brunel- bagata in invataminte desprinse din arta lui Correggio,Titian si Rubens, filtarte prin operele lui Watteau si Lemoine ”.Acestea sunt trasaturile care il vor entuziasma un secol mai tarziu pe Renoir. Odalisca cu parul negru -1743- Caracterizand pictura franceza rococo, Maria Rzepinska scrie: „Gravitatea amoroasa sacrala a facut loc frivolitatii si uneori chiar pornografiei, cum este cazul tabloului Nini a lui Boucher, care sta intinsa pe burta, aratandu-si spectatorilor minunatele rotunjimi”.Dupa parerea unor critici, nu numai a celor contemporani cu Boucher, ci din secolul al XX-lea, ambele Odalisce sunt incidente.Aici nu exista subantelesuri sau aluzii: atitudinea modelului trebuie sa suscite imaginatia spectatorului. Femei goale, intinse pe burta, cu picioarele desfacute si usor indoite, se expun fara nici un fel de jena ochilor publicului.Aceasta scena „fara perdea” nu este pe masura nici unei povestiri mitologice. Odalisca cu parul blond sta intinsa pe un divan acoperit cu o tesatura trndafirie si-si dezvaluie formele feciorelnice cu o „placere nedisimulata”-afirma in anul 1956 Kennerth Clark.Odalisca cu par negru este chiar si mai provocatoare.Isi expune ostensiv fesele si se uita fara nici o jena direct la spectator -aceeasi privire i-o atribuie Manet (1832-1883) olympiei sale. Jertfa lui Gedeon -cca 1723-1728- Jertfa lui gedeon si Betuel primind-o pe slujnica lui Abraham sunt inspirate din vechiul Testament, sursa pe care artistul o va folosi rareori in viitor.In al doilea rand morfologia inrudita a personajelor: slujnica intoarsa cu spatele in Jertfa lui Gedeon ne poarta cu gandul la cea care in Betuel…se afla in coltul din dreapta jos.Frapanta este, in acelasi timp, asemanarea dintre personakele principale. In ciuda numeroaselor analogii, stilul acestor tablouri difera totusi sub multe aspecte.Betuel primind-o pe slujnica lui Abraham sta categoric sub semnul influentei lui lemoine, maestrul tanarului Boucher.Observam in aceasta compozitie trasaturi caracteristice pentru stilul lui Lemoine, cum ar fi, de pilda, aglomerarea personajelor sau minunatele draperii cu falduri complicat ordonate.Pe de alta parte, factura tabloului pare sa certifice eliberarea lui Boucher de sub influenta maestrului sau.Trasaturile de panel sunt mai ferme, mai vizibile si mai viguroasa, iar vopseaua este dispusa in straturi mai groase decat in tablourile dascalului sau. Jertfa lui Gedeon demonstreaza progresele facute de boucher in directia elaborarii unei expresii specifice personalitatii sale artistice.Manuieste penelel cu dezinvoltura, culorile sunt mai intense, clarobscurul mai pregnat accentuat. Panza reprezinta interpretarea libera a textului biblic.Ingerul ii apare lui Gedeon si ii porunceste sa preia comanda fortelor lui Izrael in lupta impotriva Madianitilor.Pentru a-i demonstra ca vine din partea Domnului, ingerul aprinde cu capatul toiagului jertfa pe care o pregatea Gedeon.In Franta, temele desprinse din Vechiul Testament nu erau forte populare, ele fiind la moda in schimb in Italia.In tabloul lui Boucher se resimte de altfel influenta pictorilor italieni, ale caror opere erau la acea vreme expuse la Paris.Totusi, aceasta „caracteristica” italiana este destul de discreta.Boucher este in aceasta perioada extrem de receptiv la motive dintre cele mai variate, prin urmare este greu sa identificam cu precizie influentelecare l-au marcat. Pastorul fidel -cca 1738- Cu ocazia lucrarilor de redecorare a palatului de Soubise ,desfasurate intre ani 1738-1739 ,printul Rohan iicomanda lui Boucher un numar de sapte sopra portam , adica picturi destinate a impodobi spatiul de deasupra usilor .Acestea prezinta scene mitologice ,un prisaj si doua scene intitulate Pastorul fidel si Pastorul curtenitor.Ambele panze sunt extraordinar de originale, deoarece Boucher introduce o noua maniera de abordare a temei, care va deveni specialitatea sa si se va raspandi fulgerator in epoca.Este vorba despre varianta specifica a scenelor bucolice, care consta in prezentarea in cadrul unui peisaj rural a unor scene de dragoste idlice a caror eroi sunt pastorii si pastoritele.Boucher se inscrie intr-o traditie lunga si exploateaza mai multe surse de inspiratie. Pastorul fidel si Pastorul curtenilor ne surprind prin indemanarea cu care Boucher exploateaza spatiul din imediata apropiere a ramei, cu desenul ei neregulat.Forma ei unduitoare nu numai ca nu-l deranjeaza pictor, dar pare chiar stimuleze.Liniile fluide ale compozitiei repeta cu ecou curbura monturii, se armonizeaza cu ea, reprezentand o prelungire a acesteia, cu mijloacele nobile ale picturii. Micul dejun -1739- Boucher are in patrimoniul sau artistic cateva scene de viata.Desi nu sunt multe la numar, ele se remarca prin clitatea lor extraordinara si nu pot fi categoric trecut cu vederea cand discutam despre operele artistului.Ne surprinde insa faptul ca nu le-a pictat intr-un numar mai mare.Cu siguranta, nu lipsa comenzilor a fost motivul.Luiza Ulrika, principesa Suediei, ii solicita lui Boucher prin intermediul contelui Tessin, ambasadorul Suediei la Paris , o serie de patru picturi care sa ilustreze diferite momente ale zilei din viata unei doamne din inalta societate.Din pacate, pictorul nu incheie un contract si nu va executa decat un singur tablou dintre cele comandate, care prezinta dimineata.Nimic nu sugereaza faptul ca pictorului i-ar fi displacut acest gen compozitional.Micul dejun si Toaleta sunt caracterizate de atmofera specifica unei fericiri pasnice, sugerata nu numai de atitudinea personajelor prezentate,dar si de obiectele redate si de felul in care au fost pictate.Cel mai adesea pictorul se delecteaza cu posibilitatea de prezentare a interioarelor somptuoase ale palatelor.Reda cu multa maiestrie stilul de viata caracteristic secolului al XVIII-lea. Detaliile sunt elaborate cu minutie, ca si cum i-ar fi produs o voluptate deosebita.Acest Boucher ar fi fost cu siguranta pe gustul maestrilor olandezi, care au excelat in redarea scenelor de viata. Triumful lui Venus -1740- Cu toate ca Boucher are printre operele sale tablouri religioase, peisaje, scene de viata si pastorale, totusi, in ochii contemporanilor sai si a urmasilor, va trece mai ales drept pictor al senzualitatii si al voluptatii, un neintrecut in nuduri de femeie.Frumusetea trupului feminin reprezinta,fara indoiala, tema sa preferata.In multe dintre tablourile sale,anecdota pare saa fie doar un pretext care ii permite sa se consacre in totalitate picturii, goliciunii femineine.Prin urmare, nu e deloc de mirare ca Boucher apeleaza frecvent la povestea zeitei Venus, care ii ofera excelenta ocazie de a prezenta trupul femeilor in toate atitudinile posibile, mai mult sau mai putin acoperit cu vesminte. Triumful lui Venus ne ofera un exemplu remarcabil de armonie cromatica, specifica lui Boucher.Dupa perioada cautarilor de tinerete, pictorul isi compune paleta aproape exclusiv din nuante de verde marin si smarald, azuriu si albastru deschis, tonuri de trandafiriu coral si crem, cenusiuri semitransparente si perlante.Gama de culori delicate, stinse, aproape reci, ii permite diversificarea stilului cromatic in tablourile pe care le va realiza in viitor.In unele compozitii domina albastrul, in altele cenusiul, trandafiriul sau verdele sau de ce nu -cum este cazul tabloului prezentat aici- un albastru cenusiu armonios. Padurea -1740- Bouche descopera foarte devreme frumusetea peisajului.In timpul sederii la roma executa numeroase schite ale satului italian .Se va servi de ele mai tarziu ,cand se va intoarce la Paris si va picta primele sale peisaje, cum ar fi de pilda, cel din anul 1731,intitulat Vedere imaginara din Tivoli. Peisajele lui Boucher asocieaza contemplarea naturii cu stilizarea caracteristica epocii si cu elementele inspirate de operele predecesorilor sai.Totusi, odata cu trecerea anilor adevaratul tablou al naturii face loc unei artificialitai idealizate. In pictura peisagistica a lui Boucher stilizarea formeloer si modelele impuse de predecesorii artistului prevaleaza asupra studiului dupa natura si a realismului.Ne frapeaza multitudinea modelelor pe care le putem desprinde din compoizitiile lui.Pictorul nu se lasa inspirat de traditia franceza a secolului al XVII-lea (Poussin, Lorrain, Dughet), prea patetica, prea clasica si prea eroica pentru a-l putea interaesa.Apeleaza, in schimb, la operele maestrilor flamanzi si olandezi, pe care ii cunoaste prin intermediul lui Antoine Watteau.Unele motive rurale provin de la peisagistii nord-europeni, precum Claes Bergh (1620-1683) sau italieni precum Francesco Zuccareli. Rasaritul de soare -1753- In anul 1753, Boucher prezinta la salon doua panze imense,intitulate Rasaritul soarelui si Apusul soarelui, comandate de marchiza Pompadour.Tablourile se numara printre cele mai mare realzari ale artistului:sunt indiscutabil considerate adevarate capodopere ale picturii franceze din secolul al XVIII-lea.La manufacturile Gobelins se executa pe baza lor goblenuri, cate un exemplar pentru fiecare model.Aceste opere unicat au disparut si nu vom sti niciodata cat de fidel au respectat aceste goblenuri viziunea pictorului. Cartoanele, adica marile picturi, vor servi drept model tesaturilor.In cazul Rasaritului si Apusului de soare, acestea au fost realizate de insusi Boucher, ceea ce este o raritate, caci in secolul al XVIII-lea artistii se marginesc de obicei la schitarea proiectelor, executarea cartoanelor cazand in seama asistentilor.Boucher imagineaza cel mai adesea modele de format redus.Pentru seriile de tesaturi executate la Beauvais (cum ar fi tapiseriile cu motive chinezesti) a executat cu propria mana numai schitele.Tehnica folosita in atelierele de la Beauvais impune taierea cartoanelor, astfel incat personajele sa fie prezentate pana la jumatate, in timp ce tesaturile fabricate la Gobelins lasa modelul neatins.Tocmai de aceea cele doua tablouri sunt opere de arta cu adevarat cu adevarat valoroase, si nu doar simple proiecte de tapiseri. Alegoria soarelui care iese din mare pentru a se intoarce in mare reprezinta o tema pe care putini pictori s-au incumetat sa o abordeze.Interpretarea lui Boucher este pe cat de libera, pe atat de neasteptata.Ne incanta efectele luminoase rafinate si cromatica ingenios armonizata cu lumina diminetii si a inseraraii.Artistul recreeaza cu genialitate crepusculul dens si stralucirea clara a zorilor, iar descrierile poetice despre „Pelerina noptii” si Aurora cu „degete trandafirii” dau intaietate viziunii concrete a pictorului.Tanarul Apollo, intr-una din panze se pregateste de calatorie, in cea de a doua panza coboara din carul in care intovarasea soarele in drumul lui spre pamant.Zeitele marii si nimfele se retrag la culcare in valurile marii sau il pregatesc preocupate pe Apollo de drum.Din aceste tablouri razbate aurora unei dezinvolturi serere.Amorasi, tritoni, delfini, si cai de foc ai lui Phoebus, nereidele, nimfele si culmile grabite ale valurilor: toata aceasta dinamica vesela da nastere unui balet marin de vis. Ü¥eÀ