Referat Contabilitate Generala
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Contabilitate Generala si de asemenea puteti face
Download Referat contabilitate generalaCiteste fragmente din Referat Contabilitate Generala
1.OBIECTUL ªTIINºEI CONTABILITźII.
1.1. Scurt istoric privind apari¡ia ¿i dezvoltarea contabilitå¡ii.
¥n accep¡iunea modernå, contabilitatea, rolul såu reprezentativ ¿i
multiplele func¡ii în activitatea economicå, financiarå ¿i socialå
are o istorie proprie, ale cårei începuturi sunt greu de delimitat
datoritå trecutului îndepårtat al genezei contabilitå¡ii.
Ceea ce constituie o certitudine este faptul cå apari¡ia
contabilitå¡ii ¿I evolu¡ia lentå, sinuoaså a acesteia au ca factor
determinant necesitatea practicå de a cunoa¿te anumite realitå¡i de
naturå economicå, financ, socialå.
Apari¡ia contabilitå¡ii este nemijlocitå de un anumit context
ec-social.
A avut la început un caracter rudimentar, care pe måsura dezv. a
crescut rolul ei de cunoa¿tere a realitå¡ilor.
Numai experien¡a practicå dobânditå treptat în domeniul
cunoa¿terii, cu ajutorul eviden¡ei a creat premisele elaborårii de
reguli, principii ¿I norme cu caracter teoretic privind contabilitatea.
No¡iunea de contabilitate în în¡elesul ei de aståzi nu este
echivalentå cu niciuna din însemnårile sau urmele scrise folosite de
unele triburi indiene, nici cu tåbli¡ele de lut ars, nici cu alte
însemnåri descoperite în Persia, aceasta constituind etapa eviden¡ei
rudimentare.
Contabilitatea a început så se contureze în evul mediu odatå cu
apari¡ia capitalismului, a extinderii economiei monetare.
Stadii superioare de dezvoltare a atins contabilitatea în unle ora¿e
mari ale Iataliei de Nord - Floren¡a, Vene¡ia - dezvoltarea
afacerilor în sec.XV impunând conceperea ¿I aplicarea â€Âmetodei
vene¡iene†de organizare a contabilitå¡ii.
¥n anul 1494 a apårut la vene¡ia prima lucrare de literaturå
contabilå apar¡inând italianului Luca Paciolo sub titlul “Summa de
arithmetica, geometria, proportioni et proportionalitaâ€Â
¥n cartea a-IX-a a acestei lucråri, denumitå †Tractatus de
computis et scripuris†descrie pentru prima datå partida dublå ,
care reprezintå ¿I aståzi una din tråsåturile definitorii ale
contabilitå¡ii.
Opera lui Paciolo a råspuns nevoilor vie¡ii economice, ale caselor de
comer¡., deoarece prin partida dublÃ¥ ( den. “Scrittura doppiaâ€Â) se
punea ordine în socotelile afacerilor companiei, aceasta fiind
apreciatå ca una din cheile succesului (“Upi est non ordo ibi est
confusio).
Aplicarea metodei dublei partide incepe så se generalizeze între sec.
XVII-XVIII, îndeosedi în Europa Occidentalå, etapå caracterizatå
¿I prin conturarea unei literaturi contabile. ¥n Italia profesia de
contabil era superioarå tuturor celorlalte. Contabilii au început
så-¿i infiin¡eze organiza¡ii profesionale ¿I påstrau secretul
asupra partidei duble, ceea ce a contribuit la cresterea prestigiului
lor.
¥ncepind cu a doua jumåtate a sec XIX se remarca dezvoltarea
societåtilor pe ac¡iuni, a cåror conducere se separå de proprietarii
acestora. Aceasta a dus la apari¡ia contabilitå¡ii de întreprindere,
cu 2 circuite distincte:
( contabilitatea generalå - denumitå ¿I financiarå;
( contabilitatea de gestiune (dualism contabil)- se ocupå cu
calcula¡ia costurilor.
¥n primele decenii ale sec. XX contabilitatea de întreprindere
începe så fie supuså procesului de normalizare (stabilirea de reguli
¿I norme privind modul de organizare ala contabilitå¡ii)
¥ncepînd cu a doua jumåtate a sec. XIX se remarcå evolu¡ia
contabilitå¡ii române¿ti, îndeosebi în planul literaturii
contabile, care apare cu un decalaj de aproape 3 secole fa¡å de
tårile europene occidentale, deoarece în spa¡iul românesc formele
economice capitaliste au apårut cu întârziere.
Pânå în prima parte a sec. XVIII în ºårile Române se foloseau
lucråri de contabilitate ale unor autori stråini ( lucråri franceze
în ºårile Române, Italiene în Moldova).
Cercetarea contabilå fundamentalå are ca obiect definirea
conceptelor, principiilor, ale func¡iilor contabilitå¡ii, ceea ce
de¿i nu are implica¡ii directe ¿i certe asupra activitå¡ii practice
contribuie la promovarea ¿i orientarea anumitor practici contabile.
Cercetarea contabilå aplicativå constå în studierea cåilor ¿i
modalitå¡ilor de perfec¡ionare ¿i inovare a mijloacelor concrete de
lucru cu care opereazå contabilitatea, aceasta implicând ¿I o
confirmare a valabilitå¡ii acestora.
Cercetarea contabilå normativå a fost propuså de Bernard Colasse (?)
în 1993. Ea vizeaza procesul de normalizare a contabilit. Acest proces
constå în stabilirea unui ansamblu de norme ¿I reguli care trebuie
respectate de întreprindere atât pe parcursul desfå¿urårii
activitåtii contabile cât ¿i la prezentarea periodica a acestora cu
ajutorul situa¡iilor contabile de sintezå (bilan¡ul contabil).
Aceste norme ¿i reguli, împreunå cu metodologia de determinare, de
explicare ¿i evaluare a lor formeazå con¡inutul cercetårii contabile
de tip normativ, care ¿i ea contribuie la dezvoltarea teoriei
contabile.
1.2. Apartenen¡a contabilitå¡ii la ¿tiin¡ele sociale
( este legatå nemijlocit de fundamentarea contabilitåtii ca
¿tiin¡å.
Disciplinele pot fi clasificate în func¡ie de obiectul de studiu în:
( ¿tiin¡e ale naturii
( ¿tiin¡e sociale, denumite ¿i umane ( ¿tiin¡ele economice, ¿t.
juridice, ¿t. de gestiune, ¿t. politice )
Spre deosebire de ¿tiin¡ele naturii, care au ca obiect de studiu
fenomenele naturale, ¿tiin¡ele sociale studiazå raporturile dintre
oameni ca membri ai societå¡ii.
ºinând seama de aceastå grupare esen¡ialå a ¿tiin¡elor,
contabilitatea nu poate fi încadratÃ¥ decât în â€Â¿tiin¡e
socialeâ€Â, încadrare care a devenit evidentÃ¥ la începutul sec. XX
¿i reprezintå pânå aståzi o opinie larg acceptatå, chiar dacå
unii dintre autori definesc contabilitatea ca fiind o ¿tiin¡å
socialå, dar ¿i o ¿tiin¡å aplicativå.
Integrarea contabilitå¡ii în ¿tiin¡ele sociale se sprijinå pe
urmåtoarele argumente:
Este o crea¡ie a min¡ii omene¿ti;
¥nregistreazå în manierå specificå activitå¡i, fenomene,
evenimente ¿i fapte circumscrise în mediul social;
Atât producåtorii cât ¿i utilizatorii de ionforma¡ii contabile fac
parte integrantå din societate;
Deciziile luate pe baza informa¡iilor contabile au impact asupra
societå¡ii, în sensul cå determinå anumite muta¡ii sau schimbåri.
Contabilitatea este dependentå sau influen¡atå aproape exclusiv de
fenomene sociale.
Opinia potrivit cåreia contabilitatea este ¿i o ¿tiin¡å
aplicativå se justificå prin aceea cå:
( prin înregistrarea unor fenomene reale contabilitatea ac¡ioneazå
într-un mediu veridic ¿i concret;
( condi¡ionarea reciprocå ¿I interac¡iunea dintre cuno¿tin¡ele
teoretice acumulate de contabilitate ¿i activitatea practicå.
1.3.Delimitarea contabilitå¡ii în cadrul ¿tiin¡elor sociale.
Acest lucru necesitå delimitåri referitoare la pozi¡ia
contabilitå¡ii în cadrul ¿tiin¡elor sociale, ceea ce echivaleazå
cu a rÃ¥spunde la întrebarea â€ÂCare e ¿tiin¡a socialÃ¥ în care se
încadreazÃ¥ contabilitatea?â€Â. La aceastÃ¥ întrebare nu existÃ¥ un
råspuns fix, deoarece dupå acceptarea contabilitå¡ii ca ¿tiin¡å
socialå ea a fost revendicatå de ¿tiin¡ele economice ¿i de cåtre
¿tiin¡ele de gestiune.
Unii autori, adep¡i ai apartenen¡ei contabilitå¡ii la ¿tiin¡ele
economice ¿i-au sintetizat opiniile prin defini¡ii de genul:
“Contabilitatea este o ¿tiin¡å economicÃ¥â€Â
“Contabilitatea este o disciplinÃ¥ din ¿tiin¡ele economiceâ€Â
“Contabilitatea- adevÃ¥ratÃ¥ ¿tiin¡å economicÃ¥â€Â
“Faptul contabil este un fapt economicâ€Â
Integrarea contabilitatå¡ii în sfera ¿tiin¡elor economice este
argumentatå între altele prin rolul acesteia de a cuantifica ¿i
înregistra în expresie valoricå fluxurile ¿i circuitul schimburilor
dintre diferi¡i agen¡i economici.
De¿i legåturile dintre contabilitate ¿i economie sunt
incontestabile, fundamentårile economice ale modelului contabil
prezintå neajunsul omniterii rolului practic al contabilitå¡ii, care
a devenit un instrument de gestiune a afacerilor, rol care se amplificå
pe måsura trecerii de la societatea industrialå la societatea
infoema¡ionalå, tendin¡a care se manifestå pregnant la tårile
dezvoltate (SUA, Japonia).
Aceastå schimbare radicalå a mediului economico-social a dus la
delimitarea unui nou domeniu al cunoa¿terii: ¿tiin¡ele de gestiune.
Acestea sunt constituite dintr-un ansamblu eterogen de cono¿tin¡e
teoretice ¿i practice, aplicabile în domenii diferite, unul dintre ele
fiind gestiunea întreprinderii. ªtiin¡ele de gestiune includ atât
discipline tradi¡ionale: contabilitatea, finan¡ele, etc. cât ¿i
discipline, mai noi: marketing, management, etc.
Se poate concluziona cå asiståm la o repozi¡ionare a
contabilitå¡ii în ansamblul ¿tiin¡elor sociale.
¥n acest nou context, contabilitatea poate fi definitå ca o ¿tiin¡a
de gestiune, apar¡inând ¿tiin¡elor sociale.
De¿i opinia potrivit cåreia contabilitatea este ¿tiin¡å de
gestiune este tot mai mult acceptatå, nu s-a realizat încå un consens
deplin în aceastå privin¡å.
OBIECTUL DE STUDIU AL ªTIINºEI CONTABILITÅTII.
1. Preliminarii privind obiectul contabilitå¡ii.
Contabilitatea ca ¿tiin¡å de gestiune, ca sistem de reflectare ¿i
cunoa¿tere a realitå¡ilor are un obiect propriu de studiu, diferit de
obiectul celorlalte discipline ¿tiin¡ifice.
Fundamentarea obiectului contabilitå¡ii este una din problemele
majore ale teoriei contabile, dar care prezintå ¿I importante
aplica¡ii practice:
1. cunoa¿terea domeniului ¿i a sferei de ac¡iune a contabilitå¡ii
în care ea î¿i exercitå permanent rolul ¿I func¡iile;
2. pozi¡ionarea contabilitå¡ii în ansamblulcunoa¿terii
¿tiin¡ifice ¿I încadrarea ei în familia ¿tiin¡elor sociale;
3. conceperea, aplicarea ¿I perfec¡ionarea procedeelor concrete de
lucru cu care opereazå contabilitatea în concordan¡å cu obiectul ei
de studiu;
4. elaborarea regulilor ¿I normelor contabilitåtii privind
o9rganizarea contabilitå¡ii astfel încât ea så asigure realizarea
integralå a obiectului ei;
5. direc¡ionarea cercetårii ¿tiin¡ifice din domeniul
contabilitå¡ii cåtre acele zone ¿i laturi ale obiectului acesteia
care sunt susceptibile perfec¡ionårii, readaptårii;
6. decantarea elementelor privind obiectul contabilitå¡ii pe etape
ale evolu¡iei acestuia, elemente apte de a fi re¡inute de istoria
contabilitå¡ii.
Realizarea practicå a obiectului contabilitå¡ii înseamnå
reflectarea ¿i cunoa¿terea permanenta a tuturor elementelor care se
încadreazå în sfera acestui obiect.
Ca ¿i contabilitatea înså¿i, obiectul såu de studiu a evoluat sub
influen¡a contextului economico-social si a opiniilor diferi¡ilor
autori, care au abordat probleme referitoare la con¡inutul ¿i sfera
obiectului contabilitå¡ii.Ca în orice domeniu, aceste opinii au fost
numeroase ¿I contradictorii.
Primele elemente ce vizeaza definirea obiectului contabilitå¡ii au
fost formulate de Luca Paciolo în lucrarea sa “Summa de arithmetica,
geometria, proportioni et proportionalitaâ€Â, în a doua carte a
acesteia, “Tractatus de computis et scripturisâ€Â
Autorul considerå ca obiect al contabilitå¡ii : †Tot ceea ce
dupå pårerea negustorului îi apar¡ine pe lume, precum ¿i toate
afacerile mari ¿i mÃ¥runte în ordinea în care au avut locâ€Â
¥n evolu¡ia istoricå a contabilitå¡ii s-au conturat urmatoarele
concep¡ii:
1. Concep¡ia economicå - însu¿itå de o serie de autori, dupå
opinia carora obiectul contabilitå¡ii consta în urmårirea
circuitului capitalului sub aspectul:
( componen¡ei ( capital fix ¿I capital circulant)
( modului de procurare a capitalului ( propriu ¿I stråin).
2. Concep¡ia juridicå -larg acceptatå de unii autori germani,
potrivit carora obiectul contabilitå¡ii îl constituie reflectarea
patrimoniului privit numai ca entitate juridicå, adica drepturile ¿I
obliga¡iile subiectului de patrimoniu, trecând în subsidiar bunurile
economice ale titularului de patrimoniu.
Aceastå concep¡ie este criticabilå deoarece se sprijinå pe
principiul confornm cåruia rela¡iile juridice determinå rela¡iile
economice ¿i nu invers, ca în realitate.
3. Concep¡ia financiarå - potivit cåreia obiectul contabilitå¡ii
constå în înregistrarea valoricå a existen¡ei mi¿cårii ¿I
transformårii resurselor patrimoniale privite pe de o parte sub
aspectul utilizårii lor ( utilizare durabilå ¿i utiliz. temporarå)
iar pe de altå parte sub aspectul provenien¡ei ( resurse permanente
¿i resurse temporare)
Asociatå cu cea economicå, aceastå concep¡ie are cei mai mul¡i
adep¡i în cadrul unor mari curente ¿i ¿coli de contabilitate
contemporane.
4. Concep¡ia administrativå - este produsul ¿colii italiene; se
caracterizeazå prin acceptarea ca obiect al contabilitå¡ii
înregistrarea valorica ¿I controlul faptelor administrative, astfel
încât întreprinderea så realizeze profituri maxime cu eforturi
minime.
5. Concep¡ia matematicå - apar¡ine unor autori care au definit
contabilitatea ca o ramurå a matematicii ¿i i-au limitat obiectul la
studiul conturilor.
Unele dintre aceste concep¡ii, îndeosebi cea economicå ¿i cea
juridicå au rezistat timpului demonstrându-¿i perenitatea.
Au suportat unele muta¡ii, ca urmare a regândirii lor, a.î. ele se
regåsesc ¿i în fundamentårile actuale privind obiectul
contabilitå¡ii.
PATRIMONIUL - OBIECT AL CONTABILITÅ¡II.
1. Conceptul de patrimoniu ca obiect de studiu al contabilitå¡ii.
¥n stadiul actual al dezvoltårii contabilitå¡ii, indeosedi a
teoriei contabile, s-a juns la accep¡iune ageneralå ca obiectul de
studiu al acestei discipline îl constituie patrimoniul apar¡inând
unei persoane fizice sau juridice.
Potrivit normelor legale, elementele esen¡iale ale persoanei juridice
sunt urmåtoarele:
( organizare de sine ståtåtoare;
( patrimoniu propriu autonom ( care nu se confundå cu patrimoniul
asocia¡ilor si nici cu patrimoniul altei societå¡i)
( scop determinat ¿I licit al activitå¡ii.
Din punct de vedere al contabilitå¡ii patrimoniul reprezintå o
entitate economico-juridicå formatå pe de o parte din totalitatea
bunurilor economice (avere, activ) apar¡inând unei persoane fizice sau
juridice iar pe de alta parte din totalitatea drepturilor ¿I
obliga¡iilor cu valoare economicå ce exprimå raporturile de
proprietate în cadrul cårora au fost procurate bunurile economice.
Prima defini¡ie datå contabilitåtii apar¡ine lui Luca Paciolo,
fiind formulatå în lucrarea sa, care a pårut la Vene¡ia în 1494. El
analizeazå contabilitatea ca un ansamblu de principii ¿I reguli
privind înregistrarea în partidå dublå a averii ce apar¡ine unui
negustor, precum ¿I toate afacerile acestuia în ordinea în care au
avut loc.
Concep¡ii privind contabilitatea:
( contabilitatea cartå
( contabilitatea ca teorie ¿tiin¡ificå
( contabilitatea ca tehnicå de culegere, prelucrare, stocare, transfer
¿i analizå a informa¡iilor.
¥n calitatea sa de teorie ¿tiin¡ificå, contabilitatea reprezintå
un sistem de principii ¿I reguli care explicå ¿i informeazå.
Ca metodå sau tehnicå reprezintå un ansamblu concret de instrumente
¿i procedee prin care se observå resursele economice ale societå¡ii,
separate ca entitå¡i patrimoniale.
Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitå¡ii.
Pentru ca un patrimoniu så existe sunt necesare 2 elemente
interdependente:
( unul în persoanå fizicå sau juridicå ca subiect de drepturi ¿i
obliga¡ii;
( altul în bunurile economice, ca obiecte de drepturi ¿i obliga¡ii.
¥ntre obiectele de drepturi ¿i obliga¡ii ¿i obliga¡iile pe de
altå parte stå persoana fizicå sau juridicå în calitatea sa de
subiect de drepturi ¿i obliga¡ii.
Patrimoniul reprezintå totalitatea drepturilor de obliga¡ii cu
valoare economicå apar¡inând unei persoane fizice sau juridice,
precum ¿i bunurile la care se referå.
În definirea ¿i analiza patrimoniului ca obiect al contabilitå¡ii
literatura de specialitate cunoa¿te 3 concep¡ii :
( concep¡ia juridicå
( concep¡ia economicå
( concep¡ia economico-juridicå
¥n concep¡ia juridicå se apreciazå ca patrimoniul reprezintå
toate drepturile ¿i obliga¡iile cu con¡inut economic ale unui subiect
de drept.
Conform concep¡iei economice patrimoniul este considerat ca totalitate
a bunurilor economice exprimabile în bani, inclusiv rezultatele
folosirii lor, ce apar¡ine unei persoane fizice sau juridice.
Prin asocierea celor douå concep¡ii s-a ajuns la definirea
economico-juridicå a patrimoniului, conform cåreia acesta este un
complex de drepturi ¿i obliga¡ii, cu respectivele lor obiecte de
drepturi ¿i obiecte de obliga¡ii evaluabile în bani.
Bunurile ca obiect de drepturi ¿i obliga¡ii formeazå substan¡a
materialå a patrimoniului. Ele au o determinantå existen¡ialå ¿I
una economicå.
Prima determinare eviden¡iazå faptul ca bunurile au formå concretå
identificabilå ca structuri, fiind delimitate ca bunuri materiale sau
corporale (ma¿ini, utilaje,clådiri,mårfuri) ¿I bunuri nenaturale sau
necorporale ( crean¡e sau valori în curs de decont, brevete)
Determinarea economicå a bunurilor se exprimå prin utilitatea ¿I
valoarea lor.
¥n sens economic, utilitatea unui bun desemneazå capacitatea acestuia
de a satisface o nevoie prin folosirea sa în produc¡ie sau în consum.
Calitatea de valori a bunurilor se manifestå prin aceea cå ele intrå
ca marfå în circuitul economic sau sunt exprimate în bani.
Cea de-a doua componentå a patrimoniului, drepturile ¿i obliga¡iile
evaluabile în bani exprimå raporturile de proprietate, în cadrul
cårora se procurå ¿i gestioneazå bunurile.Ele capåtå forma de
drepturi în situa¡ia în care titularul de patrimoniu este propietar
¿i deci nu trebuie så acorde nici un echivalent valoric pentru
bunurile aflate în posesia ¿i folosin¡a sa.
¥n cazul obliga¡iilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului
titularul poate så îndeplineascå o anumitå presta¡ie sau så dea un
echivalent valoric.
Exemplu:
Cazul unui întreprinzåtor care întemeiazå o SRL, el fiind unicul
asociat, cu urm. situa¡ie a patrimoniului :
1) Mijl. fixe proprii 430.000
2) Bunuri numerar 620.000
3) Credit bancar primit în cont 250.000
4) Obiecte de inventar 75.000
5) Materii prime primite de la 125.000
un furnizor neachitate
1.500.000
Capitalul social declarat ¿i înscris la Of. Reg. Com. Pe baza
hotårârii judecåtore¿ti este de 1.125.000 (mijl. fixe(1), bani
numerar (2) + obiecte de inventar (4).
O primå constatare este cå asociatul unic posedå în momentul
începerii activitå¡ii un patrimoniu ec. de 1.500.000 din care
1.125.000 îi apar¡in cu titlul de capital propriu, iar 375.000
reprezintå credite ob¡inute de la bancå ¿i respectiv datorie cåtre
furnizor.
Patrimoniul se reprezintå sub forma unui bilan¡ de deschidere a
activitå¡ii.
Bilan¡ = tabel care prezintå situa¡ia la un moment dat a
patrimoniului unitå¡ii.
¥n aceea¿i concep¡ie este formulat ob. contabilitå¡ii de cåtre
Legea contabilitå¡ii, care prevede cå:†obiectul contabilitå¡ii
îl constituie reflectarea în expresie båneascå a bunurilor mobile
¿I imobile, inclusiv solul, bogåtiile naturale,zåcåmintele ¿i alte
bunuri cu poten¡ial economic, disponibilitå¡i båne¿ti, titlurile de
valoare, drepturile si obliga¡iile unitåtilor patrim., precum ¿I
mi¿cårile ¿I modificårile intervenite în urma operatiunilor
patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile ¿I rezultatele
ob¡inute de acesteaâ€Â.
Este important de re¡inut cå un patrimoniu nu poate fi delimitat
teoretic, nici practic ca obiect al contabilitåtii decât în måsura
în care unitatea patrimonialå este legal constituitå, iar valorile
economice care compun patrimoniul sunt înveswtite, adicå realmente
folosite într-o anumitå activitate economicå lucrativå aducåtoare
de profit (lucrum=câ¿tig) sau în alte activitåti cu caracter
nelucrativ ( neaducåtor de venituri) - activitåti administrative,
social-culturale, etc.
I ¥nceputul firmei
I. Existen¡å ( solduri ini¡iale)
II. Modificåri (+_ ) {majoråri { intråri
mic¿oråri} ie¿iri}
III. decurge forma contractului
Aspecte privind rela¡ia contabilitate-patrimoniu
Defini¡ia obiectului contabilitåtii reflectå tråsåturile
esen¡iale ale elementelor definitorii cuprinzând genul proxim ¿I
diferen¡a specificå. De aceea sunt necesare unele precizåri menite
så ajute la în¡elegerea mai cuprinzåtoare ¿I mai profundå a
obiectului contabilitå¡ii.¥n acest plan se impun urmåtoarele
sublinieri cu privire la rela¡ia dintre contabilitate ¿I patrimoniu:
( ¥n realizarea obiectului såu contabilitatea î¿i îndepline¿te
multidimensional rolul såu care îi este atribuit de Legea
ContabilitÃ¥tii â€Âinstrument practic de cunoa¿tere, gestiune ¿I
control al patrimoniului ¿I al rezultatelor ob¡inute†Acestea sunt
totodatå atribute ale contabilitåtii care îi atestå identitatea ca
¿tiin¡å de gestiune.
( ¥n sfera obiectului contabilitåtii sunt cuprinse toate elementele
structurale de Activ ¿i cele de Pasiv ale patrimoniului, deci este
vorba de o cuprindere cu caracter exhaustiv (pânå la epuizare).
( ¥nregistrarea în contabilitate a elementelor patrimoniale se
efectueazå în mod individualizat ¡inând seama de particularitå¡ile
specifice ale fiecårui element prin utilizarea cater..... unui cont
distinct în care se înscriu într-o anumitå ordine ¿I dupå anumite
reguli toate datele privind elementul patrimonial de activ ¿I de pasiv.
( Modificårile la care sunt supuse elementele patrimoniale sunt
determinate de opera¡iile economice ¿I financiare efectuate pe
parcursul desfacerii activitå¡ii unitå¡ii patrimoniale. ¥n func¡ie
de con¡inutul lor pot fi grupate în:
- opera¡ii de investi¡ii
- opera¡ii de exploatare
- opera¡ii de finan¡are.
Aceste 3 categorii de opera¡ii formeazå obiectul înregistrårii în
contabilitate aplicând principiul dublei înregistråri.
( Ambele circuite ale sistemului informa¡ional contabil
(contabilitatea financiarå ¿i cea de gestiune) sunt folosite pentru
realizarea obiectului contabilitåtii) - sistem dualist
( Utlizarea etalonului bånesc este legatå nemijlocit de realizarea
obiectului contabilitåtii prin aceea cå evaluarea în bani a
elementelor patrimoniale ajutå la omogenizarea valoricå a acestora -
cerin¡å esen¡ialå pentru reflectarea acestora în contabilitate.
No¡iunea de evaluare a patrimoniului nu se suprapune cu aceea de
evaluare a întreprinderii, aceasta din urmå fiind o lucrare complexå
efectuatå de o echipå de evaluatori dupå anumite tehnici ¿I procedee
specifice prin care patrimoniul global ¿I fiecare element al acestuia
sunt actualizate valoric la nivelul pie¡ei.
( Informatiile contabile ob¡inute prin înregistrarea existen¡ei ¿I
mi¿cårile elementelor patrimoniale sunt supuse periodic operatiilor de
verificare, control ¿I analizå, urmårindu-se urmåtoarele obiective
principale :
- obtinerea certitudinii asupra exactitåtii informatiilor contabile,
constituind una din cerin¡ele esen¡iale pentru redarea cu ajutorul
bilantului contabil a imaginii fidele a patrimoniului;
- constatarea pe baza controlului a måsurii în care este asiguratå
integritatea materialå ¿I utilizarea în conditii de eficien¡å a
mijloacelor materiale ¿I båne¿ti;
- efectuarea analizei economico-financiare a tuturor componentelor
patrimoniului formulându-se în urma acesteia concluzii si decizii în
baza cårora se contureazå activitatea pentru viitor.
( Obiectul contabilitå¡ii include în sfera sa unele elemente
specifice, în baza carora se determinå rezultatele financiare ( profit
sau pierdere).
Aceste elemnte constau în venituri ¿I cheltuieli. Orice activitate
este generatoare de cheltuieli ¿I venituri.
Cheltuielile constau pe de o parte în sume de bani plåtite sau de
plåtit ca echivalent valoric al bunurilor materiale, lucrårilor
executate ¿I serviciilor achizitionate de la furnizori, sume datorate
bugetului statului cu titlu de impozite ¿I taxe ¿I pe de altå parte
constau în consumuri de bunuri materiale în scop productiv sau
neproductive
Ex: materii prime consumate în sec¡iile de produc¡ie se transformå
în cheltuieli cu materii prime.
Veniturile sunt reprezentate de sumele încasate sau de încasat
(vânzare pe credit) ca echivalent valoric al livrårilor de bunuri (
produse finite, mårfuri), lucrårilor executate sau serviciilor
prestate.
La nivelul unitå¡ilor patrimoniale (microeconomic) suma totala a
veniturilor încasate mai poartå denumirea de cifrå de afaceri.
Prin compararea sumei totale a veniturilor cu suma totala a
cheltuielilor se determinå rezultatul financiar ce poate fi :
- surså, când suma veniturilor > suma cheltuielilor sau în pierdere
ð elem. de activ, pentru realizarea echilibrului patrimoniului;
- când cheltuielile > veniturile, în acest context rela¡ia dintre
venituri , cheltuieli ¿I rezultatul financiar poate fi exprimat prin
urmåtoarea ecua¡ie:
Cheltuieli +_ Rezultate financiare = Venituri
sau tinând seama de natura rezultatelor financiare:
Cheltuieli + Profit = Venituri
Cheltuieli- Pierdere = Venituri
Cheltuielile, indiferent de natura ¿I destina¡ia lor sunt elemente de
activ deoarece sunt generate de alte elemente de activ (mijl. materiale,
båne¿ti) care prin consumare sau plå¡i se transformå în
cheltuieli.
Veniturile, indiferent de genul obiectului de activitate care le-a
generat sunt elemente de pasiv, prin aceea cå reprezintå sursa unei
pår¡i din mijloacele båne¿ti componente ale activului patrimonial.
Rezultatele financiare sunt determinate în faza finalå a circuitului
economic (=succesiunea proceselor aprovizioanare-producere-desfacere),
ceea ce impune ca mi¿carea si transformårile elementelor patrimoniale
så fie reflectate în contabilitate pe întrewg traseul acestui
circuit. Se realizeaza astfel un ciclu contabil al înregistrarilor
efectuate distinct în ordine cronologicå ¿i sistematicå.
Cronologic:
D C
Marfuri = Furnizori = 100.000
sistematic:
D MÃ¥rfuri C D Furnizori C
100.000 100.000
Prin ciclurile contabile succesive ¿I neîntrerupte se concretizeazå
modul în care contabilitatea ac¡ioneazå prin anumite procedee în
scopul realizårii obiectului såu. Aceste procedee formeazå împreunå
metoda contabilitåtii.
FUNDAMENTE ALE METODEI CONTABILITźII
Problemele referitoare la obiectul contabilitåtii sunt abordate ¿I
rezolavate de aceasta disciplinå atât în plan teoretic cât ¿i în
plan aplicativ.
¥n timp ce abordårile teoretice au drept scop fundamentarea
con¡inutului ¿I sferei de cuprindere a obiectului contabilitå¡ii,
cele cu caracter aplicativ necesitå rezolvarea unor probleme diverse
¿I complexe legate de
Pentru solu¡ionarea problemelor din ambele domenii (teoretic ¿I
practic), în mod deosebit a a celor cu caracter practic contabilitatea
dispune de o metoda proprie ¿I specificå de ac¡iune. Dealtfel orice
disciplinå ¿tiin¡ificå se caracterizeazå prin existen¡a
unui obiect propriu de cercetare ¿I în legåturå nemijlocitå cu
acesta prin folosirea unei metode corespunzåtoare de cercetare a
obiectului.
¥n accep¡ia generalå metoda (din grecescul methodos) înseamna cale,
mijloc, modalitate, procedeu sau ansamblu de procedee de cercetare ¿I
cunoa¿tere a unui fenomen natural sau social.
Notiunea de metodå nu se suprapune cu aceea de procedeu. Orice
¿tiin¡å dispune de o singurå metodå de cercetare, formatå din mai
multe procedee.
¥n accep¡ia contabilå metoda reprezintå totalitatea procedeelor
intercorelate folosite de contabilitate ca un tot unitar în scopul
realizårii obiectului såu.
Importan¡a ¿I rolul metodei contabilitå¡ii pot fi sesizate sub
urmåtoarele aspecte esen¡iale:
o primå importan¡å reprezintå singura cale de urmat pentru atingerea
scopului såu de importan¡a majora în contabilitate: realizarea
obiectului acesteia;
contribuie prin procedeele sale specifice ¿i nespecifice la
îndeplinirea func¡iei financiar-contabile ce revine oricårei
unitå¡i patrimoniale;
constituie alåturi de obiectul contabuilitå¡ii elementul esen¡ial de
fundamentare a statutului ¿tiintific al acestei discipline;
ajutå la identificarea ¿I pozitionarea contabilitå¡ii ca ¿tiin¡å
de gestiune în cadrul familiilor ¿tiin¡elor sociale, precum ¿i la
clarificarea rela¡iilor cu alte ¿tiin¡e de gestiune(finan¡e,
management)
concretizeazå modul de aplicare a regulilor ¿i normelor privind
organizarea contabilitå¡ii, precum si modul de aplicare a unor
principii fundamentale ale acesteia (principiul dublei înregistråri
¿i principiul dublei prezentåri.
CLASIFICAREA : este opera¡ia logicå prin care obiectele ¿I
fenomenele sunt grupate în clase, grupe ¿I subgrupe în func¡ie de
asemånårile ¿I deosebirile obiectelor clasificate.
Prin clasificare se realizeazå sistematizarea cuno¿tin¡elor, fixarea
no¡iunilor.
Metoda contabilitå¡ii se aplicå pe o sferå cuprinzåtoare;
procedeul clasificårii realizeazå grupåri diferite care se referå
în principal la elementele patrimoniului: documente contabile,
evaluarea conturile, veniturile ¿i cheltuielile, etc.
ANALIZA : este un procedeu general de cercetare a realitå¡ii bazat pe
descompunerea unui întreg ( obiect, fenomen, etc.)în elemente
componente ¿I studierea distinctå a fiecåruia dintre acestea.
¥n contabilitate, analiza creeazå posibilitatea cercetårii
aprofundate a diferitelor laturi ale ob. contabilitå¡ii, ceea ce duce
la formularea de concluzii care sunt apoi valorificate în procesul
decizional.
Exemplu: ¥n contabilitate sunt supuse analizei:
( toate opera¡iile economice ¿I financiare care produc modificåri
în structura patrimoniului, analiza fiind necesara pentru cunoasterea
naturii si legalizarii operatiilor respective precum si a modului in
care ele sunt inregistrate in contabilitate;
( alte elemente care sunt supuse analizei : datele reflectate în
bilan¡ul contabil se realizeazå în scopul cunoa¿terii a laturii, a
activelor financiare desfåsurate de unitatea respectivå.
( datele din contul 121 â€ÂProfit ¿I pierderiâ€Â, care reflectÃ¥
veniturile ¿I cheltuielile în baza cårora sunt determinate
rezultatele financiare.
D 121 C
Cheltuieli Venituri
SINTEZA: opuså analizei, dar strâns legatå de aceasta. Ea constå
în reunirea într-un tot unitar a elementelor ob¡inute pe baza
analizei ¿I în stabilirea legåturilor existente între aceste
elemente.¥n timp ce analiza descompune un element, sinteza reune¿te
elementele ob¡inute printr-o amplå analizå.
Exemplu: în contabilitate se întocmesc lucråri de sintezå -
balan¡e de verificare si bilantul contabil în cadrul cårora
informa¡iile contabile sunt reunite (centralizate) ceea ce favorizeazå
cunoa¿terea ansamblului, precum ¿I stabilirea unor legåturi întrre
acestea.
PROCEDEE SPECIFICE se caracterizeaza prin folosirea exclusivå a lor de
cåtre contabilitate ¿I prin rolul specific ce revine fiecårui
procedeu în reflectarea anumitor laturi a obiectului contabilitå¡ii.
Tråsåturi: - nu sunt folosite ca ,mijloace de lucru de nici una din
metodele altor ¿tiin¡e;
- contribuie cu prioritate la fundamentarea caracterului indepent si
implicit la delimitarea acesteia;
- sunt aplicate practic într-o strânsa condi¡ionare;
- cu ajutorul lor se ob¡ine volumul integral al informa¡iilor
procurate de fiecare procedeu specific - trebuie sa existe o egalitate
permanentå.
Metoda contabilitå¡ii cuprinde urmåtoarele procedee specifice:
1. contul
2. balan¡a de verificare
3. bilan¡ul contabil
CONTUL : este cel mai reprezentativ element al metodei contabiltåtii,
destinat înregistrårilor fiecårui element patrimonial sub aspect
sferic, mi¿cårii ¿I transformårii folosind etalonul banesc, precum
¿I a anumitor reguli (norme) de înregistrare a oricåror opera¡ii
generatoare de modificåri pe baza principiului dublei înregistråri.
Pentru extinderea sferei de în¡elegere a no¡iunii de cont se fac
urmatoarele precizari:
( cu ajutorul contului se înregistreaza în mod individual orice
element patrimonial în scopul ob¡inerii de informa¡ii cu privire la
fiecare bun economic, proces economic, surså de finantare, rezultat
financiar;
( mi¿carile constând în majoråri si mic¿oråri care trebuie
delimitate în functie de natura elementelor patrimoniale în sensul de
a distinge majorårile de Activ ¿I majorårile de Pasiv, ele
înregistrându-se în pårti opuse ale contului;
( pentru a råspunde tuturor cerin¡ele de utilizare, contul are o
anumitå formå ( T ), formå care permite înregistrarea separatå pe
deo parte la sumele cu +, pe de o parte la sumele cu - ;
( contul are douå pår¡i: D si C.
( elementele se grupeaza în douå categorii: A ¿I P, sistemul
conturilor este de asemenea din doua mari categorii de conturi: A ¿I P;
( cu ajutorul contului se fac înregistråri sub douå forme :
1) forma cronologicå în registrul jurnal
2) forma sistematicÃ¥ în registrul â€ÂCartea mareâ€Â.
Datorita faptului ca orice opera¡ie economico-financiarå modificå
cel pu¡in 2 elemente patrimoniale concomitent ¿I cu aceea¿i valoare,
se folossesc de fiecare data câte douå conturi pentru reflectarea
ambelor modificåri Þ utilizarea oricarui cont are la bazå principiul
dublei înregistråri.
BALANºA DE VERIFICARE
Este denumitå si balan¡a conturilor, ea reprezinta un alt procedeu
specific al metodei contabilitåtii. Ea constå într-o lucrare de
sintezå, intocmitå periodic, lunar, ¿I cuprinde toate conturile de A
¿I cele de P cu datele preluate din cartea mare, cu ajutorul careia se
reunesc:solduri initiale, majoråri, mic¿oråri, solduri finale, toate
acestea scriindu-se în balan¡a de verificare.
Balan¡a contabilå îndepline¿te urmatoarele func¡ii principale:
( verificå exactitatea datelor contabile din registrul jurnal si din
cartea mare;
( centralizeaza informatiile preluate din cartea mare;
( realizeazå balan¡a de verificare : preluare din balan¡å a
soldurilor finale de la fiecare cont.
BILANºUL CONTABIL
Este procedeul specific al metodei contabilitåtii cu ajutorul cåruia
se înfå¡i¿eazå periodic, semestrial, într-o formå sinteticå
situa¡ia de ansamblu a patrimoniului cu cele 2 componente ( A ¿I P ),
fiind realizatå astfel dubla reprezentare a patrimoniului.
Sub raportul structurii ¿I al functiilor sale , bilan¡ul contabil
prezinta urmåtoarele particularitåti esen¡iale:
( cuprinde ca ¿I patrimoniul 2 pårti distincte A (stânga), P
(dreapta);
( în A sunt înscrise într-o grupare adecvatå costurile totale ale
bunurilor economice, precum si eventualele pierderi ale unitå¡ii
economice;
( în P sunt reflectate de asemenea într-o delimitare specifica grupe,
subgrupe de Pasiv, toate drepturile ¿I obliga¡iile unitå¡ii -
denumite ¿I surse de finan¡are;
( atât bunurile economice care formeazå elementele din A, cât si
sursele de procurare a acestor bunuri, ca elemente componente ale P sunt
reflectate în bilan¡ într-o manierå sintetica generalizatå, farå
informa¡ii de detaliu, ceea ce face necesara întocmirea unor situatii
la bilan¡, care cuprind informa¡ii suplimentare ce completeazå datele
reflectate în bilan¡. Reflectând situa¡ia staticå si de ansamblu a
patrimoniului, bilan¡ul contabil oferå fondul de informa¡ii necesar
efectuårii analizei financiare a activitå¡ilor întrprinderii.
PROCEDEE ALE METODEI CONTABILITźII
APLICATE DE METODELE ALTOR DISCIPLINE ECONOMICE ªI DE GESTIUNE
Procedeele din aceastå categorie prezintå particularitatea
utilizårii preponderent, dar nu în exclusivitate, în sensul cå ele
pot fi aplicate uneori ¿i cu metodele altor discipline. Deci aceste
procedee se asociazå celorlalte (nespecifice ¿i specifice) formând un
tot unitar.
¥n categoria procedeelor comune, atât a metodei contabilitå¡ii,
cât ¿i a altor discipline, fac parte:
( documente justificative
( evaluarea
( calcula¡ia
( inventarierea
Documente justificative: constau în acte scrise, de regulå cu
structura tipizatå, care se întocmesc dupå norme prestabilite pentru
fiecare opera¡ie economico-financ. Generatoare de modificåri
cantitative ¿I valorice sau numai valorice în masa elementelor patrim.
Necesitatea întocmirii doc. justificative, rolul ¿I func¡ia acestora
vizeazå realizarea urmåtoarelor obiective principale:
( atestå realitatea fiecårei opera¡ii ec.-financ efectuatå de
unitatea patrim ;
( constituie o bazå pentru înregistrarea fiecårei op. ec-financ în
conturi, în ordine cronologicå (registrul jurnal) a opera¡iilor pe
care le consemneazå, dupa care acela¿i document asigurå datele
priamre de intrare în sistemul de prelucrare automata a datelor ;
( procura datele necesare exercitårii tuturor formelor de control (
control de gestiune, controlul cenzorilor)pentru a constata:
( legalitatea, eficien¡a si oportunitatea opera¡iilor efectuate,
integritatea opera¡iilor elementelor patrim, respectarea disciplinei.
Doc. justificative pot fi admise ca probå în justi¡ie, în mod
independent sau împreunå cu registrul contabil sau bilantul contabil
în scopul solu¡ionårii anumitor litigii care pot apårea între
unitå¡ile patr. ¿i alte persoane fizice sau juridice.
Evaluarea: procedeu folosit în metoda contabilitå¡ii pentru
exprimarea valoricå cu ajutorul etalonului monetar a tuturor
elementelor de A ¿I P, precum ¿I a oricårei modificåri intervenite
în sfera elem. patrim.
Evaluarea constå într-un complex de opera¡ii ec. ¿I financ.
efectuate de cåtre o echipå de evaluatori dupå principii, tehnici
¿I procedee specifice în scopul actualizårii valorii patrim. global
¿I a fiecårui element patrim la nivelul pre¡ului pie¡ei.
Importan¡a evaluårii:
( realizeazå omegenizarea diversificårii elementelor patrim.
aducându-le la un numitor comun;
( contribuie la realizarea unei interconexiuni permanente între toate
procedeele metodei contabilitå¡ii;
( stabile¿te o rela¡ie directå între înregistrarea ctb. ¿i
sistemul de pre¡uri în toate fazele circuitului prod.
( face posibilå sintetizarea ¿I centralizarea periodicå a
informa¡iilor ctb. cu ajutorul balan¡ei ¿I a ¿I a bilantului ctb.
redând astfel imaginea fidelå a patrim.
( creaza condi¡ii pentru compararea în timp ¿I spa¡iu a anumitor
indicatori privind activitatea ec. ¿I financ. desf. de unit. patrim.
Calcula¡ia: ¥n contabilitate calcula¡ia are o dublå
semnifica¡ie: calculatia în accep¡ia generala ¿I calculatia în
accep¡ia restrânså.
Calcula¡ia în accep¡ia generalå include toate opera¡iile
matematice de calculce se efectueazå în contabilitatea financiarå:
( calendarul mårimilor valorice efectuate în cadrul doc.
justificative;
( calcularea valorii aportului în naturå ale asocia¡ilor la
capitalul social;
( calcularea pre¡ului de intrare ¿I de ie¿ire din gestiune a mat
prime ¿I a altor materiale;
( calcularea salariilor personalului ¿I a impozitelor eferente;
( calculul privind bilan¡ul;
( calculul dividendelor cuvenite asocia¡ilor.
Calcula¡ia în accep¡ia restrânså reprezinta un ansamblu de calcule
efectuate periodic dupa o anumitå metodologie in scopul determinårii
costului pe feluri de produse fabricate, lucråri executate ¿I servicii
prestate. Acest cost este necesar a fi calculat pentru compararea
pre¡ului de vânzare a aceluia¿i produs pentru a determina mårimea
venitului.
Calculul costurilor pe feluri de produse, lucråri ¿i servicii
executate este efectuat de contabilitatea de gestiune.
Rolul calcula¡iei:
( fundamenteazå realitatea informa¡iilor ctb. prin aceea cå marea
majoritate a acestora sunt rezultatul unor calcule;
( contribuie la exercitarea controlului integritå¡ii elementelor
patrimoniului ;
( are implica¡ii directe în stabilirea rezultatului financiar
deoarece mårimea acestuia ( profit sau pierdere) reprezinta efectul
combinat al unor calcule luând ca bazå venitul ¿I cheltuielile
privind un anumit exerci¡iu financiar;
( realizeazå legåturi între cele douå circuite ale sistemului
informa¡ional a contab în urmåtorul sens: cheltuielile înregistrate
dupa natura lor, în contab financ (chelt. cu materii prime, salarii,
etc) sunt preluate în contab de gestiune unde sunt înregistrate dupå
destiona¡ia chelt. pe feluri de produse, lucråri ¿I servicii
prestate, dupå care se efectueazå opera¡ia de cacul a costurilor.
Inventarierea - este procesul folosit de contab pentru verificarea
periodicå a existen¡ei ¿i stårii fiecårui element patrimonial sau
expatrimonial , bunuri apartinând altor persoane fizice sau juridice;
( este procesul care face posibilå compararea soldurilor faptice din
listele de inventariere cu cele scriptice din conturile analitice ale
aceleiasi elemente patrimoniale constatate cu plus ¿I minus de
inventar;
( furnizeaza informa¡ii necesare reparårii prejudiciilor aduse unit.
patrim. prin lipsurile constatate în gestiune de naturå materialå ¿i
båneascå;
( contribuie prin datele de care dispune la determinarea situa¡iei
nete a patrimoniului la sfâr¿itul exerci¡iului, situatie stabilitå
pe baza urmåt. date:
( constituie baza înregistrårilor în contabilitate la încheierea
exerci¡iului, a opera¡iilor de reglare (regularizare) a valorii unor
elemente patrim astfel înât aceastå valoare så fie cât mai aproape
de realitate ¿i så fie astfel reflectatå în bilan¡ul contabil.
Ciclu contabilitate:
Bilan¡ul de deschidere Op. ec-financ.
Doc.
justificative
Conturi
Evaluarea
Registru jurnal
Calcula¡ia
Registru Cartea mare
Analiza
Balan¡a de verificare 1
Inventariere generalå
Balan¡a de verificare 2
Bilan¡ contabil de închidere
Structuri patrimoniale ¿i modificarea acestora.
Necesitatea cunoa¿terii structurilor ¿I a modificårilor patrimoniale.
Patrimoniul ca entitate ec-juridicå include în sfera sa, atât în A
cât ¿I în P, forme multiple ¿I variate de elemente componente ¿I
structuri patrimoniale.
Cunoa¿terea structurii patrimoniului prezintå pentru contabilitate
importan¡å teoreticå ¿I practicå sub aspectele urmåtoare:
1. fiecare element structural al patrimoniului se divide prin con¡inut
¿I prin anumite particularitå¡i, ceea ce impune utilizarea în
conditii specifice a procedeelor metodei contabilitå¡ii;
2. delimitarea masei patrim. în cele douå categorii de structuri
(A¿iP) impune bilantului contabil o alcåtuire internå, astfel înât
cu ajutorul acestuia så se poatå realiza modelarea situatiei
patrimoniului sub forma dublei reprezentåri ale acesteia.
¥n cadrul bilan¡ului ctb. multimea elementelor patrim este grupatå
¿I sintetizatå valoric atât în A cât ¿I în P dupå criterii
specifice în felul urmåtor:
¥n cadrul A elementele patrim. de A sunt sintetizate într-o grupare
realizatå în functie de 2 criterii:
( destina¡ia bunului economic
( gradul de lichiditate al acestuia.
Â¥n A bilantului elem.patrim. sunt grupate astfel:
I. Active imobilizate - imobilizåri necorporale
- imobilizåri corporale
- imobilizåri financiare
II. Active circulante - stocuri si produse în curs de execu¡ie
- crean¡e
- plasamente
- disponibilitå¡i båne¿ti
III. Active de regularizare ¿I asimilate
IV. Prime privind rambursarea obligatiunilor.
Â¥n P bilantului sunt sistematizate elemente de P dupa 2 criterii:
- natura drepturilor ¿I a obliga¡iilor
- gradul de exigibilitate al datoriilor (scaden¡a).
¥n func¡ie de aceste 2 criterii elem. De P se grupeazå astfel:
I. Capitaluri proprii: - capitalul individual
- rezerve de capital
- profitul exercitiului
- alte capitaluri proprii
II. Provizioane pentru riscuri ¿i cheltuieli
III. Datorii: - credite bancare pe termen lung
- credite bancare pe termen scurt
- furnizori
- creditori diver¿i
- alte datorii
IV. Pasive de regularizare ¿i asimilate.
Mårimea valoricå a fiecårui element patrim înscris în A ¿I P
bilan¡ului este egal cu soldul final al contului corespunzåtor din
balan¡a de verificare. Aceste solduri finale sunt înscrise în bilan¡
de regulå grupate pe elemente con¡inut economic.Aceastå grupare în
cadrul bilantului In cadrul bilantului a elementelor patrim.în A si în
P poartå denumirea de posturi sau pozi¡ii în bilan¡.
¥n cadrul A costurile respective sunt înscrise in ordinea inverså a
lichiditå¡ii activelor, ceea ce înseamnå cå în A bilantului se
înscriu elementele cel mai pu¡in lichide cum sunt: imobilizårile
necorporale ¿I cele corporale, iar ultimele sunt dispionibilitå¡ile
båne¿ti denumite ¿I lichiditå¡i.
¥n P bilan¡ului succesiunea pozi¡iilor respective se realizeazå în
ordinea inverså a exigibilitå¡ii lor, ceea ce înseamnå cå în P se
inscriu în primul rând capitaluri proprii deoarece au termenul de
exigibilitate cel mai îndepartat, dupå care se continuå cu datoriile
pe termen lung ¿I scurt, obligatiile curente, etc.
¥n baza celor prezentate se pot contura urmåtoarele defini¡ii ale A
si P:
Activul exprimå natura, destina¡ia ¿i gradul de lichiditate a
bunurilor economice de care dispune o unitate economicå.
Pasivul eviden¡iazå natura drepturilor ¿I obliga¡iilor, modul de
formare a acestora ¿I exigibilitatea lor.
Schema sinteticå a bilan¡ului contabil prin intermediul cåruia sunt
redate în dubla înregistrare principalele structuri patrim. pe
categorii grupate ¿I feluri ale acestora se prezintå astfel:
Bilant contabil
A
mii lei P
Elem de A Suma Elem de A
Suma
1. Active imobilizate 1.100
1.Capitaluri proprii 1.300
1.1. imibiliz. necorporale 100 1.1.
capital social 550
1.2. imobiliz. Corporale 600 1.2.
rezerve 150
1.3. imobiliz. Financiare 400 1.3. profit
300
2. Active circulante 970 1.4.
fonduri 160
2.1 Stocuri de mat.prime 350 1.5.
provizioane 140
2.2 Stocuri de mårfuri 250
2.Provizioane pentru riscuri
2.3 Prod. în curs de execu¡ie 120 sI
cheltuieli 120
2.4. Creante (clienti diversi) 100 3. Datorii
700
2.5. Disponibilitåti bånesti 150 3.1.
împrumuturi sI dat.asimil 450
3.Active de regularizare sI asimilate 3.2. furnizori
150
cheltuite anticipat 50
3.3. alte datorii 100
4.Prime rambursabile 80 4.Pasive
de regularizare si asim. 80
TOTAL 2.200
TOTAL 2.200
Egalitatea dintre totalul A ¿I totalul P este asiguratå prin
înregistrarea în conturi pe baza dublei înregistråri a tuturor
operatiilor economice ¿I financiare.
Cunoa¿terea con¡inutului - prezintå interes nu numai în ce
prive¿te legåtura acestor structuri cu bilan¡ul contabil, ci ¿i cu
sistemul conturilor cu ajutorul cårora se înregistreazå cronologic
¿i sistematic existen¡a ¿i modificarea elementelor patrimoniale.
Spre deosebire de forma bilan¡ului - care este impuså de necesitatea
delimitårii ¿i sistematizårii elem.patrim pe cele 2 categorii, forma
conturilor råspunde cerin¡ei de înregistrare a modif de dublu sens:
majoråri-mic¿oråri, intråri-ie¿iri.
Exemplu
MODELAREA PRIN BILANº A SITUAºIEI PATRIMONIULUI.
Din punct de vedere juridic Activul grupeazå elementele în bunuri
reale ¿i crean¡e, iar Pasivul în capitaluri proprii ¿i datorii.
Într-o opticå economicå A se împarte în : - active de investi¡ie
- active de exploatare
P se împarte în : - capitaluri
- datorii - financiare
- de exploatare.
Din punct de vedere financiar activele se grupeazå în func¡ie de
lichiditatea lor, iar pasivele în func¡ie de exigibilitatea lor (
termenul de platå ).
ACTIVE:
( utilizåri permanente sub formå de bunuri de investi¡ii
( utilizåri temporare sau crean¡e (stocuri, crean¡e)
( pierderi generate de o activitate nerentabilå privind consumarea
resurselor.
PASIVE:
( resurse permanente ( furnizate de cåtre proprietar)
( resurse temporare sau curente ( asigurate de ter¡i, furnizori,
bånci)
( resurse rezultat (profituri realizate la sf. exerci¡iului financiar)
ACTIV
PASIV
1.Active imobilizate 1. Capitaluri proprii
1.1. Imobilizåri necorporale 1.1. Capital
social (individual)
1.2. ImobilizÃ
