Referat Bazele Contabilitatii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Bazele Contabilitatii si de asemenea puteti face Download Referat Bazele Contabilitatii

Citeste fragmente din Referat Bazele Contabilitatii

INCLUDETEXT C:\APL\DOCUMENT\BAZECONT\CONTAB1.DOC * MERGEFORMAT CONTABILITATE I (BAZE) -Note de curs- CUPRINS CAPITOLUL 1.OBIECTUL DE STUDIU ªI METODA CONTABILITÃÞII 1.1.Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitãþii. 1.2.Structuri patrimoniale delimitate ºi studiate de contabilitate. CAPITOLUL 2.PRINCIPII ªI PROCEDEE ALE CONTABILITÃÞII 2.1.Principii ºi convenþii contabile. 2.2.Procedeele contabilitãþii. CAPITOLUL 3. MODELAREA PRIN BILANT A PATRIMONIULUI . 3.1.Modelarea prin bilanþ a patrimoniului. 3.2.Structuri patrimoniale ale activului bilanþier. 3.3.Structuri patrimoniale ale pasivului bilanþier. 3.4.Echilibrul bilanþier. 3.5.Tipuri de modificãri bilanþiere. CAPITOLUL 4. MODELAREA PATRIMONIULUI PRIN INTERMEDIUL CONTULUI DE REZULTATE(PROFIT SI PIERDERE. 4.1.Modelarea rezultatelor financiare prin intermediul contului de rezultate-contul de profit ºi pierdere. 4.2. Tipuri ale contului de rezultate. CAPITOLUL 5. CONTUL-MODEL DE ÎNREGISTRARE AL CONTABILITÃÞII 5.1.Necesitatea ºi conþinutul economic al contului. 5.2.Structura contului. 5.3.Regulile de funcþionare ale conturilor. 5.4.Dubla înregistrare ºi corespondenþa conturilor. 5.5.Analiza contabilã a operaþiilor economico-financiare. 5.6.Formula contabilã. 5.7.Tehnici de înregistrare în conturi a operaþiilor economico-financiare. CAPITOLUL 6. SISTEMUL DE CONTURI. PLANUL DE CONTURI GENERAL. 6.1.Clasificarea conturilor: criterii, scheme de clasificare. 6.2.Structura planului de conturi general. 6.3. Prezentarea claselor din planul de conturi general. CAPITOLUL 7. EVALUAREA ªI CALCULAÞIA ÎN CONTABILITATE 7.1.Noþiunea ºi principiile evaluãrii contabile. 7.2.Formele de evaluare. 7.3.Reevaluarea . 7.4.Obiectul ºi sfera calculaþiei în contabilitate. 7.5.Delimitãri în structura costurilor. 7.6.Principiile calculaþiei costurilor. CAPITOLUL 8. DOCUMENTELE SI REGISTRELE DE CONTABILITATE. 8.1.Noþiunea, conþinutul ºi funcþiile documentelor economice. 8.2.Documentele justificative în contabilitate. 8.3.Registrele de contabilitate. 8.4.Clasarea ºi pãstrarea documentelor economice. CAPITOLUL 9. INVENTARIEREA PATRIMONIULUI 9.1.Obiectul ºi funcþiile inventarierii. 9.2. Clasificarea inventarierilor. 9.3.Etape ale inventarierii patrimoniului. 9.4.Valorificarea rezultatelor inventarierii. CAPITOLUL 10. LUCRÃRILE CONTABILE DE ÎNCHIDERE A EXERCIÞIULUI FINANCIAR 10.1.Lucrãrile premergãtoare întocmirii bilanþului contabil. 10.2.Completarea bilanþului contabil. BIBLIOGRAFIE. CAPITOLUL 1- OBIECTUL DE STUDIU SI METODA CONTABILITATII Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitatii Contabilitatea reprezinta o disciplina care se ocupa in acceptia curenta acceptata in momentul actual cu studiul si urmarirea situatiei patrimoniului persoanelor fizice sau juridice precum si cu evidentierea rezultatelor financiare ale activitatii desfasurate.Conceptia patrimonialistica a contabilitatii este admisa de majoritatea specialistilor in contabilitate.Controversele privitoare la definirea contabilitatii se refera la faptul daca aceasta este o stiinta,sau reprezinta doar un ansamblu de tehnici si metode de inregistrare si prelucrare a informatiei economico-financiare privind patrimoniul. Patrimoniul,ca obiect de studiu al contabilitatii,reprezinta totalitatea bunurilor ce apartin unei persoane fizice sau juridice,exprimate in bani,precum si drepturile si obligatiile referitoare la acestea.Bunurile fiind componente ale patrimoniului,cuprind elemente materiale cum sunt : cladiri,terenuri,masini si utilaje,materii prime,bani,etc ce se afla in posesia unui titular de patrimoniu,persoana fizica sau juridica.In ceea ce priveste drepturile si obligatiile,acestea se refera,in cazul drepturilor,la capitalul propriu al titularului de patrimoniu,iar obligatiile reprezinta datoriile acestuia referitor la bunuri sau sume de bani primite de la terti,care nu au fost achitate sau rambursate.Patrimoniul este analizat in contabilitate,delimitat (circumscris) la o unitate patrimoniala (agent economic,institutie publica,persoana fizica,etc) .In definirea patrimoniului,bunurile economice,pe de o parte,drepturile si obligatiile,pe de alta parte,sunt puse in relatie prin intermediul titularului de patrimoniu,respectiv persoana juridica sau fizica.Bunurile ca obiecte de drepturi si obligatii,formeaza substanta materiala a patrimoniului,avand o determinare existentiala si o determinare economica.Prima determinare (existentiala) se refera la forma concret identificabila,respectiv bunurile materiale,nemateriale (necorporale) sub care se regasesc.Determinarea economica se exprima prin valoarea si utilitatea in folosinta a acestora.Drepturile si obligatiile rezulta din raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile. Potrivit prevederilor legale actuale , respectiv Legea Contabilitãþii Nr.82/1991 împreunã cu Regulamentul de aplicare , unitãþile patrimoniale în care se includ persoanele fizice autorizate se desfãºoarã o activitate independentã , agenþii economici respectiv societãþile comerciale cu capital de stat sau privat, regiile autonome, instituþiile publice (ºcoli, universitãþi, spitale,bãnci) sunt obligate sã organizeze ºi sã conducã contabilitatea patrimoniului. Contabilitatea se diferenþieazã conform schemei de organizare actualã ce rezultã din actele normative,în contabilitatea financiarã sau generalã ºi contabilitatea de gestiune .De remarcat este faptul cã cele douã tipuri de contabilitate formeazã practic douã sisteme informaþionale distincte care determinã caracterul dualist al sistemului contabil. Contabilitatea financiarã are urmãtoarele funcþii: 1)-înregistrarea completã a tranzacþiilor unei întreprinderi în scopul determinãrii periodice a situaþiei patrimoniale ºi a rezultatelor financiare; 2)-funcþia de comunicare financiarã externã; 3)-instrumente de verificare ºi probã în relaþiile de naturã juridicã ºi fiscalã ale societãþii; 4)-furnizarea de informaþii necesare pentru realizarea analizei financiare ºi pentru completarea sintezelor macroeconomice. Contabilitatea de gestiune se organizeazã de cãtre fiecare unitate patrimonialã în funcþie de necesitãþi având drept scopuri :calcularea costurilor, stabilirea rezultatelor ºi a rentabilitãþii produselor,lucrãrilor ºi serviciilor executate ;întocmirea bugetului de venituri ºi cheltuieli pe feluri de activitãþi, urmãrirea ºi controlul execuþiei acestora în scopul cunoaºterii rezultatelor ºi furnizãrii datelor necesare fundamentãrii deciziilor privind gestiunea unitãþilor patrimoniale. Ecuaþia patrimoniului se nuanþeazã în condiþiile în care proprietarul este separat de întreprinzãtor. Acest caz este valabil pentru corporaþii în cadrul cãrora douã sau mai multe persoane participã la formarea capitalului ,dar nu ºi la conducerea propriu-zisã. Bunurile economice aduse de participanþi devin proprietatea societãþii, constituind un patrimoniu propriu, independent de acela al asociaþilor.În aceste condiþii nu mai au un drept real asupra patrimoniului societãþii, ci eventual un drept de creanþã rezultat din calitatea lor de asociaþi. De asemenea, cãpãtând personalitate juridicã ,societatea nu mai acþioneazã prin asociaþii sãi,ci prin reprezentanþii legali, denumiþi întreprinzãtori. Aceºtia îndeplinesc în nume propriu toate actele juridice de conducere, administrare ºi gestionare. Acþionând în numele societãþii, întreprinzãtorii nu-ºi angajeazã patrimoniul propriu, ci pe cel al societãþii, rãspunderea materialã revenind acesteia. În consecinþã, întreprinzãtorul are o obligaþie faþã de proprietari. Bunurile ca obiecte de drepturi ºi obligaþii formeazã substanþa materialã a patrimoniului,ele au o determinare existenþialã ºi una economicã. Prima determinare evidenþiazã faptul cã ele au o forma concretã identificabilã ca structurã, fiind delimitate ca bunuri materiale sau corporale (imobile,masini,mãrfuri,materiale,numerar,etc) ºi ca bunuri nemateriale sau necorporale (creanþe,brevete de invenþii,concesiuni,mãrci).Determinarea economicã a bunurilor se exprimã prin utilitatea ºi valoarea lor. Normalizarea contabilitãþii în România Prin normalizarea contabilitãþii se înþelege , conform accepþiei din literatura ºi practica contabilã,procesul de reglementare a contabilitãþii ºi de emitere a normelor ce organizeazã practica contabilã în cadrul unui stat.În þãrile cu economie de piaþã se întâlnesc douã concepþii principale cu privire la normalizare: -Prima concepþie : normalizarea în contabilitate se realizeazã printr-un mecanism dirijist respectiv prin emiterea de legi sau alte acte normative (decrete,ordonanþe) de cãtre stat prin intermediul Ministerului Finanþelor sau altui organism abilitat. -A doua concepþie:normalizarea contabilã are ca factori activi organismele profesiei contabile liberale.În aceste cazuri profesioniºtii în contabilitate (respectiv experþi contabili,contabili autorizaþi etc.),organizaþi în corpuri sau asociaþii profesionale,impun o serie de principii ºi convenþii contabile ce au rolul de a ghida desfãºurarea activitãþii în contabilitate. În România, situaþia întâlnitã este aceea a unei normalizãri contabile dirijatã de stat.În conceperea ºi aplicarea reformei contabilitãþii ,rolul principal l-a avut ºi îl are statul prin Ministerul Finanþelor ºi Colegiul Consultativ al Contabilitãþii.Caracteristic pentru normalizarea contabilã dirijatã de stat este existenþa unei legi contabile corelatã cu un plan contabil general cu instrucþiunile de aplicare. În România legea contabilitãþii este Legea nr.82/1991 însoþitã de regulamentul de aplicare al legii contabilitãþii aprobat prin Hotãrîrea de Guvern numãrul 704/1993.Trebuie menþionat faptul cã reforma contabilã s-a realizat pornindu-se de la Directivele numãrul 4 ºi numãrul 7 ale Comunitãþii Europene (Uniunii Europene). INCLUDETEXT C:\APL\DOCUMENT\BAZECONT\CONTAB2.DOC * MERGEFORMAT Specific modului de evaluare si inregistrare in contabilitate a patrimoniului este exprimarea in etalon monetar a operatiilor economico-financiare ce afecteaza patrimoniul unei societati prin evidentierea modificarilor valorice ce au loc in structura patrimoniului,contabilitatea reprezinta o functie de gestionare a patrimoniului,functie specifica functiei contabile.Functia de gestiune analizeaza masura in care se pastreaza integritatea materiala si baneasca a elementelor ce compun patrimoniul unei societati.Aceasta integritate este analizata prin intermediul raporturilor de schimb in cadrul patrimoniului,echilibrul intern al acestuia fiind redat prin ecuatia generala: BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGATII Ecuatia respectiva reprezinta expresia dublei determinari a elementelor ce compun patrimoniul,respectiv,pe de o parte,elementele materiale,bunurile,banii ca expresie concreta a substantei patrimoniului,si pe de alta parte,sursele de finantare sau de acoperire a elementelor materiale,respectiv drepturile si obligatiile.Drepturile si obligatiile indica practic cauza posesiei sau stapanirii elementelor materiale.Ecuatia anterior prezentata se nuanteaza in situatia societatilor in care capitalul unitatii se considera diferit fata de capitalul asociatilor sau actionarilor.In aceasta situatie,actionarii vor avea drepturi limitate la aportul adus de acestia.In consecinta,ecuatia devine: BUNURILE ECONOMICE = DREPTURI (fata de propietar) + OBLIGATII (fata de terti) sau BUNURILE ECONOMICE = CAPITAL + OBLIGATII Specific contabilitatii este definirea elementelor materiale ale patrimoniului prin notiunea de activ,iar drepturile si obligatiile ce acopera sau finanteaza bunurile patrimoniale sunt cuprinse in sfera notiunii de pasiv.Altfel exprimat,activul indica utilizarearesurselor economice,componente ale patrimoniului,iar pasivul precizeaza provenienta sau finantarea proceselor economice.In aceste conditii,ecuatia patrimoniala specifica obiectului de studiu al contabilitatii devine: ACTIV = PASIV sau ACTIV = CAPITAL + DATORII In contabilitate se evidentiaza,pe langa situatia patrimoniului firmei la un moment dat,si rezultatele financiare ale activitatii desfasurate.Din rezultatul sau situatia unei societati in urma activitatii desfasurate,poate fi obtinuta ecuatia anterioara prin relatia generala: SITUATIA NETA = ACTIV - DATORII Structuri patrimoniale delimitate si studiate in contabilitate Activul si pasivul patrimonial reprezinta conceptele de baza,respectiv structurile patrimoniale specifice disciplinei contabilitatii.Bunurile economice ce compun activul patrimoniului se grupeaza in doua mari categorii: * Bunuri imobile sau imobilizari * Bunuri mobile sau active circulante Imobilizarile cuprind bunurile de natura materiala,necorporata sau financiara,aflate in posesia unei societati pe o perioada de timp indelungata. Aceste bunuri reprezinta caracteristicade a fi folosite de societate,pastrandu-si proprietatile pentru o perioada de timp mai mare de un an (terenuri,cladiri,utilaje,brevete,licente,etc). In ceea ce priveste activele circulante,acestea au o rotatie mai rapida in activitatea societatii,fiind concretizate in elemente ca: materii prime,marfuri,produse,disponibilitati banesti.Elementele componente ale activului se structureaza in raport de lichiditatea acestora.Lichiditatea reprezinta capacitatea unui bun de a putea fi transformat in echivalent monetar,in bani. In ceea ce priveste pasivul,acesta se structureaza in drepturi,respectiv surse proprii de finantare ale titularului de patrimoniu,dar si obligatii si datorii ale acestuia fata de alte persoane fizice sau juridice,pentru bunurile atrase in circuitul patrimonial al unitatii.La randul sau,pasivul se structureaza in functie de exigibilitatea sa,care se refera la termenul de plata sau la scadenta de plata a datoriilor sau elementelor de pasiv.Astfel,elementele componente ale drepturilor titularului de patrimoniu,respectiv capitatul propriu,rezervele constituite,fondurile proprii prezinta exigibilitatea cea mai scazuta.Datoriile sau obligatiile fata de terti se grupeaza in functie de sadenta in datoriile pe termen lung,mediu,scurt (sub un an).Pe langa notiunile de activ si pasiv,contabilitatea opereaza in descrierea modului de formare a rezultatului financiar al activitatii,cu conceptele de cheltuieli si venituri.Cheltuielile exprima consumurile de resurse economice sau plati angajate de o unitate in vederea realizarii obiectului de activitate.Veniturile sunt echivalentul banesc al vanzarilor de marfuri sau produse,prestari de servicii sau lucrari executate de unitate pentru terti.In privinta inregistrarii in contabilitate a cheltuielilor,aceasta se poate realiza in momente diferite: * la angajarea cheltuielilor * in momentul consumului * in momentul platii 1) Inregistrarea in momentul angajarii semnifica evidentierea in contabilitate a cheltuielilor in momentul aparitiei sau consemnarii documentului ce contine cheltuiala.Ex. - inregistrarea consumului de materiale pe baza facturii de cumparare,indiferent de momentul consumului efectiv. 2) Inregistrarea in momentul consumului priveste acele cheltuieli ce se inregistreaza in contabilitate pe baza documentelor ce atesta folosirea efectiva. Ex. - inregistrarea cheltuielilor cu materii prime pe baza fisei de consum pentru materiale. 3) In ceea ce priveste inregistrarea la plata,aceasta se aplica cheltuielilor ce iau nastere din plati efective in numerar (cont).Ex. - inregistrarea cheltuielilor cu diverse prestatii efectuate de terti pentru unitate pe baza chitantelor de plata. In ceea ce priveste veniturile,acestea se pot inregistra in trei momente diferite: a) in momentul producerii sau realizarii efective a bunurilor b) in momentul facturarii sau vanzarii pe credit a bunurilor catre beneficiar c) in momentul incasarii contravalorii bunurilor vandute * Inregistrarea cheltuielilor si a veniturilor in momentul generarii lor,respectiv in momentul angajarii pentru cheltuieli si in momentul vanzarii pe credit pentru venituri este specifica unei contabilitati de angajamente.In contabilitate,rezultatul financiar al activitatii este inregistrat pe baza ecuatiei generale: * daca diferenta este pozitiva se obtine profit R = V - Ch * daca diferente este negativa se inregistreaza pierderi In privinta influentei asupra patrimoniului unitatii,pierderile se inscriu in activul patrimonial,intrucat se considera un consum de resurse banesti sau resurse materiale fara obtinerea unui echivalent economic.Profitul sau beneficiul obtinut,neutilizat de societate,se va inregistra in activul patrimonial,fiind considerat un excedent sau o crestere a drepturilor resurselor proprii.In vederea utilizarii obiectului sau de studiu,contabilitatea utilizeaza o serie de principii si conventii contabile,precum si instrumente sau procedee specifice.Intre principiile specifice contabilitatii se includ: * principiul dublei inregistrari * principiul prudentei * principiul independentei exercitiilor * principiul continuitatii activitatii * principiul permanentei metodelor * principiul intangibilitatii bilantului de deschidere * principiul necompensarii In ceea ce priveste instrumentele si procedeele specifice contabilitatii,acestea includ bilantul contabil,conturi,balanta de verificare,documentele,inventarierea, evaluarea,calculatia,etc. Studiul patrimoniului si a rezultatelor financiare se realizeaza in contabilitate separat,pe entitati sau unitati,subiecte de drept patrimonial si delimitat in timp pe exercitii financiare.Exercitiul financiar reprezinta perioada de timp in care contabilitatea inregistreaza modificarile de patrimoniu,cheltuielile si veniturile,exercitiul putand fi anul,luna,trimestrul,semestrul.  CAPITOLUL 2 - PRINCIPII SI PROCEDEE ALE CONTABILITATII Studiul proceselor si fenomenelor economice si inregistrarea influentei pe care acestea o au asupra componentelor patrimoniului,precum si asupra rezultatelor financiare ale activitatii,se realizeaza de catre contabilitate pornindu-se de la un ansamblu de principii si reguli sau conventii contabile.Potrivit unuia dintre acestea,respectiv principiul gestionar,inregistrarea operatiunilor economico-financiare se realizeaza in contabilitate dintr-un punct de vedere "egoist sau partizan".Aceasta caracteristica aplicata contabilitatii porneste de la faptul ca,inregistrarile in contabilitate,precum si calculele efectuate,se realizeaza in functie de interesele persoanei fizice sau juridice a carei contabilitate se realizeaza.Un alt principiu fundamental pentru contabilitatea numita "in partida dubla",ce este practicata de majoritatea unitatilor,este principiul dublei reprezentari.Potrivit acestui principiu,inregistrarile ce se realizeaza in contabilitate se fac avandu-se in vedere raportul intern de schimb dintre,pe de o parte,destinatia sau alocarea valorilor economice (evidentiate in activul patrimonial) si pe de alta parte,provenienta sau finantarea elementelor patrimoniale,inregistrate prin pasivul patrimonial. Principiul inregistrarii cronologice si sistematice stipuleaza inregistrarea operatiunilor economico-financiare in ordinea succesiunii lor in timp,precum si gruparea in functie de caracterul operatiilor,pe elemente componente ale patrimoniului.Principiul inregistrarii sintetice si analitice impune evidentierea modificarilor de elemente patrimoniale,cheltuieli si venituri,in mod sintetic,pe tipuri de elemente patrimoniale,dar si in mod analitic,desfasurat pe elementele componente.Ex. - o aprovizionare de materiale se va inregistra in contabilitate sintetic,pe seama elementelor materiale,dar si analitic,pe sortimente,tipuri de materiale,locuri de depozitare ale acestora.Pornind de la prevederile regulamentului de aplicare a legii contabile,in inregistrarile ce se fac in contabilitate,unitatile patrimoniale trebuie sa respecte urmatoarele principii: 1) principiul prudentei - potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor,respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor,tinandu-se cont de riscurile,pierderile si deprecierile posibile,generate de activitatea exercitiului financiar curent sau anterior.Altfel exprimat,potrivit acestui principiu,pierderile posibile se inregistreaza in contabilitate,in timp ce un beneficiu probabil nu se va inregistra. 2) principiul permanentei metodelor - conduce la continuitatea aplicarii regulilor si normelor contabile,privind evaluarea si inregistrarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor in contabilitate,asigurandu-se astfel comparabilitatea in timp a informatiilor contabile. 3) principiul continuitatii activitatii- conform caruia se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua activitatea in mod normal,intr-un viitor previzibil,fara a intra in stare de lichiditate sau de reducere sensibila a activitatii. 4) principiul independentei exercitiului - sau a separarii in timp a exrcitiilor - impune delimitarea in timp a cheltuielilor si a veniturilor si inregistrarea lor in contabilitate pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera. 5) principiul intangibilitatii bilantului de deschidere - al unui exercitiu financiar ce trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent. 6) principiul necompensarii - potrivit acestuia,elementele de activ si elementele de pasiv trebuie sa fie evaluate si inregistrate in contabilitate separat,nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului,respectiv intre cheltuielile si veniturile din contul de rezultate. Aplicarea acestor principii se face avandu-se in vedere subordonarea lor,obiectivul contabilitatii,restectiv obtinerea unei imagini fidele a patrimoniului si a rezultatelor financiare ale activitatii unei societati.Conform prevederilor din Directiva a-4-a a Uniunii Europene,inregistrarile in contabilitate a faptelor si a situatiilor trebuie sa se faca astfel incat sa se asigure,in toate cazurile o imagine completa,clara si fidela a patrimoniului,cheltuielilor si veniturilor si a rezultatelor financiare ale activitatii titularului de patrimoniu.Textul directivei precizeaza ca in situatiile in care nu este posibila obtinerea imaginii fidele,in contabilitate trebuie furnizate informatii suplimentare.De asemenea,in mod exceptional,insituatia in care,prin aplicarea unei prescriptii,reguli contabile,nu se asigura imaginea fidele a patrimoniului si a rezultatelor,se va face derogare de la prescriptia respectiva.In vederea realizarii obiectivului sau,contabilitatea utilizeaza,pe langa principiile mentionate si o serie de alte principii sau conventii contabile,unele nefiind mentionate distinct in textul de lege.Unul dintre acestea il constituie principiul costurilor istorice - potrivit acestuia,elementele patrimoniale de activ si pasiv,cheltuielile si veniturile se mentin in evidenta contabila la nivelul valorilor din momentul inregistrarii,respectiv la valoarea (pretul) de achizitie pentru bunurile cumparate,costul de productie pentru bunurile produse sau valoarea de aport pentru bunurile aduse drept contributie la capitalul unitatii.Acest principiu,desi nu este mentionat explicit in textele de lege,se aplica implicit in contabilitatea unitatii.Pe langa principiile mentionate anterior,contabilitatea utilizeaza o serie de procedee specifice: 1) bilantul contabil - reprezinta instrumentul prin care se sintetizeaza si se generalizeaza datele privind patrimoniul unei unitati,bilantul reprezentand imaginea sau oglinda patrimoniului la un moment dat. 2) contul - reprezinta procedeul prin care se realizeaza inregistrarea cronologica,gruparea si sistemetizarea modificarilor survenite,referitor la elementele patrimoniale,cheltuieli si venituri. 3) balanta de verificare - (balanta de conturi) -este instrumentul prin care se centralizeaza datele din conturi si se controleaza exactitatea inregistrarilor efectuate. 4) documentele - reprezinta inscrisurile sau actele care consemneaza efectuarea operatiunilor economico-financiare,pe baza lor efectuandu-se inregistrarea in contabilitate.Fundamentarea documentara a inregistrarilor in contabilitate reprezinta o regula de baza a lucrului in contabilitate. 5) inventarierea - reprezinta procesul prin care se constata existenta faptica a patrimoniului la un moment dat si totodata se controleaza integritatea sa materiala. 6) evaluarea - consta in cuantificarea in etalon general a elementelor de activ si pasiv,a cheltuielilor si veniturilor. 7) calculatia - cuprinde ansamblul procedeelor matematice prin care se calculeazã costurile de productie si se stabileste mãrimea rezultatelor obtinute în urma productiei.  INCLUDETEXT C:\APL\DOCUMENT\BAZECONT\CONTAB4.DOC * MERGEFORMAT CAPITOLUL 3.MODELAREA PRIN BILANT A PATRIMONIULUI si sursele de finantare sau fondurile de acoperire ale acestora,ce compun patrimoniul unei societati,in bilant aparand totodata rezultatele financiareobtinute ca urmare a investirii si utilizarii capitalului.Bilantul contabil reflecta situatia patrimoniului la un moment dat,respectiv la inchiderea exercitiului financiar.Structurile calitative,prin intermediul carora bilantul contabil realizeaza dubla reprezentare a patrimoniului,sunt cele de activ si de pasiv.Activul bilantier releva formele functionale de folosire sau investire a bunurilor economice din patrimoniu,iar pasivul bilantier indica sursele de provenienta sau finantare a bunurilor din activ.De asemenea,in activul bilantier sunt reprezentate pierderile rezultate in urma activitatii,iar in pasiv se includ beneficiile sau profitul realizat.Includerea in activul bilantier a pierderilor se datoreaza faptului ca aceastea corespund unui consum de elemente de activ ,fara a se obtine in schimb un echivalent valoric .Prezenta in pasiv a profitului,in categoria capitalurilor proprii,se datoreaza faptului ca rezultatul pozitiv al activitatii (profit) se traduce intr-o imbogatire din punct de vedere valoric ca urmare a eforturilor proprii ale patrimoniului.De asemenea,se poate realiza reflectarea prin bilant a rezultatului financiar,in pasiv,in grupa capitalurilor proprii,beneficiile fiind inscrise in aceasta variabila cu semnul (+) ,iar pierderile cu semnul (-).Din punct de vedere al formei de prezentare, bilantul poate apare in doua variante: * sub forma de tablou bilantier (forma tabelara) * sub forma de lista Prima schema de bilant,forma tabelara,are la baza ecuatia fundamentala: ACTIV = CAPITAL + DATORII . In ceea ce priveste forma de lista,aceasta porneste de la ecuatia patrimoniala: ACTIV - DATORII = SITUATIE NETA. Schematic,forma de lista a bilantului contabil se prezinta astfel: BILANÞ CONTABIL ACTIV NR RD Sold Încep.an Sold Sf.an Chelt.constit.ºI cercet.-dezv. (ct.201+ 203- 2801- 2803) 1 Alte imobilizãri(ct.205+207+208-2805-2807-2808-290) 2 Imobilizãri în curs(ct.230-293) 3 TOTAL IMOBILIZÃRI NECORPORALE (rd.01 la 03) 4 Terenuri(ct.211-2810) 5 Cladiri (ct.2121-2811-291) 6 Constructii speciale(ct.2122-2812) 7 Masini ºI utilaje(ct.2123+2125-2813-2815-291) 8 Alte imobilizãri corporale(ct.2124+2126+2127-2814-2816-2817) 9 Imobilizãri în curs (ct.231-293) 10 TOTAL IMOBILIZÃRI CORPORALE (rd.05 la 10) 11 IMOBILIZÃRI FINANCIARE (ct.261+ ct.262+263+267-269-296) 12 I.ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd.04+11+12) 13 Stocuri de materiale,obiecte de inventar(ct.300 la 358) 14 Productia în curs de executie(ct.331+332-393) 15 Produse(ct.341+345+346+/-348-394) 16 Animale (ct.361+/-368-396) 17 Marfuri (ct.371+/-378-4428-397+381+/-388-398) 18 TOTAL STOCURI (rd.14 la 18) 19 Furnizori-debitori(ct.409) 20 Clienþi ºI conturi asimilate (ct.411+413+416+418-491) 21 Alte creanþe (ct.425+428+441+4424+4428+445+448+451+456+ 461+481) 22 Titluri de plasament (ct.502+503+505+506+508-590) 23 Conturi la banci in lei (ct.511+ 5121) 24 Conturi la banci in devize(ct.5124) 25 Casa in lei(ct.5311) 26 Casa in devize (ct.5314) 27 Alte valori (ct.532+541+542) 28 TOTAL ALTE ACTIVE CIRCULANTE (rd.20 la 28) 29 II.ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL(rd.19+28) 30 Cheltuieli în avans( ct.471) 31 Diferente de conversie-activ ºi în curs de clarificare(ct.476+473) 32 III.CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE-TOTAL(rd.31+32) 33 IV.PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGAÞIUNILOR(ct.169) 34 TOTAL GENERAL-ACTIV (rd.13+30+33+34) 35 PASIV NR RD Sold Încep.an Sold STRUCTURI PATRIMONIALE ALE ACTIVULUI BILANTIER Gruparea elementelor ce compun activul bilantului s-a facut functie de modul cum acestea participa la procesul de productie din cadrul unitatii patrimoniale si modul de transmitere a valorii asupra produselor ,lucrarilor sau serviciilor fabricate.Astel,elementele ce compun activul s-au grupat in 2 categorii: * active imobilizate sau imobilizari sau active fixe *active circulante Activele imobiliare sunt bunurile ce se afla in patru societati,pentru o perioada de timp indelung,nemodificandu-si forma de manifestare in procesul de productie,valoarea lor fiind transmisa treptat asupra productie fabricate. Din punct de vedere legal,respectiv conform legii 15/1994,privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale pentru a se incadra in categoria imobilizarilor corporale si necorporale ca forme de manifestare a imobilizarilor,bunurile trebuie sa indeplineasca,comulativ,doua conditii: * valoarea de intrare in patrimoniu trebuie sa fie mai mare decat limita legala (200.000 lei) * durata de functiune trebuie sa fie mai mare de un an. In categoria imobilizarilor corporale,se cuprind mijloacele fixe si terenurile.Mijloacele fixe sunt formate din aceste bunuri ce indeplinesc conditiile legale,transmitandu-si valoarea in mod treptat asupra productiei fabricate.Mijloacele fixe prezinta o forma fizica de manifestare. INCLUDETEXT C:\APL\DOCUMENT\BAZECONT\CONTAB5.DOC * MERGEFORMAT STRUCTURI PATRIMONIALE ALE PASIVULUI BILANTIER Pasivul bilantier cuprinde ansamblul drepturilor si obligatiilor ce asigura finantarea elementelor de activ.Structural,in cadrul pasivului bilantier,se pot identifica urmatoarele categorii de elemente: * capitalurile proprii ale societatii comerciale * obligatiile sau datoriile privind fondurile atrase sau imprumutate de la terti si elemente de regularizare si rectificative ale valorii pasivului.In modelul de bilant contabil,se intalneste,precizata distinct,si categoria provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.In categoria capitalurilor proprii se includ sursele de finantare stabile ale activitatii societatii,ce sunt proprietatea titularului de patrimoniu.Elementul cel mai important din cadrul acestei categorii il constituie capitalul social sau individual al unitatii.Capitalul social este forma din aportul in natura sau bani adus de catre asociati sau actionari la infiintarea societatii,sau ulterior,in momentul majorarilor de capital prin emisiunea de noi actiuni,aporturi in natura sau majorarea din profit sau alte surse proprii.Pe langa capitalul social ,se includ in structura capitalurilor proprii,primele legate de capital,rezervele,profitul neutilizat,fondul de dezvoltare si alte fonduri proprii ale unitatii,subventii primite pentru investitii.Primele legate de capital ce pot imbraca forma primelor de emisiune,fuziune sau aport,reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune sau pretul de aport al noilor actiuni ce sunt emise si valoarea nominala a acestora: PRIME CAPITAL = V.E. - V.N. unde V.E. reprez. valoarea de emisiune V.N. = C.S. unde CS = capital social NA NA = numarul de actiuni Rezervele - constituie parti din beneficiile unitatii repartizate pentru constituirea fondurilor de rezerva ce se formeaza in scopul acoperirii pierderilor posibile ce pot surveni in activitatea viitoare a societatii. Fondul de dezvoltare al unei unitati este reprezentat de fondul constituit din amortizare si din profit,pentru efectuarea de investitii de catre societate.In categoria altor fonduri proprii,se includ fondurile constituite din profit pentru participarea la profit a salariatilor,actiuni social-culturale,sportive,etc.In ceea ce priveste subventiile pentru investitii,acestea constau din sume finantate din bugetul statului sau din alte surse pentru acoperirea necesitatilor de finantare ale unitatii in dezvoltarea si modernizarea dotarilor acesteia. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli reasimileaza capitalurile proprii,in situatia in care se constituie pentru o perioada de timp mai mare de un an.Ca definitie,provizioanele pentru riscuri si cheltuieli reprezinta parti incluse in cheltuielile societatii in vederea acoperirii de riscuri si pierderi generate de activitatea exercitiului curent sau anterior,cum ar fi pierderi ce pot surveni din operatii de incasari sau plati in valuta,ca urmare a modificarii cursului de schimb,pierderi potentiale,din litigii aflate in curs,intre unitate si terti,se pot constitui pentru garantii acordate clientilor pentru produsele livrate,sau pentru cheltuielile de volum mare privind reparatii ce sunt repartizate in vederea suportarii din rezultate pe mai multe exercitii financiare. Datoriile cuprind obligatiile unitatii patrimoniale privind bunuri cumparate de la terti si neachitate,fonduri primite ce se vor rambursa in viitor,obligatii decurgand din acte normative fata de organizatiile publice.Datoriile cuprind sursele de finantare ale elementelor de activ ce nu apartin titularului de patrimoniu. datoriile comerciale reprezentate de obligatiile fata de terti,pentru bunuri aprovizionate pe credit comercial (fara achitare imediata),consumuri de utilitati de la terti ce nu au fost achitate.Datoriile comerciale iau nastere ca urmare a relatiei de vanzare-cumparare ale unitatii,pornindu-se de la contractele sociale incheiate cu furnizori. datoriile financiare sunt egale cu creditele primite de la banci sau de la alte institutii financiare,pentru finantarea necesitatilor curente ale societatii sau a necesarului rezultat din investitiile ce se vor efectua.Creditele primite de o socieate se pot clasifica dupa natura activitatii ce se finanteaza in credite pentru activitatea curenta (credite pentru plati de achizitii,plata salariilor si credite pentru finantarea investitiilor realizate de societate pentru obtinerea de noi utilaje,instalatii,etc). Dupa sursa de acordare,creditele pot fi credite externe,credite primite de la bugetul statului,credite primte de la banci. In functie de durata pentru care se primeste creditul,creditele pot fi credite pe termen scurt,credite pe termen mediu (5 ani) si pe termen lung (5-10 ani). Tot la datoriile financiare se cuprind si dobanzile date bancilor pentru creditele primite de la acestea. Datoriile fiscale reprezinta obligatiile fata de bugetul statului privind importul si taxele ce trebuie platite conform legilor in vigoare: impozitele pe profit impozite pe salarii taxa pe valoarea adaugata (TVA) impozitele pe dividentele platite actionarilor,taxele vamale pentru anumite bunuri,impozite pe cladiri,terenuri,etc. Datoriile sociale - CAS, fond de somaj, contributia la asigurarile de sanatate. Salariile ce se platesc de catre societate angajatilor se formeaza prin includerea in costuri a contravalorii salariului negociat.In consecinta,salariul ce reprezinta pentru angajati un venit,pentru unitate este,pe de o parte,o cheltuiala ce mareste costurile activitatii,iar pe de alta parte o datorie,deoarece salariul trebuie sa fie achitat.De asemenea,in categoria datoriilor se includ si alte operatii cum ar fi obligatiile fata de asociati sau actionari pentru dividentele ce se vor plati din profit,obligatii fata de terti pentru sumele sau bunurile puse la dispozitia societatii de catre acestia.In categoria elementelor de pasiv ce au rolul de rectificare si regularizare a pasivului,se includ veniturile inregistrate in avans de societate din chirii,abonamente,etc. Diferentele de conversie pasiv reprezinta diferentele favorabile aferente creantelor si datoriilor in devize,stabilite la inchiderea exercitiului financiar si care sunt un efect al modificarii cursului de schimb valutar.Acestea sunt considerate castiguri latente (potentiale). Echilibrul bilantier - tipuri de modificari bilantiere Relatia de egalitate sugerata de formula generala ACTIV = PASIV reprezinta o relatie de echilibru proprie bilantului contabil.Acesta relatie de echilibru provine din faptul ca orice element component al activului unei societati trebuie sa aiba una sau mai multe surse de finantare.Dimensionata in timp,avandu-se in vedere modificarile in volumul si structura activului si pasivului bilantier,aceasta ecuatie generala se poate scrie: Aio = existentul din elementele de activ de la inceputul exercitiului financiar CAi1 = cresterile elementelor de activ in decursul perioadei respective SAi1 = scaderile elementelor de activ in decursul exercitiului financiar Pio = existentul initial al elementelor de pasiv la inceputul exercitiului financiar CPi1 = cresterile elementelor de pasiv in decursul exercitiului financiar SPi1 = scaderile elementelor de pasiv in decursul exercitiului financiar Analizate din punct de vedere al efectului lor asupra ecuatiei generale a bilantului contabil,operatiile economico-financiare inregistrate in contabilitatea unitatii patrimoniale pot determina 4 tipuri de modificari bilantiere: Tipul nr. 1 contine operatii ce determina cresterea simultana,cu aceeasi marime,a unui element de activ si a unui element de pasiv: A + X = P + X unde: A = elementul de activ ce se modifica P = elementul de pasiv ce se modifica X = marimea modificarii In aceasta categorie de modificari se cuprind se cuprind operatii de aprovizionari de la terti,aportul proprietarilor in cadrul societatii,finantarea activitatilor societatii prin credite bancare sau finantarea gratuita de la buget. Tipul nr. 2 contine operatii ce determina micsorarea cu aceeasi valoare a unui element de activ si a unui element de pasiv: A - X = P - X In aceasta categorie se includ operatii de plata din cont sau in numerar a obligatiilor fata de furnizori,bugetul statului,salariati,iesirea de valori din patrimoniul societatii. Tipul nr. 3 cuprinde operatiuni economico-financiare ce determina cresterea unui element de activ si scaderea,cu aceeasi marime,a altui element de activ: A + X - X = P Aici ce includ ridicarea de numerar din contul de la banca si aducerea in casieria societatii,trecerea de cheltuieli a valorilor materiale consumate,incasarea creantelor fata de terti. Tipul nr. 4 cuprimde operatii economico-financiare ce determina cresterea unui element de pasiv concomitent cu scaderea cu aceeasi marime a altui element de pasiv: A = P + X - X Aici se includ transformarea unei datorii in alta datorie,folosirea profitului pentru majorarea capitalului social sau pentru constituirea de fonduri.  CAPITOLUL 4. MODELAREA PATRIMONIULUI PRIN INTERMEDIUL CONTULUI DE REZULTATE ( PROFIT ªI PIERDERE ) În teoria ºi practica contabilã mondialã s-au conturat cel puþin douã concepþii generale privind organizarea contabilitãþii cheltuielilor ºi veniturilor . Aceste concepþii s-au creat ºi dezvoltat în cadrul celor douã sisteme generale de contabilitate , ºi anume : sistemul de contabilitate cu un singur circuit ( monist ) ºi sistemul de contabilitate în dublu circuit ( dualist ) . Sistemul de contabilitate cu un singur circuit reflectã cheltuielile ºi veniturile pe baza urmãtoarei relaþii : , unde : - reprezintã cheltuieli de producþie ale perioadei R - reprezintã rezultatele perioadei - reprezintã veniturile perioadei din vânzarea producþiei În aceastã concepþie sunt considerate cheltuieli numai consumurile de resurse pentru exploatare , fiind excluse cheltuielile financiare ºi cele excepþionale. Justificarea excluderii are la bazã interdicþia impusã unitãþii economice ( de regulã în economiile centralizate ) de a organiza , desfãºura ºi practica tranzacþii financiare ºi de a nu reorganiza ºi reprofila pe baze economice , ci numai prin dispoziþii administrative . În concepþia contabilitãþii integrate ( moniste ) sunt considerate venituri numai încasãrile obþinute din vânzarea producþiei activitãþii de exploatare , fiind excluse veniturile financiare ºi extraordinare . Sistemul de contabilitate în dublu circuit ( specific þãrilor cu economie de piaþã ) prin cele douã componente ale sale - contabilitate financiarã ºi contabilitate de gestiune - reflectã cheltuielile ºi veniturile în mod diferit . Cheltuielile sunt reprezentate de totalitatea operaþiilor economice care afecteazã patrimoniul societãþii prin diminuarea activului ( cum ar fi : consumul de materiale ) sau prin mãrirea pasivului ( cum ar fi : înregistrarea obligaþiei de platã pentru utilitãþi prestate de terþi : apã , gaze , curent electric ) . Ca ºi în cazul cheltuielilor, veniturile sunt reprezentate de totalitatea operaþiilor economice care afecteazã patrimoniul întreprinderii prin mãrirea activului , dacã se înregistreazã în prealabil dreptul ( creanþele ) asupra clienþilor sau prin diminuarea pasivului (cum ar fi: cazul diminuãrii provizioanelor dacã acestea rãmân fãrã obiect) . Înregistrarea dreptului de creanþã faþã de clienþi pentru produsele livrate, mãrfurile vândute , lucrãrile executate ºi serviciile prestate nu se concretizeazã numai în creºterea activului, ci ºi în sporirea pasivului pânã la sfârºitul exerciþiului financiar, pentru cã are loc un transfer de proprietate al acestor bunuri ºi implicit sporirea veniturilor din activitatea de exploatare, iar diminuarea provizioanelor produce modificãri numai în structura pasivului , fãrã o diminuare a acestuia . Contabilitatea financiarã cuprinde în obiectul sãu evaluarea ºi înregistrarea cheltuielilor ºi veniturilor grupate în funcþie de natura activitãþilor ( exploatare, finan-ciarã , excepþionalã ) ºi de natura resurselor utilizate . Contabilitatea financiarã evidenþiazã cheltuielile ºi veniturile dupã natura lor din momentul angajãrii , înscriindu-se în relaþia : , unde : - reprezintã stocuri la începutul perioadei - reprezintã cheltuieli totale ale perioadei R - reprezintã rezultatele perioadei - reprezintã veniturile totale ale perioadei - reprezintã stocurile la sfârºitul perioadei Cheltuielile reflectate în contabilitatea financiarã pot fi grupate în funcþie de momentul angajãrii lor , astfel : Cheltuieli constatate în momentul plãþii lor care se înregistreazã în corespondenþã cu conturile de trezorerie ; Cheltuieli angajate , cu plata ulterioarã , motiv pentru care se înregistreazã în corespondenþã cu conturile de terþi ; Cheltuieli contabile calculate pentru a estima deprecierile definitive sau latente, fãrã a angaja o platã , reprezentate de amortizãri ºi provizioane . Þinând seama de momentul formãrii lor , veniturile reflectate de contabilitatea financiarã se pot clasifica astfel : Venituri angajate , respectiv cu încasare ulterioarã faþã de momentul înregistrãrii lor , motiv pentru care se înscriu în corespondenþã cu un cont de clienþi ; Venituri constatate în momentul încasãrii lor , care se înregistreazã în contabilitate în corespondenþã cu conturile financiare , de trezorerie ; Venituri contabile calculate , fãrã a angaja o încasare , cum sunt veniturile din anularea provizioanelor . Atât contabilitatea cheltuielilor , cât ºi a veniturilor se realizeazã în condiþiile unei contabilitãþi de angajamente , respectiv contabilitatea acestora se face în momentul constatãrii lor , indiferent de data efectuãrii încasãrii lor . Organizarea contabilitãþii presupune individualizarea ºi reflectarea cheltuielilor în faza de angajare ºi consum , iar a veniturilor în momentul transferãrii dreptului de proprietate , deci a livrãrii sau facturãrii cãtre client . Contabilitatea de gestiune cuprinde în obiectul sãu contabilizarea cheltuielilor ºi veniturilor grupate în funcþie de destinaþia lor pe feluri de produse, lucrãri, servicii . Cheltuielile unitãþilor patrimoniale constituie , potrivit Legii contabilitãþii (Legea nr. 82 1991 ) , sumele sau valorile plãtite sau de plãtit pentru : —consumurile materiale , lucrãrile executate , serviciile prestate ºi pentru avantajele de care beneficiazã unitatea patrimonialã ; —cheltuieli cu personalul ; —executarea unor obligaþii legale sau contractuale de cãtre unitatea patrimonialã ; —cheltuieli excepþionale . În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exerciþiului se cuprind de asemenea : —amortizãrile ºi provizioanele constituite ; —valoarea contabilã a activelor cedate , distruse sau disponibile . Cheltuielile sunt structurate pe feluri de cheltuieli dupã conþinutul economic, respectiv dupã natura resurselor utilizate , astfel : —consumul cu materii prime ºi materiale consumabile ; —lucrãrile ºi serviciile executate de terþi ; —cheltuieli cu personalul ; —impozite , taxe ºi alte obligaþii legale sau contractuale ; —dobânzi ; —amortizãri ºi provizioane . În noul sistem de contabilitate , organizarea evidenþei veniturilor ºi concepþia generalã despre venituri se schimbã fundamental în ideea delimitãrii eforturilor ºi efectelor economic -financiare cu foarte mare claritate , asupra unei anume perioade de gestiune . Aceste aspecte se referã la : Venitul unitãþii patrimoniale devine venit al perioadei în momentul livrãrii produselor , mãrfii , facturãrii lucrãrilor ºi serviciilor , indiferent dacã se încaseazã sau nu în acea perioadã de exerciþiu , încasarea rãmâne o problemã a relaþiilor financiare de decontare ; Valoarea stocurilor de produse finite , semifabricate ºi producþie neterminatã este consideratã venit ºi se înregistreazã în contabilitate având în vedere modificãrile ce intervin între stocurile iniþiale ºi cele finale ale perioadei pentru respectivele valori materiale ; Producþia în curs de execuþie destinatã imobilizãrilor necorporale sau corporale devine venit al perioadei; Pentru veniturile care nu au devenit încã exigibile ( venituri din producþia stocatã ) existã ºi posibilitatea fiscalã a a mânãrii impozitãrii profitului sau a trecerii T.V.A.-ului în neeexigibilitate ; Conturile de venituri îºi propun sã cuantifice , prin însumare , veniturile întreprinderii , printr-un mecanism funcþional , care sã le aducã într-o stare de compatibilitate ºi comparabilitate perfectã cu cheltuielile perioadei . Veniturile corespund valorilor încasate sau de încasat provenind din : —livrãri de bunuri , executãri de lucrãri , prestãri de servicii ºi din avantajele pe care unitatea patrimonialã a consimþit sã le primeascã ; —executarea unor obligaþii legale sau contractuale pentru terþi ; —venituri financiare ; —venituri excepþionale . Tot în structura veniturilor , din aceleaºi considerente legate de calculul rezultatului , se mai cuprind veniturile din : —producþia stocatã ; —producþia imobilizatã ; —diminuarea sau anularea provizioanelor ; —preþul de vânzare al activelor cedate . Contabilitatea financiarã reflectã veniturile din momentul angajãrii lor . Conform acestei concepþii sunt considerate componente ale veniturilor urmãtoarele : Toate încasãrile din vânzarea produselor fabricate , mãrfurilor vândute , lucrãrilor executate ºi serviciilor prestate din momentul naºterii dreptului de a le încasa. Sunt asimilate acestora ºi variaþia stocurilor de produse fabricate ºi comenzi în curs de execuþie de la finele exerciþiului financiar faþã de cele de la începutul acestuia ; Alte venituri generate de activitatea de exploatare curentã , din participarea la tranzacþii financiare sau din activitãþi excepþionale ; Diminuãri ale provizioanelor create în exerciþiul financiar anterior în mãsura în care acestea au rãmas fãrã obiect . Schema de organizare a contabilitãþii generale a cheltuielilor ºi veniturilor se prezintã astfel : Pentru reprezentarea cheltuielilor ºi veniturilor se porneºte de la caracterul de proces al activitãþilor consumatoare de resurse ºi producãtoare de rezultate . Ocazionarea cheltuielilor ºi crearea veniturilor se deruleazã în mai multe etape succesive sau simultane în timp . Astfel , în cazul procesului cheltuielilor se întâlnesc patru momente : angajarea , consumul , plãþile ºi imputarea . Angajarea - are loc în momentul în care se contracteazã obligaþia bãneascã generatoare de plãþi sau consumatoare de resurse . Exemplu : în cazul unei aprovizionãri cu materiale de la furnizori , angajarea cheltuielilor intervine în momentul în care s-a creat obligaþia bãneascã faþã de furnizori de a plãti materialele primite de la aceºtia . Consumul -este specific utilizãrii efective sau “ sacrificãrii ” resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive , dupã caz . Exemplu : utilizarea materialelor în procesul de producþie în scopul obþinerii de produse , lucrãri , servicii . Plãþile - constau în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaþiilor financiare . Exemplu : achitarea obligaþiei faþã de furnizori pentru materialele aprovizionate de la aceºtia reprezintã o platã ca echivalent ; în schimb , plata impozitului pe profit reprezintã un transfer fãrã echivalent . Imputarea - reprezintã momentul când cheltuielile sunt decontate asupra rezultatelor obþinute . În cazul procesului de creare a veniturilor se delimiteazã patru momente: producþia , facturarea sau vânzarea pe credit , încasarea , încorporarea . Producþia - este momentul creãrii rezultatului ca produs al activitãþii consumatoare de resurse . Exemplu : la o întreprindere producãtoare aceastã fazã se identificã cu producþia în curs de fabricaþie ºi producþia finitã . Facturarea sau vânzarea pe credit - constã în transferarea dreptului de proprietate de la vânzãtor la client . Încasarea - reprezintã etapa în care rezultatul vândut se transformã în bani . Încorporarea - este o etapã strict contabilã prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente . Analiza de mai sus , cu privire la momentul ocazionãrii cheltuielilor ºi crearii veniturilor , se regãseºte ºi în contabilitatea financiarã . Respectând Principiul independenþei exerciþiului toate operaþiile care determinã cheltuieli sunt înregistrate în momentul producerii lor . În mod corespunzãtor se organizeazã o contabilitate de “ angajamente ” sau “accrual accounting “ . Ea presupune individualizarea ºi reflectarea cheltuielilor în faza de angajare ºi consum , iar a veniturilor în momentul obþinerii ºi vânzãrii pe credit a rezultatului . Totodatã , în concordanþã cu principiul rezultatului , este necesar sã se delimiteze momentul în care venitul se considerã realizat iar pe aceastã bazã imputarea costului ataºat în vederea determinãrii rezultatului net . În acest sens s-a creat principiul recunoaºterii cheltuielilor consumate în momentul utilizãrii resurselor , iar a veniturilor realizate în momentul transferãrii dreptului de proprietate , deci al facturãrii sau livrãrii cãtre client . Pornind de la nivelul realizat al exerciþiului în mod corespunzãtor se delimiteazã cheltuielile în calitatea lor de efort care au generat veniturile . Aºa cum se aratã în contabilitatea anglo-saxonã , cheltuielile se aflã într-o conexiune cu veniturile deja recunoscute , proces cunoscut sub denumirea de “ matching”. Toate cheltuielile efectuate în cursul exerciþiului care nu se pot ataºa veniturilor realizate sunt activate sub forma cumpãrãrilor sau consumurilor stocate , respectiv a creanþelor sub forma cheltuielilor înregistrate în avans ( de exemplu : chiriile plãtite în avans ) ºi cheltuieli de repartizat asupra mai multor exerciþii financiare . De asemenea , sunt delimitate în categoria producþiei stocate toate veniturile obþinute dar nerealizate ºi în categoria datoriilor , toate veniturile realizate în avans care sunt atribuite exerciþiilor viitoare ( de exemplu : veniturile din chiriile încasate anticipat ) Generalizând , se poate aprecia cã în contabilitatea financiarã , cheltuielile se grupeazã în : Cheltuieli curente - cuprinde cheltuielile ocazionate sau exigibile efectiv al cãror exerciþiu de constatare este congruent cu cel al obþinerii rezultatului . Cheltuieli înregistrate în avans ºi cele de repartizat pe mai multe exerciþii - sunt cheltuieli constatate în exerciþiul N dar recunoscute de rezultatul exerciþiului “ N+1 “ sau N + ( (( = 1… n ) . Cheltuieli de platã - sunt consumuri efective pentru care nu s-au întocmit sau primit pânã la încheierea exerciþiului documente de constatare ( de exemplu: drepturile cuvenite angajaþilor la închiderea exerciþiului cu titlu de concedii de plãtit , impozite ºi taxe datorate , dobânzi datorate ) . De asemenea , veniturile se împart în : Venituri curente - sunt constatate , înregistrate ºi încorporate în rezultatul exerciþiului curent ( venituri fiscale ºi venituri nefiscale ) . Venituri înregistrate în avans - sunt constatate în timpul exerciþiului “ N ” dar încorporate în rezultatul exerciþiului “ N+1 “ ( exemplu : chirii înregistrate în avans ) . Venituri de realizat - sunt venituri realizate efectiv în exerciþiul “ N ” , încorporate în rezultatul acestui exerciþiu , pentru care nu s-au întocmit documentele de înregistrare ( exemplu : vânzãri de produse pentru care nu s-au întocmit facturi pânã la încheierea exerciþiului ) . Potrivit criteriilor ºi principiilor analizate mai sus , relaþia prin care se realizeazã interfaþa dintre venituri ºi cheltuieli se aºeazã pe urmãtoarele structuri : V E N I T U R I C H E L T U I E L I Din vânzarea de mãrfuri la preþ de vânzare Costul de cumpãrare a mãrfurilor vândute Producþia exerciþiului - venituri din vânzãri de produse, lucrãri ºi servicii , în preþ de vânzare - variaþia (+, - ) producþiei stocate , în cost de producþie - producþia de imobilizãri , în cost de producþie Cheltuieli de exploatare privind Venituri înregistrate în avans recunoscute ca pasive de regularizare Pentru delimitarea ºi evidenþierea cheltuielilor ºi veniturilor se poate folosi ºi criteriul contabilitãþii de trezorerie sau cash-accounting . În acest caz tranzacþiile sunt separate ºi înregistrate în categoria cheltuielilor ºi veniturilor numai la decontarea lor la trezorerie . Respectiv , cheltuielile sunt reprezentate în momentul efectuãrii plãþilor , iar veniturile realizate în momentul încasãrii rezultatului . Structurile de cheltuieli ºi de venituri delimitate în contabilitatea fianciarã potrivit naturii lor definesc conþinutul claselor 6 Conturi de cheltuieli si 7 Conturi de venituri . Cheltuielile si veniturile generate de activitatea unei societati sunt inregistrate prin intermediul contului de rezultate sau de profit si pierdere.Contul reprezinta un document de sinteza contabila ce descrie modul de formare a rezultatului financiar al activitatii unei societati.El face parte impreuna cu bilantul contabil si anexele la bilant dintre conturile anuale ale unei societati. In structura contului de rezultate se cuprind cheltuielile si veniturile angajate de o societate structurate pe urmatoarele tipuri de activitati: cheltuieli si venituri din exploatare cheltuieli si venituri financiare cheltuieli si venituri exceptionale Sunt considerate activitati de exploatare ce genereaza cheltuieli si venituri activitatile legate de obiectul de activitate al unei societati constand din productie, comert, prestari de servicii, lucrari executate. In sfera activitatilor financiare se includ cheltuielile si veniturile determinate de relatiile financiare ale unitatii cu bancile, institutii de asigurari, burse de valori. Intre cheltuielile si veniturile exceptionale se includ acele cheltuieli si venituri generate de activitati ce nu fac parte din obiectul de activitate al societatii sau care au caracter accidental. Modelul de principiu al contului de rezultate se prezinta astfel: C = A + B (rezultatul din exploatare + rezultatul financiar) F = C + D - E (rezultatul curent + rezultatul exceptional - impozitul pe profit) Veniturile din exploatare ale unei societati cuprind veniturile incasate sau care se vor incasa din vanzari de produse finite, va