Referat Marcel Proust

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Marcel Proust si de asemenea puteti face Download Referat Marcel Proust

Citeste fragmente din Referat Marcel Proust

Marcel Proust şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Critic&action=edit" o "Critic" critic francez, cunoscut mai ales datorită romanului HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C3%8En_c%C4%83utarea_timpulu i_piedut&action=edit" o "În căutarea timpului piedut" În căutarea timpului piedut (în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_francez%C4%83" o "Limba franceză" limba franceză À la recherche du temps perdu), operă monumentală de ficţiune a secolului HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Al_dou%C4%83zecilea&action=ed it" o "Al douăzecilea" XX , publicată de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gallimard&action=edit" o "Gallimard" Gallimard în şapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Biografie Fiul unor burghezi extrem de înstăriţi, Proust s-a născut în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Auteuil&action=edit" o "Auteuil" Auteuil (în partea sudică a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Paris" o "Paris" Parisului , pe atunci un simplu sat din cel de-al XVI-lea arondisment) în casa unchiului său, fratele mamei sale, exact la două luni după semnarea HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tratatul_de_la_Frankfurt&acti on=edit" o "Tratatul de la Frankfurt" Tratatului de la Frankfurt ce punea capăt HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=R%C4%83zboiul_Franco-Prusac&a ction=edit" o "Războiul Franco-Prusac" Războiului Franco-Prusac . Naşterea sa s-a produs în contextul social foarte violent al suprimării HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comuna_din_Paris&action=edit" o "Comuna din Paris" Comunei din Paris , şi corespundea fazei de consolidare a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Celei_de_a_Treia_Republici_fr anceze&action=edit" o "Celei de a Treia Republici franceze" Celei de a Treia Republici franceze . O mare parte din materialul romanului În căutarea timpului pierdut priveşte aceste schimbări, cu precădere declinul aristocraţiei şi ridicarea burgheziei care s-a produs în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C5%A3a" o "Franţa" Franţa exact în această perioadă istorică, ce mai este cunoscută şi sub denumirea de „ HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fin_de_si%C3%A8cle&action=edi t" o "Fin de siècle" fin de siècle ”. Tatăl lui Proust, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Achille_Adrien_Proust&action= edit" o "Achille Adrien Proust" Achille Adrien Proust , era un faimos doctor şi un epidemiolog, profesor la Facultatea de Medicină, care s-a ocupat de studiul holerei, o boală ce făcea ravagii în Europa şi Asia. Fiind autorul a 20 de tratate de medicină, epidemiologie şi igienă, precum şi a unui număr foarte mare de articole medicale, a fost unul dintre modelele lui Proust. HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jeanne_Cl%C3%A9mence_Weil&act ion=edit" o "Jeanne Clémence Weil" Jeanne Clémence Weil , mama lui Proust şi fiica unui evreu foarte bogat şi cultivat, poseda o cultură extrem de rafinată. Scrisorile păstrate de la ea demonstrează că avea un foarte dezvoltat simţ al umorului, stăpânea de asemenea limba engleză astfel încât să-i transmită fiului abilitatea si dorinţa de a traduce în limba franceză eseurile lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Ruskin" o "John Ruskin" John Ruskin (conform biografului HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jacques_Yves_Tadi%C3%A9&actio n=edit" o "Jacques Yves Tadié" Jacques Yves Tadié ). ani Proust suferă de primul atac serios de astm, drept pentru care întreaga sa familie îl consideră un copil bolnăvicios. Proust îşi petrece vacanţele în satul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Illiers&action=edit" o "Illiers" Illiers care a devenit model, alături de unele detalii preluate din casa unchiului său din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Autueil&action=edit" o "Autueil" Autueil , pentru oraşul fictiv "Combray", în care au loc majoritatea scenelor din romanul În căutarea timpului pierdut. (Illiers a fost de altfel rebotezat HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Illiers-Combray&action=edit" o "Illiers-Combray" Illiers-Combray cu ocazia sărbătoriri centenarului naşterii lui Proust). În ciuda sănătăţii sale precare, Proust a servit un an (1889-1890) drept soldat în armata franceză, şi a staţionat la cazarma Coligny din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Orl%C3%A9ans" o "Orléans" Orléans , timp care i-a oferit o altă locaţie pentru romanul său. Tânărul Proust a fost un HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Diletant&action=edit" o "Diletant" diletant şi un monden cu trecere în saloanele aristocratice ale vremii, pe măsură ce renumele său de scriitor s-a consolidat. Reputaţia sa de snob şi de estet l-a împiedicat să găsească un editor pentru primul roman al ciclului "În partea dinspre Swann", printre cei care l-au refuzat numărându-se şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Gide" o "André Gide" André Gide . Proust era foarte apropiat de mama sa, după cum stau mărturie şi răspunsurile sale pe care le-a dat la un chestionar în timpul liceului, chestionar care îi poartă de altfel numele. Pentru a mai scăpa de insistenţele tatălui său care-i recomanda să lucreze, Proust a devenit bibliotecar voluntar la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Biblioth%C3%A8que_Mazarine&ac tion=edit" o "Bibliothèque Mazarine" Bibliothèque Mazarine în vara anului HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1896" o "1896" 1896 . După ce şi-a luat concediu de odihnă, l-a prelungit până când a fost dat afară, după câţiva ani. Nu a avut niciodată un loc de muncă stabil şi nu părăsit niciodată apartamentul părinţilor săi (conforma aceluiaşi biograf, Tadié). Viaţa lui Proust şi cercul familiei sale s-au modificat brusc în primii ani ai secolului XX. În februarie 1903 fratele lui Proust, Robert, s-a căsătorit şi a plecat de acasă. Tatăl său a murit în luna septembrie a aceluiaşi an. În final mama sa avea să moară, spre disperarea totală a fiului ei, în septembrie 1905. Proust a moştenit o sumă uriaşă, în banii din zilele noastre aproximativ 6 millioane de dolari americani, un venit lunar de 15,000$. Cu toatea astea starea lui de sănătate a continuat să se deterioreze. Proust şi-a petrecut ultimii trei ani de viaţă închis în celebra sa cameră cu pereţii din dopuri de plută, şi a lucrat zi şi noapte la încheierea romanului său, ramas în ciuda tutror acestor eforturi, neterminat. A murit în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1922" o "1922" 1922 din cauza unei bronşite căpătate în timp ce vizita expoziţia pictorului său olandez preferat, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vermeer&action=edit" o "Vermeer" Vermeer şi este înmormântat în cimitirul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=P%C3%A8re_Lachaise&action=edi t" o "Père Lachaise" Père Lachaise din Paris. Primele scrieri Proust a scris şi a publicat din tinereţe. Pe lângă revistele literare în care publică încă din epoca în care era elev de liceu, La revue vert şi La Revue lilas, din 1890-1891, Proust a publicat un articol periodic in ziarul Le Mensuel (Tadié). În 1892 a fondat o revista literară care se numea Le Banquet (titlul francez al celebrului dialog al lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon" o "Platon" Platon , Banchetul, cunoscut şi sub denumirea de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Symposium_%28Plato%29&action= edit" o "Symposium (Plato)" Symposium ). În anii următori Proust a publicat povestiri şi eseuri în extrem de prestigioasa revistă literară La Revue Blanche. În 1896 apare Les Plaisirs et les Jours, o antologie în care au fost adunate multe dintre aceste opere de tinereţe. Cartea era însoţită de o prefaţă a unui autor în vogă la acea vreme, şi anume HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Anatole_France" o "Anatole France" Anatole France , de desenele unei Mme. Lemaire, şi era atât de dichisită încât atingea preţul dublu faţă de cel al unei cărţi normale. Cu toate acestea critica nu i-a acordat nici un fel de atenţie. În acelaşi an Proust a început să lucreze la un roman care a fost publicat abia postum în 1954 şi care se numea Jean Santeuil (titlul nu-i aparţinea lui Proust ci editorului sau postum). Multe dintre motivele din În căutarea timpului pierdut au fost pentru prima oară schiţate aici, mai multe părţi din romanul fluviu sunt acum pregătite în Jean Santeuil. Portretul părinţilor e ceva mai dur în Jean Santeuil în contrast evident cu cel din romanul cel mare unde părinţii sunt văzuţi în culori mai calde, mai pastelate. Din pricina primirii destul de proaste de care s-a bucurat Les Plaisirs et les Jours, şi a unor dificultăţi interne de construcţie, Proust a abandonat treptat Jean Santeuil în 1897 si s-a oprit complet în 1899. Proust şi Ruskin Începând cu 1895 Proust şi-a ocupat câţiva ani cu lecturile din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Thomas_Carlyle&action=edit" o "Thomas Carlyle" Carlyle , HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ralph_Waldo_Emerson&action=ed it" o "Ralph Waldo Emerson" Emerson şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Ruskin" o "John Ruskin" John Ruskin . În urma acestor lecturi, Proust a început să-şi rafineze propriile sale teorii despre artă şi rolul artistului în societate. Responsabilitatea ce-i revine artistului este să se confrunte cu aparenţa naturală, să-i deducă esenţa şi să exprime această esenţă prin medierea operei de artă. Viziunea lui Ruskin era cea mai importantă pentru naşterea acestei teorii, iar opera lui Ruskin era atât de importantă pentru el încât Proust pretindea că ştie pe dinafară câteva cărţi ale acestuia, inclusiv The Seven Lamps of Architecture (Cele şapte lămpi ale arhitecturii), The Bible of Amiens (Biblia din Amiens), şi Praeterita (Tadié, p. 350). În ciuda faptului că engleza sa nu era prea grozavă, Proust s-a apucat să traducă în franceză două din operele lui Ruskin. Planurile lui Proust de a-l traduce pe Ruskin au fost stopate de lipsa sa de cunoaştere a limbii engleze. Traducerile au fost verificate de Proust, apoi de Marie Nordlinger, vara englezoaică a amantului său HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Reynaldo_Hahn&action=edit" o "Reynaldo Hahn" Reynaldo Hahn , şi apoi au fost lustruite din nou de Proust. Când un editor i-a descoperit metoda, Proust a răspuns, "Nu am pretenţia că ştiu engleza, am doar pretenţia că il stiu pe Ruskin" (Tadié). Traducerea Bibliei din Amiens a fost publicată în 1904, cu o introducere amplă a lui Proust. Atât traducerea, cât şi introducerea au fost amplu comentate; HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Bergson" o "Henri Bergson" Henri Bergson a caracterizat introducerea lui Proust, drept "o importantă contribuţie la studiul psihologiei lui Ruskin" şi a lăudat traducerea (Tadié, p. 433). În momentul publicării, Proust lucra la a doua traducere din Ruskin, Sesame and Lilies (Susanul şi crinii), pe care a finalizat-o în iunie 1905, cu puţin timp înainte de moartea mamei sale, şi a publicat-o în 1906. Pastişe şi melanjuri 1908 a fost un extrem de important în dezvoltarea sa scriitoricească. În prima jumătatea a acestui an a scris HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pasti%C5%9F%C4%83&action=edit " o "Pastişă" pastişe (imitaţii) după alţi scriitori pe care le-a publicat în diverse reviste. Aceste exerciţii de imitaţie a stilului altora l-au ajutat să exorcizeze stilul scriitorilor pe care îi admira. În plus, în primăvara şi vara aceluiaşi an a scris fragmente critice ce au luat forma unui eseu intitulat Contre HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sainte-Beuve&action=edit" o "Sainte-Beuve" Sainte-Beuve (Împotriva lui Sainte-Beuve). Proust a început sa construiască un roman din asemenea fragmente disparate, roman la care a lucrat continuu. În linii mari era vorba de o operă literară centrată în jurul unui narator la persoana I, care suferea de insomnie şi care în timpul nopţii îşi aminteşte cum în copilărie o aştepta pe mama sa să intre dimineaţa în camera sa. Romanul trebuia să se încheie cu o examinare critică a teoriei lui Sainte-Beuve, şi apoi cu respingerea ideii că biografia unui artist este unealta principală pe care un critic o utilizează pentru a-i înţelege opera. Astfel iau fiinţă pe rând în acest şantier al caietelor iniţiale părţi semnificative din "Combray", "Swann indragostit", fragmente din La umbra fetelor în floare, Sodoma şi Gomora şi Timpul regăsit. Pentru că nu găsea un editor care să-l publice, Proust s-a îndepărtat foarte mult de proiectul său primar, deşi rezultatul final păstra multe motive şi elemente din această schiţă iniţială. În 1910 el lucra deja la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C3%8En_c%C4%83utarea_timpulu i_pierdut&action=edit" o "În căutarea timpului pierdut" În căutarea timpului pierdut . În căutarea timpului pierdut Început în 1909 şi terminat doar parţial în anul morţii sale, ciclul de romane HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C3%8En_c%C4%83utarea_timpulu i_pierdut&action=edit" o "În căutarea timpului pierdut" În căutarea timpului pierdut consistă din şapte volume groase, cu peste 2,000 de personaje. HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Graham_Greene&action=edit" o "Graham Greene" Graham Greene l-a numit pe Proust "cel mai mare romancier al secolului XX", iar HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Somerset_Maugham&action=edit" o "Somerset Maugham" Somerset Maugham a numit romanul lui Proust "cea mai mare ficţiune din toate timpurile până în ziua de azi". Proust a murit înainte de a putea să-şi corecteze HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C5%9Epalt&action=edit" o "Şpalt" şpalturile ultimelor trei volume, editate postum de fratele său, Robert. Viziunea de tip multi-nivel al lui Proust este considerată de critici drept absolut originală. El a satirizat aristocraţia, a fost un analist al dragostei şi al geloziei, şi un pionier al romanului de introspecţie şi analiză ale conştiinţei. A creat peste 40 de personaje memorabile. Mai presus de toate mesajul cartii sale este afirmarea vieţii. Opera lui Proust a fost influenţată masiv, se pare, de romanele lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Lev_Tolstoi" o "Lev Tolstoi" Lev Tolstoi , în special de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Anna_Karenina&action=edit" o "Anna Karenina" Anna Karenina , de stilul alb al romanelor lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gustave_Flaubert&action=edit" o "Gustave Flaubert" Gustave Flaubert şi de teoria despre artă a lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Ruskin" o "John Ruskin" John Ruskin . Homosexualitatea e o temă importatantă a operei sale, dar pătrunde în acestea târziu, abia după moartea mamei sale. Astfel, după Calea spre Guermantes şi în celelalte volume, în special în Sodoma si Gomora, Proust recunoşte implicit că era el insuşi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Homosexual&action=edit" o "Homosexual" homosexual . Se presupune că a avut o relaţie cu pianistul si compozitorul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Reynaldo_Hahn&action=edit" o "Reynaldo Hahn" Reynaldo Hahn . Structura volumului În căutarea timpului pierdut Prima parte, Partea dinspre Swann (1913), publicată iniţial pe cheltuiala sa, nu a atras atenţia　asupra sa. Cinci ani mai târziu, cea de-a doua parte, La umbra fetelor în floare (1919), a avut un mare succes şi a câştigat prestigiosul premiu HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Premiu_Goncourt&action=edit" o "Premiu Goncourt" Premiu Goncourt . Părţile a treia şi a patra, Partea spre Guermantes (2 volume, 1920-21) şi Sodoma şi Gomora (2 volume, 1921-22), au fost de asemenea bine primite. Ultimele trei părţi, lăsate în manuscris la moartea sa, au fost publicate postum: Prizoniera (sau Captiva) (1923), Albertine a dispărut (sau Fugara) (2 volume, 1925) şi Timpul regăsit (2 volume, 1927). Ca fapt divers se pare că marele scriitor HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Gide" o "André Gide" André Gide a refuzat să publice manuscrisul primei părţi a romanului, Partea dinspre Swann la editura revistei Nouvelles Revue Francaise deoarece i s-a părut "dezlânat". Proust şi teoria lui Bergson = > G H J K ¡ ¢ ¨ $ & ␃ਃ&䘋 ᔮꍨ驅ᘀ器餻㔀脈⨾䌁ᙊ伀͊儀͊帀Ɋ愀ᙊ洀ᡈ猄ᡈ┄pe care Proust îl admira şi care se înrudea. Reîntoarcerile în timp erau produse de contactul cu o HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Madlen%C4%83&action=edit" o "Madlenă" madlenă , un obiect care declanşa un flash-back instantaneu. Timpul este într-o scurgere constantă, momentele din trecut şi din prezent având o realitate egală. Proust a explorat de asemenea culmile psihicului uman, acţiunile subconştientului, şi iraţionalitatea comportamentului uman, în special în contact cu dragostea. Opera lui, tradusă în multe limbi, i-a asigurat reputaţia în lume, şi metoda lui de a scrie a avut o puternicã influenţă în literatura secolului XX. Un alt roman de-al său, descoperit şi publicat după moartea sa, este Jean Santeuil (3 volume, 1952). Traducătorii singurelor variante integrale în limba română ai romanului fluviu al Marcel Proust În căutarea timpului pierdut sunt HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Radu_Cioculescu&action=edit" o "Radu Cioculescu" Radu Cioculescu şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Irina_Mavrodin" o "Irina Mavrodin" Irina Mavrodin . Bibliografie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1896" o "1896" 1896 Les plaisirs et les jours (Plăcerile şi zilele), HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1904" o "1904" 1904 La Bible D Amiens; "Biblia din Amiens", o traducere a eseului lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Ruskin" o "John Ruskin" Ruskin The Bible of Amiens, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1906" o "1906" 1906 Sésame et les lys; o traducere a eseului lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Ruskin" o "John Ruskin" Ruskin Sesame and Lilies, 1913-1927 À la recherche du temps perdu (În căutarea timpului pierdut): HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1913" o "1913" 1913 Du côté de chez Swann (În partea dinspre Swann) HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1918" o "1918" 1918 À l ombre des jeunes filles en fleur (La umbra fetelor în floare) HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1920" o "1920" 1920 Le côté de Guermantes (Partea dinspre Guemantes) HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1922" o "1922" 1922 Sodome et Gomorrhe (Sodoma şi Gomora) HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1923" o "1923" 1923 La prisonnière (Captiva sau Prizoniera) HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1925" o "1925" 1925 Albertine disparue (Albertine a dispărut sau Fugara) HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1927" o "1927" 1927 Le temps retrouvé (Timpul regăsit) HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1919" o "1919" 1919 Pastiches et mélanges( Pastişe şi melanjuri), HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1954" o "1954" 1954 Contre Sainte-Beuve (Împotriva lui Sainte-Beuve), HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1954" o "1954" 1954 Jean Santeuil (roman neterminat). Biografii celebre ale lui Marcel Proust: Jean-Yves Tadié, Marcel Proust, 1999. George D. Painter, Marcel Proust, 1871-1903: aniii tinereţii, Mercure de France, 1966 (GD Painter, 1959). Georges D. Painter, Marcel Proust, 1904-1922: anii maturităţii, George D. Painter, Mercure de France, 1966 (GD Painter, 1965). Celeste Albaret, Monsieur Proust (tradusă în limba română; e biografia scrisă de servitoarea sa, care în roman se numeste Françoise; vezi Domnul Proust : amintiri / Céleste Albaret ; consemnate de Georges Belmont ; trad. de Adriana Liciu. - Bucuresti : Albatros, 2004). Martha Bibescu, La bal cu Marcel Proust. Studii despre Proust: Zamfir, Mihai – Imaginea ascunsă. Structura narativă a textului proustian, Bucureşti, Univers, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1974" o "1974" 1974 . Iulian Băicuş - Dublul Narcis, Influenţa lui Marcel Proust şi André Gide asupra prozatorilor români interbelici, Ed. Universităţii din Bucureşti, HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/2003" o "2003" 2003 . Legături externe: HYPERLINK "http://letempsdeproust.blogsome.com/" o "http://letempsdeproust.blogsome.com/" Timpul lui Proust, în limba franceză ; HYPERLINK "http://www.readingproust.com/" o "http://www.readingproust.com/" Reading Proust - o nouă traducere a lui Proust în engleză la Penguin/Viking; HYPERLINK "http://www.library.uiuc.edu/kolbp/biblioF.htm" l "period" o "http://www.library.uiuc.edu/kolbp/biblioF.htm#period" O scurtă bibliografie Proust (bilingv); HYPERLINK "http://www.tempsperdu.com/" o "http://www.tempsperdu.com/" http://www.tempsperdu.com/ ; HYPERLINK "http://www.library.uiuc.edu/kolbp/" o "http://www.library.uiuc.edu/kolbp/" Arhiva corespondenţei Kolb-Proust ; HYPERLINK "http://www.marcelproust.it/" o "http://www.marcelproust.it/" Marcel Proust în limba italiană ; HYPERLINK "http://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/Baicus/index.htm" o "http://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/Baicus/index.htm" Iulian Băicuş - Teză de doctorat despre influenţa lui Marcel Proust şi André Gide asupra scriitorilor români ; Adus de la " HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcel_Proust" http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcel_Proust "; HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Special:Categories&article=Ma rcel_Proust" o "Special:Categories" Categorii de pagini : HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Categorie:Romancieri_francezi &action=edit" o "Categorie:Romancieri francezi" Romancieri francezi / HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Categorie:Esei%C5%9Fti_france zi&action=edit" o "Categorie:Eseişti francezi" Eseişti francezi . „În căutarea timpului pierdut”: prezentare generală Deşi apariţia primului volum al romanului nu a fost apreciată de editurile franceze, care îl considerau a fi un fapt literar complet lipsit de viitor, ulterior critica literară a convenit că romanul proustian este o creaţie cu aspecte autobiografice, de analiză psihologică, în manieră bergsoniană. Intenţia autorului a fost de a reconstitui trecutul nu ca durată consumată, ci ca exerciţiu de percepere afectivă a consistenţei unei etape. Pornit „în căutarea propriei existenţe”, Proust recurge la procedeul memoriei involuntare, crezînd, ca şi Bergson, că adevărul nu poate fi cunoscut prin procedeul obişnuit al raţiunii, ci numai prin sondarea timpului psihologic, categorie imposibil de divizat şi aflată în permanentă curgere. În ciuda marii lui întinderi, epicul este punctul de rezistenţă al romanului, el fiind substituit adesea de analiza minuţioasă a unor senzaţii şi stări sau de notaţii privind aristocraţia în perioada ei de declin, viaţa saloanelor pariziene – de unde şi latura evident socială a întregului. Într-o încercare de simplificare ingrată, am putea nota nucleul narativ al fiecărei cărţi astfel: Swann debutează cu evocarea copilăriei personajului-narator, povestire întreruptă de inserarea unei secvenţe erotice, „O dragoste a lui Swann” (protagonista fiind Gilbertine, fosta sa tovarăşă de joacă); următoarele două cărţi continuă aceeaşi linie a epicului, relatînd despre a doua dragoste, Albertine, şi despre profunda admiraţie pentru ducesa Guermantes; cu Sadoma şi Gomora, prezentarea lumii proustiene îşi schimbă unghiul şi personajele, în centru aflîndu-se salonul familiei Verdurin, baronul Charles şi degenerarea erotismului în gelozia faţă de Albertine; Prizoniera şi Fugara propun două ipostaze ale feminităţii din perspectiva egocentrismului masculin (Albertine este un timp sechestrată, apoi reuşeşte să scape, dar moare într-un accident); ultima carte suprimă câţiva ani din cronologia evenimentelor şi îl semnalează pe naratorul-personaj reîntors din provincie şi descoperind multe date schimbate în paradisul copilăriei. Această revelaţie, anume că arta şi memoria pot face ca timpul să fie regăsit, este mult mai profundă, instituindu-se ca idee centrală a cărţii. S-a spus că Proust a inventat paradisuri, pentru că încă de la începutul vieţii a fost lipsit de ele. Ceea ce a reuşit autorul francez în acest roman a fost însă nu „inventarea” vieţii interioare a individului ca materie analitică, ci faptul de a restitui epicului acea substanţă lirică, derivînd din simboluri intrinseci (partitura, sonata, concertul) şi mai ales succesiunea frazelor, a secvenţelor, potrivit regulilor unei mari simfonii. Lectura romanului proustian creează cititorului sentimentul că poate retrăi timpul în toată bogăţia lui de senzaţii, şi faptul se datorează viziunii autorului asupra acestei dimensiuni a univeruslui. Perspectiva auctorială asupra duratei are ca suport înţelegerea categoriei temporale pe care o propune Bergson în epocă: cunoaşterea ştiinţifică segmentează curgerea în unitpţi exacte, ore, minute şi secunde, iar cea artistică ia în discuţie adevărata esenţă temporală, şi anume fluxul continuu care nu poate fi divizat în secvenţe, fiecare clipă avînd o consistenţă aparte şi anticipînd bogăţia de senzaţii a celeilalte. Diferit de timpul ceasornicelor, timpul care face obiectul romanului proustian este un suprapersonaj, este pretextul şi finalitatea aventurii epice. Avînd o sensibilitate rafinată a percepţiei temporale, romancierul demonstrează că imaginile panoramatice ale trecutului se pot şterge, în timp ce lucurri neînsemnate pot reveni în memorie, chiar dacă au făcut parte dintr-un strat al detaliilor lipsite de funcţie imediată şi de contur. Tocmai acest fapt este intuit de personajul-narator în volumul La umbra fetelor în floare:  „Timpul de care dispunem în fiecare zi este elastic; pasiunile pe care le încercăm îl dilată; acelea pe care le inspirăm îl îngustează şi obişnuinţa îl umple”. Opera lui Proust izvorăşte din ideea de timp şi îşi conturează personajele prin raportare la ea. Prozatorul explorează această noţiune pînă la epuizare, extrăgînd din ea visuri, amintiri, senzaţii şi făcîndu-le substanţă de carte. Eroii romanului sunt proiecţii umane în timp, apar episodic, se dezvăluie parţial şi contradictoriuşi repetă în mediul social al cărţii gestul creatorului lor. El găseşte fericirea doar când reuşeşte de a evita teroarea prezentului aparţine atât autorului, cît şi personajului şi se produce în sensul redobîndirii secvenţiale a momentelor de armonie dintre sine şi clipă. Analiza duratei temporale a permis scriitorului să nu limiteze conţinutul la psihologia pură şi a depăşit astfel atributul armonizant al cărţii, de a fi doar o labirintică şi gratuită agresiune. Desfăşurarea vieţii lui Marcel este surprinsă pe plan social, frămîntările lui sufleteşti avînd atingere cu perioada pariziană evocată. Latura socială a operei îşi datorează imaginea şi valoarea interesului autorului pentru tot ce este modern, curiozităţii lui analitice, simţului proporţilor prin care sunt nuanţaţi snobii romanului. Orice analiză atentă a romanului proustian se finalizează cu observaţia că autorul ei a re-creat la toate nivelurile: compoziţie, construcţie arhitectonică, stil. Imaginea globală a lumii mondene, iubirea, timpul, arta sunt temele asupra cărora se opreşte autorul, operînd prin cunoaştere artistică, mise en abyme şi laitmovit. Gustul unei prăjituri, imaginea unor copaci, o piatră din pavaj declanşează în percepţia personajului amintiri legate afectiv de aceste repere, secvenţe din cuprinsul existenţei şi – cel mai important – certitudinea că pentru individul care ştie descifra semnele prezentului, timpul nu este iremediabil pierdut: „Vederea micii madlene nu-mi amintise nimic, înainte de o fi gustat; poate pentru că zărindu-le deseori de atunci, fără să le mănânc, pe mesele cofetarilor, imaginea lor părăsise aceste zile petrecute la Combray, ca să se lege cu altele mai recente; poate pentru că, din aceste amintiri ieşite de atât de multă vreme din memoria mea, nimic nu mai supravieţuia, totul se dezagregase; formele – şi acelea ale micii scoici de patiserie, atât de generos de senzuală, în cutele ei severe şi cucernice – dispăruseră sau, adormite, îşi pierduseră puterea de expansiune care l-ar fi îngăduit să ajungă pînă la conştiinţă”. Axa comună eroului şi cărţii este şansa de a se regăsi pe sine şi de a construi, de revelaţie, opera. Căutarea complică ideatic substanţa romanului, iar pe Marcel îl situează într-o inerţie a obişnuinţei, înstrăinîndu-l, la un moment dat de propria fiinţă autentică. Orice nouă trăire echivalează cu un pas spre iniţiere, spre acea aventură lăuntrică pe care i-o dictează personajul-timp. În ceea ce priveşte alcătuirea, s-a spus despre cartea lui Proust că este în întregime „un tratat de poetică”. Atunci cînd descrie un tablou de Elstir sau o frază muzicală de Vinteuil, Proust face indirect referire la propriul roman, la structura şi modul lui de fiinţare. „Cheia de lectură a bucăţii muzicale, a tabloului, a paginii de literatură este totdeauna analogică, în virtutea ideii de metaforă şi că numai metafora poate dărui un fel de eternitate stilului” (Irina Mavrodin). Există pretutindeni în opera lui Proust o analogie între realitate şi formele artei. Concepţia aceasta atît de modernă despre artă dezvoltă într-un plan secund al textului ideea potrivit căreia lumea este o carte, un tablou sau o simfonie, după cum şi acestea, la rîndul lor, sunt lumea. Relaţia aceasta de izomorfie obligatorie îi permite romancierului să descrie personaje, locuri, scene prin raportare permanentă la domeniul artei: o servitoare seamănă cu Caritatea lui Giotto, Odette cu Primăvara lui Botticelli, actriţa Berma cu o statuie antică, aşa încît majoritatea prezenţelor epice se înfăţişează prin mediere artistică. Conform aceluiaşi paralelism artistic, statui, tablouri, basoreliefuri prezintă similitudini cu personajele romanului, marea de la Balbec este aidoma cu cea din pînzele unor pictori impresionişti, catedralele, casele, străzile, seamănă cu cele din tablourile cunoscute, creându-le astfel impresia unui déjà-vu în percepţia lectorului care pierde limita dintre autentic şi reflectare. Cel mai semnificativ amănunt este un prilej de aluzie culturală sau măcar istorică: „Şi timp de câteva luni la rînd, în acest Balbec pe care îl dorisem atât de mult pentru că nu mi-l închipuiam decât biciuit de furtună şi pierdut în ceţuri, vremea frumoasă fusese atât de strălucitoare şi de statornică, încît, cînd ea venea să deschidă fereastra, putusem totdeauna, fără să fiu înşelat, să mă aştept să găsesc aceeaşi bucată de soare îndoită pe colţul zidului exterior, şi de o culoare neschimbată, care era nu atât emoţionantă ca semn al verii, cât posacă precum cea a unui smalţ inert şi mincinos. Şi în timp ce François scotea boldurile, desprindea stofele, trăgea perdelele, ziua de vară pe care o descoperea părea la fel de moartă, la fel de imemorială ca o somptuoasă şi milenară mumie pe care bătrâna noastră servitoare ar fi desfăşurat-o cu grijă, treptat, din pânzeturi, înainte de a o dezvălui, îmbălsămată în veşmântu-i de aur.” În ciuda aparenţei livreşti şi compozite, paginile romanului surprind amalgamat şi prin intermediul unui flux narativ cenzurat de afect, imaginea Parisului contemporan scriitorului şi a lumii citite cu grilă artistică. Deşi calitatea de roman-cronică este subsidiară proiectului proustian, ea se constituie totuşi în acea cochilie Saint-Jacques ce ascunde, labirintic, timpul pierdut. Influenţe asupra literaturii române În condiţiile în care romanul european s-a aflat cel puţin un sfert de veac sub incidenţa creaţiei proustiene, proza românească interbelică a integrat creator fluxul narativ, epicul nefalsificat de alte perspective decât cea auctorială, autenticitatea emoţiei şi formula jurnalului în care timpul scriitorului coincide cu timpul senzaţiei în creaţia lui Camil Petrescu, având ca finalitate izbînda subiectivismului în literatura noastră. De aceeaşi influenţă se resimt şi romanele lui Anton Holban, însă în cazul acesta nu se mai poate vorbi despre originalitate. Aprecieri critice „Scrisul lui Proust este scrisul cel mai artist pe care îl cunosc. El nu constituie niciodată pentru autor o piedică. Caut cusurul acestui stil şi nu-l pot găsi. Îi caut calităţile dominante şi iarăşi nu le pot găsi. El n-are cutare sau cutare calitate: le are pe toate. Atât de deconcertantă este supleţea lui, încât orice alt stil pare pe lângă al său afectat, tern, imprecis, sumar, neînsufleţit.”(André Gide). „… pentru Proust realul nici nu există decât în măsura în care este re-creat prin re-trăirea lui (ca scriere a lui), soluţie prin care acţiunea corespondenţelor (analogiilor) universale, susţinută de mecanismul metonimiei ce le favorizează desfăşurarea (altminteri ele ar rămâne punctiforme), răscumpără condiţia degradabilă şi muritoare şi dispersiunea eului, dăruindu-i unitatea, şi totodată eternitatea ca veşnic prezent căruia îi este întruna integrat un trecut re-creat prin epifaniile suscitate de memoria involuntară.” (Irina Mavrodin). Bibliografie: Compendiu de Literatură Universală pentru bacalaureat Autori: Mona Coţofan, Liliana Balan Editura: Polirom. PAGE PAGE - 1 - 쥁@