Referat Sticlo-cristaline
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Sticlo-cristaline si de asemenea puteti face
Download Referat Sticlo-cristalineCiteste fragmente din Referat Sticlo-cristaline
TEMA: Bazele teoretice de producere a articolelor sticlocristaline
Metoda elaborată în anii 50 a folosirii cristalizării sticlei au
permis de a primi materiale sticlocristaline numite în URSS
microcristaline.
Microcristalele datorită structurii fine a cristalelor, în funcţie de
masă mică, combinării proprietăţilor de preţ fizico-chimice şi
posibilităţii obţinerii prin metoda tehnologiei sticloase, pe larg se
folosesc în diverse domenii a gospodăriei comunale.
Materialele stcilocristaline cunoscute în prezent se grupează în 2
grupe:
microcristale tehnice, sintezate pe baza oxizilor puri şi sînt numite
pentru cazuri speciale;
zgură sticloasă obţinută pe baza zgurei de sital metalurgice şi
sînt menite pentru folosirea pe larg în diverse domenii industriale
şi în construcţii.
Dirijarea cristalizării sticlei se foloseşte pentru obţinerea
materiei sticlocristaline de tip – microcristaline şi zgură de
sital. În masa sticloasă, ce are calităţi obtimale de cristalizare
în masă se introduc adaosuri ce intensifică procesul de catalizare
– numiţi catalizatori.
Introducerea unor cantităţi mici de catalizatori la o anumită
prelucrare termică aduc la formarea în sticlă a centrelor de
cristalizare, ce contribuie la obţinerea structurii fine în material.
Mecanismul formării centrelor de cristalizare în funcţie de
compoziţie sticloasă în tipul catalizatorului pot fi diverse.
Într-un caz în calitate de catalizator se folosesc agenţi de
catalizare mecanici – metale de preţ şi oxizii lor (Pt, Au, Ar, CuO)
care în rpocesul de fierbere se dizolvă în masa sticloasă.
La prelucrarea termică a acestor sticle (la temperatura
corespunzătoare primei stadii de catalizare).
Catalizatorii indicaţi se elimină în formă de particole
microcristaline cu dimensiuni mai mici de 100 A, care prezintă bazele
de catalizare a sticlei.
¢
Ã¢ÂÆ’à ¼ƒæ¢„å¸Â梄æ„Â̤摧䓫è
circoniu etc). AceÅŸti catalizatori contribuie la distribuirea sticlei
în două faze de topire de diferită compoziţie în timp ce aceşti
catalizatori intră în compoziţia unei din acesteia faze formînd pe
tot volumul sticlei poţiuni microlicuate. Prin aceasta se formează o
mare suprafaţă de desfacere a fazelor, care scade energia formării
centrului de cristalizare a fazei iniţiale şi apelează la dezvoltarea
stabilă a centrelor de cristalizare pe toată masa – aceasta este
prima stadie de cristalizare.
În cristalizarea zgurei de sital are loc microlicuaţia caracteristică
cristalizării.
Conţinutul sulfilităţii de sulf în limitele anumite nu
influenţează la natura fazei de cristalizare, dar anume în acest caz
determină cantitatea ei.
Un rol pozitiv în procesele îndreptate asupra cristalizării sticlei
joacă ftorul, adaosurile care micşorează temperatura începerii
cristalizării, ce este foarte important din punct de vedere tehnologic.
Dacă se ridică temperatura în contună a prelucrării termice se
pronunţă faza cristalică principală. Formarea ei se regulează cu
structura materialului primit pe prima treaptă. Creşterea cristalelor,
mărimea lor, consecutivitatea eliminării fazelor cristalice pe a doua
treaptă a cristalizării e posibilă şi regularea temperaturii şi
timpului de rezistenţă.
Microcristalele tehnice pentru primirea cărora se folosesc diferite
materiale ÅŸi materiale deficitare ÅŸi foarte scumpe (ZrO2, TiO2),
diferă de zgura de sital mai mult dizolvate şi o microstructură mai
densă cu o însemnătate mai mare a însuşirii fizico – chimice.
Datorită strucutiii fine cristalice şi a conţinutului ridicat a fazei
cristalice a zgurei de sital care dispun de însuşirii de preţ fizico
– chimice – comparativ rezistenţei mecanice înalte, rezistenţa
termică înaltă şi chimică, cu o rezistenţă înaltă la uzură, ce
face acest material foarte perspectiv pentru întrebuinţarea diefrite
regiuni a gospodăriei ţărăneşti.
ì¥Â`