Referat Diamante Si Safire

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Diamante Si Safire si de asemenea puteti face Download Referat Diamante si safire

Citeste fragmente din Referat Diamante Si Safire

DIAMANTE ŞI SAFIRE Întocmit: Lăzurean Darius Mihai Arad, 9 decembrie 2002 Carbonul Carbonul are numărul de ordine 6, fiind situat în sistemul periodic al elementelor în perioada a 2-a, grupa 14 (IV A), al cărui simbol este C. Are un nucleu format din 6 protoni şi 6 neutroni, învelişul său electronic constând în 6 electroni. Masa atomică relativă a carbonului este 12,01. Este nemetal, tetra şi divalent. Carbonul este o substanţă solidă, insolubilă în apă, la care deosebim ca varietăţi naturale: diamantul şi cărbunii de pământ, iar ca varietăţi artificiale mangal (cărbune de lemn), cărbune de zanăr şi negru de fum (funingine). Cea mai importantă latură a carbonului este prezenţa lui în combustibili, deoarece în urma arderii dă o reacţie puternic exotermă. De asemenea, are un rol important în viaţa animalelor şi a plantelor. Din punct de vedere chimic, carbonul se caracterizează prin afinitate faţă de oxigen şi prin posibilitatea satisfacerii valenţelor sale cu un alt atom de carbon. Diamantul Este o piatră preţioasă al cărui nume provine din adam = îmblânzitor, adamos = de neînvins, din cauza durităţii sale (în limba greacă), sau adama, în ebraică, care înseamnă pământ. Diamantul, ca substanţă, este carbon nativ, dur şi pur, cristalizat. Este piatra cea mai strălucitoare, cea mai dură, insolubilă la orice agent chimic. Ea poate zgâria orice corp, dar nu poate fi zgâriată de nici un alt corp. Pe scara durităţii pietrelor are duritatea cea mai mare –10. Diamantul cristalizează în forme hexagonale, octogonale, paralelipipedice, romboidale, conice şi altele. În stare pură este aproape incolor, alb apos, dar uneori se găsesc pietre colorate cenuşiu, brun, chiar verde, galben, roşu, albastru şi de foarte puţine ori negru, de aici expresia „ca un diamant negru” = foarte rar. Greutatea specifică variază în funţie de calitate, ea situându-se în medie = 3,5 g/cm3. Diamantele se găsesc în unele roci ultrabazice şi în conglomerate, în aluviunile formate pe seama acestora în depresiunile aluvionare aurifere. De obicei, în imediata lor apropiere, se află şi alte pietre preţioase, uneori chiar ataşate de acestea, bucăţi de hematită brună, alteori se află într-o aglomeraţie de cuarţ sau calcedonie, în argile feruginoase. Nu s-a putut stabili cu exactitate în care formaţiune geologică îşi are originea. Câteodată găsim alături topazele, granatele, crisoberilul, precum şi filoane de aur şi platină. Cercetându-se îndeaproape valoarea acestor pietre, s-a constatat că, din greşeală, ele se pot aprinde. Meritul de a afirma că diamantul nu conţine nici o altă substanţă decât carbon, aparţine lui Gnyton şi Darry. Diamantul tăiat în faţete ascuţite multiple pe toate suprafeţele poartă denumirea de briliant. 4 6 sta găsindu-se în cantităţi mari în India de răsărit. În prezent se găseşte în Brazilia în insulele Borneo şi Sumatra, în munţii Urali, în Carolina de Nord şi Georgia – SUA, în Australia şi în Africa de Sud. Anual în minele de diamante se produc peste 800 de milioane de pietre pe an. 80% din diamante sunt destinate atelierelor de bijuterii şi trec prin Antwerp – Belgia – centrul mondial al diamantelor, înainte de a ajunge să fie prelucrate. În India se prelucrează 9 din zece pietre, însă majoritatea vor ajunge în cele mai luxoase magazine din Statele Unite şi Japonia. Pentru evaluarea diamantelor s-au stabilit reguli precise, potrivit cărora preţurile sunt de la cele mai scăzute la cele exorbitante. Cele mai celebre diamante din lume, sunt cunoscute sub denumirile: Steaua Sudului, Marele Mogul, Orlov, Regentul, Florentin, Koh-I-Noor, Şahul, Sancy, Steaua Polară şi multe altele. Pentru a fi folosite în industrie dar şi pentru ornarea bijuteriilor, prin tehnologii specifice se produc diamantele sintetice prin procesarea carbonului la presiune mare şi temperatură ridicată. Safirul Numele provine din latinescul sapirus = înţelept, fie din ebraică sappin = cel mai frumos sau sefer = carte. Safirul este o piatră albăstruie, transparentă – translucidă sau opacă, cu nuanţe închise sau deshise. Cele mai cunoscute sunt: Safirul roşu – rubinul oriental; Safirul violet – ametist oriental; Safirul galben – topaz oriental; Safirul verde – smarald oriental. Termenul de safir este atribuit pietrei corindon – varietatea albastră. Este un oxid de aluminiu, cristalizat în sistem romboedric. Safirul are duritatea 9, imediat după diamant, greutatea specifică fiind = 3,99 – 4,10 g/cm3. Cu toate acestea este de 150 de ori mai puţin dur decât diamantul. Safirul se poate produce şi în mod sintetic, din oxid de aluminu colorat cu săruri de crom şi cobalt (metoda Verneuil-Fremy). Varietatea de corindon granulară sau amorfă, dură, opacă, bogată în oxid de fier numită Emeri sau Smirgel este întrebuninţată în stare pulverizată ca praf sau lipită pe hârtii pentru făţuirea sau lustruirea mineralelor, rocilor sau a metalelor. Se găseşte sub diferite formaţiuni geologice. Cele mai frumoase provin din Birmania, dar se mai găsesc şi în Sri Lanka, Australia, India, SUA şi China. La noi în ţară granule de safir se găsesc în masa rocilor eruptive din Munţii Bihorului Bibliografie: MINERVA – Enciclopedia Română – Cluj 1929 Ida Schottek – Metale şi pietre preţioase – Editura RAI Bucureşti 1998 *** - National Geographic – martie 2002 PAGE PAGE 1 쥁