Referat Surse De Poluare Cu Praf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Surse De Poluare Cu Praf si de asemenea puteti face Download Referat Surse de poluare cu praf

Citeste fragmente din Referat Surse De Poluare Cu Praf

Surse de poluare cu praf, cenuºã ºi fum Existã, în principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenuºã ºi fum, în atmosfera: a - surse artificiale b - surse naturale. a) Sursele artificiale generatoare de praf, cenuºã ºi fum cuprind, în general, toate activitãþile omeneºti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoºi. Sursele artificiale pot fi grupate în doua mari categorii: a.10 - surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial; a.20 - surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic. a.10. În tabelul 1 se prezintã unele surse industriale de poluare cu praf, fum ºi cenuºã iar în tabelul 2, producþia specificã de fum ºi praf pe industrii. Surse industriale de poluare cu praf, fum ºi cenuºã IndustriaSursa de poluareProdusul poluantOþelãrii.Furnale, maºini de sintetizare.Oxizi de fier, fier, fum.Turnãtorii de fontã.Furnale, instalaþii de dezbatere.Oxid de fier, praf, fum, fumuri de ulei.Metalurgia neferoasã.Furnale ºi topitorii.Fum, fumuri de ulei ºi metale.Rafinãrii de petrol.Regeneratori de catalizatori, incineratori de nãmoluri.Praf de catalizator, cenuºã de nãmol.Fabrici de hârtie.Cuptoare de recuperare a chimicalelor ºi de calcar.Prafuri de chimicale.Sticlã ºi fibre de sticlã.Manipularea materiilor prime, cuptoare de sticlã, tragerea firelor.Praf de materii prime, ceaþã de acid sulfuric, oxizi alcalini, aerosoli de rãºini.Tabel 1 Producþia de fum ºi praf în industrii IndustriaEmisia de fum ºi prafSiderurgie10 kg / tonã metalFonterii15-25 kg / tonã metalProcesarea aluminiului450 kg / tonã metalTopitorii de bronz ºi alamã12 kg / tonã metalTabel 2 O importantã sursã industrialã, în special de praf, o reprezintã industria materialelor de construcþie, care are la bazã prelucrarea unor roci naturale (silicaþi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.). Din cadrul larg al industriei materialelor de construcþii se detaºeazã, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bazã, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecatã cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute ºi aplicate doua procedee de fabricare: - procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fãrâmiþate în mori speciale ºi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte; - procedeul umed, în care materiile prime se amesteci cu apã, apoi în stare umedã se macinã în mori speciale, dupã care, partea rezultatã este trecutã la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaºi ca la procedeul uscat; Temperaturile din cuptoare determinã mai întâi fãrâmiþarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin mãcinare, se obþin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantitãþi mari de praf, în toate verigile lanþului tehnologic: uscãtoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscãtoare se elimina în atmosferã aproximativ 10% din cantitatea introdusã, în mori, 1-3% din cantitatea prelucratã, în cuptoarele rotative, 10%, iar în procesele intermediare, intre 2 ºi 4%. În total se pierde intre 20 ºi 25% din materia primã prelucratã la procedeul uscat ºi 1045% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este împrãºtiat pânã la distanþa de peste 3 km faþã de sursã, concentraþia acestuia în apropierea surselor, variind intre 500 ºi 2 000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibili a substanþelor ce se eliminã prin coºurile întreprinderilor industriale ºi este constituit din vapori de apã, gaze, produºi incomplet arºi (cãrbune, hidrocarburi, gudroane etc.) ºi alte impurit4i înglobate ºi eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasa dacã arderea este completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum ºi prezentei în cantitate mare a cãrbunelui ºi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roºcatã, cenuºie sau bruna, dupã cum cãrbunele conþine fler, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice (< 0,075). Cenuºa rezultatã în exclusivitate din combustibili solizi. Proporþia sa variazã intre 5-15% la antracit (cãrbune superior, deci cu ardere mai completã) ºi 40-50% la cãrbunii inferiori (lignit, turbã, etc.). Cenuºa se compune din: - compuºi minerali puternic înglobaþi în masa cãrbunelui. În aceastã categorie sunt cuprinºi compuºii de Si, Al, Fe, Ca, Mg ºi/sau S; - impuritãþi (cenuºã mecanicã) provenite din roca în care se afla înglobat zãcãmântul. Cenuºa rãmâne în cea mai mare parte în focar ºi este îndepãrtatã prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre coº de cãtre puternicul curent de aer format în camera de ardere. în marile centrale termoelectrice, la trecerea prin cos, cenuºa este captata aproape în totalitate. a.20. O altã sursã importantã generatoare, în special, de fum ºi cenuºã, este arderea combustibililor solizi, lichizi ºi gazoºi în scop domestic. Astãzi, în multe þãri în curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar ca preþ, în unele locuri, înregistreazã un ritm de creºtere mult mai mare decât la alimente. Cauza creºterii zi de zi a preþului este restrângerea suprafeþelor de pãdure. Multe þãri care fuseserã cândva exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, în mãsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. În SUA ºi India se ard anual circa 130 milioane de tone de lemn de foc; în SUA aceastã cantitate asigurã doar 3% din consumul de energie, în timp ce în India, aceeaºi cantitate asigurã circã 25% din consum. Deci, pentru þãrile în curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru þãrile în curs de dezvoltare consumul de lemn este o necesitate; þãri ca Suedia Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, în politica lor economicã, reducerea consumului de petrol ºi, în compensaþie, creºterea contribuþiei energetice a lemnului de foc. Chiar în SUA, acolo unde preþul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasã cãtre folosirea lemnelor de foc. Se apreciazã, de exemplu, cã în SUA dupã 1973, folosirea energiei obþinute din lemn, în sectorul casnic, a sporit de douã ori. Vânzãrile anuale de sobe, intre 1972 ºi 1979, au sporit de noua ori, jar în 1981 s-au vândut pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru încãlzirea locuinþelor cu lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastrã-fumurie ºi conþine o cantitate însemnata de materii organice, care se apreciazã cã pot fi toxice ºi cancerigene. Tot în scop domestic se ard astãzi, în lume, cantitãþi enorme de cãrbuni, petrol ºi gaze naturale. De exemplu, numai în S.U.A., în 1966, s-au utilizat în scop domestic peste 2.1011 m3 gaze ºi 1.1011 litri produse petroliere lichide, ambele cu un echivalent caloric de 2,54015 Kcal. b) Exista, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenuºa ºi/sau fum în atmosfera: 1 - erupþiile vulcanice; 2 - furtunile de praf; 3 - incendiile naturale ale pãdurilor. b.10. Fruptule vulcanice genereazã produºi gazoºi, lichizi ºi solizi care, schimba local nu numai micro ºi mezorelieful zonei în care se manifesta, dar exercita influente negative ºi asupra puritãþii atmosferice. Cenuºile vulcanice, împreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic ºi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosfera, unde formeazã nori groºi, care pot pluti pana la mari distante fatã de locul de emitere. Timpul de remanenþã în atmosferã a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetãtori apreciazã ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra, provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au ºi influente asupra bilanþului termic al atmosferei împiedicând dispersia energiei radiate de pãmânt cãtre univers ºi contribuind, în acest fel, la accentuarea fenomenului de ,,efect de sera", produs de creºterea concentraþiei de C02 în atmosfera. b.20. Furtunile de praf. Terenurile afinate din regiunile de stepa, în perioadele lipsite de precipitaþii, pierd partea aeriana a vegetaþiei ºi rãmân expuse acþiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durata, ridicã de pe sol parte din particulele ce formeazã scheletul mineral ºi le transforma în suspensii subaeriene, care sunt reþinute în atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de spãlare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetãri recente, din satelit, au arãtat Ca eroziunea eolianã numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. în acest context, se pare Ca deºertul Sahara înainteazã în fiecare an cu 1,5 pana la 10 km. Furtuni de praf se produc ºi în alte zone ale globului. Astfel, în mai 1934, numai intr-o singuri zi, un vânt de o violenþã neobiºnuitã a produs un intens proces de eroziune eolianã pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma ºi Colorado. Norii negri, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, dupã ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au întunecat Washington-ul ºi New York-ul ºi s-au deplasat mai departe cãtre Atlantic. În 1928, la 26 ºi 27 aprilie, o furtunã eolianã a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime intre 12 ºi 25 mm de pe o suprafaþã de circa 400 000 km2, situatã în zona precaspicã. Evaluãrile fãcute cu acel prilej au arãtat cã, numai pe teritoriul tini noastre, s-au depus circa 148 milioane m3 praf, din cantitatea totalã ridicatã. b.30. Incendiile naturale. Cãderea naturali a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintã incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de rãspândit, mai ales în zona tropicali deºi, în general, gradul de umiditate al pãdurilor din aceastã zonã nu este de naturi sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfârºitul anului 1982 ºi începutul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei ºi Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare pãduri tropicale. În Coasta de Fildeº, în 1983, focul a distrus circa 450 000 ha iar în Ghana, în timpul aceleaºi secete, a fost distrusã prin foc o mare suprafaþã de pãduri ºi circa 10% din plantaþiile de cacao. În anii deosebit de secetoºi, chiar ºi în zonele temperate, se produc dese incendii ale pãdurilor. Astfel, în 1992, pe fondul unei succesiuni de ani secetoºi, au izbucnit incendii devastatoare chiar ºi în pãdurile Franþei ºi ale Poloniei. Se pare ci situaþia climatici din deceniul 80 a extins mult suprafeþele de pãduri vulnerabile la incendii pe întregul glob. Bibliografie: Brown L., “Probleme globale ale omenirii. Starea lumii”, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1992 Ursu P., “Protejarea aerului atmosferic”,Editura Tehnicã, 1978