Referat Lacuri Si Vopsele

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Lacuri Si Vopsele si de asemenea puteti face Download Referat Lacuri si vopsele

Citeste fragmente din Referat Lacuri Si Vopsele

Lacuri si vopsele Materialele de vopsitorie sunt materiale peliculogene utilizate pentru protecţia şi finisarea construcţiilor şi elementelor de construcţii. Materialele de vopsitorie au în compoziţie substanţe solide(pigmenţi) şi substanţe lichide(ulei, solvenţi, apă etc.), dintre care cel puţin una este peliculogenă. Principalii componenţi ai materialelor de vopsitorie sunt: substanţele peliculogene: sunt substanţe solide sau lichide care prin întărire în aer sau în cuptor formează pelicule pe suprafaţa suportului sicativi: sunt substanţe solubile în uleiuri vegetale care accelerează catalitic uscarea uleiurilor pigmenţi coloranţi: sunt substanţe colorante ale peliculei solvenţi: sunt lichide volatile, folosite de obicei în amestec, care solubilizează substanţele peliculogene solide iar prin evaporarea lor micşorează timpul de uscare al peliculei diluanţi: sunt amestecuri de solvenţi necesari pentru reglarea vâscozităţii în vederea unei uşoare aplicări pe suport plastifianţi: sunt substanţe greu volatile care conferă peliculei plasticitate, micşorând astfel pericolul de fisurare substanţele de umplutură: sunt pulberi fin măcinate care pot înlocui o parte din pigment micşorându-se astfel preţul de cost al produsului. Determinarea culorii peliculelor prin comparare cu etalonul de culoare: Metoda constă în compararea vizuală a culorii peliculei supusă încercării cu o epruvetă etalon de culoare, ambele fiind iluminate în aceleaşi condiţii, varianta A, în lumina naturală a zilei sau varianta B, în lumina artificială, şi privite sub acelaşi unghi. Epruveta etalon de culoare trebuie omologată, iar culoarea stabilită prin acord între părţi. Determinarea densităţii (masa specifică) Aparatură: picnometru metalic Mod de lucru: Se cântăreşte picnometrul gol cu o precizie de 0,01g, se umple cu vopseaua de analizat adusă in prealabil la 20ºC, se aşează capacul şi se şterge cu vată surplusul de vopsea scurs prin capilarul capacului, apoi se cântăreşte. Densitatea se exprimă în g/cm³ şi se calculează cu formula: m2= masa picnometrului cu probă, în g m1= volumul picnometrului gol, în g v = volumul picnometrului, în cm³ Ca rezultat se ia media aritmetică a cel puţin trei determinări. Determinarea timpului de scurgere Timpul de scurgere permite aprecierea consistenţei produsului pentru diferite scopuri de fabricaţie şi aplicare. Metoda constă în determinarea timpului exprimat în secunde, în care o cantitate de 100 cm³ de produs se scurge dintr-o cupă, printr-un orificiu de dimensiuni stabilite. Metoda nu se aplică la produsele care prezintă fenomenul de tixotropie. Determinarea puterii de acoperire Puterea de acoperire a unui material peliculogen pigmentat este capacitatea acestuia de a face invizibilă, adică de a acoperi culoarea unui fond alb-negru sau a unui fond cu contraste. Puterea de acoperire poate fi exprimată prin: numărul minim de straturi necesar a fi aplicate, pentru acoperirea fondului impus grosimea minimă a peliculei factorul de contrast consumul specific, respectiv cantitatea de material peliculogen exprimată în grame, necesară acoperirii unui m² de suprafaţă Determinarea grosimii peliculei uscate Metodă distructivă: prin măsurarea grosimii peliculei uscate cu comparatorul cu cadran. Metoda se aplică în cazurile în care produsul peliculogen este aplicat pe un suport rigid şi cu suprafaţă plană, măsurarea făcându-se cu o precizie de ±2,5 μm Metoda nedistructivă de determinare a peliculelor uscate când produsul peliculogen este aplicat pe suport metalic sau magnetic. Determinarea are ca principiu variaţia fluxului magnetic creat între un magnet şi un obiect magnetic în funcţie de spaţiu nemagnetic dintre ele, în cazul de faţă în funcţie de grosimea peliculelor nemagnetice de vopsea aflate între piesa magnet a instrumentului de măsură şi suportul magnetic al peliculei. Determinarea flexibilităţii peliculei Flexibilitatea unei pelicule este proprietatea acesteia de a putea fi îndoită fără să sufere deteriorări. Determinarea flexibilităţii constă în îndoirea suportului pe care este aplicată pelicula, în jurul a diverse dornuri ale căror diametre descresc şi se exprimă prin numărul care reprezintă diametrul, în mm, al celui mai subţire dorn pe care pelicula îndoită nu prezintă deteriorări. Industria de producere a grundurilor, vopselelor şi diluanţilor a constituit unul dintre domeniile performante de activitate din România în ultimii ani, atrǎgând un volum apreciabil de investiţii şi reuşind să atingă un nivel tehnologic foarte apropiat de companiile din Comunitatea Europeanǎ. Industria românească de până în 1990 a fost formată din mari producǎtori ce acopereau 50-60% din piaţǎ. Companiile rezultate prin privatizarea acestor unităţi acoperă în prezent un procent scǎzut, restul fiind ocupat de unitǎţi de producţie private deschise după 1990 şi importatori. Prezentul proiect analizează aspecte ale comportamentului consumatorului legate de achiziţionarea şi utilizarea de vopsele şi lacuri pentru interiorul locuinţei. Cea mai dinamică dezvoltare pe piaţa vopselelor din România s-a înregistrat în segmentul produselor decorative ce cuprinde produse peliculogene (chituri, grunduri, vopsele, emailuri, lacuri, diluanţi) şi în segmentul materiilor prime reprezentate de răşini sintetice necesare atât în procesul propriu de producţie cât şi pentru alţi potenţiali beneficiari. Lansările de noi produse şi mărci este rodul unei munci susţinute a departamentelor de cercetare-dezvoltare în colaborare cu departamentele de marketing. Aceste lansări au avut rolul de acoperi anumite nişe de pe piaţă dar şi de a oferi consumatorilor o paletă mai largă de alegere, calitate şi preţuri mai bune. În România, cererea de vopsele a crescut odatǎ cu dezvoltarea domeniului construcţiilor private şi industriale şi a preocupării tot mai ridicate a populaţiei în reamenjarea şi decorarea spaţiilor de locuit şi a obiectelor de mobilier. Vopselele sunt produse care se adreseazǎ consumatorilor casnici şi industriali. Tendinţa manifestatǎ în ultima perioada (1998, 1999) este cea a orientǎrii firmelor producǎtoare sau importatoare cǎtre consumatorii casnici, aceştia reprezentând un segment de piaţǎ cu un potenţial de consum în continuǎ creştere dar şi concurenţa este deosebit de puternicǎ în acest segment. Un avantaj al abordǎrii cu mai multǎ atenţie al acestui segment de piaţǎ este cel al recuperǎrii sigure şi mult mai rapide a creanţelor decât în segmentul consumatorilor industriali. Acest fapt explicǎ creşterea ponderii consumatorilor casnici la 67% în 2000, faţǎ de 33% cât îi revine sectorului industrial. Piaţa produselor peliculogene se caracterizează prin concentrare, stabilitate şi concurenţă intensă. Piaţa vopselelor a început să se structureze treptat. În prezent, există câţiva mari producători interni (atât străini cât şi fostele fabrici de stat) dar şi importatori renumiţi. Piaţa vopselelor nu este fragmentată şi are nişte mărci majore care să polarizeze vânzările. Din punct de vedere al cererii, în cazul vopselelor este important atât preţul cât şi calitatea şi ambalajul. În continuare, totuşi piaţa va pune din ce în ce mai mult accent pe calitate, fiind dispusă în timp, chiar să plătească mai mult pentru a obţine un produs superior din punct de vedere al durabilitǎţii, al imaginii, al strǎlucirii. La rândul lor, producătorii vor încerca să ofere produse mai sofisticate care să aducă un plus privind caracteristicile celorlalte categorii de vopsele (vopsele epoxidice, poliuretanice şi alchidice pentru pardoseli; vopsea specialǎ pentru protecţia şi impermeabilizarea suprafeţelor din beton la bazine de înot şi piscine; vopsele epoxidice cu rezistenţǎ la temperaturi de 150 grade Celsius, grunduri şi vopsele epoxidice cu rezistenţǎ la substanţe chimice corozive). Schimbǎrile economice şi politice care au marcat Europa Centralǎ şi de Est în anii ’90 au creat pieţe competitive acolo unde anterior existau doar economii planificate. În timp consumatorii decid asupra mărcii lider. Concurenţa se dă între mǎrcile disponibile la producătorii locali: Köber, Policolor, Düfa, Conex şi mărcile de import. Firmele depun eforturi considerabile pentru asigurarea unei poziţii clare în cadrul pieţii pentru mărcile lor, în vederea prevenirii confundării mărcilor proprii cu mărcile concurente. Principalele firme concurente prezente pe piaţa românească sunt: Nr crt. FIRMA COTA DE PIAŢĂ (%) 1. 2. 3. 4. 5. KÖBER CONEX DÜFA POLICOLOR ALTELE 35 7 17 15 26 Printre reglementările impuse ţărilor care fac parte din Uniunea Europeana se numără şi standardizarea activităţii de lacuri şi vopsele, în special a legislaţiei acestei pieţe. Se vor impune astfel anumite schimbări şi pe piaţa noastră. Acest lucru nu poate decât să bucure producătorii naţionali având in vedere obiectivele de dezvoltare pentru anii următori. Printre ameninţările cărora vor trebui să le facă faţă găsim: scăderea nivelului de trai care are cel mai mare impact asupra unui producător de lacuri si vopsele şi se traduce în cantitatea de vopsea folosită de populaţie într-un an (în Romania aproximativ 3 kg. per locuitor în comparaţie cu 9 kg per locuitor în ţări ca Polonia şi Ungaria). Pe de altă parte importurile destul de mari şi competiţia sunt următorii factori pe lista ameninţărilor cu care se confruntă un producător de lacuri şi vopsele. Segmentarea pieţei (a produsului generic) Organizaţiile care operează pe pieţele bunurilor de consum şi bunurilor comerciale nu se pot adresa tuturor cumpărătorilor de pe aceste pieţe sau, cel puţin nu la toţi cumpărătorii în acelaşi mod. Cumpărătorii sunt foarte numeroşi, foarte risipiţi şi foarte variaţi în ceea ce priveşte nevoile pe care le au şi tehnicile la care recurg atunci când achiziţionează un produs. Firmele diferă semnificativ în funcţie de capacitatea de a servi diferite segmente de piaţă. Decât să încerce să concureze pe o piaţă întreagă, uneori împotriva unor concurenţi mai autentici, fiecare firmă trebuie să identifice partea de piaţă pe care o poate servi cel mai bine. Segmentarea este astfel un compromis între presupunerea greşită conform căreia toţi oamenii sunt identici şi cea neeconomică potrivit căreia pentru fiecare persoană este nevoie de un efort special de marketing. Deoarece cumpărătorii au nevoi şi dorinţe unice, fiecare cumpărător reprezintă în mod potenţial o piaţă separată. În mod ideal, un ofertant ar putea să elaboreze un program de marketing pentru fiecare cumpărător. Segmentarea pieţii se face în funcţiile de criteriile: sociodemografice, psihografice, geografice, economice şi comportamentale. Conform statisticilor, locuitorii din zona urbanǎ sunt consumatorii preponderenţi de vopsele. Categoria socioprofesionalǎ cǎreia se adreseazǎ în principal produsul este comercianţi. Cel mai mare procent de nonconsumatori se află în rândul respondenţilor cu vârsta între 15 – 25 de ani, iar cel mai mic în categoria peste 35 de ani . În concluzie, segmentul de consumatori cu cel mai mare potenţial pentru piaţa vopselelor este cel al cadrelor productive foarte active, cu o sensibilitate deosebitǎ la produsele originale şi de marcǎ (antreprenorii) cu vârsta peste 35 de ani din mediul urban. Frecvenţa de utilizare a vopselelor este prezentată în următorul tabel:    Sectorul industrial este acoperit de următoarele divizii: 1.      Divizia răşini 2.      Divizia produse pentru lemn 3.      Divizia vopsele industriale şi marine 4.      Divizia vopsele pulberi a) sisteme de acoperire în solvenţi organici, pe bază de răşini alchidice, destinate protecţiei şi decorării suprafeţelor din metal, lemn, zidărie, sticla, în lucrările de construcţii : locuinţe, clădiri publice, confecţii metalice, drumuri şi poduri. Sistemul este format din : chit + grund + vopsea + email, produsele reprezentative ale acestei grupe fiind IDEAL şi EMALUX; b) sisteme de acoperire pentru zidărie (zugrăveli), constituite din grund pentru zidărie (amorsa), vopsele lavabile pentru interior, exterior sau pentru faţade şi tencuieli decorative lavabile de interior si exterior, în varianta albă sau nuanţată. Reprezentative pentru această grupă sunt produsele AQUALUX, ECOPLAST şi PITURA. S-a demonstrat deja că viitorul vopsitoriilor moderne se bazează pe folosirea vopselelor pe bază de apa. De doi ani majoritatea ţărilor europene au adoptat vopselele pe baza de apă. Conform datelor prezentate la conferinţele internaţionale , furnizate de Institute Oficiale Internaţionale de Cercetare, piaţa acestor vopsele creşte din ce în ce mai mult în Europa, unde legislaţia mediului este tot mai restrictivă. Astfel, procentele de vânzări sunt în creştere, Marea Britanie ocupând primul loc, cu 23%, urmată de Spania, Germania, Italia şi Franţa. După aceleaşi estimări, dacă în zilele noastre media de utilizare a vopselelor pe baza de apă este de 15%, în următorii 10 ani ea se va ridica la peste 90%. Datorita noilor legi de reducere a cantităţii de solvent emanate în atmosferă, vopselele pe bază de apă au ajuns în ultimele luni la 140 de mii de litri vânduţi şi sunt folosite în peste o mie de vopsitorii. Aceste vopsele reprezintă un sistem compus din 63 de baze, care sunt uşor de amestecat şi la care nu este nevoie să fie adăugaţi aditivi, catalizatori, solvenţi etc., pentru prepararea ei fiind suficientă apa de la robinet. Ea este o formula foarte concentrata şi nu se sedimentează, având o putere de acoperire foarte mare. Faţă de solvenţi, are o putere de acoperire ce reduce cu 40% consumul de material. Vopseaua poate fi folosita atât pentru un retuş mic, cât şi pentru o vopsire totala. Deşi aceste vopsele pe care Guido Cecere le numeşte "tehnologii prietene" sunt cele mai promovate pe piaţă, există o preocupare tot mai evidentă a consumatorilor spre tot ceea ce apare nou şi inovator în acest domeniu. Prin aplicarea materialelor de vopsire se formeaza pe suprafata obiectelor protejate pelicule subtiri aderente care au un dublu rol :acela de protectie si acela de a crea un aspect placut . Operatia de vopsire avand und grad inalt de periculozitate datorita compozitiei materialelor de vopsire am prezentat in finalul proiectului cele mai importante norme de tehnica securitatii muncii care trebuie respectate in atelierele de vopsitorie MATERIALE DE VOPSIRE Cap I Def --> Materialele de vopsire constituie totalitatea materialelor care se aplica prin diverse procedee pe suprafete diferite in vederea protejarii acestora de efectele distructive provocate de agenti atmosferici (actiunea luminii, umiditate , agentii chimici ,etc.) Prin aplicarea materialelor de vopsire , se formeaza uprafata obiectelor protejate pelicule subtiri care au dublu rol : acela de protectie de a crea un aspect placut In compozitia materialelor de vopsire , intra de obicei un component lichid numit liant si un component solid numit pigment , si materiale de umplutura. Materialele de vopsire se clasifica prin mai multe criterii : -substanta peliculogena de baza -ordinea de aplicare pe suprafete -modul de aplicare 1Componentele materialelor de vopsire Pincipalele materii prime care intra in componenta materialelor de vopsire (lacuri si vopsele ) sunt: -lianti (uleiurile , rasinile ,sicative ) -pigmenti -materialele de umplutura -dizolvanti -plastifianti Uleiurile La fabricarea lacurilor si vopselelor se utilizeaza uleiuri vegetale sicative sau semisicative.In mod obisnuit nu se folosesc ca atare dupa o precurare prealabila , deci ca semifabricatie (uleiurile sicative sau fierte , polimerizate sau oxidate , etc . ) Sicativi Sunt substante care adaugate uleiurilor sicative sau semisicative scurteaza timpul de uscare , micsorand timpul de formare ã filmului . Rasinile Sunt substante organice naturale sau sintetice.Rasinile naturale provin din secretiile unor animale sau plante . Pigmentii Sunt substante colorate insolubile .Cu lianti si dizolvanti ei formeaza dispersii a caror finete depinde de gradul de macinare a pigmentului .Dupa natura si provenienta lor pot fi : -pigmenti anorganici naturali -pigmenti anorganici artificiali -pigmenti metalici -pigmenti organici naturali sau sintetici Acestia dau culoarea materialului de vopsire . Materialele de umplutura Pot fi : -dupa originea lor -naturale sau artificiale Materialele de umplutura sunt substante solide , inactive si se folosesc sub forma de pulberi fine . Dizolvanti Sunt lichide de natura organica de obicei foarte volatile .Ele dizolva substanta peliculogena , liantul , apoi dupa aplicarea lui pe o suprafata oarecare ã produsului de vopsire se evapora folosind la formarea peliculei protectoare Plastifianti Sunt produse organice nevolatile care dizolva sau gelifica substantele peliculogene.Plastifiantii spre deosebire de dizolvanti raman in pelicula dupa formarea acesteia (flexibilitate , maleabilitate ). PRODUSE AUXILIARE CARE INTRA IN COMPOZITIA MATERIALELOR DE VOPSIRE Def (Produsele auxiliare au rolul de a influenta unele deficiente specifice materiilor prime utilizate si de a impiedica unele procese nefavorabile. Dupa functiile pe care le indeplinesc in obtinerea materialelor de vopsire si in aplicarea lor , materialele auxiliare se clasifica in mai multe grupe : a) agenti stabilizatori au rolul de a impiedica fenomenele de sedimentare , de decatare a pigmentilor b) agenti de dispersie sunt substante care au rolul de a usura desfacerea compusilor solizi care se afla in suspensie in vopsea Agentii de dispersie buni sunt uleiurile : -uleiul polimerizat -uleiul de in sulfonat -uleiul de ricin etc. c)agenti de umectare sunt substante care contribuie la buna umezire a unui corp solid , fin divizat , aflat intr-un lichid . d) agenti antispumanti la fabricarea lacurilor si vopselelor precum si in timpul aplicarii acestora pe diferite suprafete exista tendinta de a se forma spuma , fie din cauza procesului de fabricatie , fie din cauza folosirii diferitelor utilaje la aplicarea lacurilor si vopselelor sau din cauza presiunii de pulverizare a temperaturii etc. e) agenti antioxidanti se utilizeaza pentru a impiedica formarea de pelicule groase solide pe suprafata lacurilor si vopselelor in timpul depozitarii , chiar si la ambalajele inchise. f)agenti de matisare sunt cazuri in care se ceare ca pelicula de lac sau de vopsea sa nu fie lucioasa dupa uscare .Aceasta se poate realiza fie actionandu-se asupra cantitatii si formei pigmentului din vopsea , fie prin adaugare de mici cantitati din unele substante ca : ceruri naturale sau sintetice , sapunuri metalice , etc. g)agenti impotriva scurgerii actioneaza prin intarzierea oxidarii liantului sau prin intarzierea evaporarii dizolvantului 2.Principalele produse de vopsire lacurile sunt solutii de derivati celulozici , rasini naturale sau sintetice in dizolvanti organici cu sau fara adaos de uleiuri vegetale emailurile sunt lacuri in care s-au introdus pigmenti metalici organici sau anorganici grindurile sunt dispersii de pigmenti si materiale de umplutura in lacuri sau uleiuri Lacuri -   Nitrolacuri mate Nitrolacuri semilucioase Nitrolacuri lucioase e de acoperire cu proprietăţi anticorozive folosite ca prim strat în sisteme de vopsire, asigurând aderenţa între suprafaţa metalică şi următorul strat din sistemul de vopsire. (grunduri metal lemn, grundziv - grund anticoroziv pe bază de răşini alchidice, grund pentru binale, grundziv-grund anticoroziv pe bază de răşini alchido-melaminice, grund anticoroziv alchido-acrilic seria 5620, grund epoxidic bicomponent, grund clorcauciuc). Vopselele sunt produse de acoperire utilizate ca strat intermediar sau final în sistemele de vopsire, formând pelicule protectoare şi decorative lucioase, aderente şi foarte rezistente în timp (pe bază de uleiuri vegetale, alchidice klass, epoxidice, vopsea intermediară epoxidică, clorcauciuc, pentru marcaj rutier vopsea de marcaj rutier). Diluanţii sunt produse utilizate pentru diluarea produselor peliculogene până la obţinerea vâscozităţii corespunzătoare în funcţie de metoda de aplicare (diluant pentru produse pe bază de răşini alchido-melaminice, diluant pentru produse pe bază de răşini alchido-acrilice, diluant pentru produse pe bază de răşini epoxidice, diluant general pentru produse epoxidice, diluant pentru grunduri epoxidice, diluant pentru produse pe bază de clorcauciuc, diluant pentru produse pe bază de clorcauciuc, diluant pentru vopsea de marcaj dilurom). Emailurile se utilizează ca strat intermediar sau final, pentru protejarea sau / şi decorarea suprafeţelor.          se aplică pe suprafeţe din metal, lemn, beton, zidărie, situate la interior sau la exterior          peliculele sunt semilucioase, aderente şi rezistente          uscare la aer (temperatura de 20±2°C)          la atingere - 5 ore de la aplicare          finală - 24 ore de la aplicare          aplicare: cu pensula, trafalet, prin pulverizare          randament de aplicare: 8÷11 m²/kg şi strat, în funcţie de metoda de aplicare şi suport. Cerinţe privind ambalarea Grundurile, vopselele, lacurile şi diluanţii sunt ambalaţi în cantităţi variabile, începând de 0.7l până la 200kg. Emailurile pornesc de la cantitatea de 1l. Accesorii pentru zugravit -   Aplicator colturi Bidinele Galeti Grilaje sarma pt. Role Manusi protectie Masti anti praf Minere pentu role Pensule late Pensule liniare Pensule radiator Perie var Perie zugrav Role zugrav cu maner Seturi vopsit poliuretan Seturi zugrav Seturi zugrav Spacluri Tavite pentru role Trafaleti cu grata Un subiect interesant de abordat este colorarea, pentru ca aceasta este prima etapa în finisare si de modul cum este realizata depinde calitatea finala a mobilierului. Înainte de colorare, suportul lemnos trebuie foarte bine pregatit întelegând prin aceasta slefuirea. În cazul lemnului mai dur, de tipul fagului, al stejarului sau frasinului, slefuirea se face mai usor, în final lemnul ramânând foarte placut si neted la atingere. În cazul lemnului mai moale (rasinoase, plop, tei) slefuirea se face mai greu datorita faptului ca lemnul se scamoseaza si devine mai dificil de slefuit. Slefuirea se realizeaza succesiv, cu hârtie abraziva de diverse granulatii: 80, 100, 120, 150, 180, cu umectare sau fara. Pentru lemnul dur este suficient daca ne oprim la 120. În cazul lemnului moale, ultima slefuire trebuie facuta cu 150, chiar cu 180. Din dorinta de a obtine un suport cât mai neted, exista tendinta de a face slefuirea lemnului în alb (nefinisat) cu hârtie mai fina (220, 280). Acest lucru nu trebuie facut deoarece praful fin de lemn închide porii sau patrunde în zona mai moale de lemn timpuriu blocând absorbtia ulterioara a baitului (solutiei de colorare) si ducând la aparitia petelor deschise la culoare. O alta greseala este folosirea îndelungata a hârtiei abrazive pe masina de slefuit, acest lucru nu duce la o economie ci la defecte de finisare concretizate prin colorare neuniforma a suportului. Folosirea hârtiei abrazive uzate face ca aceasta sa se încarce excesiv cu praf de lemn (sa se colmateze) si sa-si reduca proprietatile abrazive. Astfel, de la o hârtie cu granulatia 120 putem ajunge la 220 sau 280. Credem ca am reusit sa va convingem ca unul dintre cele mai importante lucruri pentru a obtine un mobilier foarte bun calitativ este slefuirea. Este foarte usor sa dam vina pe produsul de finisare, dar acest lucru nu rezolva problema. Produsele de finisare pot fi înlocuite, dar defectele vor ramâne. Noi spunem întotdeauna ca produsele noastre sunt foarte bune dar nu fac minuni. Nici alte produse nu vor face miniunea de a transforma o mobila prost slefuita într-una bine finisata. Finisarea, daca este bine facuta, poate face sa se vânda foarte bine un produs dintr-un lemn mai slab calitativ. Acest lucru trebuie avut în vedere înca de la început, acest început, mai ales la mobilierul colorat, este slefuirea în alb. Înainte de colorare trebuie sa stim daca suportul lemnos se va utiliza în interior sau la exterior. Acest lucru este foarte important, deoarece nu este indicat sa fie utilizati colorantii pentru interior la aplicarea pe produse ce se folosesc la exterior. Acestia, în 2-3 luni de expunere la soare, vor disparea transformandu-se în gri, din cauza slabei rezistente la razele solare. Colorantii pentru exterior sunt foarte rezistenti la lumina directa (adica la actiunea radiatiilor UV). Pentru colorarea mobilierului de interior, se poate folosi seria de concentrate universale de culoare HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse6color03.htm" T 200/xx , care cuprinde 10 culori de baza. Acestea sunt diluabile atât cu apa, cât si cu diluant nitrocelulozic sau acetona, putândt fi diluate chiar si de 20 de ori, uneori chiar mai mult, în functie de culoarea dorita) si sunt perfect compatibile, putându-se amesteca între ele în orice proportie. Deoarece acestea se pot dilua cu apa sau cu un solvent este bine sa mentionam si avantajele si dezavantajele aplicarii acestor solutii de colorare. Deoarece acestea se pot dilua cu apa sau cu un solvent este bine sa mentionam si avantajele si dezavantajele aplicarii acestor solutii de colorare. Prin diluarea cu apa se face economie de solvent, iar colorarea va fi mai intensa si va scoate în evidenta desenul lemnului. Dezavantajele sunt: uscarea mai lenta (minim 8 ore) si ridicarea fibrei lemnului, care face mai dificila slefuirea dupa primul strat de grund. Diluând cu diluant, uscarea va fi mai rapida (15-30 minute) si culoarea obtinuta mai uniforma. Acest lucru poate avea dezavantajul ca se estompeaza putin desenul lemnului, iar culorile sunt mai terne. Pentru obtinerea culorilor mai tari, ICLA va poate oferi seria de extraconcentrate T300/xx, cu aceleasi culori ca si seria HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse6color03.htm" T 200/xx . În cazul în care se doreste realizarea unei colorari uniformizante datorita prezentei unor defecte ale suportului lemnos (diferente de culoare în cadrul covorului de masiv, patari, etc.) colorarea se poate face cu seria TI 40xx. Aceasta serie este diluabila numai cu solventi si datotita unei cantitati de rasina continuta reduce absorbtia colorantului. Ramânând mai mult la suprafata acesta nu mai scoate în evidenta desenul lemnului ci îl uniformizeaza. Când se doreste obtinerea unui anumit tip de mobilier, cu un efect ce nu poate fi realizat cu seriile de concentrate, ICLA ofera baituri gata de utilizare. De exemplu, pentru a obtine efectul “arte povera”, se pot folosi baiturile HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse7spec01.htm" T9V 9373 (nuc închis) sau HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse7spec01.htm" T9V 9616 (nuc deschis). Pentru efectul “rustic” se poate utiliza seria HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse5hidro03.htm" LW 3xx , care, datorita pigmentilor rezistenti la lumina directa, este indicata si pentru colorarea mobilierului de exterior. Efectul “pozitiv” este dat de seria HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse6color03.htm" TPN …, disponibila în 7 culori de baza, care se aplica în special pe lemnul de rasinoase. Acesta are zone de lemn timpuriu mai deschise la culoare si mai afânate si zone de lemn târziu, mai închise la culoare si mai dure. În momentul în care se face colorarea obisnuita, absorbtia este mai mare în zonele de lemn timpuriu, acesta devenind mai închis la culoare, iar cele de lemn târziu ramânând mai deschise. Se creeaza astfel un “negativ” al desenului initial. Pentru a pastra acelasi desen – colorarea “pozitiva” – este necesar sa folosim baituri speciale, cu continut de rasina care împiedica absorbtia în profunzime si coloreaza numai superficial. Pentru realizarea efectului de “antichizare” se folosesc patine de diferite culori, pe care ICLA le pune la dispozitia dvs. În momentul în care face colorarea lemnului expus la lumina directa (pentru exterior) ca de exemplu: mobilier de gradina, ferestre, usi, casute din lemn, grinzi, etc., colorantul utilizat trebuie sa fie rezistent la radiatiile UV. Pentru astfel de utilizari exista seria de impregnanti LW 3…, disponibila în 10 culori, care pe lânga colorare, ofera si protectie lemnului împotriva atacului carilor, a mucegaiului albastru si ciupercilor. De asemenea, tot pentru mobilierul de exterior, exista seria de concentrate de culoare HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse6color04.htm" TWP 500/xx cu ajutorul carora se pot ob Aplicarea se poate face în diverse moduri: cu buretele, cu carpa, prin pulverizare, prin imersie, etc. Aceste produse se comercializeaza gata de utilizare, dar pot fi diluate cu apa pana la obtinerea unei intensitati dorite a culorii. Pentru lemnul cu continut mare de tanin, cum este de exemplu salcamul, se utilizeaza un izolant. Taninurile sunt agresive si pot altera culoarea sau pot deteriora pelicula de lac. Pentru a combate aceasta, lemnul se izoleaza de restul finisajului aplicand un prim strat de izolant în acelasi mod ca la impregnanti. Dupa tratarea si colorarea lemnului se aplica lacul transparent. Ca si în cazul finisajului opac, tehnologia este foarte simpla. tine nuantele dorite. Dupa cum se stie finisarea lemnului în industria mobilei se face cu baituri, lacuri si vopsele, care în mare parte sunt pe baza de rasini solubile în solventi organici. In timpul aplicarii acestor materiale, cât si al uscarii lor, se degaja în mediul ambiant o cantitate însemnata de noxe. Una din cerintele aderarii la UE este reducerea emisiei de compusi organici volatili cu 70%. Acest lucru poate fi realizat în diverse moduri: - achizitionarea de linii de fabricatie performante, unde utilajele sunt capsulate astfel încât emisia sa fie foarte redusa; - utilizarea pentru uscarea mobilierului a echipamentelor moderne, dotate cu filtre ce reduc considerabil emisia de noxe în amosfera, sau a unor utilaje ce reduc timpul de uscare la secunde (uscare în UV): - trecerea treptata de la utilizarea produselor pe baza de solventi la cele hidrodiluabile. Metoda cea mai putin costisitoare este cea care presupune trecerea la materiale diluabile cu apa., atât pentru interior cât si pentru utilizarea la exterior (rezistente la actiunea razelor UV). Cum procesul tehnologic presupune colorarea, apoi grunduirea si lacuirea mobilierului, vom începe cu propuneri privind colorarea lemnului. o serie de cocentrate de culoare hidrodiluabile, care au avantajul ca sunt rezistente si la lumina directa (rezistente la actiunea razelor UV), contine pigmenti solubilizati într-o cantitate redusa de solventi organici. Pentru obtinerea baiturilor, aceste concentrate se pot dilua atât cu solventi organici cât si cu apa. Apeland la varianta dilutiei cu apa vom obtine pe lânga o economie însemnata si o evidentiere mai pronuntata a desenului lemnului. Dezavantajul, în acest caz, este cresterea timpului de uscare, care ulterior poate fi îndepartat prin achizitionarea de tunele de uscare., astfel încât, prin amestecarea lor, se poate obtine orice culoare. Un alt mod de colorare cu produse ecologice este utilizarea seriei de impregnanti (ferestre, usi, mobilier de gradina, casute) deoarece contine substante insectofungicide (împotriva carilor, a mucegaiului albastru, ciupercilor,etc) iar coloranti sunt rezistenti la actiunea razelor UV. Seria poate fi folosita si la interior, rezultând o colorare rustica foarte apreciata de amatorii de mobilier antichizat. Dupa colorare, mobilierul, atât cel de interior cât si cel de exterior, se grunduieste si apoi se lacuieste. Fiinisajul ecologic pentru mobilierul de interior contine grundul hidrodiluabil care se aplica în unul sau doua straturi, în functie de tipul finisajului (cu pori închisi sau semiînchisi). Timpul de uscare între straturi este de min 3 ore, dupa care se slefuieste si se aplica stratul doi. Dupa grunduire se aplia, Timpul de uscare este de 3 ore, dar se recomanda ca montarea si ambalarea sa se faca dupa 24 ore.. Acesta poate fi aplicat în 3-4 straturi, cu uscare si slefuire între ele. Toate aceste produse folosesc pentru dilutie apa, astfel înât prin uscare nu elimina compusi organici volatili în atmosfera. Acesta este un lac hodrodiluabil tixotropic, fapt pentru care poate fi folosit si pentru aplicari pe verticala. Se dilueaza în proportie de 10 cu apa. Se recomanda utilizarea pentru aplicare a pompelor recomandate de specialisti pentru acest tip de materiale, sau pistoale cu cana cu duza de 2,5-3 mm. In cazul în care se utilizeaza duze mai mici sau pompe neadecvate, materialul trebuie diluat mai mult ceea ce duce la pierderea tixotropiei si la o ridicarea mai pronuntata a fibrei lemnului In cazul în care se respecta indicatiile anterioare sunt suficiente doua straturi de lac (cu un gramaj de 200-250 g/mp), cu slefuire între ele, dupa un timp de uscare de 4-6 ore. In cazul în care se finiseaza lemn taninos, precum salcâmul, meranti, mahon, etc, se recomanda izolarea lemnului astfel încât taninul din lemn sa nu atace în timp lacul, deteriorând pelicula., tot un material hidrodiluabil. Acest material este recomandat si în cazul în care se doreste o finisare rustica, fara pelicula. In acest caz lemnul pare nelacuit dar el este totusi protejat împotrva absorbtiei de umiditat din atmosfera. Cu toate aceste materiale prezentate mai sus se pot realiza finisaje transparente colorate care pâna în prezent se realizau cu produse pe baza de solventi, fara ca aspectul sa fie modificat.. Folosind aceste materiale putem reproduce orice finisaj realizat pâna în prezent cu alte tipuri de produse. Finisarea antichizata nu necesita materiale de finisare dintre cele mai moderne, în schimb manopera este dintre cele mai migaloase, uneori, fiind foarte complexa. O metoda foarte simpla de “îmbatrânire” a mobilei este patinarea. Patina este un material de colorare folosit, în general, într-o culoare mai închisa decat suprafata finisata. Aplicata pe suprafata grunduita, pe partile profilate ale mobilei, se creaza efectul care imita aspectul mobilei vechi. Pentru ca finisarea sa aiba un efect cât mai reusit, pistolul cu care se aplica patina tebuie sa fie de mici dimensiuni (exista pistoale speciale pentru patina) pentru a nu se aplica o cantitate mare, iar jeturile de patina sa poata ajunge în colturile cele mai ascunse. În functie de natura patinei, ea poate fi aplicata cu pistolul sau cu cârpa. Diluantul patinei nu trebuie sa reactioneze cu diluantul grundului pentru ca excesul de patina se îndeparteaza dupa uscare. Îndepartarea se poate face prin slefuire sau prin stergere, în cazul patinelor uleioase. Patina comercializata este pe baza de alcooli, se aplica cu pistolul si se slefuieste cu lâna de otel dupa uscare (max. 30 min.). Are culoarea nuc inchis si un aspect foarte natural. Un alt finisaj simplu cu aspect vechi este cel pe baza de ulei. Acesta se aplica, în special, pe lemnul de rasinos. Este recomandat pentru pardoseli, în încaperile pentru care dorim un aspect rustic. Acest finisaj este rezistent si la exterior putând fi folosit la finisarea rustica a mobilierului de gradina. Uleiul pe care îl recomanda pentru acest tip de finisare. Tot în aceasta clasa, a uleiului este si finisajul cerat. În functie de cât de mat sau lucios se doreste finisajul, ceara se lustruieste mai mult sau mai putin. Dezavantajul acestui tip de finisaj este ca protejeaza lemnul foarte putin, iar daca este folosit si în interiorul mobilei (dulapuri, comode) poate pata materialele depozitate pe aceasta. Pentru a elimina aceste inconveniente firma producatoare de lacuri si vopsele din Italia ale carei produse sunt comercializate de ICLA a produs o ceara acrilica pe baza de apa care se aplica cu pistolul. Având un aspect mat, aceasta nu se lustruieste. Ceara este incolora si poate fi nuantata în functie de culoarea dorita adaugând 5% din unul din concentratele de culoare din seria HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse6color05.htm" TPN , serie utilizata si pentru colorarea pozitiva a lemnului de rasinoase. Un alt tip de finisaj vechi foarte des întâlnit, mai ales în occident, este asa-numitul finisaj “arta saraca” sau “arte povera”. Mobila este facuta, în general, din lemn de plop, dar se poate utiliza si teiul fiind mult mai usor de prelucrat decât plopul. care cuprinde: - bait - grund - lac nitrocelulozic. Baitul da efectul propriu-zis al finisajului. Acesta este, de fapt, un bait-patina, care coloreaza si antichizeaza în acelasi timp. Aplicarea se face cu pistolul, uniform, in exces, se lasa 2-3 minute, dupa care se sterge cu cârpa. Folosind aceasta metoda se scoate în evidenta desenul lemnului, iar partile profilate ramân usor patinate. Principala conditie pentru ca un astfel de finisaj sa fie uniform, fara pete, este slefuirea suportului lemnos. Lemnul de plop este un lemn slab calitativ, moale, care trebuie slefuit cu foarte mare grija. Baitul are indicativul HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse7spec01.htm" T9V 9373 pentru culoarea nuc închis si HYPERLINK "http://www.icla.ro/produse7spec01.htm" T9V 9616 pentru nuc rosu. Dupa baituire, se lasa la uscare, dupa care se finiseaza cu un strat de grund nitro si unul de lac nitro cu opacitatea dorita. Lipsa lemnului, disparitia lui treptata, noile miscari ecologiste au dus la aparitia unor materiale compozite care-l pot înlocui, cum ar fi de exemplu PAL si MDF (PAF în denumire româneasca). Aceste materiale prezinta avantajul stabilitatii în timp si a usurintei prelucrarii. Într-o prima etapa, PAL-ul furniruit si cel melaminat sau caserat au fost cel mai des utilizate. PAL-ul melaminat a fost si este în continuare foarte mult utilizat pentru mobilierul de birou, bucatarie si chiar mobilier clasic: camere tineret, dormitoare, biblioteci, etc. În ultima vreme PAL-ul este din ce în ce mai mult înlocuit cu MDF-ul, un material care se prelucreaza mecanic foarte usor, putându-se crea modele foarte variate de mobilier. În acest fel se realizeaza aproape toate tipurile de mobilier: bucatarie, baie, dormitor, camera de tineret, mic mobilier, mobilier pentru copii, etc. Rezistenta ridicatã la patari, zgâriere, actiunea surselor fierbinti, umede sau uscate recomanda produsele poliuretanice pentru obtinerera unui mobilier de calitate Sistemele de finisare poliuretanice (PU) pigmentate se realizeaza cu materiale albe sau colorate, mate sau lucioase. MDF-ul (suportul lemnos) se pregateste inainte de finisare, adica se slefuieste in zonele frezate si se despafuieste. Pe suprafata astfel pregatita se aplica grund alb catalizat în proportie de 50% cu C 95, care are proprietatea de a se prinde foarte bine de suport si de a creea pelicula consistenta. Pentru realizarea planeitatii dorite si pentru o buna acoperire sunt necesare doua straturi de grund, recomandabil cu slefuire pentru fiecare strat (se poate face si o singura slefuire daca cele doua straturi se aplica “ud pe ud”). Pentru pregatirea materialului si pentru date privind aplicarea trebuie consultate întotdeauna fisele tehnice si tehnologia, puse la dispozitia clientului. Aceasta etapa a finisarii este identica si pentru cazul în care doreste obtinerea mobilierului mat si pentru cel in care se prefera cel lucios. Acelasi lucru este valabil si pentru cei care trebuie sa aleaga intre a face mobila alba sau colorata. Dupa realizarea peliculei de grund se aplica emailul, care diferentiaza tipurile de mobilier. În esenta, aplicarea ultimului strat este aceeasi. Difera numai tipul de material folosit. Pentru finisare mata este suficient sa fie folosit emailul alb catalizat 50% cu C 51, iar pentru finisare lucioasa se va folosi catalizat 50% cu C38/S catalizat 100% cu C 99. În cazul in care se doreste o finisare colorata se poate alege una din cele doua variante de lucru: 1.obtinerea de culori pastelate prin adaugarea unu procent de 3-5% de paste colorate, in emailul alb mat sau lucios gata de utilizare; 2.obtinerea de culori tari, intense prin amestecarea pastelor colorate cu o baza incolora (pentru mat si pentru lucios) in proportie de 65 parti transparent : 35 parti pasta colorata. Emailul colorat se catalizeaza 50% cu intaritorul necesar, se dilueaza si se aplica. Toate emailurile prezentate se aplica cu pistolul, in cruce, peste grundul uscat si slefuit, obtinandu-se mobilierul dorit. Pentru a putea spune cu adevarat ca finisarea este treminata, dupa aplicare trebuie tinut cont de timpul necesar pentru uscare. Pentru o finisare cat mai buna a lemnului. Un lucru observat în multe fabrici este neglijarea anumitor operatii sau materiale, considerându-se neimportante. Aceste neglijente, chiar si cele mici, ajung în final sa se regaseasca în consumuri marite de timp, manopera sau materiale. În acest mod se ajunge la concluzia ca pentru finisaj se cheltuie mult. Chiar daca aceste lucruri au mai fost mentionate si în alte articole, le vom grupa, de data aceasta, ca într-un mic îndrumar. O sa începem cu începutul finisajului si anume, slefuirea în alb. În momentul în care o piesa de mobilier sau un element ajunge la slefuire, trebuie controlate pentru a descoperi eventualele defecte de fabricatie, lovituri, gauri, nepotriviri de elemente, etc. Controlul facându-se în acesta etapa se va reduce timpul necesar refacerii întregului finisaj, în cazul în care aceste defecte ar fi descoperite la controlul final. Dupa control si repararea defectelor se face slefuirea. Hârtia de slefuit se schimba când se încarca cu praf de lemn. Consecinta acestui fapt este schimbarea granulatiei, devenind mult mai fina si în loc sa slefuiasca, ea netezeste, rezultând asa-numitele oglinzi. In aceste locuri, la colorare va aparea o pata deschisa la culoare, care va trebui reaparata consumând material de finisare. Urmatoarea etapa este colorarea suportului lemnos. Aceasta operatie poate fi facuta în diverse moduri, dar este bine sa se urmeze recomandarile producatorilor. Pentru colorarea speciilor moi, de tipul plopului, se recomanda baituri speciale, care absorb uniform. Folosind un alt tip de bait, fara adaos de rasini si uniformizanti, colorarea va fi neuniforma, recomandat pentru colorarea plopului. Pot fi utilizate si pentru colorarea altor specii cum ar fi: tei, pin, brad, etc. Astfel, folosind un bait special, se va obtine, pe lânga suprafata colorata uniform si o încarcare a suportului datorita continutului de rasina al baitului. Datorita acestui fapt se va reduce consumul de grund. Acelasi rezultat se poate obtine si folosind pentru dilutia concentratelor. Vehicolele sunt amestecuri de rasini si solventi cu care se dilueaza concentratele de culoare pentru obtinerea unor anumite efecte. Pentru costuri reduse, dilutia concentratelor de culoare se poate face cu apa, dar acesta poate duce la colorare neuniforma si ridicarea fibrei lemnului. Dupa primul strat de grund fibra se va încarca facând slefuirea mult mai dificila. Astfel, va creste consumul de hartie de slefuit, dar si de grund pentru ca absorbtia acestuia în lemn va fi mai mare. Folosind pentru dilutia baiturilor vehicolul de uniformizare pe baza de apa V33W, colorarea va fi uniforma, iar fibra lemnului se va ridica foarte putin. Probleme la slefuit nu vor mai fi, iar consumul de grund va fi redus datorita rasinii din vehicol absorbita de lemn. Se pot utiliza si alte vehicole, în functie de efectul dorit. De exemplu, pentru marcarea porilor se poate folosi vehicolul V3R la diluarea baiturilor pe baza de solvent. Indiferent de vehicolul folosit si de efectul obtinut, acesta va duce la reducerea consumului de grund datorita continutului de rasina. Grunduirea este o alta etapa importanta în obtinerea unui finisaj de calitate. Grundul este formulat sa aiba calitati de acoperire si slefuire. Un grund bun este un material cu corp solid mare si cu bune proprietati de slefuire. Încarcarea peliculei (grosimea) este indicat sa se obtina din grund, de obicei prin aplicarea a unul, doua, cel mult trei straturi. Mai simplu, mai economic si mai rapid este ca grosimea de pelicula sa fie obtinuta dintr-un singur strat de grund cu corp solid ridicat. Lacul nu este formulat sa încarce pelicula (sa faca grosime) ci sa aiba întindere buna, aspect placut, elasticitate, rezistenta la abraziune, proprietati care îl recomanda ca strat final, de suprafata. Nu trebuie folosit lacul în locul grundului, deoarece slefuirea va fi mult mai greoaie – se va consuma mai multa hârtie abraziva, va dura mai mult, se pot strica muchiile suprafetelor – lacul nu are corp solid mare comparativ cu grundul si la slefuirea muchiilor se poate îndeparta si baitul ajung^and la culoarea initiala a lemnului, defect ce trebuie retusat. Atunci când se doreste sa se obtina un finisaj plin, “cu pori închisi” se recomanda ca încarcarea peliculei sa se faca cu unul, doua, maxim trei straturi de grund cu corp solid mare. O alta caracteristica importanta este tixotropia. Veti alege materiale tixotropice (grunduri, lacuri) pentru a evita scurgerile de material care s-ar forma în cazul utilizarii unui produs obisnuit, atunci când finisarea se face pe verticala. Un alt produs, aparent fara prea multa importanta, are efecte mari asupra obtinerii unui finisaj de calitate, este diluantul. Cantitatea si felul diluantului folosit depind de temperatura si vreme. La temperaturi mai mici se utilizeaza un diluant mai volatil, iar vara la temperaturi mai mari trebuie folosit diluant lent sau retardant. Uscarea prea rapida a grundului si mai ales a lacului determina aparitia unor bule prinse în pelicula. De asemenea, la produsele nitrocelulozice poate aparea fenomenul de albire a peliculei, toamna sau primavara cand vremea este umeda, fenomen ce poate fi evitat daca se foloseste un diluant corespunzator. Problemele care pot aparea în procesul de finisare a lemnului pot fi cauzate si de conditiile atmosferice. Astfel, în timpul iernii, temperaturile scazute, iar vara, umiditatea si temperaturile ridicate pot creea probleme la finisare. Rezolvarea problemelor cu care s-au confruntat specialistii în timpul acestor anotimpuri au dus la acumularea unei experiente, care sta la baza informatiilor ce urmeaza. Desi a trecut, începem totusi cu iarna, pentru ca problemele aduse de ea sunt înca proaspete în mintea noastra. O prima problema pe care vrem sa o abordam, este uscarea lemnului masiv. Deoarece uscarea naturala a cherestelei este un procedeu îndelungat, se recurge foarte des la uscarea în uscatoare, urmand diagrame de uscare foarte exact calculate de catre specialisti. Uneori iarna, la temperaturi foarte scazute, unele uscatoare mai vechi,a caror închidere nu este tocmai etansa, ajung mai greu la temperatura de regim, ceea ce face ca uscarea sa nu decurga în cele mai bune conditii. Scos din uscator dupa timpul considerat necesar, lemnul nu va avea umiditatea necesara, iar în timp va crapa. Umiditatea lemnului dupa uscare trebuie sa fie cuprinsa în intervalul 8-12%. Acest procent trebuie verificat atît la suprafata cît si în interiorul lemnului. Daca uscarea este fortata prin ridicarea temperaturii (pentru a reduce timpul de sedere în uscator) cheresteaua va ajunge la umiditatea optima la suprafata, dar nu si în interior, unde va fi mai mare. Apa ramasa în interior va tinde sa iasa spre exterior, unde umiditatea este mai mica, ceea ce va duce la aparitia tensiunilor în lemn si a crapaturilor. In cazul în care crapaturile sunt mari, profunde, nu mai este nici o îndoiala ca este de vina uscarea. Exista însa cazuri cînd pe mobila finisata, dupa un timp, apar crapaturi în pelicula de lac. In acel moment toata lumea da vina pe materialul de finisare care “se crapa, nu este destul de elastic, este slab calitativ”. Analizînd crapaturile observam ca ele sunt diferite. De exemplu, daca pe o rama de usa, crapaturile urmeaza fibra lemnului, schimbîndu-si directia în functie de pozitia elementelor usii, atunci materialul de finisare nu are nici o vina, fiind crapaturi datorate tensiunilor din lemn. Daca crapaturile sunt în retea, netinînd cont de fibra lemnului, atunci vina este a materialului de finisare. Un alt tip de crapaturi care pot aparea (în cazul covoarelor de masiv) sunt cele pe îmbinarile dintre lamele. Acestea pot fi datorate adezivului, care a fost depozitat pe perioada iernii în locuri neîncalzite, cu temperaturi mai mici de 5 grd.C. Fiind un material hidrodiluabil, acesta îngheata la temperaturi scazute, pierzîndu-si calitatile adezive. Un alt parametru care influenteaza calitatea finisarii este temperatura scazuta, atît în hala de lucru, cît si în locurile de depozitare ale mobilierului slefuit în alb si ale materialelor de finisare. Depozitarea materialelor hidrodiluabile trebuie sa se faca la temperaturi de min.5 grd.C. pentru ca daca îngheata, materialele îsi pierd calitatile si nu mai pot fi folosite. Temperatura în hala de lucru trebuie sa fie de 18-20 grd.C. Toate tehnologiile si fisele tehnice sunt date pentru acest interval. Stim din experienta ca nu întotdeauna se poate respecta acest lucru, uneori iarna fiind si 0 grd. în unele fabrici. La astfel de temperaturi nu recomandam sa se lucreze pentru ca atît lemnul cît si lacurile sunt foarte contractate, aderenta lacurilor la suport fiind foarte scazuta. In cazul în care în hala este cald dar materialele sunt depozitate în locuri reci, cînd se face finisarea se aduc atît mobila cît si lacurile în hala de lucru, sunt lasate un timp pentru a ajunge la temperatura halei, dupa care se începe aplicarea. Pentru ca grundul si lacul sa aiba o întindere mai buna se recomanda ca acestea sa fie diluate mai mult (5-10%). Inconvenientul este ca se va obtine o pelicula mai subtire. In acest caz se recomanda un strat de grund în plus. Uscarea este si ea dificila în timp de iarna. Daca temperatura în hala este scazuta, uscarea, mai ales cea în profunzime, va dura mai mult, ducînd uneori la probleme de slefuire. Daca se forteaza uscarea în fata surselor de caldura se strica pelicula: apar bule, crapaturi, coaja de portocala. Fortarea uscarii poate fi facuta numai în tunele de uscare speciale, cu temperatura max de 60 grd.C si numai dupa 10-15 min. de la aplicare. ICLA recomanda pentru perioada de iarna produsele sale nitrocelulozice si poliuretanice cu elasticitate ridicata, precum si diluanti ce duc la o întindere buna a lacurilor. Daca iarna a trecut, vara cu temperaturile sale caniculare se apropie. Principalii inamici ai finisajului sunt temperatura si umiditatea ridicate. Unul dintre cele mai frecvente defecte întîlnite este gazarea peliculei. Pe suprafata lacuita apar portiuni albe, zgrunturoase la atingere. Acest lucru se întîmpla la pulverizare, cînd o parte dintre particulele fine de lac se usuca înca din aer, cad pe suprafata lacuita si se înglobeaza în pelicula de lac. Pentru a evita acest fenomen se recomanda utilizarea unui diluant lent sau adaugarea în amestec a unui diluant retardant. recomanda diluantul lent DP 169 sau diluantul retardant DP 187 ce poate fi adaugat în procent de 2-5% atît în diluantii nitrocelulozici cît si în cei poliuretanici. Datorita fluiditatii mari a materialelor, vara ne confruntam cu mai multe scursuri pe canturi. In acest caz recomandam scaderea dilutiei pîna la limita aparitiei efectului de coaja de portocala si aplicarea aceleiasi cantitati de material, dar în 2-3 reprize, cu un timp de zvîntare între straturi de 10-15 min. si fara slefuire. In zilele în care este si umiditate ridicata în atmosfera, poate aparea fenomenul de albire a lacurilor nitro. Se recomanda utilizarea diluantului retardant DP 187, formulat si pentru astfel de perioade. Fenomenul de albire poate aparea si daca s-a stropit pe jos în zilele foarte calduroase. Cind este canicula (sau daca punem la uscat produsele finisate la soare, ceea ce nu se recomanda) pe suprafata finisata apar mici bule. Motivul este uscarea foarte rapida a peliculei la suprafata, ceea ce face ca diluantul din profunzime sa forteze iesirea, formînd acele bule. Se recomanda utilizarea unui diluant foarte lent. Din cauza umiditatii din atmosfera compresoarele acumuleaza foarte multa apa, care poate ajunge în sistemul de pulverizare si apare la suprafata peliculei ca niste mici întepaturi de ac, care de fapt sunt mici bule pline cu apa. Se recomanda controlul foarte des al compresorului si montarea filtrelor pe trasee. Cu toate ca în foarte multe fabrici de mobila, finisarea este tratata ca “Cenusareasa”, noi o consideram o etapa deosebit de importanta, deoarece finisajul este cel care vinde mobila. Sunt situatii în care un mobilier executat dintr-o specie lemnoasa inferioara poate fi vândut foarte bine daca are un finisaj bine realizat, sau invers – mobile din specii lemnoase superioare, dar cu finisajul neglijent aplicat, care nu sunt apreciate. Din acest motiv, am hotarât sa supunem atentiei dvs. un subiect “fierbinte” al mobilistilor – defectele de finisare si sa încercam sa împartasim câte ceva din experienta specialistilor ICLA privind remedierea acestora. Prima grupa de defecte de care vrem sa ne ocupam sunt cele datorate pregatirii în alb a lemnului. . T f T 摧Ҧµ F 7 $ $ F 7 Û gd_ ‰ gd_ gd_ W w { ‹ ž O P È æ h_ h_ h_ 8traturile ulterioare ancorandu-se de acest prim strat. Un alt defect des intalnit îl reprezinta petele de culoare aparute datorita slefuirii necorespunzatoare a lemnului. Inainte de aplicarea baitului, atat lemnul masiv, cat si furnirul se slefuiesc foarte bine, operatie denumita slefuire în alb. Slefuirea se face cu hartie abraziva de diferite granulatii sau cu bureti abrazivi, întotdeauna în lungul fibrei. Daca nu se respecta aceasta recomandare, lemnul se zgarie, iar la colorare apar dungi fine colorate mai intens, perpendicular pe fibra lemnului. În cazul esentelor tari (stejar, frasin, fag) este suficient daca ultima slefuire se face cu granulatie de 120. Pentru esentele moi, de tipul bradului, plopului, teiului, este bine ca ultima slefuire sa se faca cu hartie cu granulatia 150, chiar 180. Nu este bine sa se faca slefuirea cu hartie cu granulatie mai mare de 180 deoarece rezulta un praf foarte fin care înfunda capetele de fibra, împiedicand absorbtia si aparand astfel o pata deschisa la culoare. Acelasi lucru se întampla si daca se utilizeaza o hartie de slefuit mult timp. Aceasta se colmateaza cu praful fin de lemn, crescandu-i astfel finetea si nemaiavand puterea sa rupa fibra lemnului. Cu cat este mai fina, cu atat culca mai mult fibra si lustruieste lemnul, aparand suprafete asemanatoare oglinzilor întalnite la diverse esente lemoase. Daca slefuirea se face cu hartie cu granulatie mai mica (80) absorbtia creste si apar pete închise la culoare. Daca slefuirea nu s-a facut foarte bine, pentru a evita totusi aparitia petelor la colorare se recomanda utilizarea acetonei ca solvent pentru reducerea absorbtiei în lemn sau folosirea baiturilor speciale. Acestea pot fi special create pentru anumite esente lemnoase cum sunt cele oferite de ICLA pentru plop (T9V 9373 sau T9V 9616) sau adaugand în baituri rasini pentru uniformizare. De exemplu, în cazul baiturilor facute prin diluarea concentratelor de culoare cu apa, ICLA recomanda ca solutia sa se faca în proportie de 1:1 apa cu vehicol de uniformizare V33W. De asemenea, în cazul baiturilor solubilizate în solventi se poate adauga vehicolul V3R care, pe langa uniformizare, marcheaza mai bine porii lemnului. Pentru a avea o colorare uniforma, toate solutiile cu adaos de rasina sau cele care au depozit (tipul T9V) se amesteca foarte bine înainte de utilizare. Dupa ce lemnul a fost baituit se trece la grunduirea si lacuirea lui. Este bine ca dupa baituire si uscare sa nu se slefuiasca pentru a nu se altera culoarea. Slefuirea se v