Referat Aurul Si Argintul
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Aurul Si Argintul si de asemenea puteti face
Download Referat Aurul si argintulCiteste fragmente din Referat Aurul Si Argintul
Aurul si Argintul
Se crede ca aurul a fost descoperit inaitea cuprului . Cules sub forma
unor bucati stralucitoare din nisipurile raurilor si depunerile
aluvionare , a fost intotdeauna un metal de ornament , apreciat pentru
luciul sau galben , dar mai ales pentru stabilitatea sa fata de agentii
corozivi . Usor de prelucrat prin ciocanire el lua forma diverselor
obiecte de podoaba sau de cult cunoscute in antichitate . Este adevarat
ca in mormintele regale de la Ur s-au gasit arme de aur ; ele erau insa
probabil simboluri si se foloseau pentru scopuri rituale si nu au fost
utilizate realmente in razboi . Vechile topitorii faceau cuie de aur
pentru fixarea placilor de aur la structurile de lemn care foloseau la
decorarea palatelor sau mormintelor .
Aurul negativ gasit in nisipurile raurilor sau chiar sub forma de pepite
in mine este intotdeauna aliat intr-o masura mai mare sau mai mica si de
obicei elementul de aliere este argintul. Ca urmare , bucatile de aur
gasite in diverse locuri variaza mult in compozitie si culoare . Cele
doua metale sunt atat de legate unul de celalalt incat vechii egipteni
numeau argintul , aur alb . Descoperirile arheologice facute la Troia
– cetate ce a cunoscut 9 etape de dezvoltare si care a fost in cele
din urma distrusa de grecii din Micene la sfarsitul mileniului II , in
urma unui celebru razboi iscat mai putin din cauza frumoasei Elena ,
cat mai ales pentru inlaturarea suprematiei troienilor la stramtoarea
Dardanele – au scos la iveala nenumarate obiecte de podoaba , printre
care ace , brose si chiar vase din tabla de aur prelucrata prin
ciocanire , toate dovedind o maiestrie deosebita in arta prelucrarii .
Ele apartin in special perioadei cunoscute sub numele de Troia II (
mijlocul mileniului III ) , dar traditia prelucrarii aurului era mult
mai veche .
Metalurgia aurului are vechi radacini si in Europa Centrala , unde
cantitati importante de aur s-au gasit mai ales in raurile Transilvaniei
. Dovezile arheologice arata ca aurul s-a strans si prelucrat in aceste
regiuni mult inainte de extragerea si topirea cuprului .
Aurul era la mare pret la popoarele Mesopotamiei si Egiptului , ca si
printre comerciantii din Creta ( si asa cum am vazut Troia ) si este
foarte probabil ca metalul obtinut din raurile transilvane sa fi
constituit un mijloc de plata pentru bunurile de comert care intrau in
Europa Centrala din Insulele Marii Egee si din Asia Mica .
De altfel , in general , aurul a constituit in antichitate ca si mai
tarziu mijlocul de plata cel mai folosit . Pe la anul 2000 i.e.n.
templul din Teba primea un tribut anual de 55kg aur , iar prin 1400
i.e.n. nubienii plateau egiptenilor un tribut anual de 250 – 300 kg
aur . Intr-o singura ocazie numai , Amenhotep al II-lea a luat
sirienilor nu mai putin de 1500 kg aur . Nu pare deci de mirare , tinand
seama de cantitatile de aur ce se vehiculau , ca sicriul lui Tutankhamon
a fost confectionat in intregime din aur , cantarind nu mai putin de 110
kg .
Pentru strangerea aurului in timpul spalarii nisipurilor au fost
imaginate diferite dispozitive . Metoda care prezinta interes si prin
latura sa romantica este utilizarea blanii de oaie . Apele de spalare
treceau pste lana si micile particule de aur aderau la ea .
Prin urmare , legenda lanii de aur cutata de Jason in regiunea Colchis a
Anatoliei are la baza o relitate practica . Avantajul folosirii lanii
era ca aceasta putea fi usor indepartata prin ardere , aurul rezultand
in urma acestui proces simplu de separare .
In Egipt recuperarea aurului din nisipurile raurilor se facea la fel ,
cu ajutorul pieilor de capra sau chiar de vite .
Practica mineritului aurului a inceput inainte de anul 3000 i.e.n. Ea
implica extragerea metalului care exista sub forma unor vine de aur
aflate printre alte minerale , cum ar fi cuartul . Se sfarama cuartul
purtator prin batere cu ciocane de piatra . Separarea aurului se facea
dupa o macinare fina a materialului si spalarea acestuia pe mese
inclinate unde cea mai mare parte de cuart si steril era luata de apa .
Dupa istoricul roman Diodorus Siculus , separarea aurului din
reziduurile sfaramate se facea , in continuare , pe niste farfurii largi
si plate .
Pentru toprea aurului se foloseau cuptoare cu vatra deschisa , in care
focul era intensificat cu ajutorul foalelor , iar creuzetul cu metalul
pretios era cufundat in mijlocul jarului produs de carbunele aprins .
Aurul topit se turna in lingouri.
Prelucrarea aurului ajunsese in antichitate la o maiestrie fara seaman .
S-au produs foi subtiri din aur de 0,01 mm grosime si chiar de 0,001 mm
, cum sunt cele ramase din timpul dinastiei a XII-a din Egipt .
Separarea aurului de argint ( purificarea aurului ) se facea prin
caonvertirea argintului din aliaj cu ajutorul sarii NaCl . Argintul era
convertit in sare si putea fi spalat . Descris de acelasi Diodorus
Siculus in sec. I i.e.n. procedeul era deja folosit pe la sfarsitul
mileniului II i.e.n. Mai tarziu , pentru separarea aurului si argintului
se folosea procedeul amalgamarii , fiind cunoscuta solubilitatea acestor
doua metale nobile in mercur .
O importanta imbunatatire in procesul de extragere a aurului apare in
evul mediu , cand incep sa se dezvolte o serie de masini de sfaramat
minereul ( steampuri ) actionate de forta apei . Dupa uscare minereul
era topit in cuptor impreuna cu mangal . Plumbul si cuprul antrenau
aurul si argintul si urmau apoi procesele de separare ce urmeaza a fi
descrise in continuare .
In istoria argintului se deosebesc 4 etape . Prima cuprinde numai
perioada strangerii argintului sub forma nativa si este neimportanta in
raport cu istoricul dezvoltarii metalurgiei argintului . Cea de a doua
cuprinde utilizarea aliajelor naturale ,, electrum alb ’’ , care in
antichitate a trecut drept argint , dar de fapt era un aliaj al
argintului cu proportii mici de aur . Acest tip de ,, argint‚’’
s-a gasit in ramasitele arheologice de la Ur , in Egipt ( perioada
predinastica – 3200 i.e.n. ) , la Troia I si la Mohenjo Daro . El era
relativ obisnuit in Mesopotamia in timpul ultimei periode de la
Al’Ubaid si a fost descoperit si la Lagash , Uruk III etc. Un splendid
vas de electrum s-a gasit la Lagash . A treia etapa in istoria
argintului a inceput cu producerea acestuia drept ,, subprodus’’ la
prelucrarea galenei ( sulfura de plumb ) .
Obtinera argintului pe aceasta cale nu a prezentat dificultati mari . O
bucata de galena cand cade intr-un foc este usor redusa la plumb ; daca
acest plumb este suficient de mult incalzit se oxideaza transformandu-se
intr-o pulbere cenusie si rezulta o picatura de argint pur
( daca este plumb argentifer ) . Este cert ca in felul acesta s-a
descoperit prezenta argintului in galena . La scara mare operatia
prezinta unele dificultati , intrucat galena contine putin argint .
Extragerea argintului din plumb s-a facut prin descoperirea procedeului
cupelarii . Prin aceasta oxidul de plumb ce se forma la oxidarea
metalului intr-un foc este absorbit de un material cum ar fi cenusa de
oase .
A patra etapa in metalurgia argintului a fost separarea acestuia de aur
din aliajul electrum . Despre acest lucru s-a vorbit mai inaite . Mai
trebuie adaugat aici insa ca clorura de argint formata se reducea la
argint cu ajutorul carbunelui de lemn .
Raspandirea tehnicii extragerii si prelucrarii argintului s-a facut de-a
lungul mileniului IV si mai ales III , in locuri cum ar fi insula Cipru
si insula Creta , dar mai ales Troia , in vecinatatea careia se gaseau
bogate zacaminte de argint
Dupa ce minereul era supus procedeului de topire reducatoare , proportia
de argint crestea la 3,5 kg/ t. Din plumbul argentifer argintul era
extras prin cupelare . Metalul era topit intr-o vatra si incalzit la 900
– 1000 grade Celsius dupa care pe suprafata metalului se sufla aer ,
transformand plumbul in oxidul acestuia – litarga . O buna parte din
oxid curgea peste marginea cuptorului , cealalta fiind absorbita in
cenusa de oase folosita in incarcatura . In plus , pri incalziri si
raciri succesive se accentua fenomenul de separare prin licuatie
datorita unor temperaturi de topire diferite ale metalelor . Pe vatra
cuptorului ramnea astfel argint de puritate 99% .
Secolele care au trecut , dar mai ales intunericul alchimiei , care se
va vedea ca nu era o inventie a evului mediu , nu au adus contributii
importante in metalurgia aurului si argintului . Totusi , epuizarea in
proportii din ce in ce mai insemnate a rezervelor de minereu de aur si
argint a facut ca in ultimul veac metalurgia acestor doua metale nobile
sa se imbogateasca cu noi tehnologii .
Daca cianurarea , dar mai ales amalgamarea minereurilor ce contin aur ,
urmata de separarea aurului prin distilare , sunt metode cunoscute pe
vremea anticilor , purificarea aurului prin electroliza este o metoda
aplicata abia in secolul nostru .
Evolutia metalurgiei aurului si argintului reprezinta o consecinta a
cuceririlor tehnicii mai ales din ultimii 100 de ani . Trebie remarcat
ca multe din obiectele din aur sau argint gasite la antici erau de o
puritate remarcabila si fusesera obtinute prin aplicarea perseverenta a
unor metode si procedee care se folosesc si in prezent .
ì¥Â@