Referat Atomi In Celula Vie

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Atomi In Celula Vie si de asemenea puteti face Download Referat Atomi in celula vie

Citeste fragmente din Referat Atomi In Celula Vie

Atomi in celula vie Daca examinam la microscop calcare, creta, diatomit si alte, asa numite roci sedimentare, vedem ca sunt alcatuite din resturile scheletelor unor organisme microscopice, iar carbunii sunt folositi din resturi de plante. In geologie s-a recunoscut demult rolul organismelor care populeaza globul pamantesc, in toate fenomenele care au loc in natura. Aceste procese geochimice: formarea rocilor, concentrarea sau dispunerea diferitelor elemente chimice, participarea substantelor din apa, formarea calcalelor din scheletele calcaroase - se realizeaza mai mult sau mai putin cu ajutorul materiei vii. Esential este faptul ca in procesul vietii, toate organismele de pe pamant, plante si animale, extrag sau consuma mase enorme de materie. Viteza acestui proces este deosebit de mare, la cele mai mici organisme: alge, bacterii si alte organisme inferioare. Calculele arata ca in acest proces intra o cantitate de materie de mii de ori mai mare decat aceea care este cuprinsa in momentul respectiv, in toate organismele pamantului- plante si animale- sau cum se spune in toata vie a plantei. Stiam ca plantele verzi degaja la lumina, prin frunzele lor, oxigen - O2 si absord din aer dioxid de carbon- CO2. Oxigenul din aer, care se formeaza pe aceasta cale, este folosit la oxidarea resturilor vegetale, oxideaza diferite roci si este inspirat de animale si de om in timpul respiratiei. Organismele isi construiesc corpul in intregime din elementele pe care le extrag din substantele care se gasesc in natura ce le inconjoara: apa, aer si sol. Principala substanta componenta a tuturor organismelor este - apa -H2O, care se gaseste in medie in proportie de 80%. Un rol foarte important il joaca, in structura organismelor, carbonul - C, formand mii de compusi cu: hidrogenul, oxigenul, azotul, sulful si fosforul (H, O,N, S, P), alcatuind proteine, grasimi, hidrati de carbon, compusi organici complecsi, etc. In organisme se gasesc intotdeauna Calciu- Ca, in special in schelete, apoi Potasiu -K si Fier -Fe. La inceput se credea ca in organisme se gasesc in cantitati mari 9-12 elemente chimice si ca au o importanta exceptionala pentru ele, dar mai tarzius-a constatat, de exemplu ca si siliciu are un rol important in viata spongierilor silicosi, a radiolarilor microscopici si a algelor diatomee, ale caror schelete sunt formate din dioxid de siliciu- Si O2. S-a descoperit ca ferobacteriile concentreaza fier si ca unele bacterii concentreaza mangan -Mn sau Sulf, iar in scheletele unor organisme marine in loc de calciu s-a descoperit Bariu - Ba si Strontiu - Sr. Rolul geochimic al unor organisme concentratoare este perfect explicabil, de pilda, tunicierii - nevertebratele marine, absorb din apa de mare sau din namolul marin -Vanadiu- V care se gaseste in cantitatii mici, iar dupa moartea lor, vanadiul ramane sub forma concentrata in sedimente marine. Algele absorb din apa de mare -Iodul- I, care se gaseste in cantitati foarte mici, apoi el ajunge odata cu resturile algelor pe fundul marii. In rocile care se formeaza ulterior din acest namol se separa ape minerale iodate. La inceput s-a crezut ca argintul -Ag, rubidiul - Rb, cadminul - Cd si alte elemete chimice descoperite in organisme sunt doar impuritati, dar azi s-a stabilit ca in compozitia organismelor intra aproapetoate elementele chimice. S-a constatat ca organismele nu reproduccompozitia mediului ambiat, de exemplu, in soluri si roci se gasesc cantitati mari de titan si bariu, pe cand in organisme sunt in cantitati infirme; in soluri si ape se gaseste putin carbon, fosfor si potasiu, iar in organisme se acumuleaza in cantitati mari. Elementele chimice care se gasesc in organism in cantitati foarte mici ca de exemplu: litiu- Li si radiu - Ra se numesc microelemente. Microelementele au un rol fiziologic foarte important, de exemplu: Iodul intra in compozitia hormonului glandei tiroide, insuficienta lui provoaca la oameni gusa endemica, iar insuficienta calciului provoaca fragilitatea oaselor; Fierul intra in compozitia hemoglobinei; Cuprul si zincul sunt compusi ai fermentilor. Toate acestea arata ca exista o legatura foarte stransa intre natura asa zisa moarta si substanta vie. Cu cat vom cunoaste mai bine ciclurile migratiilor elementelor chimice, ale atomilor, cu ata vom cunoaste mai limpede rolul geochimic al organismelor. Atomii in adancurile Pamantului Romanele lui Jules Verne si George Sand descriu adesea calatorii spre centrul Pamantului, in adancimile inaccesibile ale lumii noastre. In aceste romane captivante s-a manifestat mintea iscoditoare a omului, care nu s-a putut impaca cu faptul ca traieste pe o "pojghita" destul de subtire de pamant si ca doar vreo 20-25 km din invelisul Pamantului sunt accesibili investigatiilor sale. Daca Pamantul ar fi de marimea unui pepene, adancimea pana la care am reusi sa patrundem in scoarta ar fi egala cu doua zecimi de milimetru. Este lesne de inteles ca mintea omeneasca nu se poate multumi cu atat. Toti oamenii de stiinta, incepand cu cei mai vechi filozofi, au fost si sunt preocupati de problema structurii interne a Pamantului si de modul cum pot fi explorate adancurile planetei noastre. Prima incercare de a descrie o calatorie in adancurile Pamantului o gasim la Lomonosov. In anul 1875, tanarul geolog Eduard Suess si-a propus sa priveasca Pamantul de la inaltimea la care zboara pasarile. In acest scop, el a propuspe calea vechilor filozofi si anume: a impartit mai intai Pamantul in sens vertical, in trei invelisuri simple: "atmosfera care inconjoara ca o bolta neintrerupta tot Pamantul, hidrosfera care invaluie pamantul solid si il imbiba, si litosfera sau domeniul pietrei, unde arde vesnic in adancimi para focului revarsata de vulacani." Astazi, savanti numara 13 invelisuri incepand cu spatiul interstelar, plin de meteoriti si molecule de hidrogen, heliu si atomi de sodiu, calciu si azot. Mai jos incepe stratosfera, iar cantitatea de azot si oxigen creste. O adevarata zona de ozon separa diferitele parti ale stratosferei. La o inaltime de 10-15 km incepe al doilea invelis pe care il numim troposfera. El este aerul nostru obisnuit, cu azot, oxigen, heliu si alte gaze rare, vapori de apa si dioxid de carbon. Urmeaza apoi un spatiu de aproximativ 5 km grosime, care se numeste biosfera, domeniul materiei vii. Mai departe urmeaza hidrosfera. Hidrogen, oxigen, clor, sodiu, magneziu, calciu si sulf, iata elementele din care se compun acestea. Incep apoi invelisurile solide cuprinzand asternutul de soluri, invelisul de roci sedimentare formate din argile, gresii, calcare si strate intermediare de carbuni. Si mai adanc se gasesc granitele, bogate in oxigen, siliciu, aluminiu, potasiu, sodiu, magneziu si calciu. Undeva, la o adancime de aproximativa 50-70 km, ele sunt inlocuite de bazalturi cu magneziu, fer, titan si fosfor, care iau locul aluminiului si potasiului. La o adancime de 1200 km, masa dura este inlocuita de un fel de magma si noul invelis este alcatuit din compusi care contin oxigen, siliciu, fer, magneziu si metale grele: crom, nichel si vanadiu. Unii cred ca pana la 2450 km se intinde invelidul de minereuri cu zacaminte de titan, mangan si fer. La o adancime de 2900 km incepe miezul central in compozitia caruia, dupa toate probabilitatile, intra ferul si nichelul cu adaosuri de cobalt, fosfor, carbon, crom si sulf. 쥁@