Referat Einstain
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Einstain si de asemenea puteti face
Download Referat EinstainCiteste fragmente din Referat Einstain
Albert Einstein
Viata lui Albert Einstein
Atunci cand unei persoane i se cere sa numeasca un fizician, aproape
intotdeauna numele care ii vine in gand este cel al lui Albert Einstein,
cel mai celebru om de stiinta al secolului 20. Cunoscut pentru crearea
si dezvoltarea teoriei speciale si generalizate a relativitatii, ca si
pentru indrazneata sa ipoteza cu privire la natura luminii, Einstein a
fost fara indoiala una din cele mai stralucite minti stiinfice ale
umanitatii.
Fizician american de origine germana, Einstein s-a nascut pe 14 martie
1879 la Ulm. Tineretea si-a petrecut-o la Munchen, unde familia sa avea
un mic magazin care producea aparate electrice. Desi nu a vorbit pana la
varsta de 3 ani, inca de tanar a aratat o curiozitate vie pentru natura
si o abilitate inascuta in intelegerea conceptelor matematice dificile.
La 12 ani a invatat singur geometrie euclidiana.
Einstein ura rutina si spiritul lipsit de imaginatie al scolii din
Munchen. Atunci cand falimentul repetat al afacerii a determinat familia
sa plece din Germania catre Milano, in Italia, Einstein, care avea 15
ani, a folosit ocazia ca sa se retraga de la scoala. A petrecut un an cu
parintii sai la Milano si, atunci cand i-a fost clar ca va trebui sa-si
croiasca propriul drum in viata, a terminat liceul la Arrau, in Elvetia,
si s-a inscris la Politehnica din Zurich. Tanarului nu-i placeau
metodele de instruire de aici, de aceea lipsea adesea de la ore,
folosindu-si intregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau
pentru a canta la iubita sa vioara. Si-a dat examenele si a absolvit in
1900 studiind lucrarea unui coleg de clasa. Profesorii sai nu aveau o
parere buna despre el si nu l-au recomandat pentru un post universitar.
Urmatorii doi ani Einstein a lucrat ca meditator si suplinitor. In 1902
si-a asigurat un post de examinator la Biroul de Patente din Berna. In
1903 s-a casatorit cu Mileva Maric, cu care fusese coleg la Politehnica.
Au avut doi fii, dar in cele din urma au divortat. Einstein s-a
recasatorit mai tarziu.
Primele lucrari stiintifice
In 1905 Einstein si-a sustinut doctoratul la Universitatea din Zurich cu
o dizertatie teoretica asupra dimeniunii moleculelor, publicand de
asemenea trei articole stiintifice care au avut o mare importanta pentru
dezvoltarea ulterioara a fizicii secolului 20. In primul dintre aceste
articole, cu titlul "Miscarea Browniana", a facut predictii
semnificative asupra miscarii particulelor raspandite aleatoriu intr-un
fluid. Aceste previziuni au fost confirmate experimental mai tarziu. Cea
de-a doua lucrare, dedicata efectului fotoelectric, continea o ipoteza
revolutionara privitoare la natura luminii. Einstein considera ca lumina
poate fi privita ca o suma de particule in anumite conditii si pe langa
aceasta emitea ipoteza ca energia purtata de orice particula luminoasa,
numita foton, este proportionala cu frecventa radiatiei. Formula care
exprima aceasta este E=h?, unde E este energia radiatiei si h este o
constanta universala cunoscuta sub denumirea de constanta lui Planck.
Ipoteza sa -si anume ca energia continuta de o unda luminoasa se
transfera in unitati -sau cuante- contrazicea o traditie de 100 de ani
care considera emiterea energiei luminoase ca pe un proces continuu.
Aproape nimeni nu a acceptat teoria lui Einstein. In consecinta,
fizicianul american Robert Andrews Millikan care a confirmat
experimental teoria un deceniu mai tarziu a fost el insusi descumpanit
de rezultat.
Einstein, a carui principala preocupare era sa inteleaga natura
radiatiei electromagnetice, a urgentat ulterior dezvoltarea unei teorii
care sa reflecte dualismul particula-unda al luminii. Din nou, foarte
putini fizicieni intelegeau sau erau de acord cu ideile sale.
Teoria speciala a relativitatii
Cea de-a treia lucrare importanta publicata de Einstein in 1905, "Asupra
electrodinamicii corpurilor in miscare", continea ceea ce avea sa fie
cunoscuta mai tarziu ca teoria relativitatii. Inca de la Newton,
filosofii naturali (denumirea sub care erau cunoscuti fizicienii si
chimistii) incercasera sa inteleaga natura materiei si a radiatiei,
precum si felul in care interactionau intr-o imagine unificata a lumii.
Ideea ca legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscuta drept
conceptia mecanicista asupra lumii, in timp ce ideea ca legile
electricitatii sunt fundamentale era cunoscuta drept conceptia
electromagnetica asupra lumii. Totusi, nici una dintre idei nu era
capabila sa ofere o explicatie coerenta asupra felului cum radiatia (de
exemplu lumina) si materia interactioneaza atunci cand sunt vazute din
sisteme de referinta inertiale diferite, adica interactiile sunt
urmarite simultan de un observator in repaus si un observator care se
misca cu o viteza constanta.
In primavara anului 1905, dupa ce a reflectat la aceste probleme timp de
10 ani, Einstein si-a dat seama ca esenta problemei consta nu intr-o
teorie a materiei, ci intr-o teorie a masurarii. Esenta acestei teorii
speciale a relativitatii era constatarea ca toate masuratorile timpului
si spatiului depind de judecati asupra simultaneitatii a doua evenimente
diferite. Aceasta l-a condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe doua
postulate: principiul relativitatii, care afirma ca legile fizicii sunt
aceleasi in toate sistemele de referinta inertiale, si principiul
invariabilitatii vitezei luminii, care arata ca viteza luminii in vid
este o constanta universala. Prin aceasta a fost capabil sa ofere o
descriere consistenta si corecta a evenimentelor fizice din diverse
sisteme de referinta inertiale fara a face presupuneri speciale cu
privire la natura materiei sau a radiatiei, sau a felului cum ele
interactioneaza. Aproape nimeni nu a inteles demonstratia lui Einstein.
Primele reactii
Greutatile pe care ceilalti savanti le aveau cu teoriile lui Einstein nu
se datoreaza faptului ca teoriile sale sunt complexe din punct de vedere
matematic sau obscure tehnic; problema decurge mai degraba din
convingerile lui Einstein asupra naturii teoriilor valabile si asupra
relatiei dintre experiment si teorie. Desi credea in continuare ca
singura sursa de cunoastere este experienta, era convins de asemenea de
faptul ca teoriile stiintifice sunt creatiile libere ale unei intuitii
fizice bine formate si ca premisele pe care se bazeaza teoriile nu pot
fi asociate logic experimentului. De aceea, o teorie buna este teoria
care necesita un numar minim de postulate pentru verificarea ei
practica. Aceasta economie de postulate -care este o caracteristica a
intregii sale opere stiintifice este si ceea ce a facut ca opera sa sa
fie inteleasa atat de greu de colegii sai.
Totusi Einstein a avut si sustinatori importanti. Primul care l-a
sprijinit a fost fizicianul german Max Planck. Einstein a ramas la
Biroul de Patente patru ani dupa ce steaua sa a inceput sa se ridice in
comunitatea fizicienilor. Apoi s-a indreptat rapid catre lumea academica
de limba germana. Primul sau post academic a fost in 1909 la
Universitatea din Zurich. In 1911 s-a mutat la Universitatea de limba
germana din Praga si in 1912 s-a intors la Politehnica din Zurich. In
sfarsit, in 1913, a fost numit director al Institului de Fizica din
Berlin "Kaiser Wilhelm".
Teoria generalizata a relativitatii
Chiar inainte de a parasi in 1907 Biroul de Patente, Einstein si-a
inceput munca pentru extinderea si generalizarea teoriei relativitatii
pentru toate sistemele de coordonate. A inceput prin enuntarea
principiului echivalentei, un postulat prin care campurile
gravitationale sunt echivalente cu acceleratiile sistemelor de
referinta. De exemplu, oamenii care calatoresc intr-un lift nu pot, in
principiu, sa decida daca forta care actioneaza asupra lor este cauzata
de gravitatie sau de o acceleratie constanta a liftului. Teoria
generalizata a relativitatii nu a fost publicata in forma ei completa
pana in 1916. In aceasta teorie, interactiunile corpurilor, care pana
atunci fusesera circumscrise fortelor gravitationale, sunt explicate ca
fiind o consecinta a influentei corpurilor asupra geometriei
spatio-timpului (spatiul cvadrimensional, o abstractie matematica, avand
cele trei dimensiuni ale spatiului euclidian si timpul a patra
dimensiune). Pe baza teoriei generalizate a relativitatii Einstein a
justificat variatiile neexplicate ale miscarii pe orbita a planetelor si
a prezis curbarea luminii stelare in vecinatea unui corp masiv-ca de
exemplu Soarele. Confirmarea acestui din urma fenomen in timpul eclipsei
de soare din 1919 a devenit un eveniment mediatic, si faima lui Einstein
s-a raspandit in intreaga lume.
Restul vietii Einstein l-a dedicat pentru a-si generaliza teoria chiar
mai mult. Ultimul sau efort, de realizare a unei teorii unificate a
campurilor, care nu s-a dovedit reusit intrutotul, s-a bazat pe
incercarea de a intelege toate interactiile fizice-incluzand
interactiunile electromagnetice si interactiunile nucleara tare si
slaba-ca pe modificari ale geometriei spatio-timpului intre entitati
care interactioneaza.
Parerea celor mai multi dintre colegii lui Einstein este ca eforturile
sale nu au fost indreptate intr-o directie buna. Intre 1915 si 1930
principala tendinta a fizicii era dezvoltarea unei noi conceptii cu
privire la caracterul fundamental al materiei, cunoscuta si ca teoria
cuantica Aceasta teorie continea principiul dualismului unda-particula
(lumina prezinta atat proprietatile unei particule, cat si pe cele ale
unei unde) pe care Einstein il considerase anterior ca necesarm ca si
principiul de incertitudine, care afirma ca precizia in masurarea
proceselor este limitata. In plus promova o respingere la nivel
fundamental a notiunii de cauzalitate stricta. Einstein nu putea totusi
sa accepte asemenea notiuni si a criticat aceste teorii pana la
sfarsitul vietii sale: "Dumnezeu", a spus odata Einstein, "nu joaca
zaruri cu lumea".
Cetatean al lumii
Dupa 1919 Einstein a devenit renumit international. A dobandit medalii
si premii, inclusiv Premiul Nobel in 1921, din partea a diverse
societati stiintifice internationale. Vizita sa in orice parte a lumii
devenea un eveniment national; fotografi si reporteri il urmau
pretutindeni. Desi regreta pierderea intimitatii, Einstein si-a
capitalizat faima spre a-si impune opiniile politice
Cele doua miscari sociale care au primit intregul sau sprijin au fost
pacifismul si sionismul. In timpul primului razboi mondial a fost unul
din putinii savanti germani care au deplans implicarea Germaniei in
razboi. Dupa razboi sprijinul sau pentru scopurile pacifismului si
sionismului l-a facut tinta unor atacuri din partea elementelor
antisemite si de extrema dreapta din Germania. Chiar si teoriile sale
stiintifice au fost ridiculizate public, in special teoria
relativitatii.
Cand Hitler a venit la putere in Germania in 1933, Einstein a decis
imediat sa emigreze in Statele Unite. A obtinut un post la Institutul de
studii avansate din Princeton, New Jersey. In timp ce si-a continuat
eforturile pentru cauza sionismului mondial, Einstein a renuntat la
fosta sa pozitie pacifista in fata teribilei amenintari asupra
umanitatii puse de regimul nazist din Germania.
In 1939 Einstein a colaborat cu alti cativa fizicieni la redactarea unei
scrisori catre presedintele Franklin Delano Roosevelt, in care aratau
posibilitatea producerii unei bombe atomice si probabilitatea ca
guvernul german sa se fi angajat in aceasta directie. Scrisoarea, care
era semnata numai de Einstein, a determinat sporirea eforturilor de
construire a unei bombe atomice de catre Statele Unite, dar savantul nu
a jucat nici un rol in lucrare si nu a stiut nimic privitor la aceasta
la momentul respectiv.
Dupa razboi Einstein a activat pentru cauza dezarmarii internationale si
a guvernarii mondiale. Si-a continuat sprijinul activ pentru sionism,
dar a respins oferta facuta de conducatorii statului Israel de a deveni
presedinte al tarii. In Statele Unite, la sfarsitul anilor 40 si la
inceputul anilor 50 a vorbit de necesitatea ca intelectualii natiunii
sa faca orice sacrificiu necesar pentru a pastra libertatea politica.
Einstein a murit la Princeton pe 18 aprilie 1955.
Eforturile lui Einstein in sprijinul cauzelor sociale au fost vazute
uneori ca nerealiste. De fapt, propunerile sale erau intotdeauna atent
analizate. La fel ca teoriile sale stiintifice, ele erau motivate de o
intuitie ascutita bazata pe o evaluare precisa a dovezilor si
observatiilor, Desi Einstein s-a dedicat mult cauzelor politice si
sociale, stiinta a fost intotdeauna pe planul intai, pentru ca, spunea
el adesea, numai descoperirea naturii universului ar avea un inteles de
durata. Scrierile sale include: "Relativitatea: teoria speciala si
generalizata"(1916), "Despre sionism"(1931), "Constructori ai
universului"(1932), "De ce razboi?"(scrisa impreuna cu Sigmund Freud),
"Lumea asa cum o vad eu"(1934), "Evolutia fizicii"(1938), si "Din
ultimii mei ani"(1950). Documentele adunate ale lui Einstein sunt
publicate intr-o opera de mai multe volume incepand din 1987.
Eu l-am ales pe Albert Einstein deoareceel era un om de stiinta si era
un desdept.El era unul din fiziciani cei mai buni care a formulat o noua
teorie care se numea teoria relativitatii care a jucat un rol hotaritor
in dezvoltarea fizicii contem-porane.
ì¥Â`
