Referat Petrolul 5

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Petrolul 5 si de asemenea puteti face Download Referat Petrolul 5

Citeste fragmente din Referat Petrolul 5

PETROLUL- sursă naturală de hidrocarburi Planul referatului: 1. Compoziţia petrolului. Clasificări. Proprietăţi. 2. Formarea petrolului. Teoria organică şi anorganică. 3. Petrolul şi utilizările acestuia paralel cu evoluţia evenimentelor istorice (secolele industriale) şi necesităţile omenirii. Cărbunele raportat la petrol; Ţiţeiul. Date statisticereferitoare la acest combustibil. 4. Importanţa şi utilizările petrolului. În limba latină, echivalentul pentru petrol- Petrolum semnifică ulei de piatră; naftă (în greacă- naphtha ); ţiţei- substanţă minerală lichidă lichidă sau vâscoasă, combustibilă, constituită dintr-un amestec de hidrocarburi solide, lichide sau gazoase din clasa metonică (parafinică), naftenică şi aromatică cu un mic adaos de alţi compuşi organici: de sulf (0,1 - 6%) de oxigen (până la 5 %), azot ş.a. În medie petrolul conţine 85% C, 12-14% H, restul revine N, O, S, V, Co, Cu, P, K, I, Fe ş.a. Petrolul este uleios, florescent, de culoare brună închisă sau neagră cu nuanţe verzui sau galben verzui. Există şi petrol galben- deschis, străveziu, petrol alb ce se găseşte în Baku şi Pensylvania. Petrolul cu apa formează emulsii stabile. După densitate se deosebesc: Petr. uşoare (densitatea 730-900 kg/m*3*); Petr. grele (densitatea 900-1040 kg/m *3*). Puterea calorică a petrolului este între 10000 şi 11000 cal./kg. În funcţie de hidrocarburile predominante (peste 50%) se deosebesc: Petrol metanic (parafinic); Petrol naftenic (cicloparafinic); Petrol aromatic. Există şi petrol mixt, de exemplu petrol nafteno- metanic (25% hidrocarburi naftenice şi peste 50% metanice). În natură petrolul se acumulează în roci poroase străbătute de pisuri, numite roci- colectoare sau roci- magazii. Acestea pot fi gresii, nisipuri, calcare, dolomite, ş.a. De obicei în rocile- magazii petrolull se găseşte în asociaţie cu cu gazele naturale. Geneza petrolului nu este definitiv stabilită. Există două teorii: organică şi anorganică. Pe fundul mărilor se amestecă şi putrezesc organizme animale şi rămăşiţe vegetale, în a căror structură intră carbonul şi hidrogenul: diatomee, protozoare, radiolari, alge unicelulare, saprofite, plancton etc.Ferite de contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiile organice se acumulează, se încing şi se descompun. Datorită microbilor anaerobi, ele fermentează şi se transformă încet, dând naştere unor mase vâscose sau gazoase de hidrocarburi, pe care le numim cu un singur cuvânt- petrol. Atât petrolul cât şi gazele de sondă, care se formează în pungile ascunse sau deasupra vechilor depozite marine, au rezultat printr-un proces de bituminizare a materiei organice, care a format depozite numite sapropel (amestec de hidrocarburi solide, lichide, gazoase) sub acţiunea unor bacterii ca Bacterium aliphaticum si Methanomas methanica. Hidrocarburile solide sau vâscose (bitumen, asfalt) s-au format din petrol, care şi-a pierdut hidrocarburile gazoase. Lor li se adaugă şisturile bituminoase, care sunt argile sau marne bogate, îmbinate de materie organică. Acestea din urmă reprezintă o importantă rezervă strategică de energie a industriei. Prin urmare, conform primei teorii, petrolul se formează din substanţa organică dispersată în rocile sedimentare depuse pe fundul bazinelor acvatice (mări, oceane, lacuri, lagune) în condiţii anaerobe. Astfel de roci se numesc roci- mamă. La cufundarea rocilor- mamă în interiorul scoarţei terestre la adâncimi de peste 1 km, în urma acţiunii proceselor tectonice se creează anumite condiţii termodinamice, datorită cărora, din substanţele organice incluse în aceste roci se degajă hidrocarburile lichide şi componenţi gazoşi (CO*2* şi NH*4*). În urma compactizării rocilor- mamă, hidrocarburile şi componenţii gazoşi migrează în stratele de roci poroase (rezervoare naturale), acumulându-se în aşa- numitele captoare . Una din teoriile anorganice presupun formarea petrolului din capiturile magnatice din adâncul pământului, de unde acestea pătrund în scoarţa terestră şi la suprafaţa ei prin rupturile tectonice de adâncime. Petrolul constitue sursa principală de combustibili lichizi, precum şi de materie primă pentru industria chimică, servind la prelucrarea celor mai diverse produse (cauciuc, solvenţi, explozibili, detergenţi etc). $ & ( > x z † ˜ ø  4 Æ ( z ~ € ‚ „ † 옍 Trsul istoriei, fiind prezent pretutindeni, universal şi multiplu dintotdeauna, etern şi misterios . În ultimul secol acesta a devenit un produs extrem de căutat, absolut necesar desfăşurării vieţii economice moderne, un factor important al politicii internaţionale şi indispensabil în vreme de război, provocând dese şi aprinse conflicte diplomatice şi economice, bătălii reci sau calde , tensiuni şi suspiciuni între state şi naţiuni. La sfârşitul sec. al XIX- lea, începutul sec. al XX- lea s-a trecut pentru prima dată la utilizarea derivatelor obţinute din extragerea aurului negru drept combustibil. În a doua jumătate a veacului trecut, singur lampanul- produs obţinut din distilarea petrolului sau ţiţeiului- era solicitat cel mai adesea pe piaţă, el servind prin excelenţă la iluminat. Celelalte subproduse petroliere mult folosite şi cerute astăzi (păcura sau mazutul, esenţa sau benzina, uleiurile minerale, parafina ş.a) erau prea puţin cunoscute ori nu-şi găsiseră o întrebuinţare largă. Interesul pentru petrol a crescut brusc o dată cu inventarea motorului cu combustie internă în ultimul deceniu al secolului trecut. După cum se ştie, în anul 1897, Diesel a brevetat motorul, ce-i poartă numele, funcţionând exclusiv pe bază de păcură şi care a căpătat curând o largă utilizare în industrie, căi ferate, marina comercială şi militară etc. Cărbunele, combustibil solid care în a doua jumătate a secolului al XX- lea a contribuit substanţial la prosperarea economică a Marii Britanii, Germaniei şi a S.U.A., a început să fie concurat serios de către combustibilul lichid- adică de petrol- a fost de- a dreptul spectaculoasă. Astfel este de ajuns să amintim că deja în anul 1930 peste 26% din energia mondială era furnizată de petrol, în vreme ce astăzi proporţia respectivă s-a dublat. Această ascensiune rapidă s-a datorat indiscutabil avantajelor multiple pe care le-a prezentat din primul moment petrolul, faţă de cărbune, ca producător de energie: randamentul superior (1 kg ţiţei = 1,7 kg cărbune); extracţia mai uşoară; lesne de transportat (prin pipe-lines-uri) şi în scurt timp, cu minim de pierderi; transport pe mare în condiţii mai avantajoase (încărcare, securitate, volum etc.); prin calităţile lor, produseler petroliere asigură vaselor comerciale sau de război o rază de acţiune superioară şi o mare mobilitate. Larga utilizare pe care a căpătat-o petrolul a avut drept rezultat creşterea rapidă a cererii mondiale de combustibil lichid. Acest lucru a determinat, la rândul său, sporirea în adevărate salturi a producţiei de ţiţei, care a devenit un produs extrem deapreciat şi de căutat, mai ales datorită repartiţiei lui inegale pe glob. Astfel, în timp ce între 1857 şi 1900 producţia mondială anuală de ţiţei a urcat de la 275 tone la 22,3 milioane tone, ea atinsese deja 104,9 milioane tone, pentru ca în anul 1927 să se cifreze la 172,8 milioane tone. Sporul înregistrat faţă de 1900 reprezenta, aşadar, 500% în 1921 şi circa 1000% în 1927. Combustibilul lichid a fost produsul care a favorizat (prin reunirea unor mari capitaluri necesare cercetării şi extragerii lui, prin constituirea unor puternice întreprinderi, dezvoltate vertical şi orizontal, pentru prelucrarea, desfacerea şi transportul lui etc.) închegarea unor puternice organizaţii capitaliste. Astfel, primul trust capitalist - Standard Oil Co.- a fost fondat tocmai în domeniul industriei petroliere de John Rockefeller în 1882. În decursul câtorva decenii petrolul s-a transformat într-unul din elementele fundamentale ale vieţii economice moderne. El a devenit- după expresia fericită a lui Anton Zischka- sângele economiei . Forarea primului puţ de către colonelul nord- american Edwin L. Drake a avut loc în 1859. Deci, petrolul nu numai că a fost factorul decisiv în prosperarea industriei, oferind numeroase facilităţi şi avantaje, ci a şi reprezentat un element important în viaţa internaţională. Surse utilizate în alcătuirea referatului: 1. Uimitorii producători ai naturii , Tudor Opriş 2. Enciclopedie rusă 3. Importanţa mondială a petrolului , Gheorghe Vasilache 쥁`