Referat Etnogeneza Romanilor2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Etnogeneza Romanilor2 si de asemenea puteti face Download Referat Etnogeneza romanilor2

Citeste fragmente din Referat Etnogeneza Romanilor2

I. Generalitati La sfarsitul antichitatii, inceputul evului mediu, in spatiul carpato-balcanic in rezultatul evolutiei istorice s-a format un etnos nou - poporul roman. Poporul roman apartine de marele grup etnolingvistic indoeuropean, fiind unul dintre cele mai vechi neamuri din Europa, care locuieste in spatiul sau de geneza de peste doua milenii. Romanii reprezinta un popor de origine daco-romana, format in rezultatul simbiozei traco-geto-dacilor cu romanii. In perioada medievala timpurie, la elementele etnolingvistice de baza s-au adaugat si influente venite din partea unor neamuri migratoare, in special din partea slavilor vechi. In cazul romanilor, slavii, au jucat acelasi rol ca si germanii in cazul popoarelor romanice occidentale, dat fiind ca au imprimat etnosului romanesc o coloratura specifica. Limba romana reprezinta un idiom romanic, care isi trage originea din vechea latina. Fiind o limba romanica de rasarit, limba romana, apartine in acelasi timp de marele grup al limbilor neolatine din care mai fac parte italiana, franceza, spaniola si portugheza. Dintre toate acestea, limba romana, datorita conditiilor specifice de evoluare, a conservat cele mai multe elemente arhaice, din care cauza anume ea, in raport cu alte limbi neolatine, se gaseste in cea mai apropiata relatie cu latina antica. In acelasi timp, spre deosebire de alte limbi romanice, limba romana este unitara in tot spatiul etnic romanesc, fara a avea dialecte regionale. Numele etnic propriu al romanilor sau etnonimul (de la "etnos" - popor si "nyme" - nume) se gaseste in legatura directa cu numele vechilor romani. Etnonimul Roman reprezenta o forma lingvistica evoluata a etnonimului Romanus. In acest context, romanii reprezinta unicul popor neolatin care si-a pastrat numele de origine pana la etapa actuala. In perioada medievala, strainii, i-au desemnat pe romani prin aloetnonimul (alt etnonim) Vlah (Blah, Olah, Voloh, etc.). Constiinta etnica a romanilor, care se gaseste in legatura stransa cu limba si numele etnic, a pastrat in toate timpurile amintirea descendentei neamului de la vechii romani. In cadrul marelui ocean al neamurilor migratoare din Europa de sud-est romanii reprezentau unicul popor de origine romana, care in opozitie cu migratorii se concepeau pe sine drept urmasi ai slavitei Rome si respectiv succesori a unei civilizatii stralucite. Spatiul etnogenezei romanilor a cuprins teritorii intinse din Europa de sud-est, care corespundeau pamanturilor tracilor de nord (geto-dacilor) si partial ale tracilor de sud, care se intindea de la Campia panonica pana in Transnistria si de la Carpatii nordici pana in partea centrala a muntilor Balcani. Spatiul de etnogeneza al romanilor avea drept axa centrala bazinul Dunarii de Mijloc si de Jos, limitat de doua cetati naturale uriase formate din muntii Carpati si Balcani. In epoca migratiunilor, spatiul etnogenezei poporului roman s-a restrans la teritoriul Carpato-Danubiano-Nistrean. Timpul etnogenezei romanilor reprezinta o perioada indelungata de restructurari etnoculturale, lingvistice si spirituale, desfasurate pe parcursul a circa 900 ani, avand drept limita inferioara sec. II-I a.Chr. si limita superioara sec. VII-VIII p.Chr. Procesul etnogenezei romanilor s-a inceput din momentul declansarii expansiunii civilizatiei romane in Dacia si s-a sfarsit odata cu consolidarea daco-romanilor pe o baza etnolingvistica calitativ noua. Factorii etnogenezei reprezinta elemente care determinata caracterul noului popor. In dependenta de conditiile istorice pot fi evidentiati diferiti factori ai etnogenezei. In cazul etnogenezei romanilor rolul decisiv l-au avut doi factori de natura spirituala: romanitatea si crestinismul. Romanitatea a determinat profilul etnolingvistic al poporului roman, limba si constiinta lui nationala. Prin factorul roman, poporul roman a devenit un etnos romanofon. Crestinismul a determinat mentalitatea romanica a neamului romanesc, spiritualitatea, unitatea si continuitatea lui in conditiile migratiunii popoarelor. Prin crestinism romanii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calitati care in mare masura au contribuit la pastrarea fiintei romanice a neamului. Premisele etnogenezei reprezinta conditiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneza a romanilor s-au aflat trei premise fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizatia traco-geto-daca, care servit drept teren al etnogenezei romanilor. A doua premisa a rezultat din incadrarea traco-geto-dacilor in sec. VII-II a.Chr. in sistema valorilor antice grecesti. Cea de-a treia premisa a etnogenezei romanilor a fost integrarea geto-dacilor in sec. I a.Chr. - sec. IV p.Chr. in cadrul civilizatiei antice de tip roman. Civilizatia traco-geto-daca a constituit materialul primar al etnogenezei romanilor. Influentele eline au format conditiile necesare pentru distantarea traco-geto-dacilor de lumea barbara si apropierea lor de valorile civilizatiei antice. In fine, includerea traco-geto-dacilor in sistema civilizatiei romane a creat cele mai favorabile conditii pentru desfasurarea procesului de asimilare etnoculturala a autohtonilor si de constituire a unei noi etnii. Etapele etnogenezei ilustreaza fazele de constituire a noului etnos Procesul etnogenezei romanilor cuprinde doua etape de baza: etapa primara (sec.II-I a.Chr. - sec.V p.Chr.) cand se formeaza comunitatea romanica de rasarit (daco-romanii) etapa finala (sec. VI-VIII) cand se constituie poporul roman propriu-zis. II. Romanizarea geto-dacilor Esenta romanizarii. Romanizarea reprezenta procesul asimilarii de catre imperiul roman a unor popoare antice, inclusiv a traco-geto-dacilor. Romanizarea traco-geto-dacilor a insemnat imbinarea civilizatiei romane cu civilizatia autohtona din spatiul carpato-balcanic, preluarea de catre bastinasi a culturii de tip roman, a structurilor sociale, economice, spirituale romane si a limbii latine ca mijloc de comunicare. Romanizarea a cuprins doua faze consecutive: asimilarea economico-culturala si asimilarea lingvistico-spirituala. Procesul romanizarii traco-geto-dacilor a avut o durata cronologica destul de mare si o raspandire teritoriala foarte larga. Timpul romanizarii cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. si sec. IV-V p.Chr., iar spatiul romanizarii include intregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi si jumatatea de nord a Traciei balcanice. Premisele romanizarii. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la baza un sir de premise favorabile, printre care se evidentiaza: originea comuna, indo-europeana, a traco-geto-dacilor si a romanilor; includerea traco-geto-dacilor in sistema relatiilor de tip antic prin intermediul lumii grecesti; gradul relativ inalt de dezvoltare al civilizatiei traco-geto-dace; gradul inalt de compatibilitate dintre civilizatia traco-geto-daca si cea romana. Caile romanizarii. Fenomenul romanizarii a decurs pe doua cai de baza: oficiala si populara. Calea oficiala a romanizarii reprezenta politica de stat a Romei Antice de asimilare a altor popoare. Calea populara a romanizarii reprezenta procesul de implementare a civilizatiei romane, inclusiv a limbii latine, in mediul traco-geto-dacic. Focarele romanizarii. Romanizarea traco-geto-dacilor s-a derulat concomitent prin intermediul mai multor focare din provinciile romane Dacia, Moesia Inferior, Moesia Superior, etc., care reprezentau nuclee de iradiere a civilizatiei romane: orase si targuri romane, asezari rurale de tip roman, tabere militare romane, asezari civile daco-romane, centre economice, centre administrative romane, centre religioase romane, scoli romane, etc. Factorii romanizarii. Romanizarea traco-geto-dacilor s-a realizat datorita unor factori, care in dependenta de timp, spatiu si alte conditii au contribuit la asimilarea relativ rapida a traco-geto-dacilor. Printre factorii de baza ai romanizarii traco-geto-dacilor pot fi evidentiati urmatorii: limba latina, colonizarea romana, armata romana, institutia cetateniei romane, dreptul roman, sistema administrativa provinciala, cultele religioase romane, religia crestina, casatoriile mixte daco-romane, educatia de tip roman, valorile culturale si morale romane, urbanizarea, asezarile rurale romane, relatiile economico-comerciale, sistemele de aliante cu dacii liberi, limesul dacic, etc. Factorii hotaratori ai romanizarii au fost limba latina si crestinismul. Etapele romanizarii. Procesul romanizarii s-a desfasurat in trei etape de baza: etapa preliminara din sec.II-I a.Chr. - 106 p.Chr., etapa decisiva din perioadei de existenta a provinciei Dacia intre anii 106-275 p.Chr. si etapa finala din perioada antica tarzie, de la retragerea administratiei romane din provincia Dacia in anul 275 pana la definitivarea procesului de formare a comunitatii daco-romane, in sec. V. Procesul romanizarii geto-dacilor. In procesul romanizarii a fost antrenat tot spatiul geto-dacic, atat regiunile incluse in cadrul provinciilor romane (Dacia, Moesia Inferior, Scithia Minor, etc.) cat si regiunile dacilor liberi, ramase in afara limesului roman. Colonizarea provinciilor dunarene a reprezentat un factor esential al romanizarii geto-dacilor. Acest proces in Dacia s-a desfasurat oficial, cu participarea intregului aparat de stat. Procesul colonizarii masive si organizate a Daciei a fost declansat de catre imparatul Traianus si continuat cu aceiasi ravna de urmasii sai. Colonistii, dupa informatiile unor autori antici, au fost adusi in Dacia pentru "a popula orase si a cultiva ogoare". Colonistii romani au creat in Dacia centre economice si religioase, au adus aici limba latina si spiritualitatea romana, s-au infiltrat in mediul autohton, au creat familii mixte daco-romane, au contribuit direct la atragerea geto-dacilor in sistema de valori romane si in fine la romanizarea lor. Orasele din provinciile dunarene (Ulpia Traiana, Apullum, Napoca, Potaisa, Drobeta, Dierna, Tropaeum Traiani, Noviodunum, etc.) erau cele mai efective nuclee de iradiere a romanizarii romane, constituind retele inchegate si bine organizate. In cadrul oraselor romane erau concentrate majoritatea institutiilor purtatoare a procesului de romanizare, care reprezentau in acelasi timp factori fundamentali ai romanizarii: administratia, instantele judiciare, marile centre religioase, teatre, scoli, congregatii mestesugaresti, etc. Tabere militare romane au reprezentat un alt nucleu important al romanizarii. Teritoriile provinciilor Dacia si Scithiei Minor erau impanzite cu tabere militare romane de tip castrum si castella si asezari civile ale familiilor ostasilor romani de tip canabae. Limba latina a reprezentat principalul factor al romanizarii. Raspandirea rapida a limbii latine printre daci s-a datorat faptului ca latina era unicul mijloc de comunicare in administratie, in instante judiciare, in unitati militare, in relatiile comerciale, in centrele religioase, in educatie, etc. Institutia cetateniei romane a reprezentat unul dintre cele mai efective instrumente ale romanizarii, dat fiind ca titlul de cetatean al Romei deschidea numeroase drepturi de ordin social, economic, politic, etc. Semnarea de catre imparatul Caracala a decretului din anul 212 privind acordarea cetateniei romane tuturor oamenilor liberi din imperiul roman, inclusiv populatiei dacice a reprezentat un eveniment crucial pentru procesul de romanizare a populatiei autohtone din Dacia. Cel mai important factor a romanizarii geto-dacilor din perioada de dupa anul 275 a fost religia crestina, care patrunde la nordul Dunarii in mod sporadic inca in timpul stapanirii romane. Dar pe o scara mai larga noua religie se raspandeste aici in prima jumatate a secolului al IV-lea d.Chr. Crestinarea masiva a daco-romanilor a sporit in secolele IV-V prin activitatea unor misionari, inclusiv a episcopilor Ulfila, Martin, Audias, etc. Unii dintre ei fiind executati au devenit martiri pentru crestini. Prin intermediul crestinismului din limba latina au patruns in limba romana principalii termeni crestini: Dumnezeu (Domine Deus), crestin (Christianus), cruce (Crux, Cruis), duminica (Dies Dominica), pacat (pecatum), rugaciune (rogatio) s.a. III. Formarea poporului roman si a limbii romane Impactul migratorilor asupra etnogenezei romanilor. Procesul etnogenezei romanilor s-a desfasurat in conditiile Marii Migratii a Popoarelor, care in spatiul Carpato-Danubian spre deosebire de alte regiuni ale Europei a durat o perioada de peste o mie de ani. Migratiunea popoarelor si etnogeneza romanilor au rprezentat fenomene paralele, cu anumite tangente mai mult sau mai putin pronuntate. Perindarea prin spatiul Carpato-Danubian a multiplelor popoare migratoare (sarmati, goti, huni, slavi, gepizi, avari, bulgari, unguri, pecenegi, uzi, cumani, etc.) a generat interferente etnoculturale, care au lasat amprente si asupra procesului etnogenezei romanilor. Dintre toate poarele migratore numai slavii au reusit sa influenteze partial procesul etnogenezei romanilor, fara insa ai schimba esenta. Rolul slavilor in etnogeneza romanilor. Populatia slava veche a migrat in spatiul Carpato-Dunarean in sec. VI-VII. Extinderea acestor triburi in Balcani, a avut drept consecinta divizarea lumii romanice orientale in doua parti distincte: romanici nord-danubieni si romanici sud-dunareni. Romanicii nord-dunareni (daco-romanii), in secolele urmatoare vor supravietui in valtoarea migratiunilor, ii vor asimila pe slavii ramasi in regiunea Carpato-Danubiano-Nistrean si vor sfarsi cu formarea unei etnii noi, a poporului roman. In acelasi timp, romanicii sud-dunareni se vor pierde in cea mai mare parte in masa slavilor si vor pastra doar unele insule izolate in diferite regiuni ale peninsulei Balcanice. Finalizarea etnogenezei romanilor. In sec. VII-VIII, in conditiile presiunii tot mai puternice din partea diferitor popoare migratore, la nord de Dunare are loc un proces de generalizare etnoculturala si etnolingvistica a populatiei romanice. In acest context se finalizeaza procesul etnogenezei si profilarii poporului roman, popor nou cu trasaturi distincte si originale. Aparitia limbii romane. Odata cu incheierea etnogenezei s-a finalizat si procesul formarii limbii romane, care a parcurs practic aceleasi etape si a cuprins aceiasi durata de timp. Limba romana s-a format din latina populara (vulgara) raspandita in provinciile romane dunarene si preluata de catre traco-geto-daci. In sec. IV-VI latina populara din regiunile dunarene a evoluat pe fundalul lingvistic autohton si s-a transformat in final intr-o limba romanica deosebita - romana. Limba romana dupa caracterul sau este o limba romanica sau neolatina, pastrand din fondul lingvistic traco-geto-dacic circa 160 cuvinte. IV. Societatea veche romaneasca In perioada medievala timpurie, romanii, duceau un mod de viata sedentar, fiind legati puternic de pamantul stramosesc. Ei locuiau in cadrul unor asezari rurale. Satul reprezenta locul unde se concentra viata romaneasca si se conservau traditiile etnolingvistice si etnoculturale. In vremurile pasnice romanii se extindeau in largul stepei, iar in cele razboinice se concentrau in regiunile de deal, de codru si la munte. Pe parcursul perioadei migartiilor, padurile si muntii, au reprezentat factorii de baza in ocrotirea poporului roman. Civilizatia veche romaneasca purta un caracter profund rural. In comparatie cu civilizatiile agro-urbane din Europa Occidentala, civilizatia veche romaneasca s-a constituit ca o civilizatie pur agrara, o civilizatie taraneasca, o civilizatie a obstilor satesti alcatuite din tarani liberi, care au format uniuni de obsti, sau tari, care au constituit nucleele viitoarelor state medievale romanesti. Surse "Traian i-a invins pe dacii lui Decebal si a transformat in provincie romana teritoriul Daciei de dincolo de Dunare; aceasta era de jur imprejur un million de pasi; dar in timpul imparatului Gallienus ea a fost pierduta, iar Aurelian, dupa ce I-a mutat de acolo pe romani, a creat doua dacii in regiunile Moesiei si Dardaniei …". Rufius Festus a scris in anul 372 A.D. despre situatia din Dacia post-romana in lucrarea sa Scurta istorie a poporului roman "In ceata cea pestrita rusi, greci destui erau. Poloni, vlachi ca gindul de repede zburau Pe caii lor cei ageri. Erau buni calareti! Precum le era firea se se si purtau eroii indrazneti. Venea pe cai salbatici, cu sapte sute ostasi, Insusi Ramune hertegul, care stapinea In tara vlachilor. Sburau sirepii lor." Mentionarea romanilr in Cintecul nibelungilor sub denumirea de vlachi. "In tara ardealului nu lacuiesc numai unguri, ca si sasi peste sama de multi si romani peste tot locul, de mai multu-i tara latita de romani decitu de unguri… Romanii, citi se afla lacuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc sintu cu moldovenii si toti de la Rim sa trag…". Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei. "Asa si neamul nostru, de care scriem, al tarilor acestora, numele vechiu si mai dreptu este ruman, adica rimlean, de la Roma… Iara streinii si tarile imprejur le-au pus acestu nume vlah, de pe vloh, cum s-au mai pomenit, valios, valascos, olah, volosin, tot de la strein sintu puse aceste nume, de pre Italia, carora zic vloh… Cum vedem ca, macara sa ne raspundem acum moldoveni iara nu intrebam : "stii moldoveneste? ", ce "stiiromaneste ?"…". Miron Costin, De neamul moldovenilor. Cronologie: Sec. II-I a.Chr. - sec. V p.Chr. - etapa primara a etnogenezei romanilor Sec. VI-VIII p.Chr. - etapa finala a etnogenezei romanilor sec. II-I a.Chr. - inceputul expansiunii economice a romanilor in Dacia Sec. II-I a.Chr. - 106 p.Chr. - etapa preliminara a romanizarii 106-275 p.Chr. - etapa decisiva a romanizarii 275 - sec. IV-V p.Chr. - etapa finala a romanizarii 74-72 a.Chr. - inceputul expansiunii militare a romanilor la Dunare 29-28 a.Chr. - cucerirea Dobrogiei de catre romani, includerea ei in componenta regatului Odris. 4-12 p.Chr. - primele expeditii militare romane la nord de Dunare 15 p.Chr. - formarea provinciei romane Moesia 46 p.Chr. - includerea Dobrogei in componenta provinciei Moesia 57-67 p.Chr. - Cucerirea de catre romani a teritoriului din sudul Moldovei si a orasului Tiras 85-89 - razboiul daco-roman dintre Decebal si Domitian 86 p.Chr. - Formarea provinciilor romane Moesia Inferior si Moesia Superior 101-102 - I razboi daco-roman dintre Decebal si Traian 105-106 - al II-lea razboi daco-roman dintre Decebal si Traian 106, 11 august - formarea provinciei romane Dacia Sec. VI-VII - Migratia slavilor Sec. VII-VIII - finalizarea etnogenezei romanilor Sec. VI-VIII - individualizarea limbii romane Sec. VII - cea mai veche atestare scrisa a limbii romane Sec. X - cele mai vechi atestari ale unor antroponime romanesti 602 - caderea limesului bizantin la Dunare, deplasarea in masa a slavilor la sud de Dunare 562-796 - stapanirea avariilor in Panonia 650 - migratia bulgarilor la Dunarea de Jos 681 - formarea I Tarat Bulgar la sud de Dunare 971-1018 - caderea I Tarat Bulgar, revenirea dominatiei bizantine la gurile Dunarii 896 - Stabilirea ungurilor in Panonia, formarea statului ungar 898 - mentionarea romanilor in Transilvania de catre Cronica veche ungara 915 - instaurarea dominatiei pecenegilor la est de Carpati sec. IX - prima mentiune scrisa a unei Tari romanesti la Moisei Chorenati 976 - prima mentiune scrisa despre romani la sud de Dunare 1048-1065 - dominatia uzilor in Bugeac 1067 - stabilirea in spatiul nord-dunarean a dominatiei cumanilor 1228 - formarea episcopiei catolice a cumanilor 1234 - prima mentiune scrisa despre episcopi romani de rit ortodox la sud-est de Carpati 1241 - stabilirea dominatiei mongole in spatiul romanesc Sec. IX - sec. X - voievodatele romanesti din Crisana, Banat si Transilvania, sub conducerea lui Menumorut, Glad si Gelu Sec. XI - voievozii romani Ahtum si Gyla Sec. VIII-XI - formarea unor formatiuni prestatale romanesti la est si sud de Carpati Sec. IX - sec. XI - formatiunea militaro-politica a tivertilor 943 - formatiunea militaro-politica din Dobrogea in frunte cu jupanul Dimitrie 1185 - formatiunile din Dobrogea sub conducerea lui Tatos, Sestlav si Szata. 쥁`