Referat Utilaj Pentru Producerea Conductelor De Canalizare
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Utilaj Pentru Producerea Conductelor De Canalizare si de asemenea puteti face
Download Referat Utilaj pentru producerea conductelor de canalizareCiteste fragmente din Referat Utilaj Pentru Producerea Conductelor De Canalizare
Selectarea ÅŸi caracteristica utilajului tehnologic.
Calculul consumului energetic.
Pentru confecţionarea articolelor din ceramică este necesar de
obţinut prafuri din argila arsă măcinată, cu scopul de a obţine o
masă argiloasă la amestecarea cu apă.
Prafurile ceramice se numesc sisteme argiloase disperse înalt
concentrate (puţin umede), care nu posedă proprietatea de a se lega
între ele. Absenţa posibilităţii de legare condiţionează
proprietatea cea mai principală a prafurilor – friabilitatea lor.
Prafurile argiloase în tehnologia ceramicii se pregătesc pentru
presarea articolelor sau pentru pregătirea amestecului plastic.
Prafurile argiloase se poate de obţinut prin metodele semiuscată,
plastică sau umedă.
Gradul de fineţe a prafului este caracterizat de suprafaţa lui
specifică.
Prafurile pentru obţinerea amestecului plastic se pregătesc cu scopul
majorării omogenităţii masei ceramice, asigurării dozării precise a
componenţilor mase ceramice, simplificării procesului de amestecare
şi umflarea argilei la umezire. Reacţia mai intensivă dintre argila
preventiv uscată şi măcinată şi apă se explică prin aceea că în
procesul uscării se formează multe defecte, în care uşor nimereşte
umiditatea.
La pregătirea prafurilor argiloase prin metoda semiuscată, argila se
supune măcinării brute, uscării, măcinării fine, ciuruirii şi
umezirii.
Utilaj pentru măcinarea brută a argilei.
Argila adusă din carieră trebuie să fie măcinată brut. Aceasta se
petrece în strunguri, valţuri dezintegratoare sau dinţate.
Strungurile lucrează bine cu argilele cu umiditate nu prea înaltă,
care nu conţin materii pietroase. Din cauza aceasta la uzinele ceramice
ele se folosesc de obicei pentru măcinarea argilelor refractare.
Valţuri dinţate se folosesc pentru măcinarea argilelor cu viscozitate
scăzută, care nu conţin materii pietroase. Argilele vâscoase se
lipesc de valţuri ceea ce duce la lucrul instalaţiei în gol. Valţuri
dezintegratoare se poate de folosit pentru măcinarea argilelor
vâscoase şi care conţin materii pietroase. Din cauza aceasta ele se
folosesc mai răspândit la uzinele de producere a cărămizii.
Analizând cele expuse mai sus, pentru măcinarea brută a argilei
alegem definitiv strungul, deoarece el este mai compatibil pentru
prelucrarea materiei prime.
Strung pentru aÅŸchierea argilei.
Utilaj pentru uscarea argilei.
Cea mai largă răspândire pentru uscarea argilei a primit toba de
uscare rotitoare.
Partea principală a tobei este cilindrul metalic, partea interioară a
căruia serveşte ca spaţiu de uscare. Grosimea peretelui este de 10
– 14 mm. Toba se montează cu un unghi de înclinare de 5 – 6 º,
şi se sprijină pe două perechi de role.
Corpul cilindric a tobei, care se roteşte cu viteza de 4 – 6 rot/min,
cu ambele capete intră în camere – de gaz, prin care gazele
fierbinţi se introduc în tobă, şi de descărcare prin care se
elimină gazele şi se descarcă materialul uscat. Între cilindrul
tobei şi camere este o garnitură care exclude nimerirea aerului rece
din mediul ambiant.
La camera de gaz se montează focarul, construcţia căruia depinde de
combustibil. Înainte de aducerea gazelor în tobă ele se amestecă cu
aer rece pentru micÅŸorarea temperaturilor. Gazele uzate trec prin
instalaţii de filtrare, unde se purifică de la particulele mărunte a
materialului uscat.
Direcţia de mişcare reciprocă a materiei şi a gazelor în interiorul
tobei poate fi directă sau opusă. În majoritatea cazurilor se
folosesc tobele de uscare cu direcţie directă, adică materialul şi
gazele se deplasează în aceeaşi direcţie.
Uscarea argilei în toba de uscare se petrece uniform, dacă argila este
uniform sfărâmată, şi bucăţile sunt uniform spălate de gaze.
Pentru intensificarea schimbului termic este necesară împărţirea
masei de argilă, pe fluxuri aparte şi mestecarea ei în interiorul
tobei.
Importanţa mare din punct de vedere a productivităţii tobei şi
balansării ei o are distribuirea materialului uscat în toate celulele.
Aşa distribuire se asigură cu instalaţia de distribuire. La intrare
în tobă se află paletele.
Productivitatea tobei de uscare depinde de proprietăţile materialului,
parametrii gazelor şi construcţia tobei.
Tobă de uscare.
Utilaj pentru măcinarea fină a argilei.
Argila uscată se supune unei măcinări cu scopul obţinerii prafului
cu o anumită componenţă granulometrică. Pentru măcinarea argilei se
folosesc dezintegratoare cu panere, colergang pentru măcinare uscată,
mori rotative ÅŸi centrifugare.
Dezintegratoare cu panere lucrează bine cu argila cu umiditate mai
mică de 10%. La umiditate mai mare argila se lipeşte de degetele
dezintegratorului. În prezenţa materialelor pietroase degetele se
uzează foarte repede, şi ele trebuie schimbate peste 200 – 300 ore
de lucru.
Fineţea de măcinare depinde de numărul de rotaţii, distanţa dintre
degete şi umiditatea argilei. Ieşirea fracţiilor fine se măreşte cu
mărirea rotaţiilor şi micşorarea distanţei dintre degete. Cu
mărirea umidităţii argilei creşte cantitatea fracţiilor măşcate.
De exemplu la umiditate de 10 % suma fracţiilor măşcate este 96 %,
dar umiditatea 6 % - numai 66 %.
Din dezintegratoare se obţine praful afânat cu densitate mică, ce
complică presarea articolelor din el.
Colergangul lucrează bine la umiditatea argilei mai mică de 8 – 9 %,
la umiditate mai mare se formează turte. Avantajul colergangului este
obţinerea prafului cu densitate sporită, cu deformaţii elastice mici,
ce îmbunătăţeşte proprietăţile lui de presare. Dezavantajul
colergangului este cantitatea mare de degajare a prafului din cauza
ermetizării rele.
Mori rotative au primit răspândire deoarece sunt compacte şi cu
productivitate înaltă. Părţile generale a morii rotative sunt tobă
fixă, rotor cu ciocane, ramă şi dispozitiv de acţionare. Parte de
ciuruire este ermetizată cu o carcasă. Particule dure în argilă
distrug plasa.
Încercările morii au arătat, că productivitatea ei foarte mult
depinde de umiditatea argilei.
Moara centrifugală lucrează după principiul de sinemăcinare. Organul
de lucru a maşinii sunt două rotoare cu cupe care se rotesc cu viteza
de 1000 – 2500 rot/min. Argila măcinată se evacuează prin două
fisuri inelate.
Dimensiunile maximale a bucăţilor ce se încarcă sunt 150 mm,
umiditatea argilei 8 – 9 %, productivitatea la lăţimea fisurii de 2
– 3,5 mm de la 10 – 12 t/oră.
La alegerea utilajului de măcinare pentru argilă trebuie de ţinut
cont de cerinţele tehnologice şi tehnico economice. Dacă argila se
macină pentru pregătirea amestecului plastic, atunci se pot folosi
dezintegratoare, mori rotative ÅŸi centrifugale ca utilajul mai econom.
La măcinarea argilelor cu umiditatea înaltă de 10 – 12 % poate
lucra numai dezintegratorul. La măcinarea prafurilor de presare cu
umiditatea scăzută trebuie de ales colergangul.
Analizând utilajul descris mai sus alegem pentru măcinarea argilei
uscate dezintegratoare cu panere.
Dezintegrator cu panere.
Utilaj pentru ciuruirea.
Ciuruirea argilei are ca scop eliminarea particulelor măşcate din
praf. Pentru ciuruirea argilei se folosesc ciururi cu coarde, ciur –
tobă, ciururile vibratoare.
Ciur cu coarde reprezintă carcasa metalică sau din lemn, pe care sunt
întinse coardele la distanţa de 5 – 7 mm. Ciurul are înclinare spre
descărcarea materialului. Pe aceste ciururi se poate de a separa numai
bucăţi foarte mari de argilă, deoarece distanţa dintre coarde se
schimbă din cauza încovoierii.
Ciur tobă se foloseşte pentru ciuruirea materialelor măcinate uscate.
Diametrul orificiilor ciururilor de la 0,5 – 1 mm. Acest ciur permite
de a primi simultan cîteva fracţii. Eficacitatea ciuruirii depinde de:
umiditatea materialului, diametrul orificiilor, unghiului de înclinare,
lungimii, vitezei de deplasare a materialului. Productivitatea depinde
de diametrul ciurului, numărului rotaţiilor şi unghiul de înclinare,
de dimensiunile particulelor argilei şi se află între 1 – 3 t/oră.
Dezavantajul ciurului tobă este uzarea rapidă a ciururilor şi
productivitate mică.
Ciur vibrator este utilaj mai modern şi productiv. El prezintă o
carcasă în interiorul căreia este montată rama vibrantă, îmbinată
cu carcasa prin resorturi – amortizoare. Productivitatea ciurului este
de 20 – 25 t/oră.
Ciururile vibrante au următoarele avantaje:
randamentul înalt 0,9 – 0,98
posibilitatea ciuruirii materialului pe sitele cele mai fine
posibilitatea ciuruirii argilelor cleioase, datorită zdruncinării
puternice
gabaritele mici şi masa mică la productivitate înaltă
simplicitatea utilajului ÅŸi deservirea
Ciururi vibrante se folosesc în cazul când este necesară sortarea mai
precisă a argilelor.
Dezavantajul ciururilor vibrante este, aceea că ele transmit eforturi
dinamice mari încăperii, care împiedică montarea lor la nivele mai
superioare (pe planÅŸee).
Productivitatea ciururilor se măreşte prin încălzirea lor cu
electricitate.
Utilajul de măcinare în majoritatea cazurilor se montează după
„ciclul închisâ€Â.
Utilaj pentru amestecarea
Pentru amestecarea argilei arse şi măcinate se folosesc amestecătoare
cu două valţuri. Ele asigură obţinerea masei argiloase omogene.
Amestecător cu două valţuri.
Utilaj pentru presarea preventivă
Pentru presarea preventivă a masei argiloase se folosesc prese cu
formarea benzii continue. Parametrii organelor de lucru foarte mult
influenţează la calitatea articolelor. Majorarea rotaţiilor şnecului
mai mult de 32 rot/min afectează calitatea benzii din argilă. Pentru
fiecare masa există rotaţii optimale, la care presa are
productivitatea maximală şi consumul de putere minimal.
Odată cu micşorarea secţiunii ajustajului brusc creşte presiunea de
scurgerea a benzii.
La productivitatea presei foarte mult influenţează caracterul
suprafeţei interioare. Încercările au arătat, că productivitatea
presei brusc scade, dacă suprafaţa este netedă. Aceasta se
întâmplă din cauza rotirii masei împreuna cu şnec, dar la masele
foarte plastice formarea benzii se întrerupe. Mai avantajoasă este
suprafaţa crestată, care menţine masa argiloasă de la rotirea, dar
nu împiedică deplasarea ei spre ieşire. Distanţa dintre palete şi
corpul nu trebuie să fie mai mare de 2 – 3 mm. Mărirea acestei
distanţe duce la pierderi mari din cauza frecării.
h"
h"
h"
h"
Å¡
gd"
gd"
gd"
gd"
a$gd"
`„ha$gd"
gd"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
gd"
a$gd"
`„ha$gd"
`„ha$gd"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
h"
îl joacă şnecul.
Pentru posibilitatea reglării lungimii ajustajului se recomandă
folosirea preselor cu ajustaje cilindrice cu lungimea reglabilă.
Este necesar de ţinut cont de delatarea elastică a articolelor la
ieşirea din presă cu 1%. Conicitatea ajustajelor duce la mărirea
presiunii de scurgere.
Prese cu vid sunt cu unu sau două valţuri. Presele cu un valţ sunt
mai compacte, dar cele cu două valţuri sunt mai uşor deservite şi
din aceasta cauza lucrează mai sigur.
Stabilitatea vidului depinde de puterea pompelor. Dar acestea nu
funcţionează normal la temperatura aerului mai mare de 30 - 40°C,şi
la ducerea particulelor fine a argilei, care duc la uzarea rapidă a
organelor de lucru a pompei. Din cauza aceasta pentru funcţionarea
normală a pompei-vid este necesar de prevăzut filtrele.
Pentru presarea preventivă alegem definitiv presa cu un valţ.
Presa combinată cu vid.(schema cinematică): 1 – arbore cu şnec, 2
– pinionul arborelui de alimentare, 3 – cilindrul presei, 4 –
arbore de alimentare, 5 – arborele amastecătorului, 6 – camera cu
vid, 7 – amestecător, 9 – mufă, 10,11 – reductor
Utilaj pentru formarea conductelor
Formarea plastică a conductelor se efectuează la prese verticale cu
şnec, mai rar la prese orizontale. Prese verticale pot fi cu sau fără
vid.
Prese pentru conducte permit formarea conductelor cu diametrul 100 –
600 mm cu lungimea de 1 – 2 m din masa cu umiditatea de 14 -16% şi
conţinutul şamotei până la 30%.
Există utilaj pentru formarea orizontală a conductelor. La organizarea
producerii conductelor cu diametre 150 -300 mm prin metoda orizontală
cheltuielile de producţie scad în 2 ori, se măreşte calitatea
producţiei, se exclude uscarea ca procesul aparte.
La formarea conductelor prin metoda orizontală procesul merge în
continuu, şi pe măsura ieşirii conductei din presa ea se taie,
capetele se rotungesc şi puţin se lărgesc.
Definitiv alegem presa verticală cu un şnec cu vid pentru formarea
conductelor.
Presă cu vid pentru formarea conductelor. 1 – ramă, 2 – arbore cu
şnec, 3 – reductorul, 4 – motor electric, 5 – magnete electrice,
6 – corpul presei, 7 – coardă metalică, 8 – coloană, 9 – masa
ridicătoare, 10 – ţeavă, 11 – bară metalică, 12 – greutăţi,
13 – scripete, 14 – traversă.
Utilaj pentru uscarea
Uscarea articolelor din ceramica poate să fie efectuată în condiţii
normale. Dar in acest caz ea depinde de condiţii atmosferice şi este
de lungă durată(7 – 20 zile). In industria se foloseşte uscarea
artificială, ce reduce durata ciclului de producere până la 1 – 3
zile. În calitate de agentul termic se folosesc gazele de sobă.
Instalaţia de uscare trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
să se încadreze în linia tehnologică, procesul de uscare să fie
mecanizat şi automatizat, uscarea trebuie să fie uniformă pe tot
spaţiu de lucru a uscătorului, durata uscării şi costul să fie
minimale.
După regimul de lucru se deosibesc instalaţii de uscare periodice şi
continue, dar după construcţia – cu fisura, de tip tunel, de tip
conveier ÅŸ.a.
◠În camera de uscat încărcarea, uscarea şi descărcarea se
repetă în acelaşi spaţiu de lucru peste anumite intervale de timp.
Articole crude se duc în camera de uscare pe vagonete. Instalaţia
specială scoate poliţe cu articole crude şi le aranjează în camera.
De obicei aşa camere de uscare prezintă un rând de camere, unite
între ele în blocuri.
Randamentul camerelor de uscare este de 15 -30 % la folosirea gazelor de
sobă şi 37 – 51 % la încălzirea cu abur cu recircularea.
Dezavantajul lor este în pierderi mari de timp(10%)legate cu
încărcarea şi descărcarea articolelor; pierderi mari de căldură
în timpul încărcării şi descărcării; periodicitatea;
neuniformitatea uscării.
◠Camere de uscare de tip tunel cu lucru continuu prezintă tunele
drepţi, în care se deplasează vagonetele cu articole crude. Agentul
termic se mişcă orizontal spre articole. Temperatura şi umiditatea
lui se menţine constantă pentru secţiuni anumite. Uscarea se termină
în timpul parcurgerii vagonetelor prin toate zone. Durata uscării
depinde de tipul articolelor. Aceste instalaţii de uscare asigură
fluxitatea producerii, posibilitatea automatizării procesului de
uscare, simplicitatea deservirii şi majorarea calităţii articolelor.
Randamentul camerelor de uscare de tip tunel este de 23 -45%. Datorit
continuităţii şi uniformităţii procesului, absenţa pierderilor de
timp pentru încărcarea şi descărcarea, durata uscării este cu 20
– 30% mai mică. Schimbarea camerelor de uscare simple pe cele de tip
tunel asigură creşterea puterii uzinei, micşorarea sinecostului
producţiei.
Aerul uscat fierbinte, nimerind în uscătorie, se întâlneşte cu
articole aproape uscate, care pot fi uşor supuse spălării de către
el, fără pericol de apariţia fisurilor. Mai departe temperatura
aerului se micşorează dar umiditatea creşte. Capacitatea aerului de a
absorbi umiditatea scade. Aceasta este un avantaj foarte mare, deoarece
la intrarea în uscătorie vin articole crude, care necesită
încălzirea treptată.
La ieşirea din uscătorie articole sunt aproape uscate şi aerul uscat
fierbinte nu poate să aducă pagube.
Cu toate acestea uscătorii tunelare au un dezavantaj mare –
neuniformitatea uscării pe înălţimea. Pentru excluderea acestui
dezavantaj în uscător se montează ventilatoare, care circulă aerul
din partea de jos în sus.
Principiul de funcţionare este următor. Tunele se comunică între ele
cu orificii speciale in partea inferioară a uscătorului şi se
deservesc cu ventilatoare cu diametrul mare. Aceste ventilatoare
efectuează circularea aerului. Ridicându–se sus, sub acţiunea
ventilatoarelor, aerul prin orificii de sus se întoarce în camera de
uscat
◠Alt tip de uscătorii este camera de tip fisură. Dar pentru
producerea conductelor de canalizare ea nu se foloseÅŸte.
Din cele expuse de mai sus se face concluzia că, pentru uscarea
conductelor de canalizare este mai eficient de ales camere de uscare de
tip tunel cu regimul de lucru continuu.
Uscător tip tunel cu recircularea agentului termic.
Utilaj pentru glazurare
Glazurarea conductelor se efectuează cu glazuri crude şi mai rar cu
glazuri de sare.
Glazurarea conductelor se efectuează prin scufundarea lor în glazură,
stropirea cu glazură, pulverizarea.
Glazurarea prin scufundare se efectuează cu ajutorul troliului, care
scufundă conductele în bazinul cu glazură, sau cu ajutorul maşinilor
de glazurare speciale, care lucrează după principiul de rostogolire
sau tragerea conductelor prin bazin.
Instalaţie pentru glazurarea conductelor. 1 – baie, 2 –
mecanism de acţionare, 3 – apucător, 4 – mecanism, 5 –
acţionarea transportorului, 6 – transportor, 7 – ventelator, 8 –
calorifer pentru încălzirea aerului, 9 – conductor de aer cald, 10
– transportor pentru conducte glazurate.
Glazurarea conductelor prin stropire se efectuează în modul următor:
conducta suspendată se deplasează. Glazura se pompează cu ajutorul
pompei într-un rezervor din care sub presiune se aşează pe conducte.
Glazurarea prin pulverizare se efectuează cînd este necesar de
glazurat partea interioară a conductei.
Conductele de canalizare trebuie să fie glazurate din ambele părţi.
Glazurarea se va efectua în bazinele cu glazură.
Utilaj pentru arderea
Arderea articolelor ceramice se efectuează în cuptoare de tunel şi
mai rar în cuptoare inelare.
◠Cuptoare de tunel sunt instalaţii cu lucru continuu, în care
semifabricatele se deplasează pe vagonete. Cuptor are trei zone: de
încălzire, de ardere şi de răcire. Prezenţa zonelor cu temperaturi
stabile permite de ridicat temperatura de ardere până la 1600 -1650°C
ÅŸi de intensificat procesul de ardere.
Combustibil se introduce în cuptor cu ajutorul duzelor. Utilizarea
căldurii gazelor arse din cuptor, permit de economisit până la 30 %
de combustibil. Folosirea cuptoarelor de tunel brusc îmbunătăţesc
condiţii de lucru. Se măreşte cultura producerii, date
tehnico-economice, se micşorează rebut, se reduce durata de ardere,
şi se obţin condiţii favorabile pentru automatizarea procesului de
ardere.
Principiul de bază a cuptoarelor de tunel constă în aceea, că zonele
termice sunt staţionare dar vagonetele cu articole se deplasează.
Aceasta permite scoaterea procesului de încărcare în afara
cuptorului.
Dezavantajul principal a cuptoarelor de tunel este – neuniformitatea
uscării pe înălţimea. Pentru excluderea acestui dezavantaj trebuie
cît posibil de micşorat înălţimea cuptorului. Diferenţa cea mai
mare pe înălţimea cuptorului este în zona de încălzire. Pentru
excluderea acestui dezavantaj în cuptor se montează ventilatoare, care
circulă aerul din partea de jos în sus.
Aceste ventilatoare efectuează circularea aerului. Ridicându–se sus,
sub acţiunea ventilatoarelor, aerul prin orificii de sus se întoarce
în camera.
◠Cuptoare de tip fisură sunt o varietate a cuptoarelor de tunel, dar
ele nu se folosesc pentru arderea conductelor de canalizare.
◠Cuptoare inelare prezintă un canal circular închis, care are cinci
zone: de uscare, de încălzire, de ardere, de călire, de răcire. Mai
sunt şi camere pentru încărcarea şi descărcarea articolelor.
Articolele nu se mişcă. Continuitatea procesului se datoreşte
deplasării zonelor termice. În orice moment tot canalul este umplut cu
articole în afara de două-trei camere, în care se petrece
încărcarea şi descărcarea articolelor. Dintr-o parte a
deschizăturii se petrece încărcarea iar din alta descărcarea
articolelor gata. Aerul rece, care nimereşte prin deschizătură în
cuptor răceşte articolele arse. Ciclul de ardere a articolelor în
cuptoare circulare ocupă 3 – 5 zile.
Consumul combustibilului în aceste cuptoare este aproximativ acelaşi
ca şi în cuptoare tunel. Dezavantajele principale sunt condiţiile
grele de lucru, consumul înalt de muncă, complicitatea mecanizării
proceselor de încărcare şi descărcare.
Analizând cele scrise mai sus pentru producerea conductelor de
canalizare este mai favorabil de ales cuptor tunel.
Cuptor tunel pentru arderea conductelor.
ì¥Â`