Referat Primul Razboi Mondial7

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Primul Razboi Mondial7 si de asemenea puteti face Download Referat Primul razboi mondial7

Citeste fragmente din Referat Primul Razboi Mondial7

Primul război mondial -un nou tip de război- Numit pe vremea sa “marele război”,primul război mondial a produs distrugeri imense şi a cerut un sacrificiu uman de neînchipuit. La încheierea sa, imperii întregi se aflau în ruine, iar condiţiile de pace impuse au dus la conflicte istorice viitoare. Cauzele primului război mondial trebuie căutate în secolul al XIX-lea, când din statele mici ce aparţinuseră înainte unor ţări, s-au format state noi. Cele mai însemnate din noile state naţionale, ca Germania şi Italia, încercau să-şi întărească poziţiile cu toate mijloacele posibile, faţă de Rusia, Franţa, Marea Britanie, Imperiul Austro-Ungar,din centrul Europei şi Imperiul Otoman-în decădere. Ţări mici, ca Belgia, nu au făcut faţă şi s-au declarat neutre. Până în 1914,marile puteri s-au concentrat în doua alianţe opuse. Pe o parte a baricadei se aflau Puterile Centrale, în frunte cu Germania şi Imperiul Austro-Ungar. La început şi Italia se afla de aceasta parte, dar cu trecerea timpului legăturile s-au răcit ,însă s-au întărit relaţiile de apropiere cu Bulgaria şi cu Turcia. De partea cealaltă Antanta, formată din Franţa, Rusia, Marea Britanie nefiind angajată în totalitate în acest conflict, fiind simpatizantul lor. Punctele tari şi slabe ale organizării sociale, politice şi militare ale ţărilor aliate au avut un rol esenţial în desfăşurarea conflictelor ulterioare. Germania devenise cea mai mare putere militară a Europei. Tendinţa ei de a sparge supremaţia navală a Marii Britanii a produs tensiuni mari între cele două ţări. Imperiul Austro-Ungar era caracterizat de nemulţumirea şi de agitaţia naţionalităţilor, ţinute cu greu într-un stat unitar. Marea Britanie, industrializată cu mult înaintea celorlalte state, domina un imperiu de colonii. Forţa sa de apărare nu se baza numai pe armata sa profesionistă de 386000 militari, ci în primul rând pe excelenta sa marină militară. Rusia în schimb era cu mult depăşită de celelalte ţări în privinţa industriei şi a tehnicii militare, dar în caz de război ea putea mobiliza milioane de oameni. Franţa suferea încă datorită înfrângerii şi despăgubirilor impuse în urma războiului franco-prusac din 1870-1871. Războiul a izbucnit însă în Europa de Est, în Balcani. Acest teritoriu aparţinuse iniţial Imperiului Otoman, dar retragerea turcilor a cauzat un vid de putere, pentru acapararea căruia concurau Italia şi Imperiul Austro-Ungar. În 1908 Imperiul Austro-Ungar ocupă Bosnia-Herţegovina. Această măsură i-a iritat în mod profund atât pe sârbii localnici, cât şi Regatul Sârb învecinat. Aliatul tradiţional al Serbiei, Rusia, a protestat, dar nu era pregătit pentru acordarea unui ajutor militar. Situaţia din regiune era supertensionată, când în 28 iunie 1914 studentul naţionalist sârb Gavrilo Princip l-a asasinat pe principele moştenitor al Imperiului Austro-Ungar Franz Ferdinand şi pe soţia acestuia. În urma asasinatului evenimentele se precipită. Monarhia înverşunată acuză pentru asasinat Regatul Sârb, pe care-l atacă în 28 iulie. Peste două zile Rusia mobilizează în ajutorul sârbilor o armată de 1,2 milioane de militari. Germania somează Rusia să-şi retragă forţele în 24 de ore, în caz contrar îi declară război. Rusia refuză ultimatumul şi Germania se ţine de promisiune. Franţa primeşte şi ea declaraţia de război a Germaniei în data de 3 august, ea fiind aliata Rusiei. Conform planului Schlieffen, Franţa trebuia invadată înainte ca Rusia să fie gata de război, altfel Germania trebuia să lupte pe două fronturi, atât în vest cât şi în est. Linia fortificată de pe graniţa franceză se putea ocoli prin Belgia. Dar cum ea se declarase neutră şi nu permitea trecerea trupelor germane pe teritoriul său, în 4 august este invadată Germania. Deoarece Marea Britanie garanta neutralitatea Belgiei, ea declară război în aceeaşi zi Germaniei. Nu trecuseră nici cinci săptămâni de la atentat şi toată Europa se afla în război . În noiembrie intră în război şi Turcia de partea Puterilor Centrale. Armata gemană, cu un efectiv de 1,5 milioane de oameni, părea de nestăvilit. I-a înfrânt pe francezi pe toată lungimea frontului de vest, în 31 august la Mons fărâmiţează corpul expediţionar britanic, cu un efectiv de doar 70 de mii de oameni ; în septembrie însă,în lupta de la Marne sunt opriţi de către francezi . Fiecare dintre părţile beligerante se stabileşte pe poziţiile cucerite şi construieşte câte o reţea de tranşee, care sunt separate între ele doar de o fâşie îngustă de pământ, “pământul nimănui “ . Tranşeele se întind pe o lungime de 700 km în nordul Franţei, de la Canalul Mânecii până în Elveţia. Până la urmă, lupta din tranşee de pe frontul de vest a durat patru ani. Luptele durau luni întregi, în cazul unor “mari breşe “ combatanţii mureau cu zecile de mii într-o singură zi. Rezultatul a fost cucerirea unei fâşii de câţiva metri pământ. Până la sfârşitul războiului, pe acest front, nici una dintre părţi nu a reuşit o înaintare mai mare de 65 km. Prin atacarea fortăreţei Verdun, de o importanţă strategică deosebită, în februarie 1916, germanii vroiau să dea Franţei “lovitura de graţie”. Au murit mii de soldaţi din ambele tabere, dar Verdunul a rămas în mâna francezilor. În lupta dusă pe râul Somme, în cursul atacului britanic, încă din prima zi au murit 60 de mii de oameni. Marile pierderi aproape că au lăsat fără combatanţi armata voluntară engleză. ô serie de succese. În 1916 şi România a intrat în război de partea Antantei, dar germanii, într-o campanie scurtă şi executată impecabil, au invadat o mare parte a ţării obţinând o sursă importantă de ţiţei. La data de 22 august 1915 Japonia declară război Germaniei şi îşi îndreaptă atacul împotriva coloniei germane Tsingtao. Aceasta este cucerită după 11 săptămâni, în urma unei ofensive alături de trupe britanice. Navele militare germane sunt urmărite prin Oceanul Indian, prin sudul Atlanticului şi lupte navale grele se înregistrează lângă insulele Maldive şi pe lângă portul chilian Coronel. Niciodată nu existase un asemenea război în istoria mondială. Pe tot parcursul lui s-au introdus tehnici noi şi invenţii ucigătoare tot mai eficiente. Germanii au folosit pentru prima oară artileria grea. Cele mai mari pierderi erau cauzate de mitraliere şi de gazele de luptă. Gazul de luptă, sufocant şi orbitor făcea victime şi din rândurile lansatorilor, odată cu schimbarea direcţiei vântului. Vehiculul de razboi britanic-tancul- a fost introdus în luptă pentru prima oară în ofensiva britanică de pe râul Somme. Atunci a fost considerată “maşina învingătoare” a războiului. Ulterior s-a dovedit că introducerea lui a fost prematură, deoarece au fost prea puţine exemplare pentru un succes rapid, şi astfel s-a pierdut mult din efectul surpriză scontat. Toţi beligeranţii au utilizat aparatele de zbor nou descoperite, şi pentru prima oară a fost bombardată populaţia civilă. Anglia a fost atacată deseori de marile dirijabile Zeppelin. Piloţii noilor avioane biplane, înarmaţi cu armament de infanterie sau doar cu cărămizi, duceau în aer o luptă pe viaţă şi pe moarte. Sir Winston Churchill, ministrul forţelor navale, era convins că victoria se poate obţine doar prin scoaterea Turciei din război. În 1915 marina regală a întreprins o expediţie spre Marea Neagră în Dardanele, dar nu au reuşit să ocupe capitala turcă Constantinopol. În 1916, ambele părţi aflate în conflagraţie şi-au mărit producţia industriei militare. În Anglia, Lloyd George a devenit prim ministru, şi a introdus serviciul militar obligatoriu. În Germania, conducerea militară s-a concentrat în mâinile generalilor Hindenburg şi Ludendorff. Franţa, abia în 1917 şi-a găsit un conducător cu voinţă de fier, în persoana lui Georges Clemenceau. Mările, pe toată perioada conflagraţiei au fost dominate de britanici. În 1916 flota navală germană a intrat în luptă directă cu marina regală. Lângă peninsulele Iutlanda, britanicii au suferit pierderi mari, dar au forţat navele germane să se retragă; acestea au rămas în porturi până la sfârşitul războiului. Marina regală a instituit blocada porturilor germane, privând astfel Germania de aprovizionarea cu mărfuri de importanţă vitală. Germanii se pregăteau şi ei să realizeze o blocadă, ţelul lor fiind scufundarea cu ajutorul submarinelor a tuturor navelor de transport care navigau spre Marea Britanie. La 8 mai 1915, un submarin german a scufundat transatlanticul Lusitania, având la bord 128 de pasageri americani influenţi . Cu această scufundare devenea foarte probabile intrarea S.U.A în război de partea Antantei. În aprilie 1917, preşedintele american Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Pe frontul de vest continua lupta. Germanii au fost respinşi, dar numai până la linia Hindenburg, bine fortificată. La Passchendaele, britanicii s-au împotmolit în mlaştină. Germanii au câştigat mai multe bătălii şi pe frontul de est, unde bolşevicii, ajunseseră la putere, în urma revoluţiei ruse din octombrie 1917. Cu toate că armatele germane şi austriece au obţinut o victorie nimicitoare împotriva armatei italiene, cu încetul aliaţii Germaniei au ajuns la capătul puterilor. Împăratul austriac a încercat să încheie o pace separată , iar turcii, în urma pierderii Ierusalimului şi a Bagdadului au bătut în retragere. Şi soldaţii germani prezentau semne de oboseală, aveau moralul scăzut şi americanii se apropiau . Primele trupe, sub conducerea generalului maior Piershing, au debarcat în Europa la 27 iunie 1917. Ludendorff a forţat ultima şansă a victoriei, când în 3 martie 1918 a încheiat pacea separată cu guvernul bolşevic sovietic la Brest-Litovosk, şi astfel a putut transfera peste un milion de oameni pe frontul de vest. Marea ofensiva Ludendorff, începută la 31 martie a respins temporar trupele Antantei în Franţa. Pierderile umane au fost uriaşe de ambele părţi, dar în iulie, o sută de mii de militari americani au venit în ajutorul trupelor Antantei. Poporul german era înfometat şi realizând inevitabilitatea înfrângerii armata s-a demoralizat. În 8 august 1918 armatele unite ale Antantei sub comanda generalului Foch au întreprins un atac, lângă Amiens, care a dus în fine la o importantă breşă. Nemţii au fost respinşi pe teritoriul Belgiei, dar au luptat cu îndârjire,şi la terminarea războiului stăpâneau încă teritorii străine. În octombrie s-a destrămat Imperiul Austro-Ungar. Forţele britanice şi arabe, sub conducerea lui T.E Lawrence au ocupat Damascul, iar Portugalia şi Turcia au capitulat. Flota germană s-a răsculat, Kaiserul a fost alungat de pe tron. La 31 octombrie 1918 Germania a cerut un armistiţiu, care a intrat în vigoare în data de 11 noiembrie 1918 După terminarea războiului, puterile victorioase s-au adunat la Versailles pentru a discuta condiţiile de pace. La 28 iunie 1919 s-a finalizat tratatul de pace. Antanta, mai ales Franţa, a dorit să fie despăgubită pentru toate pagubele suferite. Germania a fost obligată să cedeze unele teritorii puterilor Antantei, iar despăgubirile a trebuit să le plătească în aur, animale şi materii prime, de exemplu fier şi cărbune. Umilirea lor a fost completată de ocuparea militară a zonei Rinului . Istoricii consideră că aceste despăgubiri uriaşe au dus la ruinarea sistemului financiar german în anii 1920. Această situaţie financiară a permis ridicarea partidului naţional-socialist, cu Hitler în frunte şi izbucnirea unui nou război mondial exact după 20 de ani de la semnarea tratatului de pace. Bibliografie:”Arborele Lumii”-editura Marshall Cavendish 쥁@