Referat Parfumuri.rtf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Parfumuri.rtf si de asemenea puteti face Download Referat parfumuri.rtf

Citeste fragmente din Referat Parfumuri.rtf

"Parfumuri" : Cuprins: Parfumurile în antichitate 3 Parfumurile în Europa 7 Parfumurile la sfârsit de secol 8 Istoria apei de colonie 9 Metode de obtinere 11 Materiale 13 Familii de parfumuri 17 Tipuri 19 Etape 20 Legende 21 Bibliografie 22 Parfumurile în antichitate Cuvântul "parfum" vine din sintagma latineasca "per fumus", însemnând "în întregime fum". Francezii mai târziu au dat numele de parfum mirosurilor plãcute care plutesc în aer la arderea tãmâii. Au existat puþine perioade în istorie care nu au fost influenþate de parfum. Istoria parfumului este adesea împletita cu istoria rasei umane. Primul tip de parfum a fost tãmâia. Ea a fost descoperita de catre mesopotamieni acum 4000 de ani. Culturi antice au ars multe tipuri de rasini si lemn la ceremoniile religioase. Adesea ei înmuiau lemnul parfumat si rãºinile în apa si ulei, apoi îºi ungeau trupurile cu acest lichid. De asemenea îmbãlsãmau pe cei decedaþi cu aceste parfume. Am învãþat din hieroglifele antice de pe mormintele egiptene ca parfumul a jucat o parte în vieþile egiptenilor. Parfumarea si-a fãcut loc în Egipt în jurul anului 3000 A.C. si o data cu Regina Hatshepsut, el a devenit foarte popular. Ea a condus expediþiile pentru cãutarea tãmâiei si a altor produse valoroase, iar rezultatele care au fost înregistrate pe pereþii templului au fost în onoarea ei. În templu se afla o gradina botanica plina cu pomii de tãmâie gãsiþi în expediþii. Parfumuri au fost gãsite si în mormintele faraonilor egipteni. Este probabil ca ei sa fi folosit aromele în rituale mistice datate arzãtoare de tãmâie si de miresme dulci de plante în ceremoniile religioase. Înainte de începerea erei de aur a egiptenilor, parfumul a fost folosit în ritualuri pentru Zei sau Faraoni. Parfumul a fost foarte apreciat în timpurile biblice si exista multe referiri în Biblie la Parfumuri. În Noul Testament cei trei magi cãrau cadouri de aur, varietati de tãmâie si smirna pruncului Isus. Cu mult înainte, Domnul i-a poruncit lui Moise: "Luaþi cu voi condimente dulci, stacte, onycha si rasina exotica cu tãmâie pura si tu îl vei transforma în parfum." Tãmâia este probabil cea mai cunoscuta planta la care s-a fãcut aluzie in Biblie. Tãmâia arsa a fost privilegiul preoþilor în cele mai timpurii civilizaþii. Obiceiul se foloseºte si astãzi în Biserica Catolica si Biserica Creºtina. Tãmâia, aromele si uleiul parfumat au devenit disponibile pentru toþi egipteni si au insistat treptat renunþându-se la drepturile lor selecte (ale parfumurilor). Cetãþenii au fost educaþi sa se parfumeze si ei cel puþin o data pe saptamâna. Egiptenii devenind pretenþioºi cu obiceiurile lor, au ocupat bãile pompoase, în care predecesorii greci si romani se scãldau acolo. Si-au înmuiat pielea în uleiuri deoarece le oferea plãcere, ajutându-i sa-si protejeze corpurile de efectul soarelui torid. Egiptenii au creat o sumedenie de creme parfumate si emolienþi parfumaþi. Ei si-au creat o forma de con în care sa topeascã, sa creeze cremele si emolienþi cu care sa-si acopere parul si corpul. Îmbãierea era relaxanta, era plãcerea sociala, uneori se îmbãiau de câte trei ori pe zi. Egiptenii purtau cu ei parfum de la naºtere pana dupa moartea lor. Mulþi egipteni îºi puneau in mormintele lor Parfumuri pentru a pãstra pielea lor mãtãsoasa si neteda în viata de apoi. De atunci egipteni au fost de pãrere ca sufletul urca în rai, viziuni în care parfumul însoþea spiritul. Urne acoperite cu a coaja de aur, distorsionau cu ceramica delicata, calcedoniile pline cu arome au fost plasate în morminte. Aºa de puternice au fost unele dintre uleiuri, ca dupa 3300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, o urma de parfum se putea simþi în oalele bine sigilate când mormântul a fost descoperit. Parfumul a fost folosit în procesul de îmbãlsãmare care lua de la 40 la 70 de zile sa fie îndeplinit! Smirna, uleiul de scorþiºoara si alte parfumuri au fost folosite în procesul de îmbãlsãmare. Consumul de arome a atins culmea în timpul acestei perioade risipitoare. Magazinele de parfumuri erau locuri de întâlniri zilnice pentru aproape toata lumea si baia zilnica era o activitate importanta pentru greci. Diferite tipuri de unguente erau folosiþi simultan, cu mirosuri rezervate pentru anumite parþi ale corpului. Grecilor li s-a atribuit arta de a fi creat primul parfum lichid, deºi el a fost complet diferit de parfumul pe care îl cunoaºtem noi astãzi. Parfumurile lor au fost pudrele parfumate amestecate cu uleiuri grele, lipsite de alcool. Lichidul era pãstrat în sticle alungite albastre si aurii, numite "alabastrums". Egiptenii au luat mândria de a-si pãstra parfumul în recipientele lor frumoase. Aceste sticle de parfumuri au fost de o frumuseþe rara. Recipientele au fost fãcute din materiale ca "alabaster", sticla, abanos si porþelan. Unele din sticlele de parfum au fost fãcute din aur si piatra. Când sticla a apãrut întâi în Egipt, în jurul 1558 î.C., a fost considerata mai preþioasa decât bijuteriile. Condiþiile climatice i-au permis Egiptu1ui sa importe multe condimente si arome din India, ca de exemplu ghimbir, piper si lemn de santal. Egiptul încã ocupa un loc important în productia de parfum pe baza de ulei, responsabila pentru productia iasomiei într-o porþiune a lumii. Grecii si Romanii antici au învãþat despre parfumuri de la egipteni. Comerþul între Greci si Creta a fost foarte sãnãtos si simbolic. La fel ca la Egipteni, cea mal îndrãgita floare la cretini a fost crinul. Trandafiru1 a fost si el popular. Cultura greaca a întârziat un pic în dezvoltare dupa cea la cretini. Folosind o varietate de miresme preparate din uleiuri vegetale, ca de exemplu uleiul de masline si uleiul de migdala, ei au adaugat uleiuri volatile fãcute din crini, trandafiri si anason. În ciuda interzicerii folosirii parfumului în secolul VI, barbatii si femeile risipeau împreuna, înainte si dupa îmbaiere, în timpul zilei si pe tot corpul. Bãile publice romane erau spectaculoase, iar bãile Împãratului Caracalla au fost cele mai celebre. 0 camera, numita "unctuarium" avea rafturi cu oale pline cu unguente, borcane cu uleiuri volatile parfumate si esenþe în sticle de diferite mãrimi. Romanii îºi fãcuserã un obicei de a se parfuma de trei ori pe zi. Câini si caii de asemenea erau parfumaþi. La sãrbãtoriri, pasãrile erau eliberate din cuºtile lor pentru a risipi parfumul din aripile lor, draperiile, sfeºnicele, mesele si pernele erau parfumate. Servitori purtau mosc, mãgheran, spikenard si alte arome. O data cu invazia lui Alexandru Cel Mare în secolul 3 î.C., folosirea parfumului si tãmâiei au devenit mult mai rãspândite în Grecia. Grecul Theophrastus din Atena a discutat varietatea de mirosuri, uleiuri volatile si originile plantelor acestora si chiar efectul câtorva mirosuri asupra dispoziþiei si gândirii noastre. El de asemenea a cercetat modul cum percepem mirosul, notând conexiunea între percepþia de miros si gust. Probabil cel mai mare conducãtor al Egiptului a fost Cleopatra, din fericire era foarte priceputa în percepþia mirosului, a fost risipitoare în folosirea parfumului. Dupa asasinarea lui Iulius Caesar, a parasit Roma sa devina Regina Egiptului. Acolo l-a felicitat pe Mark Antony, un politician roman, pe o corabie cu vele parfumate. Sosirea Cleopatrei a fost anunþata cu nori de parfum înainte ca corabia sa intre în vizor. Antony a cãzut în vraja ei si de fapt a fost îndrãgostit de ea, s-a sinucis la vestea ca ea ar fi murit. De asemenea, la aflarea vestii ca Antony a murit, Cleopatra s-a sinucis cu ajutorul unei muºcãturi de vipera. Nefertiti, o frumoasa egipteanca dintr-o dinastie timpurie, înconjurata de parfum: recipiente cu smirna, flacoane umplute cu uleiuri de mãsline si recipiente frumos împodobite pline cu unguente. Cedrul de Lebanon a fost cel mai faimos pe tot timpul acestor ani. Cedrul a fost folosit de Regele Solomon în construcþia templului, uleiul de cedru a fost folosit pentru a acoperi manuscrisele obiºnuite si sa le protejeze de insecte în timpul Împãratului Roman Augustus. Si astãzi cedrul este pulverizat pentru a îndepãrta moliile din dulapuri. Fenicienii din Siria au fost comercianti sau vânzãtori în antichitate. Galoºi aromatici aduºi pe uscat tocmai din China de catre europenii care îºi permiteau sa-i cumpere. Posesia de plante medicinale dulci, mirositoare erau dovezi de bogatie. Era prestigios sa porþi parfum, de aceea proprietarii de cantitati mari de uleiuri si unguente au fost din belºug respectaþi. Legând trecutul de prezentul industriei de parfum sunt arabii. Procesul de extragere a uleiului din flori cu ajutorul distilãrii (procedura cea mai des folosita astãzi), a fost dezvoltata de Avicenna, doctor arab care a fost si chimist. El mai întâi a fãcut experienþe cu trandafirul. Pana când descoperirea parfumului lichid prin amestecuri de ulei si plante medicinale zdrobite, sau un amestec puternic de petale. Apa de trandafir a fost mai delicata si imediat a devenit cunoscuta. În timpul domniei Catherine de Medici în Franþa parfumul a înflorit Catherine cu Rene le Florentin a adus propriul ei parfum. Laboratorul sau a fost legat cu apartamentul sau printr-un pasaj secret, deci formulele nu puteau fi furate în drum. Parfumurile în Europa: Parfumul s-a bucurat de un succes imens în timpul secolului al ºaptesprezecelea. Mãnuºile si parfumurile au devenit populare în Franþa si în 1656, a fost fondata breasla creatorilor de mãnuºi si parfumuri. Parfumul si-a gãsit individualitatea proprie în secolul al XVIII-lea, când Regele Louis XV a venit la tron. Tribunalul sau a fost numit "Curtea parfumata". Madame de Pompadour a ordonat furnizãri generoase de parfum, Regele Louis a cerut un parfum diferit pentru apartamentul sau în fiecare zi. Tribunalul lui Louis XV a fost menþionat chiar si datorita parfumurilor care erau date în fiecare zi nu numai pe piele ci si pe haine, pe evantaie si pe mobila. Parfumul a înlocuit sãpunul si apa, astfel încât folosirea parfumului în Franþa a crescut în mod constant. Dupa ce Napoleon a venit la putere, cheltuielile exorbitante pentru parfumuri au continuat. Doua sticle de "quarts" (1.136 litri) cu colonie de violete îi erau livrate în fiecare sãptãmâna si se spune ca el ar fi fost folosit 60 de sticle de dublu extract de iasomie în fiecare luna. Josephine a avut preferinþe de parfum mai puternice. Ea avea o slãbiciune pentru mosc si a folosit atât de mult, încât 60 de ani dupa moartea ei, încã se simþea mirosul în budoarul ei. Parfumul a atins apogeul în Anglia, în timpul domniilor lui Henry VIII si Reginei Elizabeth I. Toate locurile publice au fost parfumate cât timp a fost în vigoare regula Reginei Elizabeth, cãci ea nu tolera mirosurile urâte. Se spunea ca ascuþimea nasului ei era în mod egal legata de ºiretenia limbii ei. Doamnele din acea vreme erau foarte mândre de crearea a noi parfumuri si îºi foloseau abilitatile pentru a combina diferite miresme. Odatã cu industria si arta, parfumurile au suferit profunde schimbãri în secolul XIX. Schimbãrile gusturilor si dezvoltarea chimiei au pus bazele industriei de parfumuri aºa cum o ºtim noi azi. Alchimia a fost înlocuita de chimie si astfel au fost create noile parfumuri. Revoluþia franceza nu a diminuat în nici un caz cererea de parfumuri, a existat chiar un parfum numit "Parfum a la Guillotine". Sub conducerea guvernului postrevoluþionar, oamenii au îndrãznit încã o data sa-si exprime înclinaþia spre mãrfurile de lux, inclusiv pentru parfumuri. În secolul XIX au apãrut numeroase portfarduri ce conþineau si parfumuri. În America timpurie, primele parfumuri au fost cologniile si apa parfumata. Apa de Florida, ce reprezenta un amestec de apa de cologne cu un strop de ulei de caþei de usturoi, ulei de scorþiºoara si lãmâie, a fost foarte populara. Parfumurile la sfârºitul secolului: La sfârºitul secolului, parfumurile aveau mireasma unei singure flori. Trandafirul, violeta, liliacul, crinul erau la mare cerere. Miresmele de amestecuri florale au fost introduse spre sfârºitul primei decade când au fost descoperite noi ingrediente ce au fost amestecate pentru a rezulta noi parfumuri. Mai târziu, mirosuri abstracte, care nu aveau nuci o legatura cu parfumul unei flori sau al unui buchet de flori au fost create. Aceasta realizare a revoluþionat industria parfumurilor. Astãzi, parfumurile au devenit mult mai complexe, cu multe tente si tonuri necunoscute înainte de descoperirea aromelor chimice. Datorita comerþului tot mai prosper de iasomie, trandafiri si portocale, oraºul Grasse din Provence a devenit cel mai important centru producãtor de materii prime. Acest statut de mare producãtor de parfumuri a oraºului Grasse a pierit în 1724. Paris a devenit duplicatul comercial al oraºului Grasse si centrul mondial al parfumurilor. Casele de parfumuri precum Houbigant (care produce Quelques Fleurs, foarte popular si astãzi), Lubin, Roger&Gallet si Guerlain îºi aveau sediul în Paris. Curând aspectul sticlei a devenit mult mai important. Creatorul de parfumuri Francois Cotz s-a asociat cu Rene Lalique. De atunci Lalique a început producerea de sticle pentru Guerlan, D Orsay, Lubin, Molinard, Roger & Gallet si alþii. Dupa aceea Baccarat a creat si a produs sticla pentru Mitsouko (Guerlain), Shalimar (Guerlain) si alþii. Brosse Glassworks a creat memorabila sticla pentru Jeanne Lanvin s Arpege si celebra sticla Chanel Nr5. În 1921, Gabrielle Chanel lanseaza o marca proprie de parfum, creat de Ernest Beaux, pe care îl numeºte Chanel Nr5, pentru ca era al cincilea într-o linie de parfumuri pe care Ernest Beaux a prezentat-o, acesta a fost primul care a folosit aldehidele pentru crearea parfumurilor. De fapt Chanel Nr5 a fost primul parfum în întregime sintetic scos pe piaþa. 1930 a cunoscut apariþia unei game de parfumuri pentru piele, iar cele florale au devenit de asemenea populare o data cu apariþia Worth s Je Reviens (1932), Caron s Fleurs (1933) si Jean Patou s Joy (1935). Odatã cu atingerea apogeului de catre parfumeria franceza în 1950, alþi designeri precum Christian Dior, Jacques Fath, Nina Ricci, Pierre Balmain si alþii, au început sa creeze propriile lor parfumuri. Parfumurile în ziua de azi sunt creaþi de oameni antrenaþi în spiritul tradiþiilor estetice renascentiste. Aceºti meºteºugari, care petrec ani în ucenicie, vorbesc în mod neobiºnuit de notiþele chilimbar si acordurile florale albe. Odatã cu anul 2000, producãtorii de parfumuri vorbesc despre afinitãþile moleculare care leagã proteinele receptoare-florale. Istoria apei de colonie: Cuvântul cologne reprezinta de fapt numele francez dat oraºului Koln si din aceasta cauza este surprinzãtor faptul ca apa de colonie îºi are originile în Italia. Totul a început de Ia Gian Paolo Feminis, un frizer din Val Vigezzo, care si-a parasit tara de baºtina, Italia, pentru a se îmbogãþi în Germania. Astfel, în Germania el a creat o apa de parfum pe care a numit-o Aqua Admirabilis. Aceasta apa conþinea alcool din struguri, ulei de neroli, pergamuta, levãnþica si rozmarin. Când a fost scoasa pe piaþa în 1709, clienþii "au maturat" rafturile cu apa de colonie din farmacie cu atâta repeziciune încât Gian Paolo a trebuit sa ceara ajutorul nepotului sau, Giovanni Maria Farina, pentru a-l ajuta sa facã fata cererilor. În 1732, nepotul Giovanni a preluat afacerea si a început sa comercializeze produsul ca fiind un tratament vindecãtor pentru o varietate de boli, de la durerile de stomac la sângerarea gingiilor. Vestea despre aceasta apa admirabila (Aqua Admirabilis) s-a rãspândit în timpul Rãzboiului de 7 ani de la jumãtatea secolului 18, în care Prusia si Marea Britanie au luptat împotriva unei alianþe din care fãceau parte si Franþa, Austria si Rusia. Or fi câºtigat bãtãlia Prusia si Marea Britanie însa, Farina a câºtigat câþiva clienþi francezi, austrieci si ruºi. Aceºti soldaþi au dus în tarile lor sticlele cu Aqua Admirabilis, Si voila!- o piaþa globala a fost creata. Francezii sunt cei care i-au conferit titlul de apa de cologne, care a devenit preferata uneia dintre amantele lui Ludovic XV (au fost multe), Contesa du Barry. Secolul 18 a cunoscut un progres uriaº al industriei parfumurilor prin inventarea apei de colonie. Acest amestec rãcoritor de rozmarin, neroli, pergamuta si lãmâie a fost folosit într-o multitudine de feluri: diluat în apa de baie, amestecat cu vin, mâncat cu un cubuleþ de zahar ca apa de gura, pentru clisma, ca ingredient pentru cataplasma, injectat direct... s.a.m.d. În sec. 18, varietatea recipientelor de parfumuri era la fel de larga ca si cea a parfumurilor precum si a întrebuinþãrilor lor. Parfumul lichid a venit în timpul frumosului stil Louis XIV, în sticla în forma de para. Sticla a devenit din ce în ce mai populara, în special în Franþa o data cu deschiderea fabrici Baccarat în 1765. Napoleon (1769-1821) a aprobat apa de colonie (sticle întregi erau consumate de el în fiecare zi!), ajuns în Germania a cerut lui Farinas sa deschidã un magazin în Paris. Imitaþia este forma sincera a mãguliri. Oricum, nu a trecut mult timp pana când au apãrut un numãr de copii identice în Paris si în alte parþi. Unele din ele au avut îndrãzneala de a adopta numele de Feminis/Farina! Adevãrata Farina, Jean-Marie Farina, în cele din urma a vândut formula lui Leonce Collas si s-a retras în Italia. Collas, oricum, a moºtenit aceleaºi probleme si în 1862 a vândut formula companiei Roger & Gallet, care si astãzi poseda drepturile legale la Parisian Eau de Cologne. În timp ce toate acestea mergeau mai departe, câþiva Farinas si Feminises au rãmas în Cologne, continuând pe piaþa cu apa-minune a lor. Unul din aceºti descendenþi Germani, Johann Maria Farina, mai târziu a vândut formula Apei la Perfumer Wilhelm Mulhens, de asemenea la Cologne, Germania. Mulhens isi deschide magazinul sau în 1792; adresa: 4711 Glockengassei. Astãzi, traditionalul stiut ca Apa de Cologne este vândut sub numele de 4711, cel mai vechi si cel mai produs parfum creat. Metode de obtinere: Metodele de folosire si extragere a uleiurilor aromate se bazeaza pe principiul macerarii si distilãrii. Un ingredient foarte important este acel compus din solventi volatili care împrastie aroma în urma pulverizarii. Este considerat cel mai pur parfum acela compus din arome extrase din flori. Multe din tehnicile moderne folosesc culturile de plante. Infuzia si macerarea. Aceasta tehnica este foarte scumpa si foarte rar întrebuintata. Si-a atins apogeul în 1860. Este o procedura foarte costisitoare, care nu se bazeaza pe întrebuintarea caldurii (caldura modifica intensitatea aromei si calitatea acesteia), astfel obtinându-se o aroma de cea mai buna calitate. Aceasta procedura este folosita, în general, la flori foarte delicate, care nu pastreaza aromele la temperatura ridicata. Exemple fiind: iasomie, violete, tuberoza si trandafirii. Infuzia este cunoscuta ca metoda de mii de ani, începând cu Egiptul antic. Se bazeaza pe principiul absorbirii mirosului de catre grasimi. Plantele sau celelalte parþi aromatice ale unei plante sunt scufundate în uleiuri ce vor absoarbe aroma. Plantele sunt asezate pe un amestec de grasimi de porc si vaca (aceste grasimi sunt asezate pe o placa de sticla cu margini din lemn numita chassis) fiind lasate câteva zile pentru a-si elibera uleiurile. Acest procedeu este repetat de mai multe ori cu plante proaspete pâna când grasimea absorbea în totalitate uleiurile, substanta rezultata numindu-se "pomade". Uleiurile sunt extrase din grasimi prin dizolvarea solutiei în alcool, ce urmeaza a fi pastrate o saptamâna si apoi supuse unei raciri la o temperatura de -680F. Astfel esenta se va dizolva în alcool, iar grasimea va ramâne. Amestecul va fi racit si filtrat de mai multe ori pentru îndepartarea grasimii. Apoi se lasa evaporarea alcoolului obtinându-se astfel esenta pura. De obicei, în zilele noastre se foloseste uleiul de masline sau parafina lichida, ce se întinde pe placa în locul grasimilor. uleiul parfumat numindu-se "huile antique". Macerarea este similara infuziei. Macerarea se foloseste la extragerea uleiurilor din ingrediente animale, vanilie sau iris. Macerarea dureaza o perioada destul de lunga. Distilarea este principala metoda de extractie a uleiurilor. Procesul de distilare este bazat pe principiul fierberii materialului si extragerea esentei prin evaporare. Dupa condensare, uleiul se separa de apa si poate fi colectat. Plantele sunt strivite pentru a-si elibera uleiurile mai usor. Pentru obtinerea unui kilogram de ulei de trandafir sunt necesare cinci-sase tone de petale. Metodele curente mai implica punerea plantelor pe o sita prin care trec vapori fierbinti. Expression este o tehnica foarte simpla în care se folosesc fructe citrice, fiind supuse unor presari la rece, operatie în urma careia se extrag esentele uleioase cu ajutorul unor role sau bureti. Aceasta operatie nu implica folosirea caldurii, aroma fiind apropiata de mirosul natural al fructului. Egiptenii în antichitate adunau flori într-un saculet de matase, care era stors pâna se scurgea tot uleiul din ele. În Italia, uleiul de lamâie era cules printr-o procedura similara numita "ecuelle". Extractia cu solventi volatili. Aceasta metoda de extractie a uleiurilor aromatice se foloseste pentru plantele a caror aroma este deteriorata de temperaturi ridicate. Uleiurile sunt extrase folosind solventi care au punctul de fierbere mai mic decât al apei, cum ar fi eter sau substantele extrase din petrol, al caror grad de evaporare ridicat. Aceste metode sunt folosite, în general, pentru dizolvarea esentelor di plante sau grasimi animale. Metoda uzuala implica aplicarea materialului aromat pe site din metal într-un container; solventul este aplicat peste ele, dupa care este lasat sa se vaporizeze, lasând în urma o substanta numita "beton", formata din uleiul esential si stearoptene. Uleiul aromat poate fi separat de stearoprene prin extractia cu alcool, rezultând cea mai pura si concentrata substanta din toate uleiurile cunoscute. Alte operatii si proceduri se folosesc cu scopul rectificarii, clasificarii fractionare, decolorarii, etc., care îmbunatatesc si rafineaza materia prima, pentru amestecuri si producerea de parfumuri. Materiale: Flori. O multime de arome florale sunt folosite în parfumerie. Soarele, clima si varietatea florilor sunt factori influenti. De fapt materia prima pentru realizarea unui parfum se gasesc peste tot. Câmpuri de flori si plante aromate pot fi gasite în zona mediteraneana. Lemnul de Sandal si vetivert-ul provin din India. Madagascar produce ylang-ylang. Oakmoss-ul este din Iugoslavia, iar trandafirul din Bulgaria. Esenta de ulei din plante, care le confera o anumita aroma se gaseste în flori, frunze, fructe, radacini, gume si rasini, care pot fi gasite peste tot în lume. Cele mai costisitoare si rafinate uleiuri parfumate, numite "absolute", se gasesc numai în anumite flori. Cele mai importante sunt uleiurile de trandafir, iasomie si portocal. Este foarte important de notat ca orice parfum de calitate superioara contine un procentaj mai mic sau mai mare din aceste uleiuri. Trandafirul, denumit "regina florilor", este unul din cele mai valoroase elemente ale unui parfum. Trandafirii erau foarte mult utilizati de catre greci si romani. Acestia sunt culesi noaptea, când aroma lor este maxima, înainte de rasaritul soarelui. Cele mai importante specii de trandafiri folosite sunt: rosa centiforia, care se foloseste în sudul Frantei si rosa damascene (trandafirul din Damasc), care se foloseste în tarile arabe. De cele mai multe ori, pentru parfumerii este cultivat trandafirul din Damasc. Aroma de trandafir constituie 75% din compozitia oricarui parfum. Iasomia este un alt ingredient cheie, de esenta pura ce defineste un parfum fin. Florile de iasomie trebuie culese înainte de a înflori definitiv si întrebuintate imediat ce încep sa împrastie aroma. Iasomia se pastreaza în cutii speciale pentru asi pastra prospetimea si aroma naturala. 8000 de flori de iasomie sunt necesare pentru a obtine 30 ml de esenta pura. 83% din parfumurile de dama folosesc aroma de iasomie sau o versiune sintetica a acesteia. Violetele sunt folosite în parfumerie de secole. Acestea se mai foloseau si în medicina, în tratarea durerilor de cap si a cancerului. Sunt doua tipuri de violete folosite în parfumerie: violele Victoria si violetele de Parma. Violetele produc o cantitate foarte mica de ulei si, de aceea, sunt rar întrebuintate în zilele noastre. Un înlocuitor sintetic al violetelor este adesea utilizat. Floarea de portocal este floarea traditionala a miresei peste tot în lume. Pomul de portocal este unul dintre cei mai versatili pomi, care produce uleiuri esentiale pentru acest miros. Floarea de portocal sau neroli a fost numita dupa printesa italiana De Neroli. Ea a lansat moda folosirii acestei arome la parfumarea manusilor Uleiurile Neroli sunt în abundenta si se folosesc în majoritatea aromelor, în special în coloniile citrice mai fine. Florile de portocal se cultiva în sudul Frantei, Spania, Italia si nordul Africii. Uleiul de portocal se obtine din coaja fructului de portocal. Majoritatea uleiurilor de portocal provin din Italia, Spania si SUA. Este folosit în coloniile de citrice si în alte arome. Cel mai des, din uleiurile citrice utilizate pentru apa de toaleta si colonii, este folosit uleiul de lamâie. Majoritatea uleiurilor de lamâie provin din Italia si SUA. Uleiul de Bergamot este extras prin presarea fructelor de bergamot, care cresc în Calabria si sudul Italiei. Acest ulei este folosit în colonii cu note de citrice si în alte tipuri de arome. Ylang-ylang este adesea folosit pentru obtinerea aromelor fine. Aceasta floare se gaseste peste tot în sud-estul Asiei. Ylang-ylang nu este cules decât dupa ce petalele sau deschis, dupa doua sau trei saptamâni. Dupa colectare, florile trebuie întrebuintate imediat. De obicei uleiul este înlocuit cu un sintetic similar în fabricarea parfumurilor mai putin scumpe. Tulpinile si radacinile sunt de asemenea de mare valoare pentru parfumeri. Uleiul de cinnamon are o aroma dulce si ascutita. Vetiver este o iarba a carei aroma provine din radacinile acesteia si este un fixativ folosit în obtinerea aromelor. Se gaseste în Asia, Indonezia de vest si în America Centrala si de Sud. Uleiul de costus, un excelent fixativ, este cultivat în muntii Himalaya, este întrebuintat cu succes chiar si în concentratii foarte mici. Rasinile sunt substante cleioase ce provin din coaja copacilor. Lichenii se gasesc de obicei pe crengile copacilor eliberând o substanta numita oakmoss, Aroma acesteia este unica, oferind parfumului o aroma specifica de pamânt. Poate fi gasit în Indonezia, Italia si în tarile din Europa Centrala. Lemn. Multa vreme uleiul de sandal a fost considerat un parfum sacru în ritualurile din India Antica si de Budistii chinezi. Având o aroma usor de recunoscut si valoare de fixativ, acest ulei se foloseste intens în parfumerie. Uleiul de cedar este de asemenea un fixativ si elibereaza note lemnoase. Provine din pomii de cedar care cresc în Maroc, Liban si Africa de Est. Uleiul din Maroc se considera cel mai bun. Vanilia a fost descoperita în Mexic, fiind folosita ca mirodenie pentru mâncare. Aroma de vanilie este prezenta în majoritatea parfumurilor fine din zilele noastre, desi este deseori sintetica. Patchouli este un ingredient unic utilizat în aproape jumatate din parfumurile barbatesti. Are cea mai puternica aroma dintre toate plantele. Se gaseste în principal în India si Indonezia. Iris. Aroma acestuia este asemanatoare celei de violete si se foloseste deseori la realizarea aromei sintetice de violete. Radacina de iris se usuca timp de doi ani. Ea a fost apreciata ca parfum înca de pe vremea grecilor antici. Este unul din cele mai importante ingrediente în industria parfumurilor. Doua tipuri de plante sunt esentiale unui parfumer: patchouli si labdanum: primul este un ingredient indian si este folosit în multe parfumuri, creste în Malaysia si Sumatra. Labdanum se considera ca fiind un fixativ, fiind o substanta dulce si lipicioasa, ce se extrage din petale. Se gaseste în Creta, Cipru, Spania, Maroc si alte zone Mediteraneene. Ingrediente animale. Extractele animale sunt folosite în parfumerie datorita aromelor foarte puternice. Atunci când sunt amestecate în cantitati exacte dau rezultate si efecte extraordinare. Acestea emana impresia si caldura. Din punct de vedere chimic, aromele animale sunt foarte apropiate de aromele sexuale omenesti. Extractele animale sunt componente esentiale în aproape toate aromele comerciale. Majoritatea acestor ingrediente sunt produse sintetic în zilele noastre, datorita costurilor prea mari a celor naturale. Ambergris-ul s-a gasit pentru prima oara în algele uleioase din Oceanul Indian. S-au facut multe speculatii pe baza originii acestui ingredient. Algele au o aroma foarte puternica, de aceea trebuie dizolvate în alcool, dupa care aroma va ramâne foarte persistenta. În zilele noaste se foloseste ambergis-ul sintetic. Castoreum este o secretie din foliculii ambelor sexe de castori. Are o aroma foarte puternica si dezagreabila pâna când se dilueaza. Este un excelent fixativ si confera parfumului o nota orientala. Este foarte folosit în parfumurile barbatesti împreuna cu arome de piele si tutun. Este de asemenea folosit pentru aromele parfumurilor orientale si feminine. În zilele noastre, castoreum-ul sintetic este la fel de bun ca si cel natural. Civet-ul este unul din cele mai importante ingrediente animale folosite în parfumerie. Se obtine de la masculul si femela pisica. Acesta are un miros foarte puternic, dar este diluat si folosit în cantitati minuscule. Mirosul este asemanator mosk-ului, dar are mai multa aroma de tutun si dulceata. Este un excelent fixativ folosit în compozitia multor parfumuri de succes în zilele noastre. Acesta este disponibil în varianta sintetica. Musk-ul este, cea mai puternica aroma dintre toate aromele, dar si cea mai scumpa. Musk-ul provine de la masculul caprioarei (musk deer). De când a fost descoperit, acesta reprezinta un ingredient cheie în realizarea unui parfum. În prezent, poate fi gasit în 35% din parfumurile barbatesti. Este un foarte bun fixativ si are un grad de persistenta ridicat. Exista si sub forma sintetica. Intra în compozitia a peste 90% din arome, nuante fiind diverse. Familii de parfumuri: În functie de componentele constituente, parfumurile se împart în mai multe clase: Familia aldehidelor. Aceasta este cea mai mare familie caracterizata prin predominarea florilor. Se poate baza pe o singura floare sau pe o combinatie de mai multe flori. Aceste parfumuri sunt cunoscute ca fiind cel mai des folosite în timpul zilei sau în dupa-amiezile de vara. Aldehidele confera unui parfum o nota individuala. Au fost folosite prima data în Chanel Nr.5 si au fost calificate ca fiind arome frantuzesti. Au amplificat prima faza de evaporare si au dus la o aroma de sampanie. Alte exemple: Lanviu s Arpege. Aceste parfumuri sunt mai moderne si sofisticate. Sunt întrebuintate pe tot parcursul anului. Verzi florale. Au în general arome de iarba si plante verzi. Acestea tind sa para parfumuri cu arome tari. Vent Veret (Balmain), Fidji (Guy Laroche), Givenchy III, Ivore (Balmain) si Gio (Armani). Flori de fructe. Calix (Prescrictivies), Sunflowers (Elizabeth Arden), Diamonds and Sapphires (Elizabeth Taylor), Jean-Paul Gaultier si Escape (Calvin Klein). Proaspat florale. Anais (Cacharel), Flore (Caroline Herrera), Eau d Issey Miyake. Florile de padure au arome lemnoase. Chanel No.19, Safari (Ralph Lauren), White Linen (Estee Lauder). Flori dulci. Blue Grass (Elizabeth Arden), Gardenia Passion (Annick Goutal), Eau Cuivree (Montana). Familia Orientala a parfumurilor au o aroma exotica si condimentata (întepatoare). Au o dulceata aparte din lemnul de sandal, mosk, vanilie. Clasicele orientale sunt: Shalimar Samsara (Guerlain), Opium (Yves Saint Laurent), Youth Dew Estee Lauder). Aceste parfumuri sunt mai potrivite de purtat seara. Florientalele au de asemenea aroma orientala, dar contin si arome florale, desi acestea sunt slabe. Yoop (Yoop), Panthere (Cartier), Spellbound (Estee Lauder). Aceste parfumuri se poarta cel mai bine vara si pe timpul zilei. Arome orientale (condimentate). A devenit populara în 1990 si este bogata în arome obtinute din condimente culinare. Comme (Garcons), Angel (Thierry Mugler), Feminite du Bois (Shiseido), Old Spice. Florientale fructate. Poison (Dior), Casmir (Chopard). Orientale Fructate. Roma (Laura Biajiotti), Moschino. Orientale animale. Obession (Calvin Klein), Egoiste (Chanel). Chypres tinde sa fie un parfum tare, condimentat. Aceasta familie este reprezentata în special de parfumuri pentru dame, care se poarta pe tot parcursul zilei, în special iarna. Animal Chypres. Cabochard (Madame Gres), Cuir de Russie (Chanel), Scandal (Lanvin), Jolie Madame (Balmain), Polo (Ralph Lauren), Insense (Givenchy). Floral Chypres. Crepe de Chine (Millot), Ma Griffe (Carven), Montana, Knowing (Estee Lader). Frutty Chypres. Mitsouko (Guerlain), Femme (Roshas), Champagne (Yves Saint Laurent). Sweet Chypres. Shocking (Schiaparelli), Intimate (Revlon), Aromatics Elixir (Clinique). Green Chypres. Diorella (Dior), Eau parfumee (Bvlgari), CK1 (Calvin Klein), Eau Sauvage (Dior), Fahrenheit (Dior). Familia Fougere. Denumirea familiei vine din franceza: feriga. Desi ferigile nu au o nota bine definita, numele denota o atitudine proaspata, erotica. În general, aceste parfumuri sunt din familia masculina a parfumurilor. Floral Fougere. Canoe (Dana), Wrappings (Clinique), Parfum d ete (Kenzo), Givenchy. Leather Fougere. Minotaure (Paloma Picasso), Brut (Faberge), Tabac Blond (Caron). Woody Fougere. Tuscany (Aramis), Paco Rabanne Pour Homme, Dunhill Edition. Spicy Fougere. Alliage (Estee Lauder), Jules (Dior), Kouros (Yves Saint Laurent). Fresh Fougere. Au tendinte de citrice. Eau d Hadrien (Annick Goutal), O de Lancome, English Lavender (Yardley). Green Fougere. Cool Water (Davidoff), Drakkar Noir (Guy Laroche). Familia aromelor ozonice. Reprezinta o categorie noua de arome, care dau senzatie de apa si racoare. New West (Aramis), Dune (Dior), Eden (Cacherel), Escape (Calvin Klein). Tipuri: În dependenta de cantitatea de ulei aromat continut distingem: Parfumul reprezinta cea mai concentrata forma (si, evident, cea mai scumpa). Contine 20-50% ulei. Parfumul da cea mai rezistenta aroma în timp si poate contine sute de ingrediente. Apa de parfum. Un parfum alcoolic, contine 10-15% ulei. Apa de colonie (de toaleta). Este o forma slaba de parfum, contine 3-8% ulei, combinat cu apa si alcool. Concentratia mica de ulei aromat este ideala pentru impresiile subtile. Crema de parfum este un amestec ce nu contine alcool, dar contine uleiuri. Ea face pielea matasoasa si aromata. Este ideal de a o folosi în timpul iernii. Spray-ul natural nu contine aerosoli. Prin pulverizare împrastie aroma parfumului. Etape: Dupa cum s-a vazut, aromele nu sunt ceva bine definit ca un obiect, ci mai degraba asemenea compozitiilor muzicale de-a lungul timpului. Aplicat pe piele, parfumul are o aroma ce stimuleaza anumiti senzori definindu-se pe sine. Nota de vârf: Mirosul perceput initial la un parfum se numeste nota de vârf sau impact initial, acest miros dureaza 5-10 minute dupa care atrage mai adânc în aroma. Nota de mijloc: Dupa câteva minute, în functie de natura pielei fiecaruia, parfumul împrastie o aroma caracteristica fiecarui individ. De obicei, dureaza de la 10 la 20 de minute pâna la definirea aromei pe piele. Nota de baza: Expresia finala a unui parfum se va observa dupa uscare. Procesul de evaporare poate fi vizualizat în 3 stagii succesive. Componentele parfumului sunt percepute în ordine descrescatoare, în functie de volatilitate, de la cel mai slab la cel mai tare, de la ce1 mai proaspat la cel mai cald. Primul impact poate fi de citrice proaspete si slab mirositor, impresii de verdeata sau fructe si aldehide. În faza de mijloc parfumurile pot elibera arome de diverse flori combinate, iar în ultima faza de evaporare aromele pot fi: de padure patchouli, moss, balsamuri si arome animale. Fixativele au rolul de a pune împreuna toate ingredientele unui parfum permitând eliberarea aromelor în cele trei faze de evaporare. Daca un parfum are o compozitie bine aromatizata, în timpul fazelor de evaporare schimbarea este imperceptibila. Un parfum este prost format daca în timpul evaporarii se simte usor schimbarea aromelor. Un parfum trebuie sa fie armonios, bine definit dar niciodata plictisitor. Trebuie sa inspire o aroma naturala si familiara, dar de asemenea sa si surprinda în acelasi timp. Trebuie sa caracterizeze esteticul contemporanului nu doar o faza a modei trecatoare.