Referat Drogul

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Drogul si de asemenea puteti face Download Referat Drogul

Citeste fragmente din Referat Drogul

DROGUL...    Drogul în sens farmacologic este o substantă utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependentă fizică si psihică sau tulburări grave ale activitătii mintale, ale perceptiei si ale comportamementului. În sensul dat de către conventiile internationale, prin drog întelegem substantele supuse controlului prin Conventia Unică asupra stupefiantelor din 1961 si substantele psihotrope al căror control este prevăzut de Conventia din 1971. Conventiile si protocoalele aplicabile drogurile au dat substantelor psihotrope un sens particular, diferentiindu-le de stupefiante.   În acest modul nu vom face referire la alcool, tutun si cofeină, societatea privindu-le ca fiind diferite de celelalte droguri. Acest curs se referă în special la folosirea drogurilor ilegale. Abuzul acestora poate duce la afectarea fizică si psihică, iar prin actiunile celor care le folosesc, afectează si comunitatea.    Organizatia Mondială a Sănătătii (OMS) defineste abuzul de droguri ca fiind orice utilizare excesivă, continuă ori sporadică, incompatibilă sau în relatie cu practica medicală, a unui drog. Consumul poate fi: exceptional, în scopul de a încerca odată sau de mai multe ori un drog, fără a continua însă; ocazional, sub formă intermitentă, fără a ajunge la dependentă; episodic, într-o circumstantă determinată; sistematic, caracterizându-se prin dependentă.   În toxicomanie, înclinatia de a consuma droguri conduce la o stare de subordonare, de cele mai multe ori tiranică, a unui individ fată de un drog, care îi conditionează comportamentul, existenta, relatiile familiale si sociale.   OMS defineste dependenta ca fiind starea fizică sau psihică ce rezultă din interactiunea unui organism cu o substantă, caracterizată prin modificări de comportament si alte reactii, însotite întotdeauna de nevoia de a lua substanta în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice si pentru a evita suferintele.   Toate drogurile adictive au două lucruri în comun: ele produc initial un efect de plăcere (“high”) urmat de un recul al unor efecte neplăcute. Acest lucru se întâmplă ca efect al supresiei productiei normale al unor substante chimice în creier, care în mod normal produc efectul de “plăcere”. După suprimare, creierul intră într-o stare de depresie. El necesită din punct de vedere fizic mai mult drog ca să ajungă la normal si să se simtă bine din nou. Acest ciclu de plăcere/tensiune duce la o pierdere fizică a conrolului asupra utilizării drogului.   Există variate necesitătăti ale corpului cum ar fi: foame, sete, sex, prietenie. Când aceste nevoi sunt satisfăcute, sau când durerea dispare, un semnal este trimis la celulele creierului, care fabrică o substantă chimică drept semnal de recompensă . Această substantă chimică ajunge si stimulează centrul recompensării (“zona plăcerii”), ducând la o senzatie de plăcere, de “high”.   Majoritatea drogurilor care duc la dependentă sunt capabile să produce efecte de “bine”, mimând un mesager (o substantă) secretat în mod normal de creier - care în mod obisnuit produce o senzatie de “bine”. Un exemplu sint narcoticele care mimează endorfinele (analgezic natural). Acest lucru scurtcircuitează mecanismele de supravietuire, pentru că celulele centrului de recompensare din creier nu pot face diferentă între un drog si o substantă naturală. Rezultatul este dependenta.   Prima asociere cu consumul unui drog adictiv este depozitată în memoria subconstientului. Subconstientul învată prin asociere imediată că utilizarea unui drog adictiv duce imediat la plăcere. Subconstientul rememorează “high”-ul initial si te fortează să doresti această stare. În mod obisnuit o persoană care utilizează droguri adictive, nu ajunge la o stare intensă de “high” dacă este la prima doză. Consumatorul începe să utilizeze tot mai mult drog si se străduieste intens să ajungă la starea de vârf de placere. Starea de dependentă este însotită de tolerantă.   Toleranta constă în disparitia treptată a efectelor unei substante ce este administrată repetat, pe o anumită perioadă de timp, încât pentru a obtine acelasi efect se impune cresterea progresivă a dozei. Se caracterizează prin reversibilitate (după un timp de la întreruperea consumului se restabileste sensibilitatea initială), specificitate (toleranta nu este o proprietate generală pentru toate substantele, ci numai pentru unele dintre acestea) si selectivitate (toleranta nu se instalează pentru toate efectele pe care le exercită o substantă asupra unui organism). De mentionat că obisnuinta nu crează însă o imunitate totală si nelimitată în timp la organismul care s-a obisnuit cu toxicul. Efectul pe termen relativ lung este instalarea unei intoxicatii cronice, cu consecinte grave asupra stării de sănătate. Motive care duc la consumul de droguri : curiozitatea Nu înseamnă că devenii dependent doar pentru că ai încercat, dar nu continua – utilizarea sistematică duce la dependentă, iar în cazul drogurilor puternice, prima doză poate fi fatală (heroină, cocaină, LSD, Extasy, amfetamine, fenciclidină) teribilismul Consumul de droguri poate fi văzut ca excitant si provocători. Unii sunt tentati să înfrunte riscurile implicate, departe de a fi împiedicati de vorbe precum “pericol”. Poti să iesi în evidentă si în mod pozitiv, fără să consumi droguri! Caută alternative! presiunea grupului Este important să stii să spui “NU” – asta dovedeste că ai o personalitate puternică. Încearcă să fii tu însuti, chiar dacă cei din jurul tău au altă opinie probleme (în familie, scoală, cu prietenii) Unii tineri pot folosi droguri pentru a acoperi problemele existente (divortul părintilor, abuz sau neglijentă din partea părintilor sau a scolii). Trebuie înteles să folosirea drogurilor rezolvă doar aparent si temporar problema, ea continuând să existe si să se agraveze. neintegrarea în colectivitate si societate Consumul de droguri poate fi un răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colectivitate sau dispretul fată de sine. Este important să vă ajutati unii pe altii, să treceti peste probleme fără să recurgeti la droguri    Tot ce produce fum sau se află sub formă de vapori ce pot fi inhalati si produce stare de high se numesc inhalanti.    Sunt multe tipuri de inhalanti, incluzând oxizi de azot, azotati de amil, butil, diluanti, solventi, sprayuri cu vopsea, hidrocarburi precum gazolina, lipici, fumul multor chimicale de uz casnic (fixativ, corector de masină de scris, acetonă etc.) ce pot fi inhalate pentru a produce starea de high.    Efectul inhalantelor depinde de tipul de inhalant. Motivul pentru care sunt consumate este detasarea de realitate , indiferentă, abolirea senzatiilor neplăcute de foame, frig etc..    Alte efecte imediate ale inhalantilor includ stare de vomă, strănut, tuse, hemoragii nazale, oboseală, pierderea coordonării, pierderea apetitului.Solventii si aerosolii scad frecventa bătăilor inimii si a respiratiei si duc la tulburări de gândire. Azotatii de amil si butil duc la cresterea pulsului, dureri de cap si eliminări involuntare de urină si fecale.    Efectele consumului de lungă durată sunt: pierderea în greutate, dereglări ale echilibrului electrolitilor, oboseală musculară, hepatită sau hemoragii cerebrale. Inhalarea repetată a vaporilor concentrati pot duce la distrugeri ireversibile ale creierului, sistemului nervos si plămânilor precum si a căilor respiratorii. Inhalarea profundă a vaporilor ori folosirea unor cantităti mari pe o perioadă scurtă de timp poate duce la dezorientare, comportament violent, pierderea cunostintei ori moartea. Concentratii mari de inhalanti pot cauza sufocare, înlocuind oxigenul din plămâni sau deprimând sistemul nervos central până în punctul în care respiratia se opreste.   La noi in tară, cel mai frecvent utilizat inhalant este Aurolacul.   Opiaceele reduc durerea si în doze mari induc somnul. Din această categorie fac parte opiul, morfina, codeina si heroina care este un narcotic derivat din morfină.  Petidina si metadona sunt droguri sintetice care actionează asemănător morfinei.   Opiul se extrage din capsula macului opiaceu – Papaver somniferum. Consumul de opiu este cunoscut în Asia de mii de ani, dar fumatul de opiu a apărut în China numai după ce a fost introdus tutunul. Morfina a fost izolată din opiu la începutul secolului al XIX-lea si a fost denumită după zeul grec al somnului - Morpheus.   Narcoticele si în mod special morfina s-au dovedit a fi foarte folositoare pentru efectele lor analgezice si anestezice. Oricum, un efect major negativ este acela că ele produc o dependentă fizică intensă. Acest lucru duce la dorinta de a utiliza drogul permanent. Au fost făcute cercetări pentru descoperirea unui anestezic mai sigur, care nu duce la dependentă si ca urmare au fost descoperite metadona si petidina. La început s-a crezut că aceste droguri nu vor duce la dependentă fizică. Din păcate, nu a iesit asa, si aceste droguri si aceste droguri duc si ele la dependentă.    Datorită efectului mai puternic, heroina este narcoticul “străzii” si este folosită în mod ilegal. Oricare dintre narcotice pot fi folosite în loc de heroină, dacă aceasta a fost consumată în doze mici. Există o diferentă considerabilă între puterea diferitelor narcotice, dar ele toate produc efecte similare, dacă doza este ajustată. Cea mai pretioasă proprietate a narcoticelor este abilitatea lor de a “lua” durerea. Ele nu opresc practic durerea, dar alterează reactia persoanei la durere, în asa fel încât nu o deranjează asa de mult. Câteva dintre narcotice sunt folosite în doze mici pentru combaterea diareii si a tusei. În unele state metadona este folosită în tratamentul dependentei de narcotice. Atractia spre narcotice este dată de abilitatea lor de a da senzatie de bine.   Doze mici pot induce entuziasm, fericire, multumire, pace sufletească.   Doze mari produc stare de visare plăcută si somn. În plus, apare senzatie de somnolentă, ameteală, incapacitate de concentrare, apatie si letargie. Răspunsul fizic include încetinirea ritmului respirator, constrictia pupilelor, încălzirea tegumenteor, intensificarea transpiratiei, constipatie gravă si câteodată vomă.   O supradoză poate duce la soc, comă si moarte.    Toleranta si dependenta.    Folosirea regulată a narcoticelor duce rapid la dependentă psihică si dezvoltă tolerantă si dependentă fizică. Pe măsură ce se instalează toleranta, senzatia de “high” dispare. Consumatorul are nevoie de drog pentru a se simti normal si pentru a evita starea de rău datorată sevrajului. Aceasta duce la o nevoie incontrolabilă în a continua să folosească drogul. Simptomele de sevraj în mod obisnuit se dezvoltă în 6-12 de la ultima doză administrată. Totusi, la narcotice cum ar fi metadona, simptomele pot să nu apară câteva zile. Aceastea pot fi: agitatie, tremurături, respiratie accelerată si superficială, căscat, crampe, vomă si diaree, rinoree, lăcrimare, dureri musculare, tremor si frisoane. În cazurile mai severe pot să apară halucinatii terifiante.    Efecte pe termen lung. ulcere si abcese. Alte efecte grave, cum ar fi moartea pot rezulta prin injectarea unor materiale insolubile cum ar fi talcul si creta, care se găsesc deseori în heroina ilicită.   Heroina   Cel mai periculos si care duce la dependenta cea mai puternică dintre narcotice este heroina.   Heroina a fost descoperită în 1874 , este produsă printr-o alterare chimică a morfinei si este de 2-3 ori mai puternică decât morfina.   Constituie în multe tări o problemă majoră, nu numai pentru faptul că duce extrem de rapid la dependentă si este foarte periculos, dar împreună cu cocaina si metamfetaminele deseori stau la baza unor acte criminale precum spargeri, jafuri, furturi, prostitutie, pentru a-si întretine obiceiul.   Este o pudră a cărei culoare variază între maro închis si alb. Cea mai populară formă este cea închisă la culoare, care este vândută în pachete mici de celofan sau folii sau în bilute din acelasi material. Cea mai folosită cale de administrare a heroinei este cea injectată. Pudra poate fi inhalată sau fumată. Accesoriile folosite pentru injectarea heroinei includ : ace hipodermice, bile mici de bumbac pentru filtrare, apă si linguri, capace de sticlă folosite pentru lichefierea heroinei. Accesoriile folosite pentru inhalarea sau fumatul heroinei includ : lame de ras, paie si pipe.    Starea de “high” durează în mod obisnuit 4-6 ore, iar în unele cazuri euforia primei doze nu mai este niciodată atinsă ulterior. Sub influenta heroinei pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare depresie, apatie, descreste activitatea fizică si apare o stare de rău. Un consumator frecvent poate să motăie sau aparent să doarmă si deseori îsi scarpină sau atinge fata si nasul.Constipatia severă rebelă la tratament este un simptom obisnuit ( autopsia a descoperit 11 kg de materii fecale in intestinele unei persoane dependente ). Doze mai mari de heroină pot induce somn, vomă si respiratie superficială.    O supradoză poate cauza o respiratie superficială si încetinită, tegumente umede, convulsii, comă sau moarte.    În plus, o întreagă familie de droguri sintetice sunt prezentate ca heroină sintetică. Cea mai reprezentativă dintre acestea este fentanyl-citratul, numit si “Alb de China”, care este de câteva ori mai puternică decât heroina si a cauzat multe victime printre dependenti, fiind folosită în acelasi mod ca si heroina.    Morfina    Denumită în jargon M, morf, Emsel, domnul Melancolie este utilizată în medicină cel mai adesea în fazele terminale ale cancerului, pentru capacitatea ei de a suprima durerea. Dozele mici dau relaxare, letargie, anxietate sau euforie, suprimarea reflexului de tuse ( în cazul asocierii cu alcool se poate produce asfixia cu propriile vomismente ),răcirea tegumentelor, hipotonie musculară, contractia pupilelor si vedere încetosată.    O doză mare duce la scăderea tensiunii, scăderea ratei respiratorii cu evolutie spre soc, comă, deces.    Utilizarea repetată duce la dependentă fizică si psihică; dezintoxicarea duce la iritabilitate, transpiratii, ticuri nervoase, crampe musculare si abdominale, vomă, diaree, febră, hipertensiune arteriala. Există riscul colapsului cardiovascular în cursul sevrajului.    Fortralul    Analgezic opioid; injectat, 30-60 mg au actiune analgezică similară cu 10 mg morfină, iar oral, 50 mg sunt echianalgezice cu 60 mg codeină; efectul se mentine 3-5 ore. Are actiune sedativă marcată, deprimă respiratia (dar mai putin decât morfina).    Poate cauza relativ frecvent greată, vomă, ameteli, sedare, euforie, cefalee, sudoratie; rareori anorexie, constipatie sau diaree, tinitus, tulburări de vedere, slăbiciune, cosmaruri, insomnie, iritabilitate, halucinatii, hipotensiune, tahicardie, deprimare respiratorie, eruptii cutanate alergice. Determina rapid toleranta, putindu-se ajunge pina la 40 de fiole pe zi sau chiar mai mult.Cei care folosesc acest drog afirma ca dupa injectare simt un gust de menta si o senzatie dde raceala in abdomen care cu timpul se transforma in senzatie de greata. este utilizată în medicină ca antitusiv, analgezic si antidiareic. În jargon este denumită T-threes, scolarul, sirop. În doze mici, pe termen scurt, dă o usoară senzatie de euforie, ameteală, plutire, gură uscată, constipatie, retentie urinară, greată. Dozele mari determină mîncărimi acute, piele iritată, ameteală, sedare, confuzie, greată, vomă; efectele pot merge pînă la deprimarea severă a respiratiei si stop respirator.    Perioada de depistare după utilizarea de codeină este apreciată la cca. una-două zile. Utilizarea frecventă ca antitusiv creste riscul de dependentă. Compozitia chimica a tigarii Marijuana considerată ca si “drog de trecere”, împreună cu hasisul si uleiul de hasis sunt diferite forme ale canabisului – o plantă cu frunze verzi, înaltă, ce creste în zonele însorite ale globului. află în marijuana, hasis sau uleiul de hasis determină puterea drogului.   Este un drog care deprimă centrii nervosi. Marijuana este cel mai popular drog printre tineri, după alcool.   Este formată din frunzele, florile, tulpinile si semintele plantei cannabis, care este uscată si măruntită. Marijuana poate fi găsită si în Sinsemilla (din spaniolă Sin semilla – fără seminte) - vârful inflorescent al plantei feminine nepolenizate a cannabisului.   Uzual i se mai spune iarbă, buruiană, pot, Gandj. Marijuana este în mod obisnuit vândută si depozitată în pungi de plastici, folii de aluminiu si tigări mici rulate.   Marijuana de obicei se fumează în tigări făcute mână numite joints care degajă un miros pătrunzător când este fumată. Când marijuana este partial fumată, este adesea tinută cu o clemă de rufe sau pensetă. De asemenea frunzele pot fi fumate în pipe mici de lemn sau în pipe de apă, numite bongs. În final, marijuana poate fi introdusă în alimente, gătită si ingerată.   Accesoriile asociate consumului de marijuana includ :   - pipe, bongs-uri,   - foite de tigară,   - pungi plastic, cleme de rufe,   - cutii decorative (concepute să ascundă si să depoziteze marijuana),   - picături pentru ochi, spray-uri de gură, folosite ca să acopere eventualele dovezi ale consumului de marijuana.   Când cannabisul este fumat, THC este absorbit rapid în circulatia sanguină prin peretii alveolelor pulmonare. De aici este transportat la creier, moment în care se simte efectul de “high”. Acest lucru se poate produce în câteva minute si poate dura până la 3-5 ore. O altă caracteristică importantă a THC este faptul că se depozitează în organism. THC nu este usor solubil în apă, dar se dizolvă usor în grăsimi. Astfel, din curentul sanguin, este absorbit rapid în tesuturile adipoase, spre deosebire de alcool, care fiind solubil în apă, este rapid excretat din organism, în 1-2 ore. Odată depozitat în tesutul adipos, THC este eliberat lent înapoi în fluxul sanguin. De exemplu, eliminarea unei singure doze de THC poate dura până la o lună. Efectele variază de la o persoană la alta, depinzând de: cantitatea si concentratia în THC a canabisului consumat calea de administrare greutatea persoanei, starea ei de sănătate, dispozitia si experienta privind consumul acestui drog asocierea cu alte droguri, consumul în grup sau individual În doze mici, marijuana poate duce la: absenta inhibitiilor, scăderea capacitătii de concentrare, cresterea frecventei cardiace, injectarea ochilor, calmare, stare de visare si relaxare, cresterea apetitului, tendinta de a vorbi si a râde mai mult decât în mod obisnuit, pierderea capacitătii de coordonare, concentrarea atentiei spre un singur lucru, ignorând totul în jur. - un “joint” cauzează o stare de “betie“ asemănătoare cu cea rezultată în urma consumului a 6 doze de bere. Doze mai mari pot cauza: detasarea de realitate, schimbătoare fluctuatii rapide ale stării afective: de la sentiment de încântare la anxietate sau panică, imagini înselătoare, pierderea identitătii, fantezii, halucinatii sau imagini distorsionate. Efectele pe termen lung constau în afectarea: memoriei de scurtă durată, gîndirii logice, abilitatătilor de miscare, capacitătii de a efectua sarcini complexe ca de exemplu sofatul, mânuirea diverselor aparate. Aceste simptome dispar în mod normal când trece efectul drogului. Efecte pe termen lung: cresterea riscului de aparitie a bronsitei cancer pulmonar (tendinta de a retine fumul adânc în plămâni, mai mult decât un fumător obisnuit poate fi mai dăunătoare la utilizatorii sistematici de cannabis) schimbarea motivatiei pierderea energiei si a interesului pentru alte activităti scăderea puterii de concentrare, a memoriei si capacitătii de învătare – aceste efecte pot dura câteva luni după ce s-a renuntat la consumul de cannabis, ele fiind reversibile interferenta cu producerea de hormoni sexuali – scade apetitul sexual, cantitatea de spermă si ciclul menstrual devine neregulat perturbări psihice – pot apare episoade scurte de comportamente psihotice, uneori în forme grave   Cannabisul a fost folosit în medicină mai multe secole, recent în tratamentul stării de greată a pacientilor bolnavi de cancer care fac chimioterapie, la pacientii cu glaucom, când cannabisul reduce presiunea intraoculară si ca stimulent al apetitului la pacientii bolnavi de SIDA si în epilepsie.    Cannabisul este periculos când este combinat cu alte droguri, cum este alcoolul. Efectele cannabisului sunt intensificate deseori într-un mod imprevizibil în aceste combinatii. Desi de cele mai multe ori consumatorii de cannabis trec la consumul altor droguri, aceasta nu este o regulă.   Consumul frecvent al unor doze mari de cannabis poate produce o tolerantă moderată. Toleranta înseamnă că o persoană are nevoie de doze mai mari de drog pentru a ajunge la aceleasi efecte pe care le avea folosind cantităti mai mici. Consumatorii de cannabis pot avea o diversitate de probleme de sănătate, sociale, legale, financiare si de comunicare cu ceilalti, devenind dependenti de cannabis, ceea ce poate duce la fenomene de sevraj moderate, care constau de obicei în simptome asemănătoare gripei.   Numai un procent redus din utilizatori devine dependent de cannabis, dar cei care nu sunt dependenti, pot deveni în timp. Putini din cei care consumă în mod ocazional pot să-si deterioreze în mod serios sănătatea.   Cannabisul si sarcina.   Multe dintre droguri afectează fătul nenăscut, de aceea este recomandat să nu se folosească droguri în timpul sarcinii. Este cunoscut faptul că THC trece prin placentă si ajunge la făt. Există dovezi că există corelatie între consumul de cannabis la femeia gravidă si greutatea scăzută la nastere a fătului. De asemenea, s-a dovedit că THC are efecte teratogene asupra fătului (modificări celulare ce duc la malformatii congenitale). Hasisul este un extract de marijuana, sub formă de substantă răsinoasă, care variază la culoare de la galben la maro-închis si negru, sau sub formă de ulei de hasis, care este un ulei vâscos.   Pentru că hasisul contine o concentratie mai mare de THC decât marijuana, hasisul si uleiul de hasis sunt mult mai puternice si sunt vândute si folosite în cantităti mai mici.   Hasisul este împachetat cel mai adesea în folii de aluminiu, iar uleiul de hasis este stocat în sticlute mici. La fel ca si marijuana, atât hasisul cât si uleiul de hasis sunt fumate în pipe, dar ele pot fi deasemenea amestecate cu tutun, în tigări sau pipe. Astfel, ustensilele folosite în consumul de hsis si ulei de hasis sunt aceleasi si pentru marijuana: pipe, foite de tigară, pipe speciale, cleme de rufe, pipe de apă.   Hasisul si uleiul de hasis degajă un miros pătrunzător atunci când sunt fumate.   Efectele hasisului si uleiului de hasis sunt aceleasi cu ale marijuanei, dar ele pot fi mai intense datorită concentratiei mai mari de THC.    Halucinogenele sunt printre cele mai vechi droguri, utilizate pentru abilitatea lor de a modifica perceptia si dispozitia. De secole, multe dintre halucinogenele naturale, extrase din plante si ciuperci au fost folosite în scopuri medicale, sociale si religioase. Mai recent, au fost produse halucinogene sintetice, unele dintre ele fiind mai puternice decât cele naturale. vreme ce halucinogenele nu întotdeauna produc halucinatii. Totusi, consumate în doze netoxice, aceste substante produc modificări ale perceptiei, gândirii si dispozitiei.    Efectele fiziologice sunt: cresterea frecventei cardiace, a tensiunii arteriale si dilatarea pupilelor. Efectele senzoriale variază cu doza, contextul în care sunt consumate si dispozitia, determinând distorsiunea perceptiei. Efectele psihice includ tulburări ale gândirii asociate cu modificări ale perceperii timpului si spatiului. Timpul pare să stea în loc si formele si culorile pot să se schimbe si să primescă noi semnificatii. Această experientă poate fi plăcută sau extrem de înfricosătoare. Efectele halucinogenelor sunt imprevizibile de fiecare dată când sunt folosite.   Săptămâni sau chiar luni după consumul halucinogenelor, consumatorul poate experimenta flashback-uri – amintiri fragmentare din experienta trăită sub influenta drogului, în absenta acestuia. Aparitia acestor flashback-uri este inprevizibilă, dar apare mai des în situatii stresante si mai frecvent la tineri. Odată cu trecerea timpului, aceste episoade se răresc si devin mai putin intense. Cel mai frecvent pericol la care se expun consumatorii de halucinogene este judecata alterată, care deseori duce la luarea unor decizii pripite si accidente.    Mescalina este o substantă halucinogenă continuta de Peyote - un cactus mic, fără spini, Lophophora williamsii. Din cele mai vechi timpuri, ea a fost folosită de către băstinasii din nordul Mexicului si sud-vestul Statelor Unite, în ritualurile traditionale religioase.   Vârful cactusului – coroana – contine niste excrescente sub formă de disc, care sunt tăiate si uscate. Acesti “butoni” sunt în general mestecati sau scufundati în apă pentru a produce un lichid toxic. Doza halucinogenă pentru mescalină este de 0,3 –0,5 grame (echivalentă la 5 grame de peyotă uscată) si durează aproximativ 12 ore. În timp ce peyota produce efecte halucinogene vizuale puternice, cu relevantă pentru ritualurile religioase ale băstinasilor, spectrul întreg al acestor efecte a servit ca un model artificial al bolilor mentale. Mescalina poate fi extrasă din peyote sau poate fi produsă sintetic. Psilocybina si Psilocyna - sunt substante chimice obtinute din anumite ciuperci ce se găsesc în Mexic si America Centrală. La fel ca si peyota, aceste ciuperci au fost folosite de secole în ritualuri. Ciupercile uscate contin în jur de 0.2-0.4% psilocibină si doar urme de psilocină. Doza halucinogenă pentru ambele substante este între 4-8 miligrame, echivalentul a 2 grame de ciuperci, efectele durând aproximativ 6 ore. Atât psilocibina cât si psilocina pot fi produse pe cale sintetică.    Dimetiltriptamina (DMT) - are o istorie veche în ceea ce foloseste folosirea ei în întreaga lume, ea putând fi găsită în diferite plante si seminte si poate fi deasemenea produsă sintetic. Este ineficientă când este consumată pe cale orală, până nu este combinată cu un al drog, care inhibă metabolizarea acesteia. În general, este prizată, fumată sau injectată Doza halucinogenă la om este de 50-100 miligrame si durează într 45 - 60 minute. Deoarece efectele durează numai în jur de o oră, această experientă a fost denumită “călătoria omului de afaceri” - "businessman s trip." Alte halucinogene au structuri si proprietăti similare cu ale DMT-ului.    LSD – Dietilamida acidului lisergic este unul dintre cele mai puternice si mai bine studiate halucinogene.    A fost sintetizat în 1938 de Dr.Albert Hoffman, dar efectele sale halucinogene nu au fost cunoscute până în 1943, când Hoffman a consumat accidental LSD. S-a descoperit ulterior că o doză mică, de numai 25 mg (echivalentul a câteva cristale de sare) a fost capabilă să producă halucinatii puternice.    Datorită structurii sale, similare cu o substantă prezentă în creier si datorită efectelor similare cu anumite psihoze, LSD a fost folosit în cercetarea bolilor mentale. În timp utilizarea ilicită a scăzut, comparativ cu popularitatea initială din anii ’60.    Doza medie este între 20-80 mg , efectele de high durând între 10-12 ore. LSD în mod obisnuit este vândut impregnat în hârtii absorbante (“sugativă cu acid”), tablete (“microdoze”) sau pătrătele subtiri de gelatină (“geamuri”).    Efectele fizice includ: dilatarea pupilelor, scăderea temperaturii corpului, greată, “piele de găină”, cresterea glicemiei si a ritmului cardiac. În prima oră după ingestie, consumatorul poate experimenta modificări vizuale si modificări extreme în dispozitie. În faza halucinatorie, el are modificări în perceptia spatiului si a timpului, însotite de perceptia distorsionată a mărimii si formei obiectelor, a miscărilor, culorilor, sunetelor, atingerii si abilitatea consumatorului de a percepe obiecte prin intermediul simturilor. El poate descrie că “aude culori” si “vede sunete”. Abilitatea de a judeca rational si de a vedea pericolul este tulburată, făcând consumatorul susceptibil la acte de autoagresiune. De asemenea, el poate agresa alte persoane prin faptul că doreste să conducă masina sau prin mânuirea unor aparate.    După o “călătorie” cu LSD, consumatorul poate să sufere de o anxietate si depresie acută pentru o perioadă variabilă de timp. De asemenea, consumatorul poate experimenta o “călătorie” neplăcută, rezultând panică, anxietate, pierderea controlului, confuzie si stări psihotice.    Au fost raportate flashback-uri la zile, luni sau chiar ani după ce a fost luată ultima doză.    Consumatorii aflati sub influenta LSD trebuie supravegheati îndeaproape.    DOM, DOB, MDA, MDMA si 2C-B sunt variante sintetice de mescalină si amfetamine, sintetizate pentru producerea senzatiei de “bine”.    4-metil-2,5-dimetoxiamfetamina (DOM) a fost introdus pe piata drogurilor din San Francisco în deceniul 6 a acestui secol, poreclit STP, o abreviere pentru (Serenity – fericire, Tranquillity – liniste si Peace – pace). &timp ce doze mai mari pot produce halucinatii puternice, care durează între 8-10 ore.    Alte droguri ilicite analoage sunt DOB (4-bromo-2,5-dimetoxiamfetamina), MDA (3,4-metilendioxiamfetamină), MDMA (3,4-metilendioximetamfetamină - cunoscut si sub numele de XTC). Aceste droguri diferă de la unul la altul în ceea ce priveste puterea, viteza de instalare a efectelor, durata actiunii si capacitatea lor de schimbare a dispozitiei, cu sau fără producerea de halucinatii. Aceste droguri sunt folosite de obicei la petreceri “rave”. Aceste droguri sunt consumate deobicei pe cale orală, câteodată prizate si foarte rar injectate. Deorece drogurile sunt produse în laboratoare clandestine, sunt rareori pure si cantitatea de drog din capsulă sau tabletă variază mult. XTC deteriorează creierul. XTC este un asa-numit “designer drug” (drog proiectat), care reprezintă o amenintare serioasă asupra sănătătii, putând duce la deces. Opiniile despre ecstasy sunt asemănătoare cu cele despre LSD, apărute între 1950-1960, care s-au dovedit ulterior nefondate. În conformitate cu acestea, XTC creste încrederea reciprocă si doboară barierele între iubiti si membrii ai familiei. De obicei se administreaza oral in doza initiala de 80mg pina la 160mg;efectele apar dupa 30 de minute, ating maximul dupa o ora (o ora si jumatate), se mentin 4-6 ore dupa care diminua lasind loc efectelor secundare dupa cca. 6-7 ore. Inhalat sau fumat, efectele apar si dispar mult mai repede. Multe din probleme asociate consumului de XTC sunt si cele întâlnite în consumul de amfetamine si cocaină. Ele sunt:  probleme psihice, incluzând confuzie, depresie, tulburări ale somnului, anxietate severă, nevoia irezistibilă de a consuma drogul si paranoia, în timpul consumului sau câteodată la săptămâni după consumul de XTC  simptomele fizice sunt: tensiuni musculare, sfărâmarea involuntară a dintilor, vedere încetosată, gura uscata, miscări rapide ale ochilor, stare de lesin, frisoane si transpiratii  cresterea frecventei bătăilor inimii si a tensiunii arteriale reprezintă un risc deosebit pentru cei care au afectiuni circulatorii sau cardiace  Unele cercetări arată că XTC cauzează, la fel ca si metamfetaminele, deteriorarea creierului  XTC la fel ca si metamfetaminele, distruge neuronii producători de serotonină, neurotransmitător ce joacă un rol direct în reglarea agresivitătii, dispozitiei, activitătii sexuale, somnului si sensibilitătii la durere. Din acest motiv, MDA si XTC sunt asociate cu trăirea unor experiente sexuale, relaxare si sociabilitate deosebite.  XTC produce degenerarea a 50% din neuronii care contin neurotransmitătorul dopamină. Aceasta duce în final la tulburări ale coordonării motricitătii, asemănătoare cu cele întâlnite în boala Parkinson. Aceste simptome ce debutează cu tremor se pot agrava, ducând în final la paralizie. Phenciclidina (PCP) – în 1950 phenciclidinele au fost folosite ca anestezice, dar datorită efectelor secundare precum confuzie si delir, utilizarea de uz uman a fost întreruptă. A devenit comercializată ca si anestezic de uz veterinar sub numele de Sernylan. Astăzi, toată productia de phenciclidine de pe piata neagră este produsă în laboratoare clandestine.    Phenciclidinele, cunoscute în mod obisnuit sub denumirea de PCP sau sub denumirile de praf de îngeri, superiarbă , buruiana ucigasă , combustibil de rachetă , lichid de îmbălsămare – nume ce reflectă efectele bizare ale acestui drog. În forma sa pură este o pulbere cristalină solubilă rapid în apă. Totusi, cele mai multe din phenciclidine contin un număr mare de impurităti datorită manufacturării, ceea ce determină în final culoare, ce variază între culoarea bronzului si maro si consistenta ce variază între pudră si masă elastică.   Desi vândută ca tablete si capsule, la fel de mult ca si pudră si formă lichidă, este deobicei aplicată pe frunze de pătrunjel, oregano, mentă sau marijuana si fumată.   Efectele drogului variază la fel ca si forma de prezentare. O cantitate moderată de PCP deseori determină ca utilizatorul să se simtă detasat, distant, înstrăinat de mediul înconjurător. Vorbire încâlcită, amorteală, pierderea coordonării pot acompania această stare de putere si invulnerabilitate. O privire în gol, miscări rapide si involuntare ale ochilor sunt cele mai usor observabile efecte. Pot de asemenea apare halucinatii auditive, distorsionări ale imaginilor, tulburări grave de dispozitie si amnezie. La unii consumatori, PCP poate cauza anxietate sau paranoia, ostilitate violentă sau în unele cazuri psihoze care nu se pot distinge de schizofrenie. Consumul de PCP este asociat unui număr mare de riscuri si se consideră a fi unul din cele mai periculoase droguri.    PCP a fost initial introdus ca drog de stradă în anii 60 si a câstigat rapid reputatia ca drog ce poate cauza reactii negative si care nu merită riscul. Multe persoane, după ce au consumat odată, nu îl vor mai folosi în mod constient a doua oară. Totusi, unii consumă PCP în mod constant pentru efectele de putere, invulnerabilitate si efectele ametitoare asupra creierului, care deseori au rezultat supărarea, furia si disparitia amintirilor neplăcute. Studii recente indică faptul că PCP poate induce comportament criminal.    Consumat în doze moderate, efectele fizice ale PCP includ o usoară crestere a frecventei respiratorii, o mai pronuntată crestere a tensiunii arteriale si a pulsului. Respiratia devine superficială si poate apare o transpiratie puternică si îmbujorare. Poate apare o amorteală generalizată a extremitătilor si incoordonare musculară. Efectele psihice includ modificări distincte ale perceptiei schemei corporale, similare cu cele asociate intoxicatiei cu alcool.     Utilizarea de PCP în adolescentă poate interfera cu productia hormonilor de care depinde cresterea si dezvoltarea organismului si de asemenea poate interfera cu procesele de învătare. La doze mari, cade tensiunea arterială, frecventa pulsului si a respiratiei. Acest lucru poate fi însotit de greată, vărsături, vedere încetosată, miscări sus-jos ale globilor oculari, pierderea echilibrului, ameteli. Efectele psihice la doze mari includ halucinatii. PCP poate cauza efecte ce mimează simptomele de debut ale shizofreniei, cum ar fi deziluzii, agitatie si senzatia de răceală afectivă. Deseori vorbirea este confuză si greoaie.    Consumatorii de PCP de lungă durată au semnalat pierderi de memorie, dificultăti de vorbire, depresie si scădere în greutate. De asemenea s-au observat pierderea coordonării motricitătii fine si a memoriei de scurtă durată. Au fost observate si tulburări ale afectivitătii, PCP având efect sedativ si interactionând cu alti depresanti ai centrilor nervosi, cum ar fi alcoolul, benzodiazepide, consumul acestora în asociere putând duce la comă si o supradoză accidentală.    Ketamina denumită si special K, ket, valium pentru pisici, a fost concepută ca anestezic de uz animal si veterinar.   În doze mici afectează atentia si memoria, generează sensibilitate crescută la atingere si sunete, greată, stări de vis. Poate creste pulsul, produce amortirea extremitătilor.    Dozele mari provoacă delir si halucinatii, amnezie, afectează functiile motorii si duce la stop cardiorespirator. Poate provoca o experientă de moarte clinică. Asocierea cu alcool,sedative ( Fenobarbital, Ciclobarbital ) sau tranchilizante ( Diazepam ) duce la aparitia de efecte imprevizibile si creste riscul unei supradoze.    Tinerii folosesc droguri stimulente pentru a se simti mai puternici, mai plini de energie si mai decisi. Ca si alte droguri, câteva dintre drogurile stimulente sunt prescrise în mod curent de către medici pentru unele motive cum ar fi: tratamentul obezitătii, cresterea capacitătii la efort si narcolepsie. Exemple de droguri stimulente sunt: amfetamine, metamfetamine, ritaline si preludine. Tot din această categorie face parte si cocaina sau crack-ul, care este o formă de cocaină. De asemenea, drog stimulent este si ice, un cristal translucid, o formă de metamfetamină care se fumează.   Dacă un tânăr foloseste droguri stimulente, la început poate simti euforie, râs nestăpânit, hiperactivitate, pupile dilatate si lipsa apetitului. Alte simptome ce pot să apară sunt: iritabilitate, anxietate, teamă si insomnie. Cocaina sau crack-ul produce starea de “high” pentru o perioadă mai mică de timp decât alte droguri stimulente. Totusi, ca si în cazul tuturor drogurilor, această stare depinde de puterea drogului si de intervalul de administrare. doze mari de droguri stimulente pot cauza sfărâmarea dintilor, pierderea în greutate, senzatie de atingere, de furnicături la nivelul fetei si paranoia. o supradoză poate da ameteli, tremor, agitatie, panică, ostilitate, crampe abdominale, dureri la nivelul pieptului si palpitatii. o doză extremă poate cauza stop cardiac, accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic si moarte. dacă administrarea este discontinuă si de lungă durată ,pot să apară fenomene de sevraj : depresie profundă, apatie, oboseală, perioade lungi de somn, dezorientare, anxietate, deteriorarea perceptiei. Cele mai folosite dintre drogurile stimulente sunt: cocaina, crack-ul si metamfetamina.        Cocaina  este o substantă naturală ce este extrasă din frunzele unei plante originare din America de Sud, numită Erythroxylon Coca sau arborele de coca. Dati fiind diferitii factori de mediu, continutul în cocaină al frunzelor de coca diferă de la 0.1-0.8%. Planta de coca care creste la altitudini înalte contine o concentratie mai mare de alcaloid al cocainei decât cea care creste la altitudini mai joase. În regiunile producătoare de coca din America de Sud, frunzele de coca sunt mestecate de către populatia indigenă, dar poate fi rulată în tigarete si fumată sau sub formă de infuzie si folosită si consumată ca ceai.   Pentru vânzarea ilegală a cocainei, frunzele de coca sunt aduse la ferme, unde sunt uscate. După uscare, ele sunt puse într-o groapă, se adaugă substante chimice (kerosen) si se începe procesul de extragere a alcaloidului cocaină. Farmacologic, cocaina are două proprietăti proeminente: are un puternic efect anestezic si vasoconstrictor, asemănător ca actiune novocainei, este un drog puternic stimulent, asemănător adrenalinei.   Cocaina este folosită în America de Sud de mai mult de 3000 de ani, iar în Statele Unite din secolul al XIX-lea în forme variate cum ar fi: frunze de coca, pastă de coca, pudră de cocaină, cocaină bază (ex.crack).   Forma finală a cocainei induce modul în care poate fi administrată si, ca si consecintă, intensitatea si durata efectele fizice si psihice. De exemplu, pentru a fi eficientă, cocaina pudră poate fi injectată, prizată sau ingerată, în timp ce crack-ul poate fi numai fumat. De aceea, în timp ce consumatorii de cocaină pot să-si administreze drogul într-o varietate de moduri, consumatorii de crack se limitează numai la a-l fuma.    Cocaina este o pulbere albă, denumită de asemenea si “zăpadă”. Cel mai frecvent este distribuită în folii de aluminiu, pachete de plastic sau hârtie sau sticlute mici. Cocaina este deobicei pisată într-o pulbere fină, cu o lamă de ras, pe o oglindă sau alte suprafete tari, aranjată într-o linie, apoi rapid inhalată sau prizată prin nas, cu un pai scurt sau o hârtie rulată. Poate fi de asemenea injectată intravenos.        Accesoriile folosite la inhalarea cocainei includ : oglinzi, lame, paie, hârtii rulate, iar cele asociate cu administrarea injectabilp includ seringi, ace, curele, bandaje, linguri, tuburi chirurgicale folosite ca si garou.   Uneori, substante precum praful de copt si manitolul sunt folosite pentru a “înmulti” cocaina, pentru diluarea drogului si cresterea cantitătii puse în vânzare.   Starea de “high” la o doză tipică inhalată de cocaină durează aproximatic 20 de minute. În această perioadă de timp consumatorul este foarte energic, încrezâtor în sine si stimulat, sau apar alte semne precum dilatarea pupilelor, rinoree si lipsa apetitului. Această senzatie de “high” este urmată de o depresie profundă si o dorintă intensă pentru o nouă doză, oboseală psihică, stare de neliniste si iritabilitate. O supradoză poate cauza agitatie extremă, stop respirator, stop cardiac sau moarte.   Crack-ul   Crack-ul este o cocaină bază, derivată din pudra de cocaină. Spre deosebire de procesul de obtinere al cocainei, cel de obtinere al crack-ului din cocaina pudră nu implică folosirea unor solventi inflamabili. Cocaina pudră este simplu dizolvată într-o solutia de bicarbonat de sodiu si apă. Această solutie este fiartă si se separă o substantă solidă din mixtura care fierbe. Aceasta este filtrată si uscată, apoi este sfărâmată sau tăiată în bucăti mai mici, cântărind între 1/10 - 1/2 grame. Un gram de cocaină pudră poate fi convertit în aproximativ 0,89 grame de crack. Se apreciază că crack-ul contine între 75-95% cocaină pură.   Cocaina bază (incluzând pasta de coca si crack-ul) este în mod obisnuit fumată în pipe de sticlă care au una sau mai multe site fine pe care se asează drogul.   Consumatorul încălzeste marginea bolului (de obicei cu o brichetă), iar căldura determină vaporizarea cocainei.Consumatorul inhalează fumul produs prin pipă.   În mod alternativ, crack-ul se poate presăra în tigări si fuma. Fumatul cocainei combină eficienta administrării intravenoase cu modul relativ usor reprezentat de ingestie sau prizare.    Facilitată de o suprafata mare a plămânilor, cocaina administrată prin inhalare este absorbită aproape imediat în curentul sanguin, durând doar 19 secunde să ajungă la creier.Oricum, doar 30 până la 60% din doza aflată la dispozitie este absorbită datorită inhalării incomplete a fumului încărcat cu cocaină si a variatiilor de temperatură.   Fumătorii de cocaină ating maximul efectelor fizice aproximativ la 2 minute după inhalare. În ceea ce priveste efectele psihice, maximul este atins la aproximativ 1 minut după inhalare. Similar cu administrarea intravenoasă, efectele fizice si psihice obtinute prin inhalarea cocainei durează aproximativ 30 de minute după atingerea efectului maxim.   Crack-ul devine repede o problemă majoră peste tot în lume deoarece nu este atât de scumpă ca si alte forme de cocaină.Apare sub formă de bulgări mici, de culoare între alb si maroniu si este vândută în sticlute mici. Se consumă prin pipe de sticlă si produce pocnituri când este fumată.   Accesoriile folosite în consumul de crack sunt pipe de sticlă (“pipe de apă”), pipe artizanale si sticlute mici folosite pentru depozitarea drogului. Crack-ul este absorbit în circulatia sanguină prin plămâni în câteva secunde. Dacă un tânăr foloseste drogul, devine euforic, extrem de nelinistit si plin de energie. Alte simptome sunt: dilatarea pupilelor, lipsa apetitului, cresterea frecventei cardiace si respiratorii si cresterea temperaturii corpului. Senzatia de “high” durează câteva minute, urmată de o depresie intensă numită “prăbusire” si dorinta penru o nouă doză. Această severă dependentă asociată cu consumul de crack apare nu numai datorită euforiei si senzatiei de “high”, dar si dorintei de evadare din depresia ce urmează după acestea.   Utilizarea îndelungată a crack-ului poate cauza iritabilitate extremă, paranoia, convulsii sau moarte.    Amfetaminele    Amfetamine, dextroamfetamine si metamfetamine sunt denumiri colective, care se referă toate la amfetamine. Proprietătile lor chimice si modul de actiune sunt similare, în asa fel încât chiar consumatorii experimentati au dificultăti în a le deosebi.   Amfetaminele au apărut pe piată în 1930 sub denumirea de Benzedrine ca medicament inhalant pentru tratamentul congestiei nazale. Din 1937 amfetaminele au fost prescrise sub formă de tablete si au fost folosite la tratamentul tulburărilor de somn si tulburările de comportament, numite Disfunctie Minimală a Creierului, azi denumite Tulburări de atentie si Hiperactivitate.   În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, amfetaminele au fost larg folosite de către soldati: atât dextroamfetaminele (Dexedrine) cât si metamfetaminele (Methedrine) au devenit usor accesibile. Pe măsură ce s-a răspândit utilizarea amfetaminelor, au apărut si consecintele abuzului.    Amfetaminele au devenit un panaceu universal si pentru soferii de cursă lungă, care le consumau ca să nu adoarmă la volan, în curele de slăbire, de către sportivi pentru a creste performantele si pentru tratamentul unor depresii minore. Consumul amfetaminelor administrate intravenos s-a răspândit ca o subcultură, cunoscută ca si “speed freaks” (monstii vitezei). Pe măsură ce a crescut experienta, a devenit evident că pericolul abuzului depăseste efectul terapeutic al utilizării acestora.    Ice (speed)    Ice-ul este forma cristalizată a unei metamfetamine, care se consumă sub formă fumată. Este numită si “sticlă” sau “cristal” si provoacă dependentă puternică.   Sub aspect fizic seamănă cu zahărul sau sarea brută si este vândută în pachete de celofan. Este fumată prin folosirea “bong”-ului, când drogul este încălzit până se transformă într-un gaz, care este inhalat de consumator.   Consumul de Ice duce la un “high” mai intens si mai prelungit, iar efectele negative se instalează mult mai rapid decât la alte forme de metamfetamine. Dacă o persoană foloseste Ice, poate experimenta o stare de alertă crescută, euforie, pierderea apetitului, dilatarea pupilelor, cresterea frecventei cardiace si a temperaturii corpului.     Utilizarea de scurtă sau lungă durată poate duce la stări de deziluzii si psihoze toxice asemănătoare cu psihoza paranoidă.     Utilizarea îndelungată poate duce la vedere încetosată, ameteală, pierderea coordonării, colaps si psihoze toxice. De asemenea poate duce la afectarea altor organe, în particular plămânii, ficatul si rinichii. Dacă este oprit consumul de Ice, poate să apară o stare de depresie acută si oboseală.    Supradoza poate duce la cresterea tensiunii arteriale, a temperaturii, atac de cord, accident vascular cerebral si moarte. Efectul drogului poate dura între 2-14 ore, depinzând de doză.    Folosirea Ice-ului devine tot mai populară, deoarece elimină folosirea acelor si reduce riscul contaminării cu HIV. De asemenea, deoarece producerea Ice-ului nu este costisitoare, si pentru reteaua de distributie este un drog profitabil.   Tranchilizantele sunt prescrise deseori de către medici ca tratament în anxietate, stări tensionale, insomnie, convolsii si iritabilitate. Tranchilizantele sunt insa folosite mai ales pentru efectele lor relaxante. Cloralhidratul, Diazepam, Nitrozepam, Clordiazepoxid, Lorazepam, Oxazepam, Temazepam.   Dacă un adolescent foloseste în mod abuziv tranchilizante, pot să apară, într-o stare de intoxicatie asemănătoare cu intoxicatia alcoolică, o judecată neclară, stare de ebrietate, vorbire neclară si pierderea coordonării motrice, respiratie rapidă sau înceată, superficială,