Referat Determinarea Vitezei De Coroziune

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Determinarea Vitezei De Coroziune si de asemenea puteti face Download Referat Determinarea vitezei de coroziune

Citeste fragmente din Referat Determinarea Vitezei De Coroziune

Determinarea vitezei de coroziune: Consideraţii teoretice: Noţiunea de coroziune include toate procesele chimice şi electrochimice care au drept rezultat degradarea spontană şi continuă a suprafeţelor metalelor şi aliajelor. Majoritatea metalolor se găsesc în natură sub formă de combinaţii dintre care de cele mai multe ori sub formă de oxizi. Acest fapt dovedeşte că pentru aceste metale, starea metalică este instabilă din punct de vedere termodinamic, în prezenţa agenţilor chimici şi electrochimici, ele având tendinţa de a se coroda, refăcând condiţiile din care au provenit. În seria tensiunilor chimice, aceste metale sunt situate înaintea hidrogenului şi au potenţiale normale normale de electrod negativ. În tehnologie tocmai aceste metale sunt folosite cu precădere, din care cauză pierderile de metale sunt dintre cele mai mari. Un număr restrâns de metale, metale nobile, se găsesc în natură şi în stare liberă. Ele se situează după hidrogen în seria tensiunilor electrochimice şi suferă mai greu procesul de degradare prin coroziune. Coroziunea este un proces complex fiind determinat de mulţi factori. În funcţie de mecanismele după care se desfăşoară, coroziunea poate fi chimică şi electrochimică. Coroziunea chimică are loc în mediu uscat, atunci când metalele sau aliajele sunt atacate chimic de unele gaze dintre care enumerăm: oxigenul, clorul, bioxidul de sulf, bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, acidul clorhidric, etc. Acest tip de coroziune e prezentă mai cu seamă în unele instalaţii din industria chimică, fiind favorizată de temperatură. De cele mai multe ori, coroziunea chimică capătă un aspect electrochimic (coroziune electrochimică), deoarece instalaţiile, utilajele, maşinile, staţiile de transformare, conductele aeriene şi subterane de gaze şi apă, etc. în contact cu agenţii atmosferici (oxigenul sau umezeala din aer), sunt de fapt sisteme electrochimice, formate dintr-un metal sau aliaj în contact cu un electrolit. Aceste sisteme dau naştere la pile electrice locale. , comform următorului proces anodic: Electronii rezultaţi din acest proces, rămân pe bara de fier şi sunt orientaţi spre părţile marginale ale cavităţilor, încărcând astfel suprafaţa metalică în aceste porţiuni cu sarcină electronică negativă. Aceste suprafeţe încărcate cu sarcină negativă, vor funcţiona drept catodul pieselor electrice locale, pe ele având loc următoarele procese: , care în prezenţa oxigenului atmosferic se transformă în oxid feric hidratant, cu aspect poros, sfărâmicios, de culoare roşu închis, care poartă denumirea de rugină. Reacţia redox care are loc este: rugină ˜ uprafaţa metalică exterioară, dar procesul de coroziune se continuă în profunzime. Mod de lucru: Pentru determinarea vitezei de coroziune se foloseşte instalaţia prezentată în figura de mai jos. Aceasta constă dintr-o biuretă de sticlă prevăzutăcu o pâlnie pentru captarea gazelor. Epruveta de metal se introduce iniţial în vasul 1, după care se aşază biureta cu pâlnie 2. La capătul de sus al biuretei se fixează un furtun de cauciuc de la o trompă în vid. Se dă drumul încet la robinetul 3 al biuretei şi se toarnă toată cantitatea de acid în vasul 1. Acidul se ridică în biuretă şi când atinge robinetul 3, acesta se închide. Notarea volumului de gaz se face de obicei după 1, 2, 5, 30 minute şi 1, 2, 5, 10, 24, 48 h. Cunoscând volumul de gaz degajat (în cazul nostru din 15 în 15 min.), se poate calcula viteza de coroziune a fierului cu ajutorul relaţiei: unde: v = viteza de coroziune (g/m2h). G = greutatea fierului dizolvat(g). S = suprafaţa probei supusă coroziunii(m2). t = timpul de desfăşurare a procesului de cosoziune(h). Greutatea fierului dizolvat se află pe baza calculelor stoechinometrice, comform ecuaţiei relaţiei chimice: astfel: 1 atom de Fe=55,8 g produce degajarea a 22,4 l (c.n.) H2 G_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ V0 (l) H2 de unde: Se calculează astfel trei valori pentru G in funcţie de cele trei volume V de H2, citite la intervalul de 15 min. (volumele se aduc în condiţiile normale). Pentru aceasta se vor citi temperatura şi presiunea la un termometru, respectiv la un anemometru de laborator. Valoarea vitezei de coroziune va fi dată de media aritmetică a celor 3 volume obţinute. Se mai poate calcula viteza de coroziune din viteza de degajare a hidrogenului, reprezentând grafic volumul V de H2 degajat în funcţie de timp. Panta dreptei va fi tocmai viteza de coroziune. Determinarea practică a vitezei de coroziune: În figura următoare este prezentată piesa supusă coroziunii: Suprafaţa totală a piesei se calculează comform relaţiei: Calculăm suprafaţa: În urma efectuării experimentelor, datele obţinute sunt: S = 0,107m2 t = 900s P = 756mmHg P0 = 760mmHg T = 293K T0 =273K V1 = 1,7 ml V2 = 2,1ml V3 =2,5ml Efectuăm calculele pentru a afla cele trei valori ale lui V0: Efectuăm calculele pentru a afla cele 3 valori ale lui G: Efectuăm calculele pentru a afla cele trei viteze de coroziune: Viteza de coroziune va fi egală cu media aritmetică a celor trei valori ale vitezei obţinute: D F A B P E C G S1 S2 S3 S4 S5 l L h d L = 27 mm; l = 16 mm; h = 3 mm; d = 9 mm; 쥁@