Referat Marfuri Din Sticla

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Marfuri Din Sticla si de asemenea puteti face Download Referat Marfuri din sticla

Citeste fragmente din Referat Marfuri Din Sticla

Marfuri din sticla Sticla ocupa un loc important in cadrul bunurilor de consum, fiind un material de neinlocuit in anumite domenii. ucţia acopera 90% din cererea pietei interne si 85% din produsele executate manual sunt destinate pietei externe. Cele mai multe produse se exporta in tarile Uniunii Europene, dar si in Japonia si SUA. Compozitia sticlei Sticla este un corp solid, amorf, obtinut prin topirea unui amestec de nisip, soda calcinata, calcar si alte materii prime; prin racirea amestecului topit acesta devine rigid prin creşterea treptata a vascozitatii. Compozitia chimica a sticlei: Componenti sticlei se exprima sub forma de oxizi si se impart in 3 categorii: oxizi acizi (RO2) oxizi bazici (R2O) care sunt oxizi ai metalelor alcaline oxizi ai metalelor alcalino-pamantoase si oxizi ai metalelor grele (RO) Compozitia chimica a sticlei se poate exprima prin formula generala: xRO2 * yR2O * zRO unde: - x, y, z - reprezinta proportiile fiecarei categorii de oxizi; - R – radicalul oxizilor acizi, bazici, si ai metalelor alcalino-pamantoase si grele Rolul materiilor principale si secundare in formarea proprietatilor sale Materiile prime principale: vitrifiantii intra in cantitatea cea mai mare in amestecul de materii prime; materii prime cu rol de vitrifianti sunt: nisipul cuartosos, boraxul, acidul boric; oxidul vitrifiant cel mai utilizat este bioxidul de siliciu care este inlocuit partial cu anhidrida borica. Fondantii au rolul au rolul de a cobora temperatura de topire a vitrifiantilor; in acest scop se folosesc: soda calcinata, carbonatul de potasiu, sulfatul de sodiu. Stabilizantii sunt materii prime care au rolul de a mari stabilitatea chimica, si de a imbunatati proprietatile mecanice, termice si electrice; se folosesc: carbonatul de calciu, sulfatul de bariu, oxidul de plumb, oxidul de zinc. Fiecare dintre oxizii stabilizanti confera sticlei anumite proprietati si determina obtinerea unui anumit tip de sticla cu destinatie precisa. Materiile prime secundare: sunt substante care se adauga in anumite proportii pentru a conferii sticlei anumite proprietati: Afinantii au rolul de a limpezii masa sticloasa topita; ca afinanti se intrebuinteaza: trioxidul de arseniu, sulfatul de sodiu, sulfatul de calciu. Opacizantii au rolul de a da sticlei un aspect translucid sau opac; se folosesc in acest scop: criolita, fluorina, bioxidul de staniu, fosfati etc. Decolorantii au rolul de a inlatura culoarea imprimata sticlei de catre diferite impuritati din materiile prime principale; ca decoloranti se folosesc: trioxidul de arseniu, bioxidul de mangan, oxidul de nichel, azotatul de sodiu si altii. Colorantii sunt oxizi sau saruri metalice care se folosesc pentru a da diferite culori sticlei; oxizii de fier – verde-albastrui, oxidul de cobalt – albastru, oxidul de crom – verde etc. Principalele operatii de obtinere si rolul lor in asigurarea calitatii produselor din sticla Procesul tehnologic de obtinere a sticlei cuprinde 4 faze importante. 1.1. Obtinerea masei sticloase. Amestecul de materii prime preparat si dozat astfel incat sa aiba o granulozitate uniforma, o umiditate corespunatoare si sa fie omogen din punct de vedere chimic, este topit in cuptoare speciale la temperaturi ridicate. 1.2. Afinarea are loc la temperaturi mai ridicate pentru a micsora vascozitatea sticlei si a se elimina mai usor bulele de gaze, prin ridicarea lor la suprafata. 1.3. Omogenizarea compozitiei chimice a masei sticloase prezinta o deosebita importanta pentru calitatea produselor din sticla. 2. Fasonarea consta in transformarea masei sticloase in obiecte, de diferite forme, prin utilizarea urmatoarelor procedee: 2.1. Suflarea este procedeul prin care se obtin obiecte din sticla pentru menaj si ambalaje cu pereti subtiri si cu cavitati interioare de forme diferite. Fasonarea prin suflare se realizeaza in doua faze: modelarea obiectului din masa de sticla aflata in stare plastica si fixarea formei definitivve prin suflarea in forme. 2.2. Presarea este procedeul prin care se obtin produse cu pereti grosi si cu cavitati interioare simple. Fasonarea prin presare se realizeaza folosind un dispozitiv de presare – poanson si o forma metalica in care se introduce cantitatea necesara de sticla. 2.3. Tragerea se foloseste pentru fabricare geamurilor, placilor si a tevilor. Procedeul consta in principiu in tragerea sticlei sub forma de banda printr-un sistem de rulouri care realizeaza tragerea benzii cu viteza mare si in acelasi timp racirea lenta pentru detensionare. 2.4. Laminarea consta in introducerea masei sticloase intre 2 cilindri laminori care se rotesc in sens invers. 3. Recoacerea consta in racire lenta a produselor fasonate, in cuptoare tunel, cu transportoare tip banda rulanta. 4. Finisare se realizeaza pentru corectarea unnor operatii de fasonare dar mai ales pentru a conferi produselor noi proprietati de ordin estetic. 4.1.Taierea se face la produsele obtinute prin suflare care raman dupa fasonare cu o calota la partea superioara sau alte parti care trebuie sa fie inlaturata. 4.2.Lustruirea se realizeaza in scopul indepartarii asperitatilor, pentru netezirea si uniformizarea asperitatilor, mai ales la produsele presate. 4.3.Rodarea se face la unele recipiente care se inchid cu dopuri din sticla. 4.4.Matisarea se efectueaza pentru a da un aspect mat unor produse din sticla. 4.5.Decorarea produselor din sticla se realizeaza prin mai multe operatii menite sa le confere caracteristici de ordin estetic ce sunt preponderente in apreciere calitatii si competitivitatii acestor produse. 4.5.1.Decorarea la rece se realizeaza prin: 4.5.1.1.Slefuire sau sculptare 4.5.1.2.Gravarea artistica 4.5.1.3.Sablare 4.5.2.Decorarea la cald se face prin aplicarea pe produs a unui amestec de sticla usor fuzibila si un colorant. 4.5.3.Decorarea prin corodare chimica se face prin gravare cu acid fluorhidric. 4.5.4.Decorarea in timpul prelucrarii la cald se face prin: 4.5.4.1.Introducerea unui colorant in masa sticloasa rezultand sticla colorata. 4.5.4.2.Realizarea unui amestec al maselor sticloase lichide, diferit colorate, obtinandu-se astfel sticla marmorata. 4.5.4.3.Suprapunerea in timpul fasonarii a unui strat de sticla colorata peste unul incolor 4.5.4.4.Realizarea unei combinari de sticle colorate formate din una sau mai multe baghete, rezultand astfel sticla filigranata, millefiori. Proprietatile sticlei funcţie de compozitia chimica si de viteza de racire. Proprietatile termice sunt exprimate prin conductibilitatea termica, dilatarea termica, stabilitatea termica. 2.1.Dilatarea termica a sticlei este redusa 2.2.Conductibilitatea termica a sticlei este redusa 2.3.Stabilitatea termica reprezinta capacitatea sticlei de a rezista la variatii mari si rapide de temperatura, fara sa se distruga. Proprietatile optice: Transmisia luminii, exprimate prin coeficientulde transmisie, T, este cu atât mai mare cu cat transparenta sticlei este mai buna. Absorbtia luminii, exprimata prin coeficientul de absorbtie A, este invers proportionala cu transmisia. Indicele de refractie reprezinta raportul dintre viteza de deplasare a unei oscilatii electromagnetice de o anumita lungime de unda, in aer si in materialul studiat. Reflexia luminii se exprima prin coeficientul de reflexie R. Conductibilitatea electrica a sticlei este mica la temperatura mediului, de aceea sticla se incadreaza in categoria izolatorilor electrici. Proprietatile mecanice: Duritatea este importanta atât in timpul utilizarii, cand este supusa operatiilor de zgariere, afectandu-se aspectul si rezistenta mecanica, cat si in timpul prelucrarii. Fragilitatea sau rezistenta la soc mecanic este o proprietate negativa a sticlei, din care cauza ii limiteaza utilizarile. Rezistenta la tractiune a sticlei obisnuite este de 30-100 N/mm², in schimb rezistenta la compresiune este de 500-2000 N/mm², ceea ce inseamna ca este mult mai mare fata de a altor materiale. Proprietatile chimice exprima comportarea sticlei la actiunea distructiva a apei, acizilor, bazelor, sarurilor si a gazelor din atmosfera. Stabilitate chimica are importanta pentru sticla de laborator, pentru articole de menaj si constructii, sticla optica etc. Defectele marfurilor din sticla si cauzele aparitiei lor Defectele de topitura: 1.1.Incluziunile de gaze in sticla sunt datorate afinarii necorespunzatoare. 1.2.Incluziunile de sticla in sticla sunt cauzate de neomogenitatea compozitieichimice a masei sticloase. 1.3.Incluziuni de particule solide nevitroase sunt determinate de materii prime netopite. 1.4.Defecte de culoare sunt datorate utilizarii unor cantitati prea mici sau prea mari de decoloranti. Stabilitatea chimica necorespunzatoare are drept cauza folosirea unei cantitati necorespunzatoare de stabilizanti. Defectele de fasonare: 2.1.Defectele de forma sunt abateri de la sectiunea circulara a unor produse, de la axa de simetrie, planul orizontal al suprafeteide sprijin. 2.2.Defectele de dimensiuni, capacitate si masa sunt datorate nerespectarii limitelor de toleranta prescrise ale caracteristicilor respective, in operatiile de fasonare. 2.3.Defectele de integritate sunt datorate unor surplusuri de masa sticloasa, discontinuitati ale suprafetei sau lipsuri din suprafata produselor. Defecte de recoacere si calire. Defectele de recoacere sunt tensiunile interne si cariatii de culoare. Defectele de finisare: 4.1.Defectele de slefuire sunt determinate de executarea incompleta a operatiei de slefuire sau de slefuirea prea adanca. 4.2.Defectele de polizare sunt datorate neuniformitatii granulatiei materialului abraziv cu care se executa polizarea. 4.3.Defectele de matizare apar atunci cand operatia de matizare nu se executa corespunzator. 4.4.Defectele de decorare sunt determinate de nerespectarea modelului de referinta si utilizarea unor materii colorante cu vascozitate necorespunzatoare. Defectele din timpul manipularii, si transportului. 5.1.Voalarea suprafetei si variatia proprietatilor optice apar datorita hidrolizei sticlei la contactul indelungat cu umezeala. 5.2.Zgarieturi, fisuri si stirbituri apar atunci cand nu se respecta regulile de manipulare, transport si depozitare. Clasificarea tipurilor de sticla Dupa compozitia chimica: 1.1.sticla unara 1.2.sticla binara 1.3.sticla ternara 1.4.sticla din mai multi oxizi Dupa proprietatile fizico-chimice si domeniile de utilizare: 2.1.sticla comuna 2.2.sticla cristal 2.2.1.usoara 2.2.2.semigrea 2.2.3.grea 2.2.4.semicristal 2.3.sticla optica 2.3.1.crown 2.3.2.flint 2.4.sticla speciala Sortimentul marfurilor din sticla; clasificare si caracterizare Sortimentul marfurilor din sticla pentru menaj. a.dupa compozitia chimica:din sticla comuna, cristal, semicristal, termorezistenta. b.dupa procedeul de prelucrare: prin fasonare, prin presare. c.dupa modul de comercializare: produse de menaj comercializate sub forma de piese, produse de menaj comercializate sub forma de seturi si servicii. d.dupa dimensiunea maxima: mici, mijlocii, mari. Produse din sticla pentru constructii. Oglinzile. Marcarea, ambalarea si depozitarea Marfurilor din sticla Marcarea produselor din sticla se face prin sablare, imprimare sau prin etichetare, cu specificatii diferite in funcţie de sortiment. Ambalarea se realizeaza cu diferite materiale de protecti, pentru evitarea socurilor mecanice la care produsele din sticla nu rezista. Transportul articolelor din sticla se face cu comtainere sau cu alte mijloace de transport, astfel incat sa se evite transbordarile repetate care pericliteaza integritatea produselor. Depozitarea produselor din sticla se face in locuri uscate pentru a le feri de actiunea prelungita a umezelii care poate modifica aspectul, luciul, transparenta si integritatea. Verificarea calitatii marfurilor din sticla Pentru menaj ˜ ¾ À n – ˜ ¾ À n p ¬ ® ဒ਀&䘋 葠ːစ਀&䘋 i care se verifica sunt: aspectul, culoarea, stabilitatea suprafetei de sprijin, ovalitatea, dimensiunile, capacitatea si masa, rezistenta la soc termic, prezemta tensiunilor interne. Aspectul si culoarea se verifica vizual prin compararea produsului analizat cu un produs de referinta considerat etalon. Ovalitatea in cazul produselor cu sectiune circulara se verifica prin masurarea a doua diametre perpendiculare si se calculeaza diferenta intre ele. BIBLIOGRAFIE: - „Merceologia- calitatea si sortimentarea marfurilor nealimentare”- Paraianu Elena „Bazele merceologiei”- Stanciu Ion, Olaru Marieta „Fundamentele stiintei marfurilor”-Panfiliu Rorica, Schileru CUPRINS: Compozitia sticlei Rolul materiilor prime principale si secundare in formarea proprietatilor sticlei Principalele operatii de obtinere si rolul lor in asigurarea calitatii produselor din sticla Proprietatile sticlei Defectele marfurilor din sticla si cauzele aparitiei lor Clasificarea tipurilor de sticla Marcarea, ambalarea si depozitarea marfurilor din sticla Verificarea calitatii marfurilor din sticla pentru menaj 쥁`