Referat Apa Si Proprietatile Sale

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Apa Si Proprietatile Sale si de asemenea puteti face Download Referat Apa si proprietatile sale

Citeste fragmente din Referat Apa Si Proprietatile Sale

Apa şi proprietăţile sale Legãturi în molecula de apã După cum bine ştim formula exactă a moleculei de apă este H2O (2 atomi de hidrogen sunt legaţi de un atom de oxigen), formula a fost înfiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro. Apa curată este transparentă, inodoră şi nu are gust. În strat subţire este incoloră iar în strat mai gros albastră.    Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. Când apa râurilor, a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade, ea nu mai cade la fund ci, fiind mai uşoară rămane la suprafaţă şi îngheaţă aici. Fiind protejate de stratul de gheaţă, apele mai adânci nu îngheaţă până la fund, ci au, sub stratul de gheaţă, temperatura de 4 grade la care viaţa poate continua.    Apa lichidă din natură nu este niciodată pura, fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine în contact. Cea mai curată apă este apa de ploaie sau din topirea zăpezii. Apa izvoarelor şi a râurilor conţine dizolvate gazele din atmosferă: oxigen, azot şi bioxid de carbon, apoi cationii: calciu, magneziu, sodiu, şi anionii de carbonat, sulfat şi clorură. Cea mai importantă sare conţinută în apa de izvor sau de râu este carbonatul acid de calciu.O apă conţinând mult carbonat acid de calciu, o apă dură, nu face spumă cu săpunul deoarece el se descompune la fierberea apei în carbonat de calciu insolubil. Apa potabilă ca şi aerul este vitală pentru om. Un om consumă în medie 2l de apa pe zi. Fără apă, omul nu poate supravieţui. În apă potabilă se găsesc dizolvate până la 0,5 g/l săruri minerale şi mici cantităţi de aer. Apă minerală conţine săruri minerale şi dioxid de carbon. Ea este recomandată mai ales în timpul verii, când prin transpiraţie omul pierde o mare cantitate de săruri minerale. Apele din râuri au o compoziţie variabilă. Sunt în general slab mineralizate. Conţin Ca2+ şi HCO3- şi mai rar SO42- şi Cl- Apele mãrilor şi oceanelor sunt puternic mineralizate. Mările interioare au concentraţii în săruri, fie mai mari (Marea Mediterană), fie mai mici (Marea Neagră- în special NaCl) comparativ cu apele oceanelor. În cazul Mării Moarte, concentraţia de sãruri este atât de mare încât viaţa nu poate exista. Apa ca solvent multe din substanţele compuse ce sunt necesare vieţii pot fi dizolvate în apă. În timpul formării şi deplasării în atmosfera a picăturilor de ploaie, hidrogenul, oxigenul şi dioxidul de carbon sunt gaze ce se dizolvă în aceste picături. De asemenea, toate plantele îşi extrag substanţele hrănitoare din apa în care acestea sunt dizolvate. Sãrurile apei de mare conţin 89( cloruri, 10( sulfaţi, 0,2( carbonaţi. Totalitatea apei pe pãmânt este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97( în oceane şi mări, 2( în calote glaciare şi 1( în râuri, lacuri, pânze subterane.Pentru epurarea apei se folosesc: ozon, clor, hipoclorit de calciu (apă de Javel), cloramină. În cazul clorului se utilizează aproximativ 0,1 mg clor la litru. O cantitate prea mare de clor dă însă apei un gust dezagreabil şi chiar un miros urât. Serviciile americane adaugă apei potabile puţină fluorură de sodiu, pentru a combate cariile dentare. Stările de agregare ale apei Corpurile se pot afla în stare solidă, lichidă sau gazoasă  şi pot trece dintr-o stare în alta. Când îngheaţã, apa se transformã în solid, iar când fierbe se transformã în vapori. Când gheaţa se topeşte, trece din stare solidă în stare lichidă, adică apă. Când apa fierbe, se transformă în gaz, adică vapori. Trecerea unui corp din strare solidă în stare lichidă şi din stare lichidă în stare gazoasă se face prin încălzire, care îi furnizeazã energie calorică, intensificând astfel agitaţia moleculară. Molecula de apă În 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formează prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scânteii electrice. În 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizând pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. În 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen. Apa naturală constă în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereazã 18 specii de molecule de apã. Apa pură este întotdeauna un amestec de apă uşoarã (H2O) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O). După compoziţie, apele minerale pot fi: acide (conţinut ridicat de CO2), alcaline (predomină sulfaţii de magneziu şi sodiu), sulfuroase (conţin sulfuri alcaline), feruginoase (conţin carbonaţi de fier di şi trivalent). Ţara noastră are un potenţial ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute staţiunile balneo-climaterice ca cele de la Buziaş (ape carbogazoase şi feruginoase), Călimăneşti, Govora, Căciulata (ape sulfuroase), Slănic Prahova, Ocna Sibiului (saline). Factorii determinanţi ai efectului terapeutic precum: termalitate, prezenţa gazelor dizolvate (O2, CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenţa unor substanţe de natură minerală sau organică permit utilizarea acestor ape în tratarea unei game foarte largi de afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos şi boli endocrine. Apa ca o sursă preţioasă Datorită creşterii populaţiei mondiale şi a altor factori, tot mai puţini oameni beneficiază de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83_potabil%C4%83" o "Apă potabilă" apă potabilă . Problema apei poate fi rezolvată prin creşterea producţiei, o distribuţie mai bună, şi nerisipirea resurselor deja existente. Din acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe ţări. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă şi controlul acesteia. Experţii prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creşterii populaţiei mondiale şi creşterii contaminării prin HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare" o "Poluare" poluare şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Enc%C4%83lzire_global%C4%83" o "Încălzire globală" încălzire globală . $ T V d f ‚ „   ¢ ² ´ Ü Þ è ê J L N – š â ä =d , a raportat că un copil moare la fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi uşor prevenite. Se prevede că apa ar putea deveni preţioasă precum HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrol" o "Petrol" petrolul , lucru care ar face din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Canada" o "Canada" Canada , ce are această resursă din abundenţă, cea mai bogată ţară din lume. În 2005 în SUA preţurile mari ale benzinei au provocat îngrijorare şi au existat temeri pentru o criză globală, însă consumatorii nu ezitau să plătească preţuri duble pentru aceeaşi cantitate, dar de apă îmbuteliată. Apa potabilă este mai valoroasă decât oricând în istoria noastră, fiind folosită extensiv în agricultură şi industrie, şi primeşte din ce în ce mai multă atenţie pentru a fi folosită judicios pentru generaţiile viitoare.   Un om consumă în medie 3 l apă/zi, iar corpul său are un conţinut de 60-70( apă. Un pom evaporă aproximativ 200 l apă/zi. În organismele vii, apa este conţinută în formă: intracelulară (50(), interstiţială (15() şi circulantă (5(). Ţesutul adipos şi oasele conţin 33( apă, muşchii 77(, plămânii şi rinichii 80(, substanţa cenuşie 85(, iar lichidele biologice: plasma 90(, saliva 99,5(. Un om, cântărind 70 kg conţine apă 65-70( din greutatea sa, adică până la 50 kg apă. Un adult normal trebuie sã absoarbã aproximativ 2,5-3 l apă/zi, preluaţi fie sub formă de băuturi sau apă conţinută în alimente precum şi apă de combustie a alimentelor şi ţesuturilor (aport endogen). Dacă ne raportãm la regnul vegetal, apa este conţinută în: salate, castraveţi, andive (95() sau în roşii şi morcovi (90(). Merele conţin 85( apă, cartofii 80(, sporii bacteriilor doar 50( apă, fosolea şi mazărea 10(. Care este rezistenţa organismelor în condiţiile lipsei apei? Cămilele traversând deşertul îşi pot produce aproximativ 40 l apă prin oxidarea grăsimilor ce se gãsesc în cocoaşă. În condiţii normale, cămila se hrăneşte însă cu plante verzi, ce conţin multă apă. Se cunosc insecte ce iau apa de la vegetale uscate dar higroscopice (absorb umiditatea din aer). Rozătoarele din deşert pot trăi în absenţa apei consumând doar ierburi, scoarţă de copaci, frunze uscate. În captivitate apa este procurată pe cale endogenă adică prin oxidări celulare, reuşind să trăiască fără să bea chiar 6 luni. Carnivorele care au nevoie imediată de apă, pentru a-şi elibera rezidurile azotoase se hrănesc cu erbivore ale căror ţesuturi conţin multă apă. Omul s-a adaptat la condiţiile mediului înconjurător- populaţia nomadă a deţerturilor consumă o cantitate mai mică de apă decât populaţia sedentară. Se cunosc şi plante care au o rezistenţã mare la deshidratare- cacteele conţin ţesuturi îmbibate cu apă, aşa-zis ,,suculente . Toate animalele de pe glob, ca şi omul, posedă modalităţi de procurare a apei. În timpul activităţilor zilnice, în organismul uman sunt ,,arse zaharuri şi grăsimi. Prin arderea lor se formează CO2 şi H2O; CO2, toxic, este înlăturat iar H2O se poate utiliza pentru diferite necesităţi ale organismului. Din 1g zaharuri rezultă 0,56 g H2O, iar din 1g grăsimi se formează 1,07 g apă. Zilnic, un adult sintetizează 300 g apă. Animalele din stepele uscate şi deşerturi, şerpi, şopârle, girafe, zebre, struţi au capacitatea de a acumula mari cantităţi de lipide (grăsimi) prin oxidarea cărora rezultă apă (la o cămilă rezerva de grăsimi din cocoaşă este de 110-120 kg). Viaţa nu ar fi fost posibilă în zonele de deşert dacă animalele din aceste zone nu ar fi învăţat să se ascundă ziua de căldură şi dacă nu ar fi avut posibilitatea de a împiedica evaporarea apei din organism. Extrem de interesant este experimentul realizat cu 300 de ani în urmă de savantul Sanctorius care a observat că greutatea organismului uman se modifică neîncetat. El a construit un cântar mare şi aşezat ore în şir pe acest cântar îşi urmărea propria greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin îndepărtarea CO2 din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g în 24 ore. Pe cale pulmonară se evaporă 150-500 g apă zilnic, iar prin piele şi mai multă. Prin transpiraţie, pe vreme rece, se evaporă 250-1700 g apă. În cazul unei munci fizice dificile, prestată pe vreme uscată şi caldă, cantitatea de transpiraţie poate atinge chiar 10-15 l în 24 ore. Pe această cale, organismul combate de fapt supraîncălzirea. Pentru evaporare se consumă o cantitate de căldură de 600 calorii pentru 1 l sudoare. Dacă această căldură ar fi toată furnizată de corpul omenesc, temperatura lui ar coborî cu aproximativ 10(C. Corpul omenesc furnizează pentru evaporare doar o cantitate mică de căldură; astfel transpiraţia nu poate asigura răcirea corpului, dar permite evitarea supraîncălzirii. Numai datoritã evaporării apei la nivelul plămânilor şi pielii, temperatura corpului uman se menţine la valori în jurul a 37(C, chiar dacã temperatura ambientalã este de 40-50(C. Se ştie că arşiţa din zonele de deşert este mai suportabilă decât cea din pădurile tropicale umede. Aceasta se explică prin faptul că în atmosfera umedă sudoarea se evaporă lent, se adună în picături ce se preling pe corp şi nu apare senzaţia de uşurare.    Circuitul apei în natură (denumit uneori şi ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulaţie continuă a HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83" o "Apă" apei în cadrul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrosfer%C4%83" o "Hidrosferă" hidrosferei HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83m%C3%A2nt" o "Pământ" Pământului . Acest proces este pus în mişcare de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Radia%C5%A3ie_solar%C4%83" o "Radiaţie solară" radiaţia solară şi de HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Gravita%C5%A3ie" o "Gravitaţie" gravitaţie . În cursul parcurgerii acestui circuit, apa îşi schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mişcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2u" o "Râu" râu într-un HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Ocean" o "Ocean" ocean , prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporaţia, transpiraţia, infiltraţia şi scurgerea. Ştiinţele care se ocupă cu studiul mişcării apei în cadrul acestui circuit sunt HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrologie" o "Hidrologie" hidrologia şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Meteorologie" o "Meteorologie" meteorologia . 쥁`