Referat Negustorii Straini - Protejati - In Imperiul Otoman

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Negustorii Straini - Protejati - In Imperiul Otoman si de asemenea puteti face Download Referat Negustorii straini - protejati - in imperiul otoman

Citeste fragmente din Referat Negustorii Straini - Protejati - In Imperiul Otoman

NEGUSTORII STRÄ‚INI "PROTEJAÅ¢I" ÃŽN IMPERIUL OTOMAN ÃŽN SECOLELE XVI–XVII. OBSERVAÅ¢II GENERALE     PiaÅ£a levantină a atras negustori din toată Europa, astfel încât în teritoriile otomane desfăşurau activităţi comerciale nu numai negustori veniÅ£i din statele creÅŸtine cărora Poarta le acordase privilegii comerciale, HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn1#_edn1" o "" 1 ci ÅŸi un grup masiv de negustori format din supuÅŸii unor state creÅŸtine care nu erau reprezentate la Curtea sultanală prin ambasadori. Analizând “protecÅ£ia civilă ÅŸi religioasă în Imperiul otoman”, Pélissié du Rausas constata o realitate de necontestat: “naÅ£iunile puterilor care au încheiat tratate cu Poarta otomană nu erau singurele beneficiare ale regimului creat de CapitulaÅ£ii”. Celebrul jurist îi numea “protégés” pe ceilalÅ£i beneficiari de privilegii comerciale, împărÅ£indu-i în două categorii: “protejaÅ£i străini” ÅŸi “protejaÅ£i supuÅŸi otomani”. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn2#_edn2" o "" 2 Aici ne vom ocupa numai de prima categorie. Literatura de specialitate consacrată regimului CapitulaÅ£iilor nu a ignorat acest aspect. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn3#_edn3" o "" 3 Nefolosirea izvoarelor otomane este punctul slab al acestor lucrări, publicate de regulă înainte de 1923, anul desfiinţării regimului CapitulaÅ£iilor. Paginile noastre încearcă să suplinească acest gol. ÃŽn plus, demersul nostru constituie o premieră în istoriografia română. Cine erau “protectorii”? Cine erau “protejaÅ£ii”? De-a lungul secolelor XV–XVII, situaÅ£ia acestora nu a fost aceeaÅŸi. Unii au trecut din rândul “protejaÅ£ilor” în rândul “protectorilor” (cazul Angliei fiind cel mai semnificativ), alÅ£ii au urmat drumul invers (pentru scurtă perioadă, cazul VeneÅ£iei). Cei mai mulÅ£i însă, fără a fi “protectori”, dar pierzându-ÅŸi dreptul de a avea ambasadori permanenÅ£i la Poartă, au îngroÅŸat rândurile negustorilor străini “protejaÅ£i”. 1. Negustorii străini “protejaÅ£i” în ÅŸeriat Din punctul de vedere al dreptului islamic, pe care Poarta otomană l-a adoptat în mare măsură ÅŸi l-a utilizat în textele ‘ahdnâme-lelor, harbîler erau  numiÅ£i locuitorii “Casei războiului”, zonă în care intrau ÅŸi statele europene occidentale, întrucât teritoriile lor nu intraseră încă sub stăpânirea Islamului. Datorită acordării de privilegii comerciale în cadrul unor tratate de pace ÅŸi comerÅ£, în dreptul otoman al popoarelor s-a produs în premieră pentru lumea Islamului o disjuncÅ£ie nouă: între harbî cu ‘ahdnâme (ÅŸi deci cu ambasadori proprii la Poartă) ÅŸi harbî fără ‘ahdnâme (ÅŸi deci fără ambasadori la Poartă). Merită să ne întrebăm dacă în ÅŸeriat era definit ÅŸi legitimat juridico-religios statutul negustorilor străini “protejaÅ£i”, numiÅ£i – după cum vom vedea în textele CapitulaÅ£iilor (‘ahdnâme)? ÃŽn acest sens, Pierre Arminjon, într-o lucrare clasică consacrată acestui subiect, intitulată Étrangers et protégés, cita un pasaj din dreptul islamic hanefit, conform căruia un harbî dintr-o Å£ară care nu încheiase tratat de pace cu musulmanii avea acelaÅŸi statut cu un harbî dintr-o Å£ară în pace cu musulmanii, dacă – în drum spre Casa Islamului – el traversase Å£ara cu ‘ahd  printr-un salv-conduct primit de la autorităţile acesteia: “Dacă supusul unei ţări harbî fără tratat de pace cu noi intră, având salv-conduct, într-un teritoriu aflat în pace cu noi, iar apoi trece din această ultimă Å£ară în “Casa Islamului” fără a avea salv-conduct de la musulmani (amân), aceÅŸtia din urmă (adică Musulmanii) nu au nici un drept asupra lui, pentru că el vine dintr-o Å£ară aflată în pace cu noi ÅŸi are acelaÅŸi statut cu supuÅŸii acestei ţări ÅŸi, întrucât aceÅŸtia se bucură de protecÅ£ie completă la noi fără a avea nevoie de amân (în afara tratatului), străinul care li se alătură nu are nici el nevoie de salv-conduct. SituaÅ£ia era aceeaÅŸi în cazul în care două popoare harbî sunt în relaÅ£ii pacifice iar acelaÅŸi individ va trece din Å£ara în pace cu noi în dâr al-Islam; deoarece pacea care există între cele două popoare harbî le Å£ine loc de salv-conduct în mod reciproc”. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn4#_edn4" o "" 4 DeÅŸi intrarea în “Casa Islamului” era condiÅ£ionată de traversarea în prealabil a teritoriului aflat în pace cu musulmanii, Pierre Arminjon considera regimul acordat prin ÅŸeriat negustorilor străini ca fiind extrem de “liberal”. Practic, ÅŸi negustorii din statele nereprezentate prin ambasadori la Poartă intrau în categoria muste’min-ilor. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn5#_edn5" o "" 5 Arminjon aprecia că aceasta s-a produs prin extensia privilegiilor acordate de sultani prin ‘ahdnâme-le unor popoare harbî la negustorii de altă naÅ£ionalitate “qui se sont joints aux sujets de l’État contractant”. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn6#_edn6" o "" 6 Ne întrebăm însă dacă cutuma nu a jucat ÅŸi aici un rol important, la fel ca în privinÅ£a altor aspecte ale regimului negustorilor străini în Imperiul otoman ? 2. Negustorii străini “protejaÅ£i” în ‘ahdnâmeler Privilegiile comerciale acordate de statul otoman nu cunoscuseră generalizarea pe care o vor căpăta în secolele XVIII–XIX, astfel că sub patronajul principalelor puteri occidentale, FranÅ£a ÅŸi Anglia, făceau negoÅ£ ÅŸi alÅ£i negustori străini. Textele tratatelor de pace ÅŸi comerÅ£ fac referire adesea la această categorie de negustori, precizând că ei se bucurau de un regim identic cu al negustorilor veniÅ£i din statele care primiseră CapitulaÅ£ii. Erau folosite două căi de identificare în bloc. Prima formulă făcea apel la neacordarea unor privilegii comerciale ÅŸi, în consecinţă, la inexistenÅ£a ambasadorilor care să le protejeze interesele. Astfel, în ‘ahdnâme-aua acordată regelui FranÅ£ei, Henric IV, în 1604 se vorbeÅŸte despre “întreaga tagma negustorilor inamici care nu au soli aparte” (müstakil elçileri olmıyan cümle harbî tüccar tayfesi, în varianta otomană; les autres nations alienées de l’amitié de notre grande Porte, lesquelles n’y tiennent Ambassadeur, în traducerea franceză). HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn7#_edn7" o "" 7 A doua modalitate de încadrare juridică s-a făcut prin trimitere la pavilionul statului european utilizat de aceÅŸtia pentru a naviga. De exemplu, în ‘ahdnâme-aua acordată Angliei în 1601 era inclusă ÅŸi “tagma negustorilor care navighează sub pavilion englezesc” (Ingiltere bayrağı altında yürüyen tüccar tayfesi). HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn8#_edn8" o "" 8 Să remarcăm că în textele osmane ale CapitulaÅ£iilor din secolele XV–XVII nu găsim un termen sinonim cuvântului “protégés” folosit în traducerile franceze contemporane. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn9#_edn9" o "" 9 . ÃŽn acelaÅŸi timp, el considera că problema “protejaÅ£ilor” străini îşi afla originea în CapitulaÅ£iile acordate FranÅ£ei. Care erau, din perspectivă istorică, aceÅŸti “protejaÅ£i” străini ? ÃŽncă din privilegiile comerciale acordate de selgiuchizi VeneÅ£iei în secolul al XIII-lea erau amintiÅ£i “latinii” care nu aveau consuli, termenul “latini” înglobând toÅ£i negustorii veniÅ£i din statele europene occidentale HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn11#_edn11" o "" 11 . Textele ‘ahdnâme-lelor acordate FranÅ£ei conÅ£in cele mai multe detalii despre negustorii străini fără CapitulaÅ£ii, datorită luptei diplomatice dusă de aceasta pentru a-ÅŸi apăra “dreptul de protecÅ£ie” obÅ£inut prin cutumă. ‘Ahdnâme-aua din 1569 consemna – oarecum în fugă – că genovezii, sicilienii ÅŸi anconitanii (“et autres”) aveau “obiceiul să navigheze în apele otomane sub pavilionul FranÅ£ei” HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn12#_edn12" o "" 12 . ÃŽn următoarea ‘ahdnâme acordată regelui FranÅ£ei, din 1581, erau precizaÅ£i “toÅ£i cei care obiÅŸnuiseră din zilele de demult să navigheze în numele ÅŸi sub pavilionul padiÅŸahului FranÅ£ei” (bi’l cümle Franca padiÅŸahının nâmı ve sancağı altında yürüyenler kadim ül-eyyamdan ila), ÅŸi anume următoarele opt grupuri de negustori: genovezii (Ceneviz), englezii, portughezii, spaniolii, catalanii, sicilienii, anconitanii ÅŸi ragusanii. Mai târziu, în ‘ahdnâmeler din 1597 ÅŸi 1604, întrucât englezii obÅ£inuseră dreptul de a naviga sub pavilion propriu, precum veneÅ£ienii (“în afară de veneÅ£ieni ÅŸi englezi” / Venediklü ve Ingilterelüden mâ’ada), printre negustorii protejaÅ£i erau numiÅ£i direct: genovezii, portughezii, catalanii, sicilienii, anconitanii, spaniolii, florentinii. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn13#_edn13" o "" 13 ÃŽn a doua jumătate a secolului al XVII-lea, mai precis în ‘ahdnâme-aua din 1673, în categoria “naÅ£iunilor inamice” protejate de FranÅ£a mai intrau portughezii, sicilienii, catalanii ÅŸi messinezii. Cei nespecificaÅ£i intrau la categorie “les autres”. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn14#_edn14" o "" 14 ÃŽn sfârÅŸit, în CapitulaÅ£ia din 1740 acordată de Mahmud I erau numiÅ£i, “printre alte naÅ£iuni inamice” care puteau intra pentru comerÅ£ în teritoriile otomane, portughezii, sicilienii, catalanii, messinezii ÅŸi anconitanii. Câteva detalii despre fiecare grupare de negustori străini “protejaÅ£i” sunt necesare. Florentinii, deÅŸi obÅ£inuseră reînnoirea privilegiilor comerciale printr-o ‘ahdnâme acordată de Süleyman Kanunî în 1562, la scurt timp după acest moment favorabil, Selim II îl va alunga pe bailul toscan de la Constantinopol. Motivul invocat de Poartă: ajutorul pe care Cosmo I, marele duce al Toscanei l-a dat papei Pius V ÅŸi cavalerilor de Malta, prin ordinul religios ÅŸi militar al Sfântului Åžtefan al cărui sediu se afla la FlorenÅ£a. ÃŽn absenÅ£a unui reprezentant permanent la Istanbul, negustorii florentini au cerut protecÅ£ia FranÅ£ei ÅŸi au intrat sub jurisdicÅ£ia ambasadorului ÅŸi consulilor francezi din Levant. Florentinii erau amintiÅ£i explicit pentru prima dată în CapitulaÅ£iile acordate FranÅ£ei în anul 1597. Probabil că în ‘ahdnâme-aua din 1581 negustorii florentini intrau în categoria “et autres”. AceÅŸtia nu se vor mulÅ£umi cu acest statut ÅŸi, în consecinţă, vor încerca în mai multe rânduri (1574, 1578–1579, 1598) să iasă de sub “protectoratul” regelui FranÅ£ei ÅŸi să navigheze sub propriul pavilion. Astfel, după opinia lui Hammer, pe la 1578, florentinii obÅ£ineau o ‘ahdnâme, conform căreia trebuia să se facă distincÅ£ie între vasele comerciale ÅŸi galerele ordinului religios Sf. Åžtefan HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn15#_edn15" o "" 15 . Călătorul Stephan Gerlach, care îl însoÅ£ea pe David Ungnad în solia sa la Istanbul, descrie întâlnirea pe care au avut-o cu trimisul florentin, care mergea la Poartă cu daruri evaluate la circa 125000 ducaÅ£i pentru reînnoirea privilegiilor comerciale ÅŸi obÅ£inerea dreptului de rezidenţă a unui ambasador toscan la Curtea sultanală, după modelul veneÅ£ian HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn16#_edn16" o "" 16 . De subliniat că în corespondenÅ£a diplomatică franceză nu se face însă referire la vreo CapitulaÅ£ie florentină acordată în această perioadă, ceea ce poate însemna ÅŸi o ignorare cu bună ÅŸtiinţă a acesteia pentru a masca insuccesul diplomaÅ£iei franceze. OpoziÅ£ia FranÅ£ei ÅŸi VeneÅ£iei a fost însă mai puternică decât demersurile diplomatice ale florentinilor, care au avut cel mult numai consecinÅ£e pozitive temporare. ÃŽn 1579, deÅŸi înmânase darurile la Poartă, ambasadorul florentin era rechemat acasă fără a fi obÅ£inut ‘ahdnâme-aua mult dorită. O reînnoire solidă a CapitulaÅ£iilor pentru FlorenÅ£a s-a produs abia în secolul următor, mai precis în anul 1658 HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn17#_edn17" o "" 17 . Genova a fost unul din primele state vest-europene care a beneficiat de privilegii comerciale în teritoriile otomane consfinÅ£ite prin tratate de pace ÅŸi comerÅ£. Textul din 1387, primul astfel de tratat ajuns până la noi, a fost publicat de Nicolae Iorga HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn18#_edn18" o "" 18 ÅŸi foarte recent, într-o ediÅ£ie critică comentată, de Kate Fleet HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn19#_edn19" o "" 19 . Genovezii ÅŸi-au pierdut oficial dreptul de a naviga sub pavilion propriu în 1581, când îi găsim amintiÅ£i în ‘ahdnâme-aua acordată FranÅ£ei de Murad III HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn20#_edn20" o "" 20 . Era o consecinţă îndepărtată a atitudinii pe care Genova a avut-o în prima jumătate a secolului al XVI-lea, când s-a aliat cu Carol V împotriva lui Süleyman Kanunî (în 1535, Andrea Doria ataca ÅŸi prăda Tunisul). ConsecinÅ£a imediată a constat în pierderea dreptului de a avea reprezentanţă diplomatică permanentă la Istanbul. TotuÅŸi, nu dorinÅ£a PorÅ£ii de a plăti cu aceeaÅŸi monedă lipsa de fidelitate a fost factorul determinant în trecerea genovezilor în rândul harî-ilor fără CapitulaÅ£ie. Eliminarea Genovei dintre statele creÅŸtine beneficiare de ‘ahdnâme-le cu privilegii comerciale ÅŸi eÅŸecurile acesteia suferite în plan diplomatic în relaÅ£iile cu Poarta la mijlocul secolului al XVI-lea s-au datorat FranÅ£ei, care dorea a fi, dacă nu singurul, atunci cel mai puternic partener european al Imperiului otoman. Astfel, insuccesul genovezilor de a primi o ‘ahdnâme de la Süleyman Kanunî în 1554 a avut la origine opoziÅ£ia făcută de ambasadorul francez, M. de la Vigne. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn21#_edn21" o "" 21 BineînÅ£eles că genovezii au încercat a recâştiga încrederea PorÅ£ii ÅŸi a obÅ£ine dreptul de a înfiinÅ£a o ambasadă permanentă la Poartă. Scrisori din anul 1558 dovedesc aceasta HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn22#_edn22" o "" 22 . Dar, aceste tentative (repetate de altfel în anii 1560 ÅŸi 1564) au fost sortite eÅŸecului HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn23#_edn23" o "" 23 . DeÅŸi, către sfârÅŸitul secolului al XVI-lea, genovezii au reintrat în favorurile PorÅ£ii, ei au fost scoÅŸi din rândul negustorilor străini protejaÅ£i de regele FranÅ£ei abia în 1673, când au fost ÅŸterÅŸi din textul ‘ahdnâme-lei acordată lui Ludovic al XIV-lea. Până atunci ei au continuat să navigheze în apele otomane sub pavilion francez HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn24#_edn24" o "" . Motivul formal era obÅ£inerea în 1665 a unei CapitulaÅ£ii din partea sultanului Mehmed IV. ÃŽn anul următor, în ciuda opozi-Å£iei FranÅ£ei, Angliei ÅŸi Olandei, marele vizir a obÅ£inut emiterea ‘ahdnâme-lei pentru Genova. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn25#_edn25" o "" 25 ÃŽn consecinţă, marchizul Durazzo, trimis încă din 1664 să trateze cu otomanii în calitate de ambasador extraordinar, a instalat un rezident permanent genovez la Istanbul ÅŸi un consul la Smyrna. Toate aceste măsuri au avut drept rezultat scoaterea negustorilor genovezi de sub protecÅ£ia franceză. Cele trei mari puteri occidentale ale comerÅ£ului levantin, FranÅ£a, Anglia ÅŸi Olanda, nu au acceptat un nou concurent. Dacă metodele diplomatice au eÅŸuat, ele au trecut la aplicarea metodelor economice pentru distrugerea comerÅ£ului genovez de postavuri. Curând, în 1685, la circa 20 de ani de la recâştigarea statutului de independenţă pentru negustorii săi, Genova a renunÅ£at singură la dreptul de a avea pavilion separat, împrumutându-l pe cel al FranÅ£ei sau Angliei, deoarece întreÅ£inerea reprezentanÅ£ilor permanenÅ£i la Poartă presupunea cheltuieli fără profit apreciabil. Deja în 1680, M. de Guilleragues îi scria regelui FranÅ£ei că l-a admis sub protecÅ£ia sa pe unul din marii negustori genovezi din Levant, la cererea acestuia, exprimându-ÅŸi speranÅ£a că genovezii vor renunÅ£a definitiv la întreÅ£inerea unui ambasador la Istanbul HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn26#_edn26" o "" 26 . DeÅŸi în 1712 Genova a obÅ£inut din nou reînnoirea privilegiilor comerciale ÅŸi diplomatice din 1666, negustorii genovezi au obÅ£inut autorizaÅ£ia ca un număr de corăbii să navigheze în apele otomane sub pavilion englez. Peste trei ani, în 1715, în condiÅ£iile în care reprezentantul Genovei la Poartă a fost alungat deoarece Genova a furnizat vase de război veneÅ£ienilor în campania din Moreea, negustorii genovezi au recurs la serviciile oferite de ambasadorul ÅŸi consulii francezi din Imperiul otoman HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn27#_edn27" o "" 27 . au făcut ÅŸi ei parte din categoria negustorilor străini fără CapitulaÅ£ie până la obÅ£inerea primei ‘ahdnâme cu privilegii comerciale în 1580. Pentru a desfăşura în siguranţă ÅŸi “legalitate” activităţi comerciale în Imperiul otoman, negustorii englezi se găseau sub protecÅ£ia agenÅ£ilor francezi numiÅ£i în unele porturi levantine după 1535, fiind obligaÅ£i să navigheze sub pavilionul FranÅ£ei HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn29#_edn29" o "" 29 . Un caz celebru este cel al negustorului A. Jenkinson, în al cărui salv-conduct individual din 1553 se preciza condiÅ£ia de a naviga sub pavilionul regelui francez HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn30#_edn30" o "" 30 . ÃŽntre 1560–1566, la Constantinopol ÅŸi-au desfăşurat activitatea succesiv trei rezidenÅ£i (William Dennis, William Malim ÅŸi Thomas Cotton), toÅ£i trei intrând cu amân individual în teritoriile otomane HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn31#_edn31" o "" 31 , dar navigând sub pavilion francez. Astăzi dispunem de puÅ£ine documente care să ilustreze limpede statutul de negustori străini aflaÅ£i sub protecÅ£ia FranÅ£ei în Imperiul otoman. Susan Skilliter a găsit însă câteva piese din acest dosar. Statutul de “protejat” este exemplificat de cazul lui Edward Clarke care s-a aflat la Marsilia între 1570–1578 în slujba lui Thomas Cordell. El descrie că în această perioadă a făcut două călătorii la Constantinopol cu o corabie din Marsilia. Cum a putut naviga în siguranţă ÅŸi în mod legal în apele otomane ne-o spune singur: “prin intermediul Abatelui Lille, ambasadorul regelui FranÅ£ei la Curtea turcescă, am avut un salv-conduct care mi-a permis să călătoresc prin toată Turcia sub pavilion francez” (by means of the Abbate Lille… I had a safe-conduct to enable me to travel throughout all Turkey under the French banner). După opinia otomanistei engleze Susan Skilliter, documentul trebuie să fi fost un fermân emis de cancelaria otomană pentru a fi utilizat ca un salv-conduct sub protecÅ£ie franceză ÅŸi arătat autorităţilor otomane ori de câte ori ar fi fost nevoie HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn32#_edn32" o "" 32 . Un document original otoman obÅ£inut de ambasadorul FranÅ£ei pentru a fi folosit de un harbî, adică de un supus francez sau de un negustor străin “protejat” pentru a naviga în apele otomane datează din evâsιt ramadân 983 / 4–13 decembrie 1575. Este un hüküm emis de Murad III, document folosit de regulă în cancelaria otomană pentru a exprima poruncile sultanale adresate propriilor supuÅŸi sau, uneori, străinilor. De actul amintit mai sus s-a folosit un anume Captain Giacomo. Susan Skilliter se întreba dacă acest personaj nu era un negustor englez stabilit în FranÅ£a, considerând documentul din decembrie 1575 ca fiind un exemplu rar de salv-conduct bazat pe ‘ahdnâme-aua acordată FranÅ£ei în 1569, de care negustorii englezi trebuiau să se folosească pentru a intra, circula ÅŸi ieÅŸi din teritoriile otomane înainte de obÅ£inerea propriilor privilegii comerciale în 1580 ÅŸi 1601 HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn33#_edn33" o "" 33 . ÃŽn 1580, John Keele de pe vasul Bark Reynolds, ai cărui proprietari erau Osborne ÅŸi Staper, descriau modalitatea în care au navighat ÅŸi au făcut comerÅ£, în mod legal, în apele ÅŸi teritoriile otomane, în calitate de supus al unui stat care nu primise ‘ahdnâme de la Poartă: “Am făcut comerÅ£ cu teritoriile turceÅŸti sub pavilionul FranÅ£ei ÅŸi nu aveam nici un salv-conduct, cu excepÅ£ia aceluia pe care ni l-a dat ambasadorul francez…. Åži sunt doi ani de când ambasadorul FranÅ£ei a obÅ£inut acest salv-conduct la Constantinopol ÅŸi l-a trimis în Anglia în păstrarea ÅŸefilor mei, care mi l-au trimis apoi în Levant pentru protecÅ£ia corăbiei Reynolds, astfel încât dacă am fi întâlnit flota turcească nici o pagubă să nu ne fie produsă” HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn34#_edn34" o "" 34 . Chiar ÅŸi William Harborne, trimis la Constantinopol pentru a negocia un viitor “tratat” între Anglia ÅŸi Poartă, a călătorit ÅŸi a făcut comerÅ£ între octombrie 1578, când a sosit la Istanbul, ÅŸi iunie 1580, când i s-a acordat “diploma imperială” (berât-ι hümâyfn)cu privilegii comerciale, sub pavilion francez HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn35#_edn35" o "" 35 . Oficial, negustorii englezi reuÅŸesc să iasă de sub protectoratul francez ÅŸi să navigheze sub pavilionul Angliei odată cu acordarea ‘ahdnâme-lei din 1580. Dar nu pentru mult timp, întrucât FranÅ£a accepta cu greu o emancipare de sub protectoratul său. Ambasadorul FranÅ£ei la Istanbul, M. de Germigny, a luptat ÅŸi a obÅ£inut în 1581, odată cu reînnoirea privilegiilor negustorilor francezi, reincluderea englezilor pe lista harbî-ilor care trebuiau să navigheze în apele otomane sub pavilionul FranÅ£ei HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn36#_edn36" o "" 36 . Spaniolii au fost amintiÅ£i ca “protejaÅ£i” în ‘ahdnâme-lele acordate FranÅ£ei începând cu cea din 1581. De altfel, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, FranÅ£a supraveghea de regulă negocierile dintre Imperiul otoman ÅŸi Spania (precum ambasadorul M. de Germigny în 1579), pentru ca solii spanioli să nu obÅ£ină drept de rezidenţă permanentă la Poartă ÅŸi, în consecinţă, pavilion propriu HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn37#_edn37" o "" 37 . 38 . Până la revolta împotriva lui Filip II, în opinia lui Wood, care invoca impropriu dreptul de protecÅ£ie câştigat de FranÅ£a prin “tratatul” din 1535–1536, negustorii olandezi puteau face negoÅ£ în teritoriile otomane sub pavilion francez. Spriijinul primit din partea Elisabetei I a avut ca rezultat strângerea legăturilor cu Anglia. După 1590, când de fapt s-au făcut simÅ£iÅ£i în mod constant în comerÅ£ue levantin, statutul juridic al negustorilor olandezi în Levant era neclar: nu mai puteau fi priviÅ£i ca supuÅŸi ai Spaniei dar nici ca independenÅ£i. ÃŽn viziune otomană, ei erau negustori fără ‘ahdnâme care aveau nevoie de “protectoratul” unui stat european cu ‘ahdnâme de la Poartă. După Wood, problema statutului juridic al negustorilor olandezi a fost ridicat pentru prima dată în 1595, când aceÅŸtia au cerut protecÅ£ia Angliei pentru două corăbii ce urmau a naviga de la Amsterdam la Constantinopol. IniÅ£ial a apărut o atitudine de respingere de teama implantării olandezilor în comerÅ£ul levantin, dar o reevaluare a puterii comerciale a Olandei (de care Sanderson nu a fost străin) a dus la acceptarea ÅŸi apoi la atragerea negustorilor olandezi sub protecÅ£ie engleză HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn39#_edn39" o "" 39 . ÃŽn scurt timp, problema protecÅ£iei negustorilor olandezi, protecÅ£ie care aducea cu sine o deloc neglijabilă sumă de bani din taxa de consulat (în 1599 se aprecia că consulage de 2% plătită de olandezi era aproape suficientă pentru întreÅ£inerea ambasadorului ÅŸi consulilor englezi), a dat naÅŸtere, la sfârÅŸitul secolului al XVI-lea ÅŸi începutul secolului al XVII-lea, unui conflict acerb între ambasadorii Angliei (Eduard Barton ÅŸi Henry Lello) ÅŸi ambasadorul FranÅ£ei (M. de Brèves). ÃŽn corespondenÅ£a diplomatică engleză se susÅ£inea că olandezii erau sub protecÅ£ia Elisabetei I ÅŸi deci trebuiau să navigheze sub pavilion englez; în schimb, în cea franceză se sublinia că negustorii olandezi se aflau sub jurisdicÅ£ia reprezentanÅ£ilor francezi la Poartă la fel ca ceilalÅ£i negustori fără ‘ahdnâme HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn40#_edn40" o "" 40 . Oficial, în aprilie 1598, Olanda a obÅ£inut pentru negustorii săi permisiunea regelui FranÅ£ei, Henric IV, de a naviga în apele ÅŸi a intra în porturile otomane sub pavilion francez HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn41#_edn41" o "" 41 . ÃŽn ciuda pretenÅ£iilor FranÅ£ei ÅŸi a cererilor oficiale olandeze, protecÅ£ia reală a negustorilor olandezi era asigurată în ultimul deceniu al secolului al XVI-lea de către consulii englezi, cărora negustorii olandezi le plăteau taxa consulară încă din 1590. ÃŽn acest sens, Henry Lello îi scria lui Sir Robert Cecil în noiembrie 1599 că niÅŸte negustori flamanzi au venit cu o corabie la Surria ÅŸi “s-au pus sub protecÅ£ia Majestăţii Sale , zicând: noi suntem supuÅŸii Majestăţii Sale ÅŸi vrem să fim sub pavilionul ei; de care fapt consulul francez dându-ÅŸi seama a căutat să-i înspăimânte, ameninţându-i că ambasadorul său va face în aÅŸa fel ca ei să fie spânzuraÅ£i…” HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn42#_edn42" o "" 42 O dispută diplomatică fără menajamente s-a declanÅŸat între ambasadorul englez, Henry Lello, ÅŸi cel francez, M. de Brèves, în care englezii – siguri pe rezultat – au fost gata să le permită olandezilor să decidă asupra “protectorului”, dar francezii nu au fost de acord să cedeze. În urma eforturilor lui Henry Lello, care propusese printre articolele suplimentare care urmau a fi negociate cu Poarta ÅŸi incluse în noua ÅŸi dorita CapitulaÅ£ie ÅŸi unul referitor la dreptul de protecÅ£ie asupra negustorilor olandezi, în ‘ahdnâme-aua din 1601 acordată Elisabetei I de Mehmed III, dreptul Angliei de protecÅ£ie asupra negustorilor olandezi – protecÅ£ie dorită ÅŸi de aceÅŸtia din urmă – era expus explicit HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn43#_edn43" o "" 43 . ÃŽn 1612, olandezii au obÅ£inut prima lor ‘ahdnâme cu privilegii comerciale, în ciuda eforturilor contrare depuse de ambasadorul FranÅ£ei, CapitulaÅ£ie care le dădea dreptul de a avea reprezentanţă permanentă la Poartă ÅŸi consuli în porturile otomane HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn44#_edn44" o "" 44 . ÃŽn 1634, li se acordă o nouă ‘ahdnâme, după François Rey. ÃŽn ciuda acestor privilegii comerciale, până spre mijlocul secolului al XVIII-lea, negustorii olandezi au intrat în apele otomane fie sub pavilion francez ÅŸi sub protecÅ£ia FranÅ£ei, fie sub cele ale Angliei. De asemenea, aceÅŸtia au preferat protecÅ£ia consulilor străini în locul celei oferită de proprii consuli. DeÅŸi au apelat ÅŸi la consulii francezi, cei englezi au profitat mai mult de pe urma acestei situaÅ£ii. Odată cu reînnoirea CapitulaÅ£iei în 1680, negustorii olandezi par a renunÅ£a la protecÅ£ia ÅŸi la serviciile consulilor străini HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn45#_edn45" o "" 45 . TotuÅŸi, după unele ÅŸtiri, la sfârÅŸitul secolului al XVII-lea, în 1698, Olanda a ajuns să încredinÅ£eze protecÅ£ia propriilor negustori Angliei HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn46#_edn46" o "" 46 . Era nevoie de o ordonanţă a Statelor Generale, din 28 ianuarie 1741, prin care să li se interzică negustorilor olandezi – sub ameninÅ£area unor pedepse severe – de a căuta o altă protecÅ£ie decât cea a statului din care proveneau, adică a Olandei, obligându-i să navigheze sub pavilion olandez ÅŸi să facă apel la serviciile consulilor olandezi HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn47#_edn47" o "" 47 . Austriecii. La mijlocul secolului al XV-lea, înainte de cucerirea Constantinopolului, izvoarele vorbesc de negustori germani din Augsburg ÅŸi Nuremberg care veneau pentru comerÅ£ în BizanÅ£ sub protecÅ£ia VeneÅ£iei. Obiceiul s-a perpetuat ÅŸi după trecerea oraÅŸului sub stăpânire otomană HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn48#_edn48" o "" 48 . Până în 1615, negustorii austrieci se pare că veneau în teritoriile otomane sub protecÅ£ia FranÅ£ei, întrucât atunci când prin ‘ahdnâme-aua (“lettres-patentes”) din 1 iulie 1615, sultanul acorda negustorilor austrieci dreptul de a naviga sub propriul pavilion, regele FranÅ£ei era cel care protesta vehement HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn49#_edn49" o "" 49 . Mai târziu, însă, în 1683, M. de Guillerages scria că negustorii din spaÅ£iul german care nu aveau ambasador permanent la Poartă s-au pus sub protecÅ£ia Angliei HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn50#_edn50" o "" 50 . Ragusanii, în calitate de re‘âyâ-le tributare ale sultanului, teoretic, nu puteau fi înscriÅŸi printre negustorii străini “protejaÅ£i”, adică printre “les nations soumises † la bannière de France” HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn51#_edn51" o "" 51 . Ragusa primise privilegii comerciale de la sultanii otomani încă din prima jumătate a secolului al XV-lea HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn52#_edn52" o "" 52 . Åžansa a făcut ca ‘ahdnâme-lele acordate de sultani acestei republici creÅŸtine de pe coasta dalmată să se păstreze, iar câteva dintre ele să fie chiar publicate. Astfel, din secolul al XV-lea avem la dispoziÅ£ie copiile “tratatelor de privilegii” (privilegio) din anii 1430, 1442 ÅŸi 1458, toate fiind traduse în franceză de Bosko Bojovic, după textele în limba medio-slavă păstrate în Arhivele de Stat din Dubrovnik HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn53#_edn53" o "" 53 . Din secolul al XVI-lea avem la dispoziÅ£ie primele ‘ahdnâme-le cu texte în osmană: două copii din 918/1512–1513 (una din ele, publicată recent de Ahmed Akgündüz) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn54#_edn54" o "" 54 ÅŸi un original din anul 983/1575 (publicat de N. H. Biegman) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn55#_edn55" o "" 55 . Cópii de ’ahdnâme-le emise în secolul al XVII-lea au fost incluse în “Condicile de porunci pentru Dubrovnik” (Dubrovnik Ahkâm Defteri) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn56#_edn56" o "" 56 , alcătuite în cancelaria Divanului Imperial începând cu anul 1013/1604, care fac parte din seria “Condicilor statelor străine” (Düvel-i Ecnebiye Defterleri). O “ciornă” de ‘ahdnâme  acordată Ragusei de Mehmed IV am găsit în manuscrisul osman amintit mai sus, care consemna mai multe astfel de texte negociate de Poartă cu unele state europene în a doua jumătate a secolului al XVII-lea HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn57#_edn57" o "" 57 .  ÃŽn a doua jumătate a secolului al XVI-lea, odată cu recunoÅŸterea FranÅ£ei ca principală putere europeană în comerÅ£ul leventin prin ‘ahdnâme-aua din 1569,  îi găsim pe ragusani în rândul “protejaÅ£ilor” regelui francez, chiar dacă în textul CapitulaÅ£iei sus-numite nu erau numiÅ£i explicit, ci intrau la categoria “les autres”. Multă vreme, negustorii ragusani au folosit pavilionul francez pentru a se bucura de privilegiile acordate supuÅŸilor francezi în imperiu ÅŸi a eluda statutul lor de “plătitori de tribut” (harâcgüzarlar). Totodată, însă, asistăm la încercări ale acestora de a se sustrage protecÅ£iei FranÅ£ei, devenită tot mai autoritară. O primă astfel de încercare a negustorilor ragusani este consemnată ca având loc încă din vremea lui Henric II (1547–1559), dar ea a fost anulată prin ameninÅ£area formulată de regele francez de a-i considera inamici, ameninÅ£are pusă în practică prin confiscarea unei corăbii ragusane HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn58#_edn58" o "" 58 . ÃŽn deceniul opt al secolului al XVI-lea disputa se înteÅ£eÅŸte. ÃŽn anul 980/1572, invocând statutul juridic de “tributară” a PorÅ£ii (harâcgüzar), Ragusa s-a debarasat de protecÅ£ia FranÅ£ei, într-un context în care ÅŸi alÅ£i “protejaÅ£i” ai FranÅ£ei urmăreau aceeaÅŸi Å£intă (fapt semnalat de ambasadorul francez la Istanbul, François de Noilles, într-un amplu raport adresat regelui în 10 iunie 1572) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn59#_edn59" o "" 59 . Dubrovnikul obÅ£ine chiar dreptul de a avea un consul în Egipt, la Alexandria HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn60#_edn60" o "" 60 , cei mai mulÅ£i cercetători punând această reuÅŸită temporară a Ragusei pe seama originii slavone a marelui vizir, care a militat pentru emiterea unui astfel de fermân de către cancelaria otomană. Mai mult, profitând de un moment de slăbiciune diplomatică a FranÅ£ei (cauzat ÅŸi de războaiele religioase interne), Dubrovnikul a încercat să devină din “protejat” “protector”. Era vorba de obÅ£inerea unei porunci sultanale care să-i plaseze pe negustorii florentini, genovezi, sicilieni ÅŸi anconitani din Alexandria sub jurisdicÅ£ia consulului ragusan, scoţându-i de sub “protecÅ£ia” FranÅ£ei HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn61#_edn61" o "" 61 . Din mai multe motive, care Å£in atât de reacÅ£ia diplomatică puternică a FranÅ£ei cât ÅŸi de neputinÅ£a Ragusei de a întreÅ£ine pe termen lung un consulat la Alexandria (la moartea consulului nu a fost numit de altfel nici un succesor), încercarea de emancipare a Dubrovnikului a avut un caracter temporar. Odată cu instalarea lui de Germigny ca ambasador al FranÅ£ei la Poartă, în 1579, începe ofensiva diplomaÅ£iei franceze de readucere a negustorilor străini “rebeli”, printre care se numărau ÅŸi ragusanii, sub pavilion francez. IniÅ£ial otomanii au refuzat invocând ca argument statutul de “tributar” al Dubrovnikului HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn62#_edn62" o "" 62 . Ulterior, în 1580, chiar reprezentantul ragusan la Poartă, după câteva incidente “diplomatice” neplăcute cu autorităţile otomane (Germigny vorbeÅŸte de insultele încasate de ragusani), cerea permisiunea autorităţilor otomane de a reveni sub protecÅ£ia FranÅ£ei HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn63#_edn63" o "" 63 . VeneÅ£ienii, deÅŸi sunt catalogaÅ£i de regulă ca “protectori”, au fost siliÅ£i – după opinia unor istorici – să se plaseze pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp sub protecÅ£ia FranÅ£ei. Astfel s-a întâmplat după pacea dezastruoasă din 1540 HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn64#_edn64" o "" 64 . De asemenea, la sfârÅŸitul secolului al XVII-lea, în 1698, VeneÅ£ia a ajuns ca să încredinÅ£eze protecÅ£ia propriilor negustori Angliei HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn65#_edn65" o "" 65 . Treptat, în Imperiul otoman vor fi primiÅ£i ÅŸi negustori străini care nu se aflau sub protecÅ£ia nici unui stat european. ÃŽn 1781, FranÅ£a recunoÅŸtea la rându-i această realitate. HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn66#_edn66" o "" 66 O luptă diplomatică dusă fără menajamente s-a purtat – mai ales la sfârÅŸitul secolului XVI ÅŸi începutul secolului XVII – între marile puteri vest-europene pentru a obÅ£ine din partea PorÅ£ii otomane recunoaÅŸterea oficială a dreptului de protecÅ£ie asupra negustorilor veniÅ£i în imperiu din ţările "fără ‘ahdnâme." Numai lipsa de spaÅ£iu nu ne permite aici să dezvoltăm acest subiect, care merită o atenÅ£ie specială. Oricum, cele trei state care au beneficiat pe o durată mai scurtă sau mai lungă de timp de acest drept, respectiv VeneÅ£ia, FranÅ£a ÅŸi Anglia, vor fi desemnate mai jos cu apelativul "protectori." 3. CondiÅ£ia juridică a "protejaÅ£ilor" CondiÅ£ia juridică a “protejaÅ£ilor” trebuie analizată din două puncte de vedere: 1) al raporturilor cu autorităţile otomane ÅŸi 2) al relaÅ£iilor cu statul protector HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn67#_edn67" o "" 67 . Aceasta înseamnă scoaterea în evidenţă a drepturilor ÅŸi obligaÅ£iilor negustorilor protejaÅ£i faţă de de Poartă, pe de o parte, ÅŸi faţă de statul european protector, pe de altă parte. CondiÅ£ia juridică a “protejaÅ£ilor” în raport cu autorităţile otomane. Poarta a avut iniÅ£ial o atitudine de “indiferenţă”, acceptând ca pe o cutumă ce se impune de la sine gruparea tuturor negustorilor europeni, cu excepÅ£ia celor veneÅ£ieni, sub protecÅ£ia FranÅ£ei. ToÅ£i aceÅŸti negustori din state fără ‘ahdnâme aveau în viziune otomană acelaÅŸi statut cu negustorii din statele care încheiaseră “tratat” cu Poarta. Mai mult, consulii francezi primeau misiunea de a apăra interesele comerciale ale altor negustori străini nu numai din FranÅ£a, ci ÅŸi de la autorităţile otomane HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn68#_edn68" o "" 68 . ÃŽn această privinţă, o clauză din ‘ahdnâme-aua acordată FranÅ£ei în 1604 de Ahmed I este clară ÅŸi precisă: “Şi condiÅ£iile ÅŸi regulile referitoare la francezi să le fie aplicate ÅŸi lor”, adică negustorilor harbî  fără CapitulaÅ£ie (ve Francalular hakkýnda olan ÅŸurut ve kuyud anlar hakkιnda dahi ibraz oluna) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn69#_edn69" o "" 69 . Cu alte cuvinte, “les Européens protégés français” beneficiau de clauza naÅ£iunii celei mai favorizate HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn70#_edn70" o "" 70 . Practic, Poarta a ajuns să nu mai facă nici o diferenţă între negustori harbî cu ‘ahdnâme ÅŸi negustori harbî fără ‘ahdnâme, protejaÅ£i de un stat european care avea acreditat la Istanbul un ambasador permanent. Această viziune va fi confirmată ÅŸi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, înaintea reînnoirii CapitulaÅ£iilor pentru FranÅ£a, în 1673, de către cavalerul d’Arvieux. Fiind consultat de către Ludovic XIV asupra dreptului de protecÅ£ie al FranÅ£ei în viziune otomană oficială, d’Arvieux răspundea în memoriul său din 24 septembrie 1672 că: “Marele vizir pretinde a se înscrie în noile CapitulaÅ£ii că străinii care vor să vină în Turcia sub pavilionul FranÅ£ei vor fi consideraÅ£i ca francezi ÅŸi vor primi acelaÅŸi tratament” HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn71#_edn71" o "" 71 . François Rey, care a realizat încă de la sfârÅŸitul secolului al XIX-lea o analiză profundă asupra statutului “protejaÅ£ilor” străini, bazată însă numai pe izvoare franceze, a consacrat un capitol special privilegiilor ÅŸi imunităţilor acordate prin ‘ahdnâme-le negustorilor francezi ÅŸi, implicit, negustorilor “protejaÅ£i”. Conform clasificării lui Rey era vorba de ÅŸase grupe de libertăţi ÅŸi privilegii: libertăţi individuale, libertăţi comerciale, libertăţi religioase, libertatea de navigaÅ£ie, privilegii fiscale ÅŸi privilegii juridice HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn72#_edn72" o "" 72 . La fel, negustorii protejaÅ£i de Anglia se bucurau de acelaÅŸi statut identic ca cel acordat negustorilor englezi. ÃŽn ‘ahdnâme-aua acordată Angliei în 1601 de Mehmed III, clauzele despre regimul moÅŸtenirii ÅŸi despre scutirea vamală a banilor se referă atât la negustorii englezi cât ÅŸi “la tagma negustorilor care navighează sub pavilionul Angliei” (Ingiltere ve Ingiltere bayraâ„¢ ι altιnda yürüyen tüccar tayfesi). HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn73#_edn73" o "" 73 Cutuma a fost sursa juridică principală ÅŸi pentru condiÅ£ia negustorilor protejaÅ£i. Astfel, litigiile străinilor fără CapitulaÅ£ie erau încredinÅ£ate spre rezolvare consulilor statelor protectoare încă din ‘ahdnâme-aua acordată de selgiuchizi veneÅ£ienilor în martie 1220 HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn74#_edn74" o "" 74 . Acest privilegiu se va perpetua ÅŸi va fi înglobat, explicit sau implicit, în ‘ahdnâme-lele acordate în perioada otomană VeneÅ£iei, FranÅ£ei ÅŸi Angliei. CondiÅ£ia juridică a “protejaÅ£ilor” în raport cu “protectorii”. CondiÅ£ia juridică a “protejaÅ£ilor” străini trebuie analizată mai ales din perspectiva relaÅ£iilor cu statul protector HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn75#_edn75" o "" 75 . Care erau deci raporturile dintre negustorii “protejaÅ£i” ÅŸi “protectorii” lor? ÃŽn practică, negustorul venit dintr-un stat care nu avea un tratat în vigoare cu Poarta ÅŸi, deci, un sol permanent la Istanbul avea două obligaÅ£ii mari: a) să accepte “protecÅ£ia” unui stat care primise ‘ahdnâme ÅŸi, deci, avea un ambasador permanent la Constantinopol ÅŸi consuli în marile centre comerciale otomane; b) să navigheze în apele otomane sub pavilionul statului sub a cărui protecÅ£ie se afla. Dreptul de protecÅ£ie consemnat în textele CapitulaÅ£iilor era rezultatul unei practici cutumiare, conform căreia negustorii din statele cu o mai slabă tradiÅ£ie comercială în porturile levantine s-au adunat sub aripa statului cel mai puternic, pentru a putea să-ÅŸi desfăşoare în siguranţă activităţile comerciale. De remarcat că dreptul de protecÅ£ie nu împiedica “naÅ£iunile” protejate de a avea proprii reprezentanÅ£i consulari în Imperiul otoman HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn76#_edn76" o "" 76 . ÃŽn acest context, merită să ne întrebăm de ce, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, s-a declanÅŸat o puternică luptă diplomatică la Istanbul pentru apărarea dreptului de protecÅ£ie (mai ales FranÅ£a), pentru ieÅŸirea de sub protecÅ£ia unui stat european mai puternic (mai ales Anglia) ÅŸi pentru câştigarea dreptului de protecÅ£ie asupra altor negustori străini în Imperiul otoman? Din perspectiva statelor “protectoare” (ÅŸi aici trebuie să-i amintim pe principalii “actori” care au jucat acest rol în secolele XV–XVII: VeneÅ£ia, FranÅ£a ÅŸi Anglia) era vorba de două mari avantaje ce decurgeau din posesia dreptului de protecÅ£ie asupra negustorilor fără ‘ahdnâme: creÅŸterea prestigiului în Levant ÅŸi beneficiile financiare necesare pentru întreÅ£inerea consulatelor din Imperiul otoman. ÃŽn această ultimă privinţă, raportul unui ambasador francez din a doua jumătate a secolului all XVI-lea vorbeÅŸte de un venit adus din taxa de consulat cuprins între 3000 ÅŸi 6000 écus pe an HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn77#_edn77" o "" 77 . Atitudinea negustorilor străini fără ‘ahdnâme   faţă de statul “protector” poate fi considerată duplicitară: pe de o parte, căutarea unei protecÅ£ii europene sigură ÅŸi autoritară în faÅ£a autorităţilor otomane, predispuse oricând la abuzuri asupra negustorilor străini; pe de altă parte, încercări dese de câştigare a “independenÅ£ei” comerciale, de ieÅŸire de sub protecÅ£ia, uneori prea autoritară, a statului protector, în special a FranÅ£ei HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\i storie\ideologie\12.htm" l "_edn78#_edn78" o "" 78 . Aspecte care nu sunt cercetate îndeajuns privesc relaÅ£iile negustorilor străini “protejaÅ£i” cu comunităţile “naÅ£iunii” protectoare din Imperiul otoman (în special cu cea din Istanbul). Mai multe date deÅ£inem în legÄÆ