Referat Zaharul
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Zaharul si de asemenea puteti face
Download Referat ZaharulCiteste fragmente din Referat Zaharul
Aproape 85 milioane de tone anual de zahăr cristalizat se produc in
prezent pe glob . Aceasta cantitate , raportată la cele peste 4
miliarde de locuitori ai planetei , arată că pentru fiecare om se
produce in jur de 20 kilograme . Această cantitate nu ar fi asa de
mică , numai că in unele tări consumul de zahăr pe cap de locuitor
trece de 60 kg. pe an , in timp ce in altele consumul este aproape
neglijabil . Iar dacă facem comparatie intre consumul de zahăr al
orăsanului si consumul de zahăr al populatiei rurale , constatăm că
in multe zone pe glob sunt populatii care arareori ajung să guste din
dulceata zahărului .Dar omul nu poate trăi fară zahăr indiferent
că acesta este zaharoză , adică zahărul obisnuit , sau alt zahăr
mai simplu cum ar fi glucoza sau fructoza . Gustul si nevoia omului
pentru alimente dulci au crescut cu timpul si necesitatea extragerii din
plante a zahărului cristalizat devenea tot mai necesară . Prima
plantă care a furnizat omului materia primă pentru zahărul
cristalizat a fost trestia de zahăr ,din care , cu mai bine de 1800 de
ani in urmă , s-a putut obtine de către populatii de pe teritoriul
Indiei o substantă dulce , pe jumătate întărită , de culoare brună
. Si astfel apare in scurt timp zahărul cristalizat . Apoi trestia de
zahăr , care se cultiva acolo de veacuri a fost adusă de arabi in
Egipt , Siria , Sicilia , insulele Canare , Azore si alte regiuni . In
America trestia de zahăr a ajuns o dată cu cea de-a doua călătorie a
lui Columb pe insula „ La Espagnola „ ( azi insula Haiti ) , de unde
a trecut in America Centrală si America de Sud . Extragerea zahărului
cristalizat s-a perfectionat foarte repede si trestia de zahar a devenit
una din cele mai rentabile culturi tehnice . Pe intinsele plantatii de
trestie de zahăr , ca si pe intinsele plantatii de bumbac , milioane de
sclavi isi pierdeau viata in cea mai neagră mizerie , pentru
monopolistii plantatiilor si ai fabricilor de zahăr . Dar plantatiile
de trestie de zahăr din insula Haiti , care până in anul 1791 detinea
intâietate in comertul international al zahărului , au fost pustiite
de răscoalele sclaviilor care nu au mai putut indura foametea si
mizeria . Cu timpul , trestia de zahăr s-a extins în cultura in
Brazilia si alte tări din America de Sud si Centrala , in Australia ,
in Asia ( China , Filipine , Indonezia ) si in mai multe tări africane
. Această plantă este perenă , o plantatie putând fi exploatată 5
– 7 ani .
In Cuba trestia de zahăr a găsit conditii foarte bune de
vegetatie si astăzi , ca si cu 150 de ani in urmă , această tară se
situa in anul 1980 pe locurile fruntase in lume in productia de zahăr
din trestie . In anul 1970 productia de zahăr a acestei tări a fost de
7,5 milioane de tone , iar anul 1974 de 6 milioane tone , in acel an
fiind întrecută numai de Brazilia , care a produs aproape 8 milioane
tone . In Cuba , 252 fabrici extrag zahărul din trestie . Productia
anuala de zahăr pe cap de locuitor a Cubei este de 660 kg ( anul 1980 )
.
Trestia de zahăr constituia cea mai importantă bogătie a
Cubei ( 1980 ) , principală sursă pentru dezvoltarea economică a
tării . „ Azucar para crecer „ ( Zahăr pentru dezvoltare ) stă
scris pe pancarte instalate de-a lungul soselelor , la intrarea in
fabrici . Actualmente Cuba este cea de-a patra fortă mondială in
producerea de zahăr din trestie de zahăr alături de Brazilia , India
, Mexic . Trestia de zahăr face parte din familia Gramineelor , se
cheamă stiintific Saccharum officinarum , creste inaltă de 2 – 4 m
si contine in măduva tulpinii in jur de 14 % zahăr . Ocupă pe glob
circa 11,3 milioane hectare .
Trestia de zahăr este o plantă a regiunilor calde ,
tropicale si subtropicale , unde nu există iarnă , iar temperatura
medie anuală nu scade sub 16 ° ( Tări favorizate : Mexic , Cuba
India , Brazilia ) . Pentru recolte mai este necesară o cantitate mare
de precipitatii . Pe teritoriul Cubei plouă anual însumat circa 750
– 1900 l pe metru pătrat .
La fel ca si trestia de zahăr , sfecla a fost luată în
cultură datorită gustului dulce al frunzelor , petiolilor si
rădăciniilor si acest lucru s-a intamplat cu 3500 – 4000 de ani în
urmă .
Zahărul din sfeclă a fost scos în evidentă cu mult timp înaintea
erei noastre , sucul dulce al sfeclei rosii fiind recomandat în
medicină in locul mierei de albine . Odată dezvoltată cultura sfeclei
de zahăr si industria zahărului din sfeclă , a inceput si concurenta
intre cele două plante. In tabelul următor se arată câteva cifre in
acest sens :
Anul18401901191319241939194519531959Zahăr din trestie pe glob %
95,65
32,4
54,0
66,0
63,0
72,7
66,8
59Zahăr din sfeclă pe glob %
4,35
67,6
46,0
34,0
37,0
27,3
33,2
41,0
Si in prezent productia de zahăr a lumii se realizează in proportie de
59 % din trestie si 41 % din sfeclă . In productia mondială de zahăr
, locul întâi ii va reveni intotdeauna trestiei de zahăr , care fată
de sfecla de zahăr prezintă o serie de avantaje si care are largi
posibilităti de extindere in cultura in zonele calde ale globului .
Avantajele culturii de sfeclă de zahăr sunt atât de mari incât un
olandez mentiona ca in Olanda nu se concepe posibilitatea
restabilizării unei exploatări agricole fără cultura sfeclei de
zahăr , al cărei randament mediu este cel mai ridicat din lume si care
nu poate fi inlocuită mai avantajos cu alte plante . Sfecla de zahăr
este singura plantă care furnizează materia primă pentru producerea
zahărului in climatul continental ; trestia de zahăr este singura
plantă cre furnizează materia primă pentru producerea zahărului in
climatul tropical .
Pe glob sfecla de zahăr ( Beta vulgaris saccharifera ) se
seamănă pe circa 8,5 milioane hectare , din care in Rusia , se
cultivă circa 3,5 milioane hectare , iar in restul Europei 3 milioane
hectare . Fată de media anilor 1948 – 1953 , suprafata cultivată cu
sfeclă de zahăr a Rusiei ( si CSI ) se ridică la aproape 12 milioane
tone .
Principalele tări cultivatoare de sfeclă de zahăr din
Europa sunt : Polonia ( 409.000 ha )
Franta ( 409.000 ha ) , Germania ( 423.000 ha ) , Italia ( 281.000 ha )
, Marea Britanie 187.000 ha , Cehia + Slovacia ( 180.000 ha )
, Spania ( 146.000 ha ) , Ungaria ( 121.000 ha ) , Iugoslavia ( 80.000
ha ) , Bulgaria ( 66.000 ha ) , Belgia ( 65.000 ha ) , România (
240.000 ha ) . In raport cu suprafata arabilă , suprafete mari cu
sfeclă de zahăr se mai cultivă in Danemarca , Olanda si Suedia . In
America de Nord sfecla de zahăr se seamănă pa circa 600 mii hectare .
Un hectar cultivat cu sfeclă de zahăr poate să producă peste 50 tone
de rădăcini . Productiile medii la hectar , care se obtin pe suprafete
mari , sunt insă mai mici de 50 de tone . Astfel in Belgia se produce
circa 50 t , in Franta 44 t , in Germania 55 t , in Italia 37 t , in
S.U.A. 40 t , in Olanda 48 t etc . Dacă ne gândim că din 100 kg de
rădăcini se obtin circa 14 kg de zahăr cristalizat, deducem din
productia de rădăcini de sfeclă de pe un hectar se obtin 7000 –
8100 kg zahăr . Sunt multe situatii când sfecla de zahăr a produs un
vagon de zahăr cristalizat la hectar .
In România primele incercări pentru cultivarea sfeclei de
zahăr s-au făcut in anul 1863 , de către cunoscutul agronom si
economist P.S. Aurelian ( 1833 – 1909 ), la Scoala superioară de
agricultură de la Herăstrău . In anul 1938 , de pildă , an de vârf
pentru economia românească din acel timp , suprafată semănată cu
sfecla de zahăr se ridică la numai 32,6 mii hectare . De pe această
suprafată se recolta mult prea putină sfeclă de zahăr pentru a
satisface consumul intern si pentru a exporta . In plus , nevoia de
seminte se asigura numai prin import , iar cultivatorii erau opriti să
ingrase culturile de sfeclă pe motiv că s-ar fi inrăutătit calitatea
de fabricatie .
Modificări radicale in cultura sfeclei de zahăr in
România s-au produs după anul 1958 , când s-a hotărât ca întegul
necesar de zahăr al populatiei tării să se producă din culturi
proprii ( o măsură radicală ) . In anul 1965 suprafata semănată cu
sfeclă de zahăr a crescut la 190 mii hectare , apoi la 234,4 mii
hectare in anul 1977 . Iar productia medie la hectar a crescut de la 14
t in anul 1938 la 28 de tone in anul 1972 si la 29,4 in anul 1976 . In
prezent functionează in tară circa 15 fabrici de zahăr , fată de
câteva existente dupa anul 1950 .
După cum se stie , zahărul constituie unul din alimentele
de bază ale omului . Valoarea lui alimentară este dată de cantitatea
mare de energie pe care o produce in organism si de rapiditatea si
gradul in care se asimilează . In timp ce 1 kg de pâine neagră
asigură organismului 2200 de calorii , iar 1 kg de carne de vacă 1500
de calorii , un kilogram de zahăr asigură circa 4000 calorii . In
organism zahărul se asimilează in numai 15 minute de la consumare , in
timp ce la alte alimente asimilarea se produce după 60 – 90 de minute
. Acestea sunt motivele pentru cerinta tot mai mare de zahăr . Dar in
afară de zahăr , sfecla de zahăr se poate intrebuinta la fabricarea
spirtului . Din 100 de rădăcini , cu 17 % zahăr , rezultă circa 10 l
alcool absolut , iar de la un hectar cultivat cu sfecla de zahăr se por
obtine până la 3000 l de alcool absolut . O importantă deosebită au
reziduurile industriale rezultate in urma extragerii zahărului . Astfel
melasa , un lichid gros de culoare brună , cara contine 50 % zahăr ,
20 % zahăr substanta organice nezaharate si 20 % apă, se utilizează
pentru extragerea mai departe a zahărului , in industria spirtului ,
industria alimentară si hrana animalelor .
Zahărul este un produs al procesului de fotosinteză si
atâta timp cât va exista soare , apă si oxigen , atâta timp va
exista si materie primă pentru extragerea zahărului .
Crearea soiurilor românesti de sfeclă de zahăr a
reprezentat o insemnată realizare a stiintei agricole , intrucât
aceste soiuri fiind adaptate la conditiile de climă si de sol ale
tării noastre sunt mai productive . Pentru a fi cât mai apropiate de
procesul de extractie al zahărului in fabrici , in unele laboratoare de
cercetare a soiurilor din fosta Uniune Sovietică analizele de randament
se fac in „ fabrica de zahăr pe masă „ , adică o instalatie de
laborator care reproduce in extragerea zahărului întocmit procesele
tehnologice din fabricile de zahăr . In acest fel se obtin rezultate de
randament foarte exacte .
In conditii de umiditate redusă , greutatea unei rădăcini
de sfeclă a fost de 125 g , iar continutul de zahăr s-a ridicat la
19,2 % , in total pe rădăcină a ajuns la 24 g ; in conditii de
umiditate ridicată , greutatea rădăcinii a crescut însă la 192,4 g
zahăr . Deci 192,4 g de zahăr in rădăcină , fată de 24 g .
In Câmpia Bărăganului sfecla de zahăr avea conditii
optime de vegetatie din punctul de vedere al luminii solare (
intensitate , durată ) , al temperaturii aerului si al solului . Dar nu
se putea cultiva din cauza cantitătiilor reduse de precipitatii , a
secetelor indelungate din timpul verii . Din această cauză radăcinile
rămâneau foarte mici si cu tot continutul lor de zahăr la hectar nu
trecea de 2500 – 3000 Kg . Odată cu extinderea irigatiilor , zona
Bărăganului a devenit foarte favorabilă sfeclei de zahăr din toate
punctele de vedere si astfel productia de zahăr se ridică la 10 mii kg
la hectar . Sfecla de zahăr este una dintre plantele care asigură ,
în conditii de irigare , productii deosebit de ridicate . In anul 1980
, în România pe cap de locuitor revenea circa 60 kg de zahăr pe cap
de locuitor .
Autor :
________________
