Referat Catalaza
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Catalaza si de asemenea puteti face
Download Referat catalazaCiteste fragmente din Referat Catalaza
Referat Enzimologie – Catalaza
Catalaza
Catalaza (E.C.1.11.1.6) este universal raspandita in natura, activitatea
catalazica fiind prezenta in toate microorganismele aerobe, in celulele
plantelor si animalelor. A fost studiata indeosebi catalaza din drojdie
(Seah, 1973) si catalaza din tesuturile animale (Masters, 1986).
In celula enzima este localizata aproape exclusiv in peroxizomii
majoritatii celuleor, reducand nivelul peroxidului de hidrogen.
Catalaza reduce nivelul peroxidului de hidrogen in peroxizomi, dar este
absenta in cloroplaste. Peroxidul de hidrogen este cea mai stabila
dintre toate speciile active ale oxigenului, fiind un oxidant
nucleofilic foarte puternic. Este raspunzator pentru inhibarea enzimelor
din ciclul calvin.
Catalaza este, alaturi de alte 2 enzime (fumaraza si aceticolineste-
raza) unul dintre cei mai eficienti catalizatori cunoscuti, reactiile pe
care le catalizeaza fiind esentiale pentru viata. Enzima catalizeaza o
reactie de fiecare data cand intalneste o molecula de sulf. Viteza
relativa si orientarile moleculelor care interactioneaza sunt foarte
importante pentru reactie.
Catalaza actioneaza in conversia peroxidului de hidrogen
(2H2O2 → 2H2O + O2) care este un agent oxidant puternic, cu caracter
toxic pentru celule. Catalaza permite astfel desfasurarea in bune
conditii a unor importante procese celulare care produc K2O2 ca produs
secundar in peroxizomi (po-oxidarea acizilor grasi, fotorespiratia –
Streb P. 1993 – si catabolismul purinei).
De asemenea ea foloseste peroxidul de hidrogen pentru a oxida toxine ca
fenoli, acid formic, formaldehida si alcooli (Babardjieva N. 1997).
Catalaza participa la 2 tipuri de reactii care consuma H2O2
(descompunerea apei oxigenate si reactia peroxidativa). Activitatea
catalazei in celule este de aceea foarte importanta.
Reactia peroxidativa : H2O2 + RH2 → 2H2O + R
- inseamna indepartarea toxinelor (H2O2) prin
formarea de apa si de compusi nedaunatori sau chiar
folositori. Peroxizomii oxideaza partial acizii grasi
producand
H2O2 ca produs secundar. Oxidarea peroxizomala scurteaza
acizii grasi pana la C8 si faciliteaza degradarea in
mitocondrii . Reactia peroxizomala este mai putin eficienta
in
producerea ATP decat oxidarea mitocondriala.
O alta reactie redox care implica indirect catalaza consta in
producerea de ADN.
Ribonucleotid reductaza este raspunzatoare de conversia
ribonucleotid difosfatilor in dezoxiribonucleotid disfosfatii
corespunzatori. Ribonucleotid reductaza are un radical liber
tirosil care este esential pentru actiunea ei (Bayse & Co. 1972).
Acest radical extrem de reactiv este produs de o enzima, NADPH
flavin oxidoreductaza, care elibereaza ionul superoxid O si acest
radical este convertit in H2O2 prin actiunea superoxid
dismutazei:
→ H2O2 + O2
H2O2 devine apoi substrat pentru catalaza.
Peroxidul de Hidrogen
Nomenclatura si clasificare
Catalaza (peroxid de hidrogen oxidoreductaza) Cod E.C.1.11.1.6 face
parte din grupa cromoproteidelor (proteine complexe care prin hidroliza
pun in libertate aminoacizi si o componenta prostetica de natura
protoporfirinica).
Catalazele sunt cuprinse in urmatoarele clase cat-1 si cat-2
(localizate in peroxizomi; citosol) si cat-3 (in mitocondrii).
Catalazele cat-2 au rol catalizator in ambele tipuri de reactii
indeplinind un rol bifunctional. Catalazele HPI exista sub forma de 2
izoenzime (HPI-A si HPI-B) care sedimenteaza si separat, datorita
densitatilor usor diferite.
Catalaza este una dintre cele mai eficiente enzime. Limita vitezei
oricarei reactii catalizate de o enzima in solutie este frecventa cu
care enzima si moleculele de substrat se lovesc unele de altele.
In mod convectional se considera ca enzima reactioneaza aproape de
fiecare data cand intalneste o molecula de substrat. Orientarile
relative ale moleculelor reactante sunt foarte importante pentru
desfasurarea reactiei.
Functia si rolul fiziologic al catalazei
Catalaza are in mod distinct 2 roluri catalitice, fiecare implicand
H2O2. Intrucat atomul de fier din gruparea heminica prostetica participa
in mod sigur la partea activa rezulta ca aceasta zona are 2
functionalitati.
Numai un singur atom de carbon din radicalul R din reactia peroxidativa
este implicat in formarea si desfacerea legaturilor. In reactia
peroxidativa tipurile de catalaze se comporta diferit.
Functia principala a catalazei este aceea de a cataliza descompunerea
H2O2.
Aceasta enzima are diferite roluri fiziologice, de exemplu, localizata
in organite actioneaza ca un reglator al nivelului H2O2 (ca o peroxidaza
specifica).
Catalaza, prezenta in peroxizomii tuturor celulelor aerobe, manifesta
de asemenea si un rol detoxifiant, deoarece apa oxigenata are un efect
toxic asupra tesuturilor; in acest sens, ea protejeaza celula de
efectele toxice ale peroxidului de hidrogen prin catalizarea
descompunerii apei oxigenate formata in celule sub actiunea
dehidrogenazelor aerobe.
Cantitatea mare de catalaza din ficat si hematii justifica implicarea ei
in procese unde se produc cantitati crescute de H2O2. Formarea H2O2 este
foarte riguros controlata in organisme, pentru descompunerea acesteia
actionând trei enzime: catalaza, GSH peroxidaza si peroxidazele. Asa se
explica de ce in deficite congenitale ale uneia dintre ele, persoanele
respective nu au prea mult de suferit. Acest deficit devine decelabil
clinic in conditii de stres oxidativ, infectii, cand se produc afte sau
ulceratii in cavitatea bucala din cauza dezvoltarii unor bacterii ce
secreta mult H2O2, capacitatea antioxidanta enzimatica fiind depasita.
în prevenirea modificărilor distructive la nivel celular, cum ar fi
ruperea lanţului ADN care poate duce, eventual, la diferite forme de
cancer sau la alte boli cronice ÅŸi degenerative.
Actiunea factorilor de stres asupra catalazei
Catalaza este implicata in reactia celulelor vegetale la factorii de
stres ai mediului. Au fost studiate rolul si modificarea actiunii
catalazei in functie si de alte conditii de stres ale mediului, ca :
racirea, temperaturi mari, variatia concentratiei de ozon si SO2.
Willekens (1904) a aratat ca raspunsul catalazei si al glutation –
peroxidazei este mult mai prompt la stresul cauzat de SO2, UB-B si Ozon
decat raspunsul superoxid dismutazei si al ascorbatoxidazei.
Un factor de stres foarte important in ceea ce priveste catalaza este
intensitatea luminii.
Structura catalazei
Catalaza are o structura asemanatoare cu peroxidazele : este o enzima
feroporfirinica in a carei structura intra 4 nuclee pirolice si un ion
Fe3+.
Continutul in protohem este 1,1%.
Catalaza purificata de Stausell (1965) are un continut in fier de
0,09%.
Catalazele contin 4 unitati tetramere identice cu mase moleculare
cuprinse intre 220000 si 250000 g/mol.
Nu pare sa fie o diferenta mare intre catalazele extrase din diferite
surse (mamifere, plante, microorganisme) cel putin in ceea ce priveste
gruparea prostetica.
Apoproteina este formata dintr-un lant polipeptidic/ /subunitate hem si
contine 16 grupari SH, din care 10 apar numai dupa denaturare acida.
Datorita acestui continut mare in grupari SH, catalaza este inhibata de
o serie de tioli cum sunt glutationul sau cisteina. Glutationul ar putea
fi si unul dintre modulatorii activitatii enzimatice a catalazei.
Activitatea catalazei nu este inhibata prin titrarea celor 6 grame SH,
dar cea peroxidazica este mult redusa. Actiunea SH se datoreaza
producerii unor moduri conformationale pe calea stabilirii unor
disulfuri mixte reversibile.
Atomul central de fier din hem este in stare trivalenta si nu sufera
modificari de valenta in cursul reactiei enzimatice.
A 5-a valenta coordinativa a fierului este implicata in legaturi cu
apoproteina prin intermediul histidinei, iar cea de a 6-a valenta este
legata de o molecula de apa. Natura legaturii dintre porfirina si partea
proteica este necovalenta.
), o structura tertiara (compusa din monomeri cu un numar diferit de
rezidii terminale) si o structura cuaternara.
Nu se cunosc izoenzime ale catalazei. S-a descris si aparitia unor
fractiuni electroforetice distincte, dar acestea par sa fie rezultatul
denaturarilor produse in cursul purificarii; de altfel, mobilitatea
electroforetica variaza mult in timpul pastrarii enzimei.
Denaturari blande (liofilizarea) produc disocierea catalazei in forme
active; de altfel toate formele de denaturare produc fragmentari mai
mult sau mai putin reversibile.
Activitatea catalazei
Catalaza este inrudita din punct de vedere structural si functional cu
peroxidaza (ca si peroxidaza, este tot o hemoproteina), insa actioneaza
asupra apei oxigenate avand acceptori de electroni diferiti.
Astfel ea actioneaza asupra apei oxigenate descompunand-o in apa si
oxigen molecular, in timp ce peroxidaza poate utiliza ca acceptor al
oxigenului atomic diverse substante : acid ascorbic, glutation, fenoli.
Catalazele utilizeaza o molecula de H2O2 ca substrat donator de
electroni si o alta molecula de H2O2 ca oxidant sau acceptor de
electroni cu punere in libertate de oxigen molecular. Este o enzima
destul de activa. Ea descompune de 10 miliarde de ori mai repede H2O2
decat FeCl3 (un mol de catalaza descompune 5•1000000 moli H2O2/minut).
In concluzie, catalaza utilizeaza H2O2 atat ca substrat cat si ca
acceptor de H2, in timp ce peroxidaza necesita un acceptor separat,
aparand astfel o diferenta de reactivitate intre cele 2 enzime.
H2O2 + H2O2 catalaze 2H2O2 + O2
H2O2 + H2O2 peroxidaze 2H2O + O
Chance si Bonnichsen (1945) au subliniat necesitatea masurarii
activitatii catalazei in maxim un minut, datorita extraordinarei viteze
de reatie (in primele 15 secunde mai mult de 1/2 din cantitatea initiala
de H2O2 este descompusa). Ei au determinat experimental ca prin incubare
se produce o considerabila inactivare a enzimei de catre substrat si de
aceea se foloseste o ratie relativ mare Enzima-Substrat.
Extinctia la 405 nm (banda Soret) este utila pentru a determina
concentratia catalazei. Coeficientul de extinctie milimolar are valoarea
380-400 per mol de enzima sau per grupare hem.
Puritatea preparatelor enzimatice se exprima mai des prin prin raportul
absorbtiilor E280/E405 datorita apoproteinei si respectiv hem-ului,
raport care in cazul unei enime pure trebuie sa fie 0,9. Enzima este
livrabila comercial sub forma cristalina, cat si liofilizata.
Ca in cazul electroforezei, separarea cromatografica pe coloana
prezinta 3 maxime, sugerand forme moleculare multiple. Din cele 3
maxime, 2 s-au dovedit insa a fi produse ale oxidarii secundare din
timpul purificarii.
Tabelul urmator prezinta principalii agenti disociati ai catalazei
(Jones 1968 si Somejima 1968).
Se observa ca in functie de natura agentului denaturat, se obtine
disocierea catalazei in diferiti componenti cu mase moleculare
variabile. Aceasta disociere este reversibila in anumite limite.
Catalaza disociaza sub actiunea ureei sau prin inghetare. In urma
disocierii, proprietatile spectrale sunt modificate, dar activitatea se
pastreaza.
Disocierea catalazei si principalii agenti disocianti
Agent denaturant Nr componenti
Fragmente masa moleculara
Guanidina-HCl 5mM 2 140000
Guanidina-mercaptoetanil 0,1M 4 50000
Anhidrina succinica 4 65000
Dodecilsulfat 15mM 2 80000
67000
Acid formic + Dodecilsulfat 4 60000
Uree 8mM 2 133000
Liofilizare 2 213000
Liofilizare pH acid - 3,0 3 250000
In concluzie, in afara de peroxidaza, reactiile peroxidative mai pot
fi catalizate si de catalaza cu anumite substante (fenoli, alcooli cu
masa moleculara mica, hemoglobina si diversi compusi anorganici).
Catalaza de referinta
Dintre numeroasele tipuri de catalaze (cu structuri asemanatoare) a
fost izolata si caracterizata in totalitate numai catalaza provenita din
ficat de bovina, care are urmatoarele caracteristici :
Ç
x
z
|
~
Ã…Â
Å’
–
˜
L
r
葠Ũ摧ØÂ~
áâ€â‚¬Ã¡Â¨ç¸†á˜€å½¨é¬ºåâ€â‚¬Ã„ˆä¡ÂÉ䡳É̡鹪
è‘Ũ葠Ũ摧ØÂ~Ã Â¬â‚¬Ã¢ÂÆ’ᄀ梄æ€Â梄æ„Â$æ‘§ØÂ~Ã Â¼â‚¬Ã¢ÂÆ’à ¼€Ã‚„ᄂ梄å¸Â„怂