Referat Drept Financiar1

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Drept Financiar1 si de asemenea puteti face Download Referat Drept financiar1

Citeste fragmente din Referat Drept Financiar1

DEFINITIA DREPTULUI FINANCIAR. Reglementarea relaþiilor financiare, potrivit necesitãþilor, conþinutului ºi cuprinsului finanþelor publice, include: - constituirea ºi utilizarea fondului bugetar al statului; - constituirea ºi utilizarea fondului de asigurãri sociale de stat ºi a fondului de ajutor de ºomaj; - constituirea ºi utilizarea fondurilor bãneºti proprii ale regiilor autonome ºi ale instituþiilor publice; - emisiunea monetarã; - circulaþia monetarã cu numerar ºi fãrã numerar; - regimul juridic al valutei; - politica fiscalã a statului; - controlul financiar; - organizarea ãi funcþionarea aparatului financiar, bancar ºi de credit. În indeplinirea sarcinilor sale, statul, reglementeazã toate aceste relaþii financiare care, astfel, devin raporturi juridice financiare. Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeazã relaþiile de constituire, repartizare ºi utilizare a fondurilor bãneºti ale statului ºi ale instituþiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societãþii. Prin intermediul finanþelor publice se asigurã constituirea, repartizarea ºi utilizarea eficientã a banului public pentru sporirea producþiei de mãrfuri, dezvoltarea forþelor de producþie, dezvoltarea învãþamântului ºi culturii, ocrotirea sãnãtãþii, etc. NORMELE DE DREPT FINANCIAR Din definiþia dreptului financiar rezultã cã acesta reprezintã un ansamblu de norme juridice care sunt de drept financiar în virtutea aceea ce reglementeazã,deci datoritã faptului cã reglementeazã relaþii,acte ºi operaþiuni financiare privind ondurile bãneºti ale statului ºi ale instituþiilor,întreprinderilor ºi organizaþiilor de stat. Normele de drept financiar se disting faþã de celelalte norme juridice instituite de cãtre organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest obiect specific reprezintã criteriul esenþial ºi unic de recunoaºtere a normelor de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale dreptului,normele de drept financiar se întâlnesc atât în cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relaþii,acte,operaþiuni financiar,cât ºi în cuprinsul unor acte normative care,în principal,reglementeazã relaþii de naturã diferitã.Astfel,marea majoritate a normelor dedrept financiar sunt cuprinse în Legea finanþelor,legile bugetare,legile ºi decretele privind impozitele,asigurãri de stat rpin efectul legii ºi în alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datoratã bugetelor locale de cãtre unitãþile economice sunt cuprinse în legea cu privire la fondul funciar;normele juridice privind încasarea amenzilor administrative în folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit bugetar,sunt cuprinse în legea referitoare la stabilirea ºi sancþionarea contravenþiilor etc. Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter general,impersonal,deci, Privesc un numãr nedeterminat de subiecte de drept ºi se aplicã repetat în timp,ori de câte ori sunt condiþiile vizate de ele.Pe lângã acestea,unele norme de drept financiar au caracter individual în virtutea anumitor necesitãþi financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe lângã dispoziþii generale,cuprind ºi dispoziþii care stabilesc individual cuantumul unor subvenþii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete locale etc. În ceea ce priveºte structura logio-juridicã,normele de drept financiar cuprind ºi ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispoziþia ºi sancþiunea,cu unele particularitãþi determinate de specificul financiar al obiectului de reglementare ºi de interesul financiar al statului. Ipoteza nomei de drept financiar prevede condiþiile sau împrejurãrile în care urmeazã sã se aplice dispoziþia cuprinsã în aceste norme juridice.Astfel,de exemplu,Legea finanþelor prevede cã “venitul naþional,ca valoare nou creatã în industrie,agriculturã,construcþii,transporturi ºi în alte domenii,reprezintã sursa de bazã a fondurilor bãneºti ce se constituie în economie”.În acest sens,cele mai importante fonduri bãneºti necasare trebuinþelor obºteºti,în societatea noastrã se constituie pe baza repartizãrii venitului naþional,în condiþiile în care cea mai mare parte a acestui venit este realizatã în industrie,agriculturã ºi construcþii. Dispoziþia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de aceastã normã,fie obligând aceste subiecte sã acþioneze într-un anumit fel,sã acorde ori sã plãteascã anumitesume de bani etc,fie permiþându-le sã-ºi constituie ºi sã întrebuinþeze anumite fonduri bãneºti,fie interzicându-le sãvârºirea unor acte sau operaþiuni.Deci,din punctul de vedere aldispoziþiei pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive ºi prohibitive. Cele mai multe dintre normele de drept financiar cuprind dispoziþii onerative,deoarece sunt instituite în virtutea necesitãþilor economice,ale formãrii fondurilor bãneºti necesare fondurilor bãneºti necesare trebuinþelor obºteºti.Potrivit acestor necesitãþi,,prin normele de drept financiar se stabilesc cu preponderenþã în mod onerativ formarea fondurilor bãneºti obºetºti prin plãþi obligatorii de impozite,taxe etc. ale unitãþilor economice ºi persoanelor fizice,modul de repartizare de cele mai multe ori obligatoriu a acestor fonduri bãneºti,ca ºi utilizarea acestor fonduri bãneºti în limitele prevederilor planurilor financiare,cu documentaþia ºi justificarea corespunzãtoare.De exemplu,Legea privind impozitul pe fondul de retribuire prevede onerativ cã “unitãþile economice de stat ºi instituþiile de stat sunt obligate sã plãteascã un impozit asupra fondului total de retribuire”;Legea finanþelor prevede onerativ cã “veniturile ºi cheltuielile prevãzute în bugetul de stat se repartizeazã pe trimestre,în funcþie de sarcinile de plan desfãºuarate ºi în termenele legate de vãrsare a veniturilor ºi de efectuare a plãþilor”;Decretul cu privire la asigurãrile prevede onerativ cã în cadrul asigurãrii prin efectul legii a cãlãtorilor “pretenþiile asiguratului sau moºtenitorilor sãi faþã de organizaþiile care transportã cãlãtori,în legãturã cu accidentul produs ºi cu urmãrile acestuia,se sting în limita sumei asigurate plãtite. IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR Izvoarele dreptului financiar sunt alcãtuite din totalitatea actelor normative care reglementeazã raporturile juridice financiare. În raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting urmãtoarele izvoare: A. IZVOARE COMUNE ALE DREPTULUI FINANCIAR Astfel, în ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constituþia. Legea fundamentalã a þãrii prevede dispoziþii referitoare la elaborarea, aprobarea ºi executarea bugetului public naþional ºi a contului de incheiere a exerciþiului bugetar, de asemenea prin normele constituþionale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul execuþiei bugetare, politica valutarã, politica fiscalã etc. Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidenþiale ºi hotãrârii ale guvernului. B.IZVOARE SPECIFICE ALE DREPTULUI FINANCIAR Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispoziþii referitoare la relaþiile financiare. Ca izvoare specifice ale dreptului financiar citãm: - Legea nr. 72/1996, publicatã în M.Of. nr. 152/17 iulie 1996. Aceastã lege defineºte sfera de cuprindere a finanþelor publice, ºi anume: elaborarea, aprobarea ºi execuþia bugetului public naþional, stabilirea ºi perceperea impozitelor, taxelor ºi altor venituri ale statului, utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecãtoreºti ºi executive, ca ºi controlul modului de folosire a mijloacelor materiale ºi bãneºti aparþinând instituþiilor publice, regiilor autonome, precum ºi a capitalului social investit de stat în societãþile comerciale. În lege este precizatã aria de cuprindere a instituþiilor publice care cuprind Preºedenþia României, Guvernul, ministerele, celelalte organe ale administraþiei de stat, precum ºi instituþiile de stat de subordonare centralã ºi localã. Sub acest aspect, legea finanþelor publice cuprinde principiile ºi normele de bazã ale activitãþii financiare a statului, constituind cadrul legislativ general al finanþelor publice. În acest sens, Legea finanþelor publice este o reglementare la nivel de lege-cadru. Referitor la reglementarea relaþiilor financiare ale statului, Parlamentul a adoptat o serie de legi privind: - Activitatea bancarã (Legea nr. 58/1998); - Statutul Bãncii Naþionale a României (Legea nr. 101/1998); - Impozitul pe profit (Ordonanþa Guvernului nr. 70/1994, republicatã). - Ordonanþa Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73/1999; - Organizarea ºi funcþionarea controlului financiar ºi a Gãrzii financiare (Legea nr. 30/1991); - Tariful vamal de import din 1 ianuarie 2000. - H.G. nr. 443/1990, privind stabilirea taxelor consulare; - Legea nr. 45/1992, privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe, datorate statului în lei de persoanele fizice ºi juridice ºi introducerea taxei asupra mijloacelor de transport cu tracþiune mecanicã de regiile autonome, societãþile comerciale ºi de ceilalti agenþi economici organizaþi ca persoane juridice; - Ordinul ministrului finanþelor nr. 817/1998, pentru aprobarea regulamentul privind organizarea ºi funcþionare a Gãrzii financiare; - Regulamentul B.N.R. nr. 2 din 1996, privind operaþiunile cu numerar; - Regulamentul nr. 1/1991 privind operaþiunile curente ºi transferurile de capital cu mijloace de platã straine, publicat in M.Of. nr. 101 din 13 mai 1991. DREPTUL FINANCIAR ÎN CADRUL SISTEMULUI DE DREPT Sistemul dreptului nostru este caracterizat atât prin unitatea esnþialã a tuturor normelor juridice de a exprima voinþele ºi interesele poporului muncitor,cât ºi prin împãrþirea acestor norme de ramuri dupã specificul relaþiilor sociale pe care le reglementeazã.Între aceste ramuri,dupã dreptul constituþional ºi dreptul administrativ,este enumerat ºi dreptul financiar cuprinzând totalitatea normelor juridice care reglementeazã activitatea financiarã a organelor de stat,întocmirea ºi executarea bugetului de stat,creditul,asigurãrile etc.Dreptul financiar este prezentat ca una dintre ramurile sistemului de drept ºi în lucrãrile de specialitate juridicã financiarã din statul nostru ºi din celelalte state. Dreptul financiar este o ramurã a sistemului dreptului din statul nostru,Datoriitã faptului cã are un obiect de reglementare propriu,indiferent dacã acest obiect este denumit relaþii financiare,acte ºi operaþiuni financiare,ori constituirea,repartizarea ºi întrebuinþarea fondurilor bãneºti necesare statului,satisfacerii trebuinþelor generale ale societãþii.Datoritã acestui obiect propriu de reglementare cu specificul “financiar”,distinct de al celorlalte ramuri de drept,ºi având în vedere cã obiectul propriu al reglementãrilor juridice este criteriul principal ºi funadamental în stabilirea ramurilor de drept,dreptul financiar este prezentat,ca una dintre ramurile sistemului de drept. Pe lângã obiectul propriu ºi specific de reglementare,dreptul financiar este important pentru întreaga activitate de stat,pentru îndeplinirea practicã a funcþiilor statului,pentru îndeplinirea Programului de fãurire a societãþilor multilateral dezvoltate.Aceastã importanþã reprezintã ºi ea un argument pentru situaþia dreptului financiar de ramurã a sistemului de drept din statul nostru. Activitatea financiara a statului Statul asigurã cadrul juridic-legislativ pentru desfãºurarea activitãþii economice ºi condiþiile de exercitare a liberei iniþiative de cãtre agenþii economici. În anumite imprejurãri, statul ia mãsuri pentru a susþine economia în ansamblu sau numai unele domenii ºi zone, acordã subvenþii, mediazã în conflictele de muncã. Implicarea statului în activitatea economico-financiarã se realizeazã ºi prin alte moduri. De exemplu în toate þãrile existã un numãr de firme aparþinând administraþiei de stat, centrale sau locale, care produc bunuri ºi servicii ºi funcþioneazã încadrându-se în economia de piaþã. Statul plãteºte numeroase salarii personalului care lucreazã în administraþie, încaseazã impozite de la toþi agenþii economici cu venituri ce depãºesc un anumit nivel, impozite care în unele þãri reprezintã ponderi importante din produsul naþional, finanþeazã investiþii, acordã ajutoare, este un mare consumator de bunuri ºi servicii pentru administraþie ºi armatã. Implicarea statului în economie este, efectiv limitatã datoritã faptului cã: a) aceasta este întotdeaunã rezultatul unui anumit raport de interese, foarte fragil, între cei pro ºi contra unei anumite implicãri. Modificarea marjei de implicare într-o direcþie poate avea loc numai în limitele permise de realizarea unui raport de interese favorabil schimbãrii, altfel aceasta ar fi respinsã; b) economia în ansamblul sau este o realitate formatã prin acþiunea concomitentã a tuturor agenþilor economici cãrora statul nu le poate dicta ce sã facã, libertatea lor, hotãrâtã în mod democratic, rãmânând sacrã ºi inviolabilã; c) organele administraþiei de stat, centrale ºi locale, deºi sunt numeroase, fiecare poate sã acþioneze cât îi permite autonomia sa, ceea ce determinã o limitare generalã a implicãrii statului în economie. Cea mai amplã implicare a statului în economia de piaþã se realizeazã prin resursele sale financiare ºi are loc þn dublu sens: - când se formeazã aceste resurse prin preluarea unei pãrþi, mai mari sau mai mici, din veniturile agenþilor economici; - când sunt cheltuite, pentru realizarea obiectivelor urmãrite. Resursele financiare ºi cheltuielile statului se concentreazp în bugetul central, elaborat de puterea executivã (guvernul) ºi bugetele locale, elaborate de administraþiile locale. Bugetul este format din douã pãrþi, adicã, venituri ºi cheltuieli, fiecare dintre acestea fiind detaliate pe capitole, adicã pe surse de venituri ºi obiective de cheltuieli. Bugetul se stabileºte anticipat pe un an (care poate sã coincidã sau nu cu cel calendaristic), iar veniturile ºi cheltuielile sale sunt în funcþie de evoluþia pe care se estimeazã cã o va avea economia. Principalele capitole la venituri sunt: impozite ºi taxe pe venituri industriale, agricole, comerciale, bancare etc., cotizaþii pentru asigurãrile sociale ºi venituri de la intreprinderile de stat, iar la cheltuieli: funcþionarea administraþiei publice, apãrare, învãþãmânt, asigurãri ºi asistenþa socialã, locuinþe ºi afaceri economice. La venituri, ponderea cea mai mare o au impozitele (pânã la 70%) ºi cotizaþiile pentru asigurãri sociale (pânã la 15%). La cheltuieli, capitolul pentru asigurãri ocupã locul cel mai important (pânã la 47%), dupã care urmeazã, în þãrile dezvoltate, capitolul apãrare (pânã la 24%). Atât în elaborarea, cât ºi în execuþia bugetului se urmãreºte echilibrarea veniturilor cu cheltuielile. În cazul în care, totalul cheltuielilor depãºeºte veniturile, bugetul este deficitar. Pentru a susþine totuºi cheltuielile fãrã acoperire în venituri, statul recurge fie la împrumuturi (interne ºi externe), fie la emisiune de bani fãrã acoperire în bunuri ºi servicii (inflaþie), fie la amândouã soluþiile. Împrumuturile fãcute pentru acoperirea deficitului bugetar reprezintã datoria publicã. Când deficitul se manifestã pe termen scurt, poate avea asupra economiei anumite efecte stimulative, dar dacã se perpetueazã în timp îndelungat are efecte negative sigure. În cazul în care veniturile depãºesc cheltuielile, bugetul este excedentar. Peste un anumit nivel, considerat minim, excedentul bugetar are efecte negative asupra economiei întrucât lasã nefolosite, sau amânã folosirea pentru mai târziu a unor resurse financiare importante care ar putea contribui la sporirea producþiei de bunuri ºi servicii. ªTIINÞA DREPTULUI FINANCIAR ªtiinþa finanþelor cerceteazã relaþiile economice care alcãtuiesc finanþele din statul nostru.Pornind de la legitatea categoriilor categoriilor aconomice,ºtiinþa finanþelor explicã esenþa economicã a relaþiilor financiare ºi urmãreºte perfecþionarea acestor relaþii,a formelor organizatorice financiar-bancare ºi a operaþiunilor tehnico-financiare,în vederea constituirii,repartizãrii ºi întrebuinþãrii cât mai eficiente a fondurilor bãneºti destinate trebuinþelor obºteºti specifice construcþiei societãþii multilateral dezvoltate. ªtiinþa dreptului financiar cerceteazã normele ºi instituþiile financiare pornind de la generalizãrile ºtiinþei finanþelor,potrivit corelaþiei dintre relaþiile economice ºi expresia lor juridicã În timp ce ºtiinþa finanþelor este o parte a economiei politice,ºtiinþa dreptului financiar este o parte a ºtiinþelor juridice.Însã,atât ºtiinþa finanþelor,cât ºi ºtiinþa dreptului financiar fac parte din ºtiinþele sociale,concomitent cu economia politicã ºi cu celelate ramuri ale ºtiinþei dreptului. ªtiinþa dreptului cerceteazã normele juridice privind bugetul de stat,inclusiv veniturile ºi cheltuielile acestui buget,formarea ºi repartizarea fondurilor bãneºti ale unitãþilor de stat,organizarea ºi planificarea creditului,asigurãrile prin efectul legii de bunuri ºi persoane,emisiunea ºi circulaþia monetarã,precum ºi controlul financiar. În etapa actualã ºtiinþa dreptului financiar urmãreºte perfecþionarea continuã a reglementãrii financiare ºi îndrumarea aplicãrii practice a acestei reglementãri,potrivit directivelor cuprinse în Programul Social Democrat de fãurire a societãþii multilaterale dezvoltate. ÎN concordanþã cu obiectul dreptului financiar ºi al ºtiinþei acestui drept,disciplina de învãþãmânt a dreptului financiar cerceteazã ºi prezintã noþiunile teoretice ºi ale aplicãrii practice a normelor de drept financiar în vigoare,instituite de organele statului nostru ºi privind bugetul de stat,veniturile ºi cheltuielile bugetare,fondurile bãneºti ale instituþiilor ºi întreprinderilor de stat,formele ºi condiþiile creditului,asigurãrile prin efectul legii de bunuri ºi persoane,emisiunea ºi circulaþia monetarã,precum ºi controlul financiar În concluzie,disciplina de învãþãmânt a dreptului financair studiazã noþiunile teoretice ºi ale aplicãrii practice a normelor juridice privind: - organizarea bugetului de stat ºi procedura întocmirii,adoptãrii ºi executãrii acestui buget; - veniturile bugetului de stat ºi realizarea lor; - Cheltuielile bugetare ºi realizarea lor; - formarea ºi repartizarea fondurilor bãneºti ale intreprinderilor ºi organizaþiilor economicede stat; - formele ºi condiþiile creditului - reglementarea refacerii mijloacelor de producþie distruse neprevãzut ºi asigurãriole prin efectul legii de bunuri ºi persoane; - emisiune monetarã,planificarea circulaþiei bãneºti interne,decontãrile fãrã numarar,precum ºi alte mijloace de platã strãine; - organizarea,formele ºi procedura controlului finaciar.