Referat Piata De Capital In Romania

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Piata De Capital In Romania si de asemenea puteti face Download Referat piata de capital in Romania

Citeste fragmente din Referat Piata De Capital In Romania

UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” ( CONSTANŢA FACULTATEA: MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL PIAŢA DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA ( referat la discplina “Pieţe de capital” ( STUDENT DRĂGOI CRISTIAN LAURENŢIU MFC, GR. 407, ZI CONSTANŢA, 2002 1. Aspecte generale privind problematica pieţelor financiare Teritoriu aflat prin excelenţă sub imperiul pragmatismul, domeniul pieţelor financiare a început să-şi dezvolte şi o redutabilă latură teoretică. Chiar dacă evidenţa legăturii nemijlocite dintre teoire şi practică mai este încă pusă la îndoială, nu trebuie uitat că întreaga “te,eie” a ştiinţei financiaremoderne este fundamentată pe domeniul pieţelor financiare. Această latură a finanţelor poate demonstra oricând şi caracterul său practic (şi dezvoltarea explozivă a burselor de valordemonstrează acest lucru), dar şi pe cel teoretic, fără ca aceste domenii să poată fi delimitate cu precizie. În fapt, punerile de acord în privinţa unor probleme marginale(care dau consistenţă ştiinţelor clasice) apar ca inutile în cazul pieţelor financiare, iar divergenţele încep încă de la stabilirea domeniului de studiu. Astfel, Şcoala anglo-saxsonă (şi, în primul rând, cea americană) desemnează prin piaţă financiară totalitatea tranzacţiilor cu instrumente monetare (paiţa monetară) şi cu titluri pe termen lung (paiţa de capital). Dimpotrivă, Şcoala din restul Europei (şi, în primul rând, cea franceză) defineşte prin termenul de piaţă financiară: piaţa valorlor imoobiliare, reprezentând, alături de piaţa creditului şi piaţa monetară, o componentă a pieţei capitalurilor. Aşadar, piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii. Desigur, piata de capital prezinta interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea controlului asupra unor societati prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor castiguri pe termen scurt prin specularea modificarilor de curs ale valorilor mobiliare.In functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua segmente: - Piata primara. Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision; - Piata secundara. Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC - Over the Counter Market). Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori. De asemenea exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete - bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere. Pieţele dezvoltate de capital au două caracteristici importante: divizibilitate (atomicitate) şi lichiditate. Divizibilitatea semnifică că activele sunt reprezentate de un mare număr de acţiuni care pot fi cumpărate pentru sume diferite. în consecinţă un activ poate fi deţinut în proporţii diferite de un anumit număr de investitori şi invers un investitor poate repartiza banii săi în mai multe tipuri de acţiuni. Lichiditatea semnifică faptul că un investitor poate imediat, fără costuri prea mari, de a schimba anumite acţiuni cu altele. Aceasta implică faptul că orice investitor poate să-şi constituie, în orice moment, portofoliul după cum îi convine în acel moment, foarte repede şi fără costuri prea mari. El va avea posibilitatea de a-şi arbitra poziţiile după cum doreşte. In aceste condiţii interesul fiecarui investitor este de a obţine informatii cu privire la acţiunile diverselor societăţi cotate pe piaţă. Aceste informaţii vor permite investitorilor evaluarea perspectivelor fiecărei oportunităţi de investire şi investirea în portofoliul care prezintă cele mai bune perspective. Sursele prin care investitorii pot obtine informaţiile sunt conturile de exploatare, bilanţurile societăţilor, cursurile şi volumele tranzacţiilor, publicaţiile specializate si jurnalele financiare, care evaluează şi interpretează noutăţile financiare, precum si instituţiile financiare care apreciază perspectivele societăţilor cotate. Aceste canale de informaţii sunt eficiente în măsura în care informaţia se răspândeşte rapid şi unde fiecare nouă informaţie devine repede publică. Pentru că acţiunile sunt divizibile şi lichide, investitorii sunt în măsura de a se adapta rapid schimbărilor de percepţie privind valoarea unei societăţi. Aceste noi informaţii vor duce la cumpărări şi vânzări care vor afecta cursul până când acesta va corespunde noii valori a societăţii. Astfel, informaţia va fi repede asimilată în noul curs al titlului. De exemplu, dacă toti investitorii sunt siguri că cursul unui titlu va creşte mâine cu 5%, ei îl vor cumpăra până când această speranţă de câştig de 5% va fi reflectată în cursul de astăzi. Din această cauză variaţia aşteptată de 5% de mâine va fi redusă la 0. Pornind de la această logică cursul de astăzi devine o estimaţie nedeplasată a cursului de mâine. în aceste condiţii va fi foarte greu pentru un investitor individual de a găsi o acţiune care nu este corect evaluată. Datorită acestui fapt se poate formula ipoteza conform căreia pieţele de capital sunt „pieţe eficiente”. Principiul de eficienţă a pieţelor de capital semnifică faptul că cursul de astăzi constituie o bună aproximare a cursului de mâine. Un astfel de proces este un proces de „martingale”. Conform acestuia toate informaţiile necesare previziunii cursurilor viitoare sunt deja reflectate în cursul actual. Un caz special de martingale este procesul bine cunoscut de drumuri aleatoare, care necesită ipoteza suplimentară de independenţă a distribuţiile variaţiilor de curs. Termenul de drum aleator este adesea rău interpretat. Astfel, unii consideră că variaţiile de curs se vor datora întâmplării şi nu vor avea nici o raţiune cauzală. Ipoteza de piaţă eficientă nu are în vedere o astfel de interpretare. Cursul variază pentru că caracteristicile şi perspectivele unei societăţi în economie se schimbă şi datorită faptului că evaluarea de investitor ale acestor caracteristici şi perspective se modifică. în alţi termeni, cunoştinţele unui investitor se modifică odată cu apariţia continuă de noi informaţii şi revizuirea impactului vechilor informaţii. Adică, în orice moment variaţia cursului în perioada următoare este aleatoare, fiind dată de natura informaţiilor disponibile. Rezumând, în ipoteza de pieţe eficiente, toate informaţiile disponibile, de la un anumit moment, sunt incluse în curs. Cursul din orice moment este o estimaţie nedeplasată a cursurilor din perioada viitoare. Pe o astfel de piaţă nici un investitor nu poate spera de a avea, de o manieră repetată, informaţii care să nu fie deja actualizate de către ceilalţi investitori în cursuri. în consecinţă, nici un investitor nu poate realiza rate de rentabilitate anormale şi de o manieră sistematică. Nivelul ratei de rentabilitate, la care un investitor poate spera, este în funcţie de riscul asumat de acel investitor. Această remarcă este foarte importantă şi reprezintă una din elementele de bază a Modelului de Echilibru a Activelor Financiare. Conceptul de piaţă eficientă informaţional are o serie de implicaţii extreme în practica gestiunii portofoliilor: singurii investitorii care dispun de informaţii privilegiate vor avea posibilitatea de a obţine câştiguri anormale . După Fama (1965; 1969) informaţia se poate împărţi în trei categorii, cărora le corespunde trei nivele a gradului de eficienţă informaţională . Piaţă eficientă Forma slabă Forma semiputernică Forma puternică Ansamblul informaţional: preţurile trecute Ansamblul informaţional: toate informaţiile publice Ansamblul informaţional: toate informaţiile care sunt posibil a se cunoaşte Într-o piaţă eficientă preţurile trecute a titlurilor nu pot fi utilizate pentru a bate piaţa sau obţinerea de rentabilităţi ajustate pentru risc superior . Analiza tehnică şi cartistă este inutilă. Informaţiile publice includ : bilanţurile, conturi de exploatare, PER ,creşteri de capital ,etc . Într-o piaţă eficientă, în formă semislabă, analiza fundamentală, fondată pe informaţiile publice, este inutilă. Nu se pot realiza performanţe superioare nici chiar de persoanele cele mai susceptibile de a obţine informaţii privilegiate. Ipoteza fundamentală a analizelor tehnice sau grafice este că trecutul tinde a se repeta, iar anumite forme grafice, odată depistate, vor oferi informaţii cu privire la mişcarea viitoare ale cursurilor. Un statistician va fi de acord cu aceste metode numai în măsura în care schimbările succesive ale cursurilor sunt evenimente dependente. Aceasta s-ar traduce prin aşa numita „corelaţie serială”. Inexistenţa unei astfel de corelaţii implică o evoluţie aleatoare a cursurilor, cunoscută sub denumirea de „piaţă la întâmplare”. Utilitatea practică a analizei tehnice sau grafice poate fi verificată numai după testarea formei slabe a eficienţei. Eficienţa semi-slabă va exista doar în măsura în care cursurile reflectă toate informaţiile publice, iar eficienţa în formă puternică va exista doar în măsura în care cursul reflectă toate informaţiile, inclusiv cele privilegiate . Majoritatea gestionarilor de portofolii se bazează pe analiza tehnică şi analiza fundamentală în activitatea lor. Acceptarea ipotezei de eficienţă a pieţei face inutilă utilizarea acestor practici [Solnik,1997]. Eficienţa informaţională a pieţei americane a fost scoasă în evidenţă pentru prima dată de Cootner (1964), Moore (1964) şi Fama (1965). Aceste studii au fost urmate de Solnik (1973) pentru principalele pieţe europene. Gabriel Hawawini (1985), în monografia sa, trece în revistă, într-o manieră exhaustivă, toate studiile de eficienţă realizate pe pieţele europene. Toate aceste studii au evidenţiat eficienţa informaţională în sens slab a principalelor pieţe bursiere. în aceste condiţii a fost necesară apariţia unor noi instrumente în gestiunea portofoliilor care s-au concretizat în teoria modernă a portofoliilor. Câteva cuvinte cheie, care stau la baza acestei teorii, sunt: model de piaţă, risc sistematic, indice bursier, contracte pe indici, dreapta de piaţă sau prima de risc. Conform acestei noi teorii, speranţa de câştig a investitorilor va fi direct proporţională cu riscul de piaţă asumat. 2. Piaţa de capital în România D ”ÿ  Ø J ”ÿ  Ø J ”ÿ  Ø J 1i piete de capital in tara noastra sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a intreprinderilor cu capital de stat, din diferite domenii de activitate: industrie, agricultura, comert, transporturi, alimentatie publica, etc. In paralel, aparitia unor firme noi cu capital particular, cu sau fara participare straina, concura la accelerarea procesului de creare a unei veritabile piete de capital in tara noastra. Prin intermediul Programului de Privatizare in Masa (PPM) s-a realizat privatizarea a peste 5000 de societati comerciale cu capital din stat, prin distribuirea unei parti a capitalului acestora, in mod gratuit, catre populatie prin intermediul certificatelor de actionar. Acest proces va continua prin vanzarea capitalului social ramas in proprietatea statului, gestionat de catre Fondul Proprietatii de Stat (FPS), prin diferite metode precum: vanzarea de actiuni prin licitatie publica, oferta publica, prin intermediul formelor organizate ale pietei de capital (bursa de valori si piata extrabursiera), etc. Cotarea unor societati noi cu capital integral privat (Impact Bucuresti, Banca Transilvania, Banca Turco-Romana, Agras Bucuresti) s-a realizat intr-un ritm incomparabil mai lent. Constituirea pietei de capital si a bursei de valori in tara noastra este reglementata de Legea 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori (existand un nou proiect de lege a valorilor mobiliare inaintat Parlamentului spre aprobare). Administrarea, punerea in aplicare, precum si supravegherea si respectarea prevederilor legii 52 se realizeaza de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativa autonoma, cu personalitate juridica, subordonata Parlamentului. 2.1. Bursa de Valori Bucuresti Activitatea bursiera in tara noastra dateaza din anul 1839, prin intemeierea burselor de comert. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), iar peste o saptamana a aparut si cota bursei, publicata in Monitorul Oficial. De-a lungul existentei sale, activitatea bursei a fost afectata de evenimentele social-politice ale vremii (rascoala din 1907, razboiul balcanic 1912-1913), bursa fiind inchisa apoi pe perioada primului razboi mondial. Dupa redeschiderea sa, a urmat o perioada de 7 ani de cresteri spectaculoase, urmata de o perioada tot de 7 ani de scadere accelerata. Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb se intrerupe in anul 1941, moment in care erau cuprinse la cota bursei actiunile a 93 de societati si 77 de titluri cu venit fix (tip obligatiuni). Dupa o intrerupere de 5 decenii, Bursa de Valori Bucuresti a fost reinfiintata in anul 1995, prima zi de tranzactionare fiind 20 noiembrie 1995, zi in care s-au tranzactionat 905 actiuni a 6 societati cotate. Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare continua. La acest moment numarul societatilor listate este de 65; printre acestea se numara societati importante in economia nationala, precum SNP Petrom, Banca Romana pentru Dezvoltare, cele 5 Societati de Investitii Financiare, Banca Transilvania, etc. Cotarea ("admiterea") unei valori mobiliare la Bursa de Valori reprezinta o recunoastere a activitatii eficiente a societatii emitente, datorita unor criterii ce trebuie indeplinite in vederea cotarii, criterii ce se refera la emisiunea de valori mobiliare, gestiunea societatii emitente, activitatea desfasurata, informarea investitorilor, etc. Cotarea se poate face la categoria I sau la categoria a II-a (numita si categorie de baza), categoria I necesitand indeplinirea unor criterii suplimentare de catre emitenti, printre care se mentioneaza desfasurarea unei activitati profitabile in ultimii doi ani. In acest mod, societatile cotate la bursa de valori sunt impartite in doua categorii , oferind investitorilor un prim criteriu de apreciere a eficientei acestora. Pe langa aceasta recunoastere a activitatii lor eficiente, pentru societatile emitente, cotarea aduce si alte avantaje. Ne referim in primul rand la un avantaj legat de imaginea si publicitatea societatilor cotate - acestea beneficiind de o mediatizare intensa si devenind cunoscute in opiniei publice si comunitatii de afaceri, in randul carora se afla potentialii clienti si actionari ai societatilor. Un alt avantaj se refera la registrul actionarilor, care este tinut in mod exact si la zi de catre sistemul informatizat al bursei de valori, nemaifiind necesara tinerea acestuia de catre societatea emitenta. Prin sistemul electronic de tranzactionare al BVB se tranzactioneaza si actiunile de pe piata valorilor mobiliare necotate. Este vorba despre o serie de societati care au fost retrase de la cota bursei (datorita evolutiilor slabe, la cerere, etc) dar care se tranzactioneaza in continuare prin intermediul Bursei de Valori. Aceste societati nu mai sunt considerate cotate la bursa, iar tranzactionarea actiunilor lor implica riscuri mai mari. 2.2. Piata extrabursiera Rasdaq Pe piata extrabursiera din Romania, numita RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations), sunt tranzactionate valorile mobiliare neincluse la Cota Bursei de Valori si aprobate de CNVM si de Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM). Prima zi de tranzactionare pe piata Rasdaq a fost 1 noiembrie 1996, cand s-au tranzactionat actiunile a 3 societati. Actiunile listate pe aceasta piata sunt rezultate in urma procesului de privatizare in masa, ce a dus la o crestere exploziva a numarului de societati tranzactionate (peste 5.000 de societati listate). Desigur, datorita conditiilor specifice pietei romanesti, numai un numar redus al acestora (de ordinul sutelor) se tranzactioneaza regulat si au o piata ordonata a valorilor mobiliare. In ultima perioada au existat si inceputuri timide de listare pe Rasdaq a unor societati private infiintate dupa 1989: Fondul Oamenilor de Afaceri, Brau Union, Banca Carpatica, Gepa, Asigurarea Populara Romana. Piata Rasdaq a facut si o serie de pasi in directia tranzactionarii unor noi instrumente. Astfel, a fost tranzactionata o emisiune de certificate de depozit emise de catre o banca comerciala, existand intentia introducerii in viitorul apropiat a obligatiunilor corporatiste pe aceasta piata. Piata extrabursiera este organizata in patru componente: - Sistemul de tranzactionare RASDAQ. Sistemul electronic de tranzactionare RASDAQ este cea mai importanta componenta a pietei extrabursiere. Constituita ca o structura tehnica afiliata Asociatiei Nationale a Societatilor de Valori Mobiliare si inmatriculata ca societate cu raspundere limitata, activitatea sa consta in operarea si mentinerea sistemului electronic de tranzactionare, numit de asemenea RASDAQ. - Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare - ANSVM reprezinta interesele comunitatii societatilor de valori mobiliare si canalizeaza eforturile indreptate spre dezvoltarea pietei extrabursiere in sprijinul tranzactionarii pe piata secundara a actiunilor rezultate din Programul de Privatizare in Masa. - Registrele independente ale actionarilor pastreaza in siguranta toate datele asupra actionarilor rezultati din Programul de Privatizare in Masa (PPM), permitand ca actiunile PPM sa fie tranzactionate pe RASDAQ, iar aceste tranzactii sa fie decontate la SNCDD. Primul registru independent a fost Registrul Roman al Actionarilor - RRA, infiintarea RRA fiind urmata de aparitia altor registre independente ale actionarilor (la sfarsitul anului 1998 numarul acestora era 10). - Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare pentru valori mobiliare - SNCDD mentine o evidenta a tuturor tranzactiilor executate intre utilizatorii sai directi pe piata OTC, conform datelor transmise de sistemul de tranzactionare RASDAQ, desfasurand o activitate de utilitate publica pentru facilitarea compensarii tranzactiilor si coordonand livrarea valorilor mobiliare si a numerarului catre utilizatorii directi. Societatile listate pe piata extrabursiera nu sunt impartite pe mai multe categorii, existand insa o intentie de stabilire a unor "niveluri" de diferentiere a acestora. Drăgoi Cristian Laurenţiu Gr. 407, MFC BIBLIOGRAFIE 1. Ioan Popa, “Bursa”, Editura Adevărul, vol.I, Bucureşti, 1994 2. Teodora Vâşcu Barbu şi Victor Dragotă, “Pieţe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor imobiliare”, Ed. Fundaţiei “României de mâine”, bucureşti, 1998, p.7 3. HYPERLINK http://www.kmarket.ro-b3/pete.doc www.kmarket.ro-b3/pete.doc , A. Todea, “Teoria pieţelor eficiente şi analiza tehnică: Cazul pieţei româneşti” 4. HYPERLINK http://www.kmarket.ro www.kmarket.ro , “Ghidul incepătorului pe piaţa financiară a României Ioan Popa, “Bursa”, Editura Adevărul, vol.I, Bucureşti, 1994 Teodora Vâşcu Barbu şi Victor Dragotă, “Pieţe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor imobiliare”, Ed. Fundaţiei “României de mâine”, bucureşti, 1998, p.7 HYPERLINK http://www.kmarket.ro www.kmarket.ro , “Ghidul incepătorului pe piaţa financiară a României”, cap.22 Sursa: Jacquillat&Solnik (1997) HYPERLINK http://www.kmarket.ro-b3/pete.doc www.kmarket.ro-b3/pete.doc , A. Todea, “Teoria pieţelor eficiente şi analiza tehnică: Cazul pieţei româneşti” HYPERLINK http://www.kmarket.ro www.kmarket.ro , “Ghidul incepătorului pe piaţa financiară a României”, cap.24(26 PAGE 8 PAGE 2 쥁`