Referat Economia Informatiei

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Economia Informatiei si de asemenea puteti face Download Referat economia informatiei

Citeste fragmente din Referat Economia Informatiei

Autostrada informaţională este definită ca o reţea de mare întindere capabilă să asigure transferul oricărui tip de date, în special cele multimedia, şi care este destinată să joace rolul de infrastructură globală de comunicaţii. Conturul acestei noţiuni a fost dat de preşedintele american, Bill Clinton, care a lansat în 1994 proiectul National Informatic Infrastructure (N.I.I.) care îşi propunea construirea unei reţele elctronice care să schimbe fundamental modul de viaţă al americanilor. Ideea a fost preluată şi de celelalte ţări, în special cele din grupul celor şapte ţări puternic industrializate, care au demarat deja proiecte asemănătoare. Cu toate acestea, autostrada informaţională nu a fost încă realizată dar Internetul pare să se apropie cel mai mult de această definiţie. În 1940, la o întrunire a Societăţii Americane de Matematică, George Stibitz a realizat prima comandare la distanţă a unui calculator. Prin intermediul liniilor telefonice, el a reuşit din laboratoarele Bell situate în New-York să transmita comenzi unui calculator aflat în oraşul Hanover din statul New - Hampton. De atunci atât conceptul de reţea cât şi calculatoarele au evoluat spectaculos. Tuburile pe baza cărora funcţionau calculatoarele au fost înlocuite, la începutul deceniului cinci, de tranzistoare şi apoi începând cu 1970, de circuite integrate ceea ce a redus mult din dimensiunile acestora şi consumul de energie. Raportul preţ/ putere s-a ameliorat constant, în acelaşi timp crescând puterea de memorare a calculatoarelor personale, iar apariţia interfeţelor grafice l-au transformat într-un unealtă mai prietenoasă şi accesibilă. O altă transformare profundă prin care a trecut calculatorul a fost digitalizarea. Dacă la început calculatoarele erau folosite doar prin calcule şi tratarea textului, acum ele sunt capabile să reproducă sunete sau să afişeze imagini de o fidelitate uimitoare. Primul care a fost digitalizat a fost sunetul, debutul făcându-se prin apariţia compact – discurilor care au înlocuit treptat discurile de vinilin şi casetele audio. După o evoluţie desfăşurată în paralel, cele două tehnologii, a sunetului şi a calculatoarelor, s-au întâlnit o dată cu apariţia CD-ROM-ului care permitea calculatorului să reproducă sunetul de pe compact discuri. A urmat apoi filmul, care a fost şi el digitalizat, codarea imaginilor şi calitatea lor deosebită determinând răspândirea rapidă a acestei noi tehnologii. Consecinţa digitalizării a fost transformarea calculatorului într-un punct de acces la autostrada informaţională capabil să reproducă sunetul cu o mare fidelitate, să afişeze video-clipuri sau filme şi care permite ţinerea teleconferinţelor. Companiile de telefonie la rândul lor au optat pentru comutatoarele digitale şi pentru fibrele optice în locul centralele analoage şi a firelor de cupru. În ţările dezvoltate, totalitatea comunicaţiilor interurbane se desfăşoară prin modalitaţi digitale. Viteza transferul de date s-a accelerat iar calitatea transferului s-a ameliorat, mărind posibilităţile reţelei. Reţeaua Internet s-a născut în domeniul apărării, din nevoia de raţionalizare a utilizării resurselor informatice şi pentru a se asigura securitatea acestor transmisii. În 1960, ARPA (Advenced Research Project Agency) a început un program de interconectare a calculatoarelor din universităţile şi companiile particulare. Rezultatele s-au văzut în 1970 când patru universităţi de pe coasta de Vest au fost conectate în reţea formând ceea ce s-a numit ARPANet. Protocolul de transmisie utilizat de reţea, o colecţie de norme tehnice cunoscute sub numele de TCP/IP, a fost dezvoltat în 1979 de către Vinton Cref, preşedintele Conferinţei Naţionale de Comunicare între calculatoare şi Robert Kahu, membru al aceleiaşi Conferinţe. Începutul Internetului modern este considerat momentul în care ARPAnet şi Csnet (reţeaua fundaţiei naţionale de ştiinţă ) au fost conectate. În numai zece ani de la crearea sa, Internetul a devenit o sursă preţioasă de documentare pentru cercetătorii din întreaga lume. După alţi douăzeci de ani, Internetul a devenit un loc al comerţului, al exprimării libere a opiniilor (pentru că nu există nici un fel de cenzură politică) al educaţie şi instruirii. Reţeaua creată în scopuri militare a devenit unul dintre cele mai importante instrumente ale comunicării şi difuzării de informaţii. În planul comunicării, Internetul oferă în principal trei tipuri de servicii: poşta electronică, listele de distribuţie şi „newsgroup”-urile. Poşta electronică are avantaje considerabile faţă de poşta clasică, telefon sau telex. În primul rând este mijlocul cel mai puţin costisitor de corespondenţă care există la ora actuală. În al doilea rând este şi cel mai rapid, un mesaj electronic ajungând de la expeditor la destinatar în cel mult zece minute oricare ar fi distanţa între cei doi. Listele de distribuţie au apărut datorită dezvoltării programelor capabile să gestioneze poşta electronică. Acestea pot să trimită acelaşi mesaj la mai multe adrese şi să gestioneze recepţionarea mesajelor primite. Specializate sau de interes general, listele de distribuţie sunt consultate de câteva milioane de utilizatori zilnic constituind o modalitate importantă de schimb de informaţie. Newsgroup- urile sunt cel de-al treilea mod de comunicare care se aseamănă cu listele de difuzare dar, spre deosebire de aceasta, nu necesită înscrierea prealabilă. Ele sunt structurate în jurul unor subiecte anume care constituie punctul focal al mesajelor. Consultarea noutăţilor se face cu ajutorul unor programe care conectează calculatorul la serverele Usenet pentru a prelua de acolo ultimele ştiri. Deosebirea esenţială faţă de listele de distribuţie este aceea că mesajele nu sunt trimise în cutia poştală a utilizatorului, ele rămânând pe serverele Usenet. La fel ca şi listele de distribuţie newsgroup-urile reprezintă o metodă de comunicare publică, faţă de e-mail care este o modalitate privată. În calitatea să de instrument de difuzare a informaţiei şi documentelor, Internetul oferă câteva mijloace: File Transfer Protocol (FTP), Telnet, Gopher, Wais şi Web. Fondurile de arhivă au început să fie constituite în a doua jumătate a anilor optzeci. Site-urile de arhive, FTP şi Telnet sunt strămoşii resurselor documentare pe care le găsim astăzi pe Internet, având aceaşi vârstă ca şi Internetul. În ultimii ani, două noi metode au apărut : Gopher şi Web. File Transfer Protocol (FTP) a fost conceput pentru primii utilizatori ai Internetului pentru a permite transferul fişierelor între calculatoare. Acum ele par să aibă un aspect rudimentar dar, au fost instrumente preţioase pentru comunitatea ştiinţifică, prima care a utilizat Internetul. ii guvernamentale. Telnetul oferă posibilitatea tele - muncii, compania care dispune de un astfel de server poate permite angajaţilor săi să îşi acceseze contul personal de pe calculatorul acesteia şi să îşi desfăşoare activitatea indiferent de locul unde să găseşte. Serverele Gopher şi Web au modificat însă Internetul pentru că l-au transformat într-un mediu mai prietenos. Protocolul Gopher a fost dezvoltat de către Universitatea din Minesota pentru a asigura conectarea comunităţii universitare locale la aceiaşi reţea. Utilizarea Gopher era mai simplă decât a sistemelor anterioare pentru că oferea o interfaţă cu meniuri. În plus, Gopher a contribuit la unificarea resurselor de pe Internet oferind posibilitatea accesului la serverele FTP, Telnet, Usenet şi altele. Wais era un protocol care permitea indexarea fişierelor disponibile pe Internet după numele lor. Utilizatorul avea posibilitatea să formuleze interogării „booleene” simple relative la conţinutul fişierelor. Cu toate că astăzi nu mai este folosit, mecanismele sale de indexare sunt folosite de către serverele Web sau Gopher. La numai doi ani de la apariţia serverelor Gopher, într-o perioadă în care numărul acestora creştea continuu, şi-a făcut apariţia o nouă tehnologie: serverele WWW (World Wide Web) sau Web. Dezvoltate de Consiliul Europei pentru a venii în sprijinul cercetărilor în domeniul energiei nucleare, protocolul avea ca obiectiv să permită fizicienilor răspândiţi în laboratoarele europene să schimbe între ei informaţii. Pentru utilizatori, Web aduce două inovaţii capitale: legăturile de tip hypertext care permite parcurgerea unui ansamblu de documente deseminate în întreaga lume. A doua este afişarea grafică. Creşterea numărului de servere Web a fost fulgerătoare, apărute în 1992 ele erau deja în număr de 300 în martie 1994, iar după numai şase luni numărul lor urcase la 3000. În martie 1996 erau 80.000 de servere Web. Serverele Gopher şi Web au transformat Internetul făcându-l accesibil oricărui utilizator fie el specialist sau nu. Împreună cu protocoalele Telnet şi FTP, Internetul oferă comunităţii o cantitate enormă de informaţii. Din acest grup, serverele Web reprezintă cea mai bogată sursă de informaţii, atât din punct de vedere al diversităţii sau a volumului. Dacă ne referim cantitate se poate da exemplul documentele publicate pe Web, despre subiecte ca dreptul sau medicina sunt într-un număr impresionat. Diversitatea se poate demonstra prin subiectele pe care le tratează paginile de Web. Un jurnalist de la Wall Street Journal care a întocmit o statistică a subiectelor paginilor Internet a remarcat că pe Web există 1000 de site-uri dedicate base-ball-ului, 2000 basket-ului dar şi site-uri dedicate unor sporturi mai puţin cunoscute ca tamomachiques sau, 60% din cotidienele din întreaga lume dispun de propriul lor site. Dimensiunea reţelei, numărul mare de utilizatori au transformat Internetul intr-un fenomen cu impact puternic la toate nivelurile vieţii sociale. Activitatea întreprinderilor, felul în care salariaţii îşi desfăşoară activităţile, activitatea comercială şi cea de marketing, activităţile educaţionale toate se modifică datorită Internetului. La începutul anilor şaptezeci, întreprinderile din ţările dezvoltate au realizat că noile tehnologii ale informaţiei pot să îmbunătăţească funcţionarea. Internetul joacă un rol multiplu în activitatea întreprinderilor: ameliorează comunicaţiile interne ale întreprinderilor, în sensul dialogului dar şi al schimbului de informaţii între filialele aceluiaşi grup, între furnizori, clienţi şi parteneri (transportatori, bănci, administraţii). Prin intermediul reţelei se realizează globalizarea pieţelor şi sporirea concurenţei ceea ce împinge companiile să îşi amelioreze competitivitatea. Accesul şi controlul informaţiei este siguranţa performanţelor şi în acelaşi timp condiţia esenţială a dezvoltării şi reuşitei unei companii. Internetul oferă posibilitatea personalizării produselor în colaborare cu clientul în funcţiei de aşteptările sale. Internetul a devenit parte a strategiei comerciale datorită capacităţii lui de a facilita relaţia client – întreprindere prin intermediul site-ul Web. Site-ul oficial al companiei se adresează lumii întregii şi este de cele mai multe ori poliglot, el este o vitrină a activităţii întreprinderii prezentând domeniul de activitate şi produsele unor pieţe forte îndepărtate. Pentru a-şi atinge scopul site-ul trebuie să fie atractiv şi actualizat în permanenţă. Accesul la site se poate face prin intermediul unui „pop-up” publicitar plasat pe site-uri partenere care permite utilizatorului printr-un singur click să ajungă direct pe site-ul oficial. O altă provocare a reţelei Internet este aceea de a integra şi utiliza contactul pe care îl permite reţeaua între client şi furnizor. Întreprinderile care au reuşit în comerţul electronic prin Internet sunt cele care integrează şi controlează relaţia personală şi individualizată care are loc între ele şi milioanele de clienţi. Este ceea ce se numeşte „New Shopping Experience” un concept promovat în special de companiile americane. Maniera în care poate transforma Internetul modul de viaţă al oamenilor a devenit evidentă în ultimii ani. Se aşteaptă ca reţeaua să facă teritoriul să devină mai omogen, să reducă deplasările angajaţilor datorită posibilităţii lucrului la domiciliu şi a comerţului electronic. Impactul sociologic al Internetului este considerat de către specialişti de mică amploare pentru că acestuia îi lipseşte dimensiunea etnică, culturală, de grup, fiind doar o conexiune electronică. Societatea informaţională va modela însă organizarea unei ţări prin impactul pe care în va avea asupra economiei, obligând-o să crească ritmul activităţii şi să devină mai competitivă. Statului îi revine rolul de a proteja pe utilizatorii Internetului de infracţiunile care se pot aduce prin intermediul acestuia. Catastrofele personale sau individuale produse datorită distrugerii sistemelor de securitate a plăţilor, furtului de informaţii confidenţiale sau simpla inundare cu mesaje a serverelor de mail sunt infracţiuni pentru care trebuie elaborată legislaţia. In concluzie se poate afirma că Internetul a evoluat spectaculos de la apariţia lui devenind dintr-o unealtă pe care o foloseau doar specialiştii intr-un mijloc de comunicare la îndemâna oricui. În paralel calculatoarele personale şi-au îmbunătăţit permanent performanţele şi posibilităţile de tratare a datelor. Condiţia esenţială pentru ca reţeaua să devină în viitor prima autostradă informaţională rămâne aceea a extinderii reţelei la nivel planetar prin conectarea tuturor zonelor globului la aceasta. PAGE PAGE 1 쥁`