Referat Relatii Financiare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Relatii Financiare si de asemenea puteti face Download Referat relatii financiare

Citeste fragmente din Referat Relatii Financiare

RELAÅ¢II FINANCIAR _VALUTARE PIAÅ¢A VALUTARÄ‚ PiaÅ£a valutară reprezintă sistemul de relaÅ£ii financiar-valutare prin intermediul căruia se desfăşoară vânzarea ÅŸi cumpărarea de valută efectivă sau în cont precum ÅŸi vânzarea-cumpărarea de devize (trate ÅŸi bilete la ordin) exprimate în monedă străină. Această activitate de vânzare-cumpărare de valute/devize reprezintă un gen specific de comerÅ£, iar în cazul acestui gen, moneda este tratată ca o marfă. Această piaţă valutară trebuie reprezentată ÅŸi de instituÅ£iile: băncile autorizate să participe la acest comerÅ£ specific (autorizarea se face de către Banca Centrală) casele de schimb autorizate alte instituÅ£ii financiar-valutare abilitate în acest sens. Ceea ce rezultă în urma acestui comerÅ£ este un preÅ£ (cursul valutar) ce depinde de condiÅ£iile de cerere ÅŸi ofertă existente pe piaţă, acest preÅ£ putând fi limitat din punct de vedere legal. Această piaţă valutară este supusă unor reglementări naÅ£ionale (piaÅ£a valutară din România este diferită de piaÅ£a valutară din FranÅ£a, de exemplu), dar pe lângă aceste pieÅ£e valutare naÅ£ionale care au o legislaÅ£ie specifică apar ÅŸi situaÅ£ii în care pieÅ£ele valutare au caracter internaÅ£ional, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste pieÅ£e cu caracter internaÅ£ional reprezintă exceptări de la legislaÅ£ia naÅ£ională (se dereglementează), fapt ce le face atractive. Uneori, pe piaÅ£a valutară, tranzacÅ£iile se desprind de activităţile economice propriu-zise. ÃŽn acest sens avem: - speculaÅ£ia valutară–reprezintă operaÅ£iunea de vânzare/ cumpărare care nu are o bază economică propriu-zisă, realizându-se numai în scopul obÅ£inerii anumitor câştiguri (de regulă nemeritate), în acest sens se speculează diferenÅ£ele de curs valutar care apar intre perioade de timp diferite, locuri diferite. Câştigă cel care apreciază corect trendul cursului valutar. - Arbitrajul valutar – operaÅ£iune asemănătoare speculaÅ£iei valorii, cu deosebirea că se realizează de către bănci (numai de bănci) ÅŸi valorile puse în circulaÅ£ie ÅŸi manipulate sunt mult mai mari. - IntervenÅ£ia statului – este tot o operaÅ£iune ce semnifică vânzarea sau cumpărarea masivă de valută în scopul menÅ£inerii cursului valutar al monedei naÅ£ionale. IntervenÅ£ia statului trebuie făcută în corelaÅ£ie cu politica financiar-valutară a statului ÅŸi cu dezvoltarea economico-socială a ţării. ROLUL PIEÅ¢EI VALUTARE Rolul pieÅ£ei valutare este determinat în primul rând de posibilităţile pe care le oferă participanÅ£ilor la schimburile economice pt alegerea ÅŸi obÅ£inerea mijloacelor de creditare ÅŸi de plăţi cele mai convenabile. Factorii care condiÅ£ionează dezvoltarea pieÅ£ei valutare: tendinÅ£a de liberalizare a comerÅ£ului mondial – duce la creÅŸterea schimburilor economice dintre state, care determină creÅŸterea rolului pieÅ£elor valutare creÅŸterea ponderii creditului internaÅ£ional în volumul tranzacÅ£iilor comerciale externe creÅŸterea ponderii anumitor valute naÅ£ionale în ansamblul schimburilor economice creÅŸterea penuriei de lichiditate (mai ales pt ţările în curs de dezvoltare) –este combătută de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare) PieÅ£ele financiar-valutare internaÅ£ionale devin un barometru al schimburilor economice internaÅ£ionale. Introducerea anumitor monede, ca EURO, va produce profunde transformări pe pieÅ£ele financiar-valutare ÅŸi va exista concurenţă între zona de influenţă a dolarului ÅŸi cea a EURO. Zona EURO are la bază anumite elemente care intervin: scăderea riscului valutar creÅŸterea lichidităţii internaÅ£ionale stabilitatea pieÅ£elor financiar-valutare în spaÅ£iul EURO simplificarea tranzacÅ£iilor între statele membre sau nemembre ale UE; în aceste condiÅ£ii crescând semnificativ influenÅ£a EURO la nivel mondial. Prin intermediul EURO se urmăreÅŸte ca cele 3 operaÅ£ii care ies din sfera operaÅ£iunilor valutare să rămână fără obiect, oferind astfel stabilitate pieÅ£ei unice. OperaÅ£iunile de pe piaÅ£a valutară 1. operaÅ£iuni SPOT – presupun efectuarea vânzării-cumpărării de valută în mod direct sau în termen de maxim 48 ore, astfel încât momentul încheierii tranzacÅ£iei coincide cu momentul formării cursului valutar. Mecanismul formării cursului valutar are 3 stadii, ducând spre uniformizare: a. la nivelul fiecărei bănci –pe baza cererii ÅŸi ofertei la nivelul pieÅ£ei naÅ£ionale- prin compensări interbancare la nivelul pieÅ£ei internaÅ£ionale – între pieÅ£ele naÅ£ionale, toate acestea ducând la dinamizarea operaÅ£iunilor de export/import. 2. operaÅ£iuni la termen – presupun încheierea contractului la momentul T0 urmand ca livrarea mărfurilor să se facă după un anumit termen. OperaÅ£iunile valutare se desfăşoară fie în cadrul băncilor, fie în cadrul burselor de valori, dar nu pot fi concomitente ( dacă bursele de valori sunt deschise, băncile nu fac operaÅ£iuni, dacă în cadrul burselor de valori se negociază valute). Băncile acÅ£ionează în nume propriu sau în numele unui client ÅŸi îşi stabilesc un curs valutar propriu care este diferit de cursul valutar rezultat la bursele de valori, ce se stabilesc în funcÅ£ie de ordinele date de clienÅ£i. TotuÅŸi, această diferenţă între cursuri nu poate fi prea mare. Stabilirea cursului valutar de către o bancă se face în funcÅ£ie de următorii factori: cursul stabilit în ziua precedentă raportul dintre cerere ÅŸi ofertă, dintre dispoziÅ£iile de cumpărare ÅŸi de vânzare la nivelul băncii în cauză. cursurile stabilite de celelalte bănci care acÅ£ionează pe piaÅ£a respectivă, precum ÅŸi de casele de schimb. OperaÅ£ia de fixare a cursului se numeÅŸte cotaÅ£ie, presupunând 2 aspecte: cotaÅ£ie de vânzare ÅŸi cotaÅ£ie de cumpărare, existând o anumită diferenţă între acestea, de regulă, cea de vânzare fiind mai mare decât cea de cumpărare. ÃŽmpotriva riscurilor pe care unii clienÅ£i le pot avea în desfăşurarea relaÅ£iilor valutare se poate acÅ£iona prin intermediul operaÅ£iunilor valutare de acoperire la termen denumite HEADGE. OperaÅ£iunile de tip HEADGING sunt operaÅ£iuni prin care un cumpărător/ bancă se angajează, pe de-o parte să plătească o sumă în valută la un anumit termen, iar pe de altă parte, se împrumută de aceeaÅŸi sumă, în aceeaÅŸi valută, la acelaÅŸi termen de rambursare. ÃŽn acest mod cumpărătorul de valută se pune la adăpost de eventualul risc al deprecierii valutei respective, pt că la termen, eventuala pierdere se compensează prin câştigul egal obÅ£inut prin împrumut, ceea ce reprezintă un transfer de risc pt banca împrumutătoare. OperaÅ£iunile de tip SWAP – operaÅ£iuni frecvente între un client ÅŸi o bancă sau între două bănci, prin care se incheie concomitent o tranzacÅ£ie la vedere ÅŸi una la termen, dar în altă valută. ÃŽn acest mod se poate schimba termenul, piaÅ£a ÅŸi chiar titlul. Din punct de vedere economic, operaÅ£iunile SWAP presupun o acordare reciprocă de credite în valută cu o dobândă convenită între cei 2 parteneri. Pe piaÅ£a financiară internaÅ£ională au o importanţă deosebită datorită faptului că presupun o foarte importantă miÅŸcare de lichidităţi. Aspecte ale relaÅ£iilor financiar – valutare Participarea la schimburile internaÅ£ionale presupune utilizarea unor resurse băneÅŸti. Totalitatea schimburilor economice exprimate în unităţi băneÅŸti reprezintă structura relaÅ£iilor financiar- valutare internaÅ£ionale. FUNCÅ¢IILE relaÅ£iilor financiar valutare: contribuÅ£ia pe care o au acestea la construcÅ£ia circuitului economic mondial. Această construcÅ£ie se bazează pe sistemul relaÅ£iilor financiar-valutare. finanÅ£area internaÅ£ională - repartizarea fondurilor băneÅŸti din zonele de acumulare către alte zone care au nevoie de aceste fonduri, conducând la dezvoltarea economică ÅŸi socială a acestora. Resursele de finanÅ£are sunt disponibilităţi băneÅŸti ale băncilor, ale caselor de economii, resurse financiare ale altor organisme internaÅ£ionale creditarea internaÅ£ională- relaÅ£ia de creditare internaÅ£ională – se constituie ÅŸi se repartizează resursele financiare constituite fie în cadrul organismelor financiare internaÅ£ionale, fie în cadrul instituÅ£iilor financiare naÅ£ionale, fie de la persoane fizice sau juridice. Creditarea internaÅ£ională este diferită de finanÅ£area internaÅ£ională, aceasta stabilindu-se pe baza unui acord de credit, apărând obligaÅ£ii reciproce pt părÅ£ile contractante. Toate aceste funcÅ£ii formează sistemul de relaÅ£ii financiar-valutare. FinanÅ£area are un spectru mult mai larg ÅŸi cuprinzător. Sistemul financiar valutar cuprinde : FMI; BM; Banca Reglementelor InternaÅ£ionale; BERD; BIRD, precum ÅŸi totalitatea sistemelor financiar- bancare naÅ£ionale. OperaÅ£iuni pe piaÅ£a valutară MotivaÅ£ia operaÅ£iunilor pe piaÅ£a valutară Scopul principal al operaÅ£iunilor pe piaÅ£a valutară este dat de necesitatea procurării valutei în vederea asigurării miÅŸcării internaÅ£ionale de valoare. Caracterul fluctuant al valutelor a impus operaÅ£iilor pe piaÅ£a valutară ÅŸi o motivaÅ£ie de asigurare contra riscului valutar în realizarea operaÅ£iunilor de vânzare-cumpărare. Pe piaÅ£a valutară se realizează de asemeni, operaÅ£iuni în scop speculativ din dorinÅ£a obÅ£inerii unui câştig ca urmare a modificării cursului valutar sau din cauza existenÅ£ei unei diferenÅ£e între dobânzi la fondurile exprimate în diferite monede. ÃŽn unele cazuri, pe piaÅ£a valutară au loc operaÅ£iuni tehnice de echilibrare a pieÅ£ei, intermediarii procedând la vânzarea de monedă atunci când există o cerere neacoperită sau la cumpărarea de monedă atunci când există o ofertă excedentară. ParticipanÅ£ii la piaÅ£a valutară PiaÅ£a valutară este ordonată de intermediari, ei au rolul de a forma piaÅ£a punând în contact ofertanÅ£ii cu solicitanÅ£ii. ÃŽn postura de intermediari acÅ£ionează: băncile comerciale, bursele de valori, casele de schimb valutar, persoane sau instituÅ£ii pe post de brokeri ÅŸi dealeri. Toate aceste instituÅ£ii pot avea caracter de broker realizând operaÅ£iuni de vânzare-cumpărare. Brokerii realizează operaÅ£iuni de vânzare-cumpărare în numele clienÅ£ilor, iar dealerii realizează operaÅ£iuni în nume propriu ÅŸi pe cont propriu. ÃŽn principal, băncile comerciale fac operaÅ£iuni cu caracter economic ÅŸi în scop asigurator prin vânzarea-cumpărarea la vedere ÅŸi la termen. Bursele de valori completează activitatea băncilor cu operaÅ£iuni de vânzare-cumpărare în scop speculativ. Casele de schimb realizează operaÅ£iuni la vedere pentru scopuri economice. Tipurile de operaÅ£iuni posibile pe piaÅ£a valutară sunt în funcÅ£ie de timp: operaÅ£iuni la vedere – spot, operaÅ£iuni la termen – forward. Aceste operaÅ£iuni presupun reglementări specifice ÅŸi utilizări în funcÅ£ie de scopul operatorilor de pe piaÅ£a valutară. OperaÅ£iunile SPOT presupun realizarea tranzacÅ£iei de vânzare-cumpărare în momentul t, în condiÅ£iile de curs valutar economic curent cu miÅŸcarea efectivă a monedei tranzacÅ£ionate imediat sau în maxim 48 ore de la momentul schimbului de monede. Pe lângă aceste operaÅ£iuni SPOT, mai sunt utilizate ÅŸi alte tipuri de operaÅ£iuni la vedere: tomorrow – negocierea se desfăşoară în prezent, iar decontarea are loc a doua zi, out-night – negocierea ÅŸi decontarea se fac în aceeaÅŸi zi. ÃŽn cazul în care intermediarul este o bancă sau o bursă, operaÅ£iunile la vedere se realizează pe baza ordinelor de vânzare-cumpărare depuse de ofertanÅ£i ÅŸi solicitanÅ£i. MiÅŸcarea efectivă a monedei vândute ÅŸi valutei cumpărate are loc după o perioadă determinată, prin virament sau plată în numerar. La casele de schimb miÅŸcarea celor 2 sume se desfăşoară concomitent. OperaÅ£iunile de vânzare-cumpărare de valută la termen au devenit o necesitate sub presiunea lipsei de valută de pe piaţă la un moment dat ÅŸi a fenomenului de modificare rapidă a cursului valutar. OperaÅ£iunile la termen presupun o tranzacÅ£ie de valută al cărei contract ÅŸi curs se stabileÅŸte în momentul t, iar miÅŸcarea efectivă a sumelor tranzacÅ£ionate are loc la momentul tn la cursul valutar convenit în contract. ÃŽn scopul realizării acestor operaÅ£iuni, piaÅ£a valutară utilizează cursul valutar economic la termen cu cele două variante: de cumpărare ÅŸi de vânzare. ÃŽn ceea ce priveÅŸte cotarea la termen a valutelor există situaÅ£iile: scadenÅ£e 3 - 6 luni – se stabilesc cotaÅ£ii la termen pentru majoritatea monedelor, scadenÅ£e 12–24 luni – se stabilesc cotaÅ£ii la termen doar pentru monedele importante, pentru scadenÅ£e mai mari de doi ani se stabilesc cotaÅ£ii la termen doar pentru: dolar american, EURO, franc elveÅ£ian, Yen japonez, liră sterlină. OperaÅ£iunile la casele de schimb sunt cele mai simple operaÅ£iuni de pe piaÅ£a valutară, iar schimbul valutar are loc pe baza documentelor de identitate ÅŸi a sumelor propuse la vânzare-cumpărare. Acest schimb presupune parcurgerea unor operaÅ£iuni: identificarea persoanelor pe baza documentelor, verificarea semnelor băneÅŸti prezentate spre vânzare-cumpărare pentru a depista eventualele falsuri, întocmirea documentelor de schimb valutar pentru fiecare operaÅ£iune în parte. OperaÅ£iuni valutare asiguratorii Sub presiunea riscurilor pe care poate să le determine modificarea rapidă a cursului valutar, persoanele fizice ÅŸi agenÅ£ii economici recurg la operaÅ£iuni pe piaÅ£a valutară pentru a se asigura împotriva acestor riscuri. ÃŽn scopul evitării riscului de reducere a cursului valutar posesorii unei valute aflate în scădere procedează la schimbul ei într-o valută aflată în creÅŸtere. OperaÅ£iunile la termen în scop asiguratoriu poartă denumirea de headging (swap). Headging-ul valutar reprezintă operaÅ£iunea de vânzare sau cumpărare la termen a unei sume în valută la un curs valutar cunoscut din momentul t, moment al încheierii contractului de headging dintre agentul economic ÅŸi bancă. OperaÅ£iunile de tip swap sunt practicate în relaÅ£iile dintre bănci ÅŸi presupun încheierea concomitentă a unei tranzacÅ£ii la vedere ÅŸi una la termen, dar în altă valută. OperaÅ£iunile la vedere în scop speculativ Posibilitatea obÅ£inerii unui câştig din modificările de curs sau diferenÅ£a de valută a generat apariÅ£ia unei operaÅ£iuni curente sau la termen cu caracter speculativ sau de arbitraj. OperaÅ£iunile urmăresc obÅ£inerea de câştig din diferenÅ£a de curs valutar apărută în timp sau între diferite pieÅ£e. La aceste operaÅ£iuni, speculatorul îşi asumă obligaÅ£ia pentru preÅ£ul integral al valutei. OperaÅ£iunile de arbitraj urmăresc să valorifice diferenÅ£a de curs sau de dobândă fără ca arbitrajistul să-ÅŸi asume obligaÅ£ia pentru preÅ£ul valutei. El cumpără pentru a vinde, speculând doar diferenÅ£a. Operatorii pe piaÅ£a valutară procedează la operaÅ£iuni la vedere pentru a specula: diferenÅ£a de curs valutar în timp, diferenÅ£a de curs valutar între două pieÅ£e în acelaÅŸi timp. Din punct de vedere al operaÅ£iunilor la termen, pe piaÅ£a valutară se speculează prin operaÅ£iuni cu contracte futures cât ÅŸi cu operaÅ£iuni cu opÅ£iune. PiaÅ£a valutară este un OTC – OVER THE COUNTER ÃŽn comparaÅ£ie cu bursele, pieÅ£ele extrabursiere nu presupun un spaÅ£iu delimitat ÅŸi desemnat pentru negocierea tranzacÅ£iilor, aceasta realizându-se prin comunicare telefonică ÅŸi reÅ£eaua integrată de calculatoare. Pe pieÅ£ele OTC sunt tranzacÅ£ionate instrumente nestandardizate (contracte forward ÅŸi cu opÅ£iuni nestandardizate). Avantajele tranzacÅ£iilor pe pieÅ£ele OTC: tranzacÅ£ia poate fi încheiată pentru orice cantitate ÅŸi cu orice scadenţă în conformitate cu cerinÅ£ele clientului, preÅ£urile sunt influenÅ£ate într-o măsură mai mică de volumul tranzacÅ£iilor realizate. Dezavantajele tranzacÅ£iilor : contracte mai scumpe, datorită faptului că termenii contractului nu sunt standardizaÅ£i este dificilă vânzarea contractelor pe piaÅ£a secundară, conditiile impuse de partener pot fi restrictive, este greu de verificat acurateÅ£ea procesului de stabilire al preÅ£ului. Cea mai importantă componentă a OTC sunt tranzacÅ£iile cu valută. VEZI SEMINARII REDACTATE PRINCIPALELE OPERAÅ¢IUNI CE SE DESFÄ‚ÅžOARÄ‚ PE PIAÅ¢A VALUTARÄ‚ Pe piaÅ£a valutară se desfăşoară operaÅ£iuni de vânzare-cumpărare de valută, valuta fiind considerată marfă, preÅ£ul cotaÅ£iei se numeÅŸte curs valutar. Această operaÅ£iune se desfăşoară, în principal, în schimburile internaÅ£ionale dat fiind faptul că este necesar să se asigure resursele financiare pt aceste tranzacÅ£ii. ÃŽnsă, pe lângă operaÅ£iunile de schimb valutar ce se desfăşoară în conexiune cu schimburile internaÅ£ionale mai există ÅŸi alte tipuri de operaÅ£iuni care depăşesc sfera schimburilor (speculaÅ£ia, arbitrajul, intervenÅ£ia statului). OperaÅ£iunile de vânzare-cumpărare, în general, sunt de 2 feluri: la vedere (denumite ÅŸi operaÅ£iuni curente sau pe bani) – constau în tranzacÅ£ii ce se efectuează imediat (max 48 ore), la termen – momentul desfăşurării tranzacÅ£iilor este separat de momentul încheierii tranzacÅ£iilor în cauză. Sunt operaÅ£iuni care se desfăşoară, în general, în vederea acoperirii necesarului de valută, însă, pe lângă sfera operaÅ£iunilor comerciale ca o componentă importantă a relaÅ£iilor economice, apar ÅŸi schimburi necomerciale: bursele, succesiunile, cheltuielile cu reprezentările diplomatice, cheltuielile de ordin pur financiar, credite, depozite. Reglementarea fiscală a tranzacÅ£iilor internaÅ£ionale se realizează în mod firesc din conturile în valuta disponibilă în conturile deschise la bănci, însă apar ÅŸi situaÅ£ii în care se creează anumite deficite faţă de obligaÅ£iile de plată asumate. ÃŽn aceste condiÅ£ii se impune transferul anumitor cantităţi de valută din portofoliul băncilor în alte valute, aceste operaÅ£iuni fiind denumite arbitraj valutar. Arbitrajul se poate realiza în scopul schimbării unei valute pe cealaltă sau pt realizarea profitului sau pt echilibrarea disponibilului în valuta existentă. ÃŽn aceste condiÅ£ii, arbitrajul valutar va avea ca rezultat un anumit echilibru al cursurilor valutare ÅŸi a dobânzilor, sporindu-se cererea acolo unde cursul este mai slab sau dobânda mai mică ÅŸi mărindu-se oferta acolo unde cursul este mai puternic, nivelul dobânzii mai ridicat. Arbitrajul se poate utiliza ÅŸi la termen, pe două sau mai multe pieÅ£e simultan, profitând de diferenÅ£a de curs valutar sau de diferenÅ£a de dobândă existentă între pieÅ£e. Arbitrajul valutar poate fi realizat de către unităţile bancare, burse de valori ÅŸi case de schimb, însă ponderea cea mai mare o constituie băncile. Se realizează prin mijloacele de comunicare cunoscute: poÅŸtă, telefon, fax, swift. O încercare de clasificare a arbitrajului valutar se poate obÅ£ine Å£inând seama de următoarele criterii: din punct de vedere al oportunităţii realizării acestor operaÅ£iuni arbitraj valutar pur speculativ – plasarea anumitor valute sau vânzarea lor pt obÅ£inerea de profit care poate rezulta din diferenÅ£a de curs înregistrată de 2 valute concomitent pe două pieÅ£e diferite –sau - diferenÅ£a de curs a aceleiaÅŸi valute între 2 timpi diferiÅ£i pe aceeaÅŸi piaţă –sau - diferenÅ£a de dobânzi concomitent pe 2 pieÅ£e diferite –sau - diferenÅ£a de dobânzi între timpi diferiÅ£i pe aceeaÅŸi piaţă. Arbitraj valutar impus – nu are ca scop exclusiv obÅ£inerea profitului ci se realizează în principal în vederea echilibrării poziÅ£iilor valutare existente într-un portofoliu valutar. De regulă, echilibrul se realizează prin virarea unor fonduri de la banca care prezintă excedent în valuta respectivă, ÅŸi în cazul în care poziÅ£ia valutară este deficitară rezultă că se recurge la operaÅ£iuni ce vânzare - cumpărare forÅ£ată. ÃŽn aceste condiÅ£ii rezultatul imediat care apare este fuga unei valute de pe o piaţă pe alta în funcÅ£ie de necesităţi, pt a evita pierderea datorată de deprecierea valutei cauzată de această operaÅ£iune. din punct de vedere al naÅ£ionalităţii sau zonei de acÅ£iune: arbitrajul valutar pe piaÅ£a internă – partenerii tranzacÅ£iei sunt rezidenÅ£i ÅŸi nerezidenÅ£i în Å£ara respectivă. Este mai redus ca volum pt că variaÅ£iile de curs valutar pe această piaţă sunt mai mici decât utilizarea pieÅ£elor diferite. Dobânzile sunt relativ apropiate, iar diferenÅ£ele sunt nesemnificative. Arbitrajul valutar pe piaÅ£a externă – este mult mai des întâlnit, are diversitate mai largă, datorită diferenÅ£ei de curs sau dobândă existentă între pieÅ£ele naÅ£ionale, pieÅ£ele diferite fiind mai atractive. Poate fi arbitraj de dobândă, arbitraj la vedere ÅŸi arbitraj la termen. din punct de vedere al termenului: arbitrajul valutar la vedere - SPOT – vânzarea/cumpărarea efectuată în conturi în maxim 48 ore de la data închiderii tranzacÅ£iei, arbitraj valutar la termen – operaÅ£iunile de vânzare/cumpărare cu ducerea la final a operaÅ£iunii la un termen ulterior fixat de cei 2 parteneri în momentul negocierii operaÅ£iunii de către cumpărător, respectiv vânzător. Aceste operaÅ£iuni au loc în momentul prevederii unui risc valutar prin aprecierea/deprecierea monedei în cauză. De regulă, are un rol speculativ, dorindu-se cumpărarea la un curs mai mic ÅŸi vânzarea la un curs mai mare. Uneori se realizează arbitraj triunghiular: valuta X se cotează pe piaÅ£a A în funcÅ£ie de Y, pe piaÅ£a B se cotează Y în moneda Z, pe piaÅ£a C se cotează Z în moneda X. Se vinde pe piaÅ£a A valuta X contra Y, se revinde valuta Y pe piaÅ£a B contra Z ÅŸi se revinde valuta Z pe piaÅ£a C contra valutei X. Intre diferitele pieÅ£e A,B,C se pot înregistra diferenÅ£e semnificative ce vor conduce la câştig pe fiecare piaţă în parte. Pt operaÅ£iunile de arbitraj valutar speculativ trebuie analizaÅ£i corect factorii de risc (arbitrul va face o estimare privind evoluÅ£ia viitoare a monedei ÅŸi în funcÅ£ie de această estimare va câştiga sau pierde). Aceste operaÅ£iuni de arbitraj valutar sunt dificile presupunând experienţă ÅŸi spontaneitate. Alte genuri de operaÅ£iuni valutare ÃŽn afară de schimbul valutar operaÅ£iunea valutară cuprinde: încasări ÅŸi plăţi în valută ca urmare a tranzacÅ£iei comerciale privind importul/exportul de mărfuri ÅŸi servicii tranzacÅ£ii în devize – titluri de credit, acÅ£iuni curente exprimate în valută, împrumuturile ÅŸi creditele în diferitele valute care nu au caracter de finanÅ£are între bănci sau persoane fizice rezidente ÅŸi bănci nerezidente, schimburi de valută pt operaÅ£iuni necomerciale: burse, cotizaÅ£ii, prime de asigurare, chirii pt reprezentanÅ£e comerciale venituri din dividente, din investiÅ£iile de portofoliu sau operaÅ£iunile de credit exprimate în valută, operaÅ£iuni de headging, swap, în condiÅ£iile în care sunt desfăşurate în valută. OperaÅ£iuni desfăşurate de băncile romaneÅŸti pe pieÅ£ele valutare Numai anumiÅ£i agenÅ£i economici pot desfăşura activităţi, operaÅ£iuni valutare: bănci, case de schimb, agenÅ£ii specializate ÅŸi autorizate de BNR. Există un regulament al băncilor naÅ£ionale care prevede că plăţile pe teritoriul României se fac numai în lei ÅŸi există anumite restricÅ£ii: operaÅ£iunile de vânzare-cumpărare de valută se pot realiza doar pe piaÅ£a valutară în condiÅ£iile stabilite de acest regulament, deÅ£inerea în străinătate a unor conturi valutare de disponibilităţi băneÅŸti în valută se poate doar cu acordul BNR, transferurile mai mari de 10.000$ în ÅŸi din România se fac numai cu autorizaÅ£ie, regulamentul privind autorizarea de către BNR a tuturor intermediarilor reprezintă o altă restricÅ£ie, intermediarii neputând fi decât băncile sau casele de schimb autorizate de BNR., societăţile bancare sunt obligate conform Regulamentului să Å£ină evidenÅ£a tuturor operaÅ£iunilor de cont financiar ÅŸi valutar ÅŸi să le raporteze public la BNR, operaÅ£iunea valutară efectuată de băncile din România pe pieÅ£ele valutare privesc: operaÅ£iunile de cont curent: import, export, cheltuieli pt călătorii turistice ale ambasadelor, investiÅ£ii de portofoliu, participarea României la diferite organizaÅ£ii internaÅ£ionale, transferuri de taxe, operaÅ£iuni de cont financiar ÅŸi de capital: investiÅ£ii directe de capital ale rezidenÅ£ilor făcute în alte ţări, investiÅ£ii de portofoliu sub formă de valori mobiliare făcute în societăţi nerezidente, împrumuturi ÅŸi credite acordate nerezidenÅ£ilor, depozite deÅ£inute de nerezidenÅ£i în băncile din România, depozite ale nerezidenÅ£ilor în străinătate, împrumuturi ÅŸi credite făcute de rezidenÅ£i în străinătate. MECANISMUL CURSULUI VALUTAR Cursul valutar – raportul dintre monedele naÅ£ionale ÅŸi internaÅ£ionale. ÃŽn trecut monedele naÅ£ionale se defineau prin conÅ£inutul lor valoric stabilit prin lege de către statele respective. Acest conÅ£inut se numea valoare paritară ÅŸi reprezenta valoarea unui etalon ales care, de-a lungul anilor s-a schimbat mereu. CondiÅ£iile care trebuiau îndeplinite de acest etalon erau ca acesta să fie cât mai stabil ÅŸi cu valoare unanim recunoscută pe piaÅ£a mondială. Etalonul a fost astfel, pt un timp, aurul-monede sau lingouri, apoi aur-devize sau altă monedă de referinţă bine cotată pe piaÅ£a internaÅ£ională. Valorile paritare s-au dovedit a nu fi practice deoarece erau prea rigide, se modificau la intervale mari de timp, iar valoarea reală a monedelor varia mai repede, de cele mai multe ori fiind diferenÅ£e între acestea. Din acest motiv, s-a încercat o perioadă de timp utilizarea valorilor paritare glisante în care conÅ£inutul valoric era ajustat periodic la intervale scurte de timp sau cu valori paritare mobile în care ajustarea se făcea o dată pe an. ÃŽn final, s-a constatat că valorile paritare nu au nici o utilitate întrucât, prin aceste modificări nu făceau decât să fie în urma variaÅ£iei valorilor pe piaÅ£a mondială, iar în caz de criză, nu mai aveau nici o însemnătate. Practica monetară impune în prezent folosirea ca etalon monetar a unei noi noÅ£iuni ÅŸi anume – puterea de cumpărare a monedei. ÃŽn acest caz, moneda emisă ÅŸi pusă în circulaÅ£ie în plan naÅ£ional ÅŸi internaÅ£ional are drept corespondent un etalon a cărui valoare este dată de o anumită cantitate de bunuri ÅŸi servicii create pe piaÅ£a internaÅ£ională a ţării respective. Puterea de cumpărare a monedei nu constituie un etalon perfect, el fiind supus unor serii de influenÅ£e interne ÅŸi externe, uneori contradictorii încât apare ca un fenomen statistic condus de legile probabilităţii. PiaÅ£a monetară dirijată prin acorduri internaÅ£ionale poate acÅ£iona direct sau indirect asupra conÅ£inutului valoric al monedelor prin manevrarea diverÅŸilor factori economici, monetari, politici, încât valoarea monedei emisă de o Å£ară ÅŸi preluată pe plan internaÅ£ional suferă modificări păstrându-se printr-o variaÅ£ie controlată aproape de valoarea reală. ÃŽn această formă ea capătă un conÅ£inut valoric ce o face utilizabilă în exprimarea valorii bunurilor, serviciilor ÅŸi fondurilor aflate pe piaÅ£a internaÅ£ională. Această exprimare a valorii bunurilor ÅŸi serviciilor în unităţi monetare nu este altceva decât preÅ£ul bunurilor ÅŸi serviciilor luate în considerare. ÃŽn relaÅ£iile economice internaÅ£ionale este foarte importantă cunoaÅŸterea valorii unităţii monetare a unui stat faţă de cea a altui stat. Raportul dintre acestea, stabilit la un moment dat pe piaţă se numeÅŸte CURS VALUTAR ÅŸi are 2 moduri de exprimare: prin raportul N = Moneda străină / Moneda naÅ£ională. ÃŽn acest caz se defineÅŸte valoarea unei unităţi monetare străine exprimată în unitatea monetară naÅ£ională : Moneda străină = N x Moneda naÅ£ională. prin raportul M = Moneda naÅ£ională / Moneda străină, caz în care se defineÅŸte valoarea unei unităţi monetare naÅ£ionale în funcÅ£ie de moneda străină: Moneda naÅ£ională = M x Moneda străină. Această ultimă modalitate de exprimare a cursului valutar se utilizează numai pe pieÅ£ele din UK ÅŸi Canada, iar toate celelalte ţări folosind prima formă. NoÅ£iunea de curs valutar nu trebuie confundată cu aceea de paritate care se exprimă prin acelaÅŸi raport. DiferenÅ£a este aceea că paritatea este o noÅ£iune abstractă, teoretică, ÅŸi nu corespunde întotdeauna cu aceea de curs valutar care rezultă pe piaţă în urma unei conjuncturi economico-politice. Cursul valutar se mai numeÅŸte ÅŸi curs de schimb sau, dacă este exprimat procentual, poartă denumirea de rată de schimb. Cursul pieÅ£ei sau cursul valutar economic este cursul practicat efectiv pe piaţă la un moment dat în urma unor tranzacÅ£ii. Paritatea puterii de cumpărare poate fi influenÅ£ată ÅŸi de alÅ£i factori decât cei care determină nivelul puterilor de cumpărare, iar datorită acestor influenÅ£e cursul pieÅ£ei poate oscila în jurul parităţii puterilor de cumpărare. Cursul pieÅ£ei exprimat pt anumite momente când variază în urma cererii ÅŸi a ofertei pe piaţă se numeÅŸte cotaÅ£ie. Acesta se exprimă prin acelaÅŸi raport al cursului valutar putând fi o cotaÅ£ie directă când se arată suma variabilă în monedă naÅ£ională ce se cere la cumpărarea unei unităţi monetare străine sau cotaÅ£ie indirectă în caz invers. Atunci când cursul valutar este stabilit unilateral de către autoritatea monetară se numeÅŸte curs oficial. Acesta poate fi aproape de raportul parităţilor , caz în care primeÅŸte numele de curs paritar oficial, dar poate rezulta ÅŸi în urma unui acord internaÅ£ional cu o anumită Å£ară ÅŸi atunci este un curs oficial convenÅ£ional. Cursul oficial este stabilit fix în afara pieÅ£ei valutare ÅŸi deci, distinct de cursul real rezultat din raportul puterilor de cumpărare pe piaţă. Pe piaţă se mai întâlnesc termenii de curs de schimb la vânzare sau curs de schimb la cumpărare. AceÅŸtia indică preÅ£ul la care se cumpără sau se vinde o valută de către o bancă sau oficiu de schimb (casă de schimb). Cursul valutar central este o noÅ£iune introdusă de FMI prin acordul din 1971, acord prin care se cerea ţărilor membre o evaluare cât mai realistă a raporturilor valorice dintre principalele monede occidentale. Fiecare Å£ară era Å£inută să comunice periodic raporturi cât mai reale ÅŸi cât mai stabile determinate ca medii a cotărilor pieÅ£ei valutare ÅŸi să se supună controlului autorităţilor monetare internaÅ£ionale. Cursurile valutare centrale se comunică oficial de FMI în unităţi DST sau în alte monede ale ţărilor membre. ÃŽn funcÅ£ie de modul de variaÅ£ie, cursurile valutare au fost de-a lungul anilor de mai multe feluri: - cursuri fixe stabilite de autorităţile monetare ale statelor (cursul oficial) sau apărute în urma unor intervenÅ£ii ale acestora pe piaÅ£a valutară, - cursuri libere (flotante) stabilite normal ca urmare a funcÅ£ionării neinfluenÅ£ate a mecanismului pieÅ£ei - cursuri fluctuante – cursuri care pot flota numai între anumite limite. ÃŽn 1971 FMI a stabilit că flotaÅ£ia cursurilor valutare se poate încadra între -2,25 ÅŸi +2,25 faţă de paritate. ÃŽn aceste condiÅ£ii, dacă tendinÅ£a pe piaţă era de depăşire a limitelor fixate, băncile centrale erau obligate să intervină fie punând în vânzare din rezerva monetară valuta cerută, fie cumpărând valuta prea mult oferită. MenÅ£inerea cursurilor fluctuante în limitele stabilite a întâmpinat dificultăţi mari în perioadele de criză valutară în care oscilaÅ£iile cererii ÅŸi ofertei erau excesive. ÃŽn aceste cazuri, statele ÅŸi-au epuizat uneori rezervele ÅŸi au recurs la împrumuturi externe. ÃŽn desfăşurarea tranzacÅ£iilor libere pe piaÅ£a mondială, monedele naÅ£ionale intră inevitabil în raport cu monedele internaÅ£ionale. Acestea au, de regulă, un curs mai stabil ÅŸi sunt cerute mai mult pe piaÅ£a valutară internaÅ£ională. Sistemul monetar internaÅ£ional promovează în prezent 2 categorii de monede internaÅ£ionale: 1. monede naÅ£ionale internaÅ£ionalizate, 2.monede internaÅ£ionale emise de instituÅ£ii financiare internaÅ£ionale. ÃŽn primul caz o monedă naÅ£ională cotată mai bine pe piaÅ£a internaÅ£ională este preluată în circuitul internaÅ£ional. Pt libera sa circulaÅ£ie, moneda naÅ£ională suferă unele modificări ca rezultat al unui proces complex în care se implică atât analiza evenimentelor economice trecute cât ÅŸi prevederea variaÅ£iei acesteia pe perioade mai mari. Se combină astfel efectele unor factori economici, monetari, politici care au acÅ£ionat în trecut cu altele asemănătoare previzibile pt viitor. Se obÅ£ine astfel etalonul internaÅ£ional provenit dintr-o monedă naÅ£ională acesta putând fi egal sau diferit de etalonul naÅ£ional din care provine. ÃŽn decursul anilor, diferite monede naÅ£ionale au jucat rolul de monedă internaÅ£ională, cum ar fi: lira sterlină, napoleonul francez, lira otomană. ÃŽn prezent, acest rol este jucat de monede ca : dolarul american, Yenul japonez, lira sterlină, Euro. ÃŽn al doilea caz al monedei naÅ£ionale, fie se defineÅŸte un etalon monetar internaÅ£ional de către instituÅ£iile financiare internaÅ£ionale, fie se emit de către acestea monede de cont cu proprietăţi limitate dar puternic susÅ£inute pe piaÅ£a valutară. ÃŽn cazul unui etalon monetar internaÅ£ional se preiau părÅ£i din etaloanele monetare naÅ£ionale ponderate cu anumiÅ£i coeficienÅ£i, metodă denumită - ,, a coÅŸului valutar ’’. Å  Å’ Å  & F F F F ô 葠ȜĀ Ѐ␃愃̤ᨀ financiar- bancare internaÅ£ionale cu anumite restricÅ£ii. Sistemul monetar european a emis în 1979 o altă monedă de cont, valabilă pt unele ţări europene, denumită ECU ÅŸi care a avut o circulaÅ£ie remarcabilă. Ambele monede de cont s-au constituit prin metoda coÅŸului valutar. Cursul valutar – factor determinant în tranzacÅ£iile internaÅ£ionale (Teorii asupra cursului valutar) Cursul valutar, aÅŸa cum s-a arătat anterior, reprezintă preÅ£ul monedei naÅ£ionale în raport cu monedele străine. Acest preÅ£ se poate fixa în mod convenÅ£ional, sau după legea cererii ÅŸi a ofertei de capital, adică prin compensare sau pe piaÅ£a de schimb. Compensarea are 2 inconveniente: acela de a împiedica dezvoltarea normală a schimbului, acela de a adopta o rată de schimb artificială. Pe de altă parte, piaÅ£a de schimb are faţă de compensare unele avantaje: realizarea automată a oricărei compensări pe toate pieÅ£ele de schimb ÅŸi instalarea unui curs unic, cursul unic reflectă ameliorarea sau deteriorarea balanÅ£ei de plăţi a ţărilor emitente a monedei respective ÅŸi nu este artificială. PiaÅ£a de schimb s-a dezvoltat continuu ÅŸi totodată a căpătat o importanţă deosebită în tranzacÅ£iile internaÅ£ionale, mai ales după generalizarea cursului de schimb flotant. Cursul de schimb flotant a fost acreditat cu o serie de avantaje teoretice dar în practică s-au evidenÅ£iat ÅŸi inconveniente. Printre avantajele teoretice s-a contat în primul rând pe echilibrarea balanÅ£ei de plăţi, adică, deprecierea ratei de schimb corectează deficitul balanÅ£ei iar când balanÅ£a devine excedentară, rata schimbului se apreciază. ÃŽn realitate, cererea pt o deviză anume depinde mai mult de reputaÅ£ia acestora decât de soldul balanÅ£ei de plăţi curente a ţărilor emitente. InconvenienÅ£ele cursului de schimb flotant depind de amplitudinea variaÅ£iilor sale. Amploarea flotării este uneori impusă de realităţi economice, dar alteori este determinată de reacÅ£ii psihologice sub 2 forme: efectul de neraÅ£ionalitate care constă în faptul că o mare parte a celor ce acÅ£ionează pe piaţă se supun tendinÅ£ei de variaÅ£ie necunoscând situaÅ£ia exactă, efectul reacÅ£iei exagerate, adică, o reacÅ£ie excesivă faţă de informaÅ£iile puÅ£in optimiste care, este cu atât mai puternică cu cât volumul total al tranzacÅ£iilor este mai redus. Studierea cursului valutar ca fenomen economico-financiar de primă importanţă a dus la concretizarea unei teorii explicative care analizează formarea ÅŸi importanÅ£a sa din diferite puncte de vedere: 1.Teoria egalităţii puterilor de cumpărare – dacă bunurile care fac obiectul unui comerÅ£ internaÅ£ional sunt perfect substituibile unul dintr-o Å£ară cu altul din altă Å£ară, atunci există o relaÅ£ie directă între preÅ£urile lor în monedele respectivelor ţări care este cursul de schimb. PreÅ£ul unui produs pe o piaţă internaÅ£ională concurenÅ£ială este acelaÅŸi peste tot, diferă numai expresia lui, de exmplu: X dolari sau Y yeni, iar cursul de schimb este raportul dintre X ÅŸi Y. ÃŽn practică însă, intervin unii factori perturbatori precum: concurenÅ£a neloială, costuri diferite de transport, faptul că preÅ£urile de piaţă nu corespund pt o anumită Å£ară cu costurile de producÅ£ie ÅŸi variază în funcÅ£ie de comportamentul firmelor producătoare. Conform acestei teorii deprecierea cursului valutar depinde de ratele de inflaÅ£ie ale celor două ţări ale căror monede sunt comparate. Pentru realizarea unui curs de schimb normal este necesară, deci o stabilizare, în prealabil , a preÅ£urilor. Cursul valutar depinde de puterea de cumpărare a fiecărei monede în Å£ara sa proprie unde are o valoare de echilibru de care nu se poate depărta. Dacă, la un moment dat, cursul se distanÅ£ează de preÅ£ul de echilibru bazat pe puterea de cumpărare, apar dereglări în importurile sau exporturile de mărfuri dintre cele două ţări, care pot duce la un deficit comercial (deficitul balanÅ£ei comerÅ£ului exterior) ÅŸi provoacă deprecierea monedei respective. Teoria egalităţii puterilor de cumpărare se bazează pe trei ipoteze, care nu se verifică în practică, decât parÅ£ial: pieÅ£ele de schimb ar fi perfecte, fără intervenÅ£ia lor asupra cursului de schimb ÅŸi nici asupra costurilor tranzacÅ£iilor; pieÅ£ele de mărfuri ar fi perfecte, fără o vamă protecÅ£ionistă sau alte obstacole în calea schimbului, volumul ÅŸi natura consumului ar fi aceleaÅŸi în diferite ţări. Teoria egalităţii puterilor de cumpărare suportă ÅŸi alte critici: verificarea teoriei depinde foarte mult de alegerea indicelui de preÅ£uri, iar indicii generali nu sunt de preferat incluzând unele bunuri care fac parte din partidele de schimb comercial, aplicarea teoriei depinde de perioada de referinţă: perioada de bază nu corespunde uneori unui curs de echilibru, bazată pe evoluÅ£ia balanÅ£ei comerciale, teoria nu Å£ine seama de apariÅ£ia unor fluxuri financiare în economia unei ţări. 2. Teoria disponibilităţii titlurilor pe piaţă Teoria egalităţii puterilor de cumpărare se limitează să explice cursul valutar doar prin schimbul de bunuri ÅŸi servicii, dar volumul portofoliului de titluri ÅŸi devize condiÅ£ionează nivelul cursului valutar. ÃŽn cazul unei variaÅ£ii anticipate a cursului unei devize, faptul influenÅ£ează rata randamentului titlurilor exprimate în acea deviză. ÃŽn altă situaÅ£ie, în cazul prevederii unui echilibru al portofoliului activelor financiare, cuprinzând titluri străine ÅŸi naÅ£ionale, nivelul cursului de schimb este determinat în jurul nivelului de echilibru. Pentru extinderea analizei cursului de schimb, teoria disponibilităţii titlurilor foloseÅŸte o noÅ£iune denumită ,, diferenÅ£ialul de schimb’’. Acesta nu este altceva decât procentul de creÅŸtere sau descreÅŸtere al ratei cursului de schimb, exprimat prin relaÅ£ia: ds = ( Ct – Cv ) / Cv x 100, Ct – cursul la termen Cv – cursul la vedere Analog există ÅŸi ,,diferenÅ£ialul de dobânzi’’, care exprimă sub formă de procent ecartul existent între rata anuală de dobânzi, între două ţări aflate în relaÅ£ii de schimb. InfluenÅ£a activelor portofoliului de titluri ÅŸi devize asupra cursului este limitată de două variabile: procentul randamentului activelor – acesta este în funcÅ£ie de rata dobânzilor, de câştigul de capital ÅŸi de costul tranzacÅ£iilor financiare (comision, primă), riscul cursului devizelor – pentru evitarea unui risc major, se recomandă deÅ£inerea titlurilor în devize diferite ceea ce comportă două avantaje: diversificarea devizelor micÅŸorează riscul deoarece nu toate devizele se depreciază în acelaÅŸi timp, fluctuaÅ£iile economice nu afectează toate ţările în acelaÅŸi mod ÅŸi în acelaÅŸi timp. Mijloace de plată internaÅ£ională Mijloacele de plată reprezintă totalitatea posibilităţilor existente de asigurare a plăţilor ce se desfăşoară în corelaÅ£ie cu schimburile economice internaÅ£ionale. Mijloacele de plată internaÅ£ională cuprind: valutele monedele internaÅ£ionale devizele. Valutele, moneda internaÅ£ională, devizele sunt acele instrumente care asigură desfăşurarea tranzacÅ£iilor internaÅ£ionale, prin intermediul lor lichidându-se obligaÅ£iile internaÅ£ionale care decurg din operaÅ£iile comerciale. Valutele Valutele reprezintă monedele naÅ£ionale cu circulaÅ£ie internaÅ£ională care pot fi utilizate ca mijloc de plată ÅŸi pot constitui rezerve ÅŸi în alte ţări decât cele ce reprezintă ţări de emisiune ale acestor monede. Valutele au această calitate suplimentară de a permite realizarea imediată a stingerii unei obligaÅ£ii în relaÅ£iile comerciale internaÅ£ionale. Valutele se clasifică astfel: după modul în care sunt deÅ£inute în numerar – bancnote ÅŸi monezi – cash – acea monedă sau bancnotă utilizată în stingerea obligaÅ£iei. în cont – se află numai sub formă de disponibil în cont, în condiÅ£iile în care majoritatea plăţilor se desfăşoară pe traseu bancar – au o utilitate mai redusă decât valutele în numerar în comerÅ£ul internaÅ£ional. Ea poate fi utilizată la dispoziÅ£ia titularului contului respectiv ÅŸi se poate transforma în numerar doar la ordinul titularului. după modul în care poate fi utilizată valuta în cont valută depozitată la vedere valută depozitată la termen. după modul de preschimbare al valutelor: valute convertibile valute transferabile valute liber utilizabile valute neconvertibile. Valutele convertibile – se schimbă liber fără restricÅ£ii, schimbarea se face contra altor valute. Aceasta presupune un angajament între ţări în aÅŸa fel încât moneda deÅ£inută de o persoană la un moment dat să poată fi transformată în moneda naÅ£ională ÅŸi invers. Pentru a fi convertibilă trebuie să îndeplinească o serie de criterii. Valutele neconvertibile – pot fi schimbate doar cu aprobarea instituÅ£iilor abilitate, - participă în pondere scăzută la schimburile internaÅ£ionale, - pot fi schimbate doar într-un singur sens, de la valuta convertibilă la cea neconvertibilă, invers nu este posibil. Valuta transferabilă - are un anumit grad de convertibilitate stabilit în cadrul unei înÅ£elegeri regionale, contribuie la realizarea unor operaÅ£iuni în anumite circumstanÅ£e ÅŸi pentru anumite relaÅ£ii stabilite înainte. Valutele liber utilizabile – au convertibilitate totală ÅŸi sunt recunoscute de FMI, BERD; BIRD; Banca Mondială – dolarul american, EURO, yenul japonez, lira sterlină. Sunt utilizate foarte larg în tranzacÅ£iile internaÅ£ionale ÅŸi sunt recunoscute ca instrumente de plată în operaÅ£iile comerciale. în funcÅ£ie de regimul de definire al valutelor valute care flotează liber în funcÅ£ie de cerere ÅŸi ofertă, valute care flotează în funcÅ£ie de Sistemul Monetar European, valute al căror curs e legat de alte valute convertibile valute a căror valoare e legată direct de cursul DST. Unele valute îndeplinesc o funcÅ£ie foarte complexă – valută de rezervă. Pentru a îndeplini acest rol, valutele trebuie: să joace un rol important în operaÅ£iunile financiare internaÅ£ionale să fie liber convertibile să aibă stabilitate pe termen lung. Monedele internaÅ£ionale Moneda internaÅ£ională este o monedă cu ridicată putere liberatoare care circulă înafara graniÅ£elor ţării emitente, servind ca mijloc de plată ÅŸi rezervă pe piaÅ£a internaÅ£ională. Există două categorii de monede internaÅ£ionale: monedele naÅ£ionale ale unor ţări care îndeplinesc rolul de plată ÅŸi de rezervă pe piaÅ£a internaÅ£ională datorită unor conjuncturi favorabile cu totul deosebite, monede emise de instituÅ£iile specializate ca instrument monetar ÅŸi unităţi de cont: DST, ECU, ASEAN- Assian Monetary Unit. Orice monedă naÅ£ională, pentru a putea fi considerată monedă internaÅ£ională îndeplineÅŸte trei funcÅ£ii: etalon de măsură, instrument de schimb, valoare de rezervă. Ca etalon al preÅ£urilor, ea trebuie să fie folosită în cotarea materiilor prime, a altor categorii de produse pe plan internaÅ£ional. Ca instrument de schimb, moneda respectivă trebuie să fie utilizată ca monedă de facturare a mărfurilor în operaÅ£iile comerciale internaÅ£ionale - plăţile se realizează în acea monedă. Ca instrument de rezervă, această funcÅ£ie se reflectă în prezenÅ£a monedei respective în componenÅ£a rezervelor bancare ÅŸi în volumul emisiunilor de titluri valutare pe termen mediu ÅŸi lung. Devize Devizele sunt o categorie largă ÅŸi cuprind toate titlurile de credit exprimate în valută, pe termen scurt. Ele reprezintă cel mai important instrument de plată pe piaÅ£a internaÅ£ională. Aici includem categorii diferite de instrumente de plată: cambii, cecuri, bilete la ordin, acÅ£iuni, obligaÅ£iuni, bonuri de tezaur, warrant-uri. Titlurile de credit sunt documente cu formă ÅŸi conÅ£inut standardizat ÅŸi reprezintă obligaÅ£ia unui debitor de a plăti la scadenţă unui beneficiar o sumă de bani cu dobânda aferentă. Titlurile pot fi negociate, adică pot fi vândute ÅŸi cumpărate înainte de scadenţă, au o valoare nominală înscrisă pe document ÅŸi o valoare de piaţă rezultată în urma negocierii. OperaÅ£ia care permite obÅ£inerea sumei de bani pe un titlu de credit se numeÅŸte scontare. Scontarea este o modalitate de finanÅ£are pe termen scurt 30,60,90 zile, o formÄ