Referat Referat Impozitul Pe Salarii Si Varsarea La Buget

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Referat Impozitul Pe Salarii Si Varsarea La Buget si de asemenea puteti face Download Referat Referat Impozitul pe salarii si varsarea la buget

Citeste fragmente din Referat Referat Impozitul Pe Salarii Si Varsarea La Buget

- IMPOZITUL PE SALARII ŞI VĂRSAREA LUI LA BUGET  Scurt istoric În anii postrevoluţionari, se observă că impozitul pe salariu ocupă primul sau al doilea loc ca pondere în totalul veniturilor bugetare. Până în 1993 (adică înainte de introducerea TVA-ului), impozitul pe salariu ocupa primul loc în ierarhia tuturor impozitelor. După anul 1993, impozitul pe salariu ocupă o poziţie solidă în urma TVA (diferenţa dintre cele două impozite nu este mai mare de 2-3%), dar dacă la aceste sume care privesc doar Bugetul da Stat se adaugă şi sumele defalcate din impozitul pe salariu pentru bugetele locale, impozitul pe salariu ocupă detaşat primul loc). În anii 1940 – 1944, impozitul pe salarii era reglementat astfel: La un venit lunar de până la 4000 lei, cota de impozit era de 4%; La un venit lunar de peste 4000 lei, cota de impozit era de 8%. În anii dictaturii comuniste s-au practicat impozite progresive pe salarii şi pe alte venituri ale cetăţenilor. În prima perioadă a dictaturii, cotele progresive ale impozitelor erau aplicate ca mijloace de îngrădire, de pregătire a terenului pentru eliminarea exploatatorilor. Cu unele modificări în timp, până la 1 iulie 1977, salariile se impuneau în cote progresive de până la 16%, în funcţie de mărimea salariului. De această dată s-a modificat sistemul de impunere, în sensul că s-a renunţat la impunerea individuală a salariului şi s-a trecut la impunerea fondului de salarii cu cote proporţionale diferenţiate, de la 14,5% la 17,5% pe ramuri economice şi domenii de activitate. După revoluţia din decembrie 1989, începând cu anul 1991, cotele de impozit pe salariu au ajuns până la 45%. Pe 29 martie 1991 se adoptă Legea nr. 32. Această lege va fi modificată prin Legea nr. 35/1993, iar în această formă va fi publicată în Monitorul Oficial 140/29 iunie 1993.  Începând cu 1 ianuarie 2000, prin Ordonanţa Guvernamentală nr. 73/sss 27.08.1999, cotele de impozitare utilizate sunt următoarele: Tranşe de venit anual impozabil - lei - Impozit anual - lei - Cuantum Observaţii Până la 11.000.000 18% 11.000.001 – 27.000.000 1.980.000 + 23% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 11.000.000 27.000.001 – 43.000.000 5.660.000 + 28% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 27.000.000 43.000.001 – 60.000.000 10.140.000 + 34% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 43.000.000 Peste 60.000.000 15.920.000 + 40% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 60.000.000 Potrivit aceleiaşi Ordonanţe, Ministerul de Finanţe va stabili, pentru anul 2000, baremul lunar cuprinzând tranşele de venit impozabile lunare şi impozitul lunar, care reprezintă 1/12 din baremul anual prevăzut anterior. Acest barem se actualizează semestrial, în funcţie de indicele inflaţiei realizat pe 6 luni, comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică. Cotele de impozitare lunare stabilite de Ministerul Finanţelor pentru semestrul I al anului 2000 sunt următoarele: Venit lunar impozabil - lei - Impozit lunar - lei - Cuantum Observaţii Până la 917.000 18% 917.001 – 2.250.000 165.060+23% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 917.000 2.250.001 –3.583.000 545.640 + 28% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 2.250.000 3.583.001 –5.000.000 977.680+ 34% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 3.583.000 Peste 5.000.000 1.534.980 + 40% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 5.000.000 Pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii şi pensii realizate în semestrul II din anul 2000, se stabileşte următorul barem lunar: Venit lunar impozabil - lei - Impozit lunar - lei - Cuantum Observaţii Până la 1.061.000 18% 1.061.001 – 2.603.000 190.980 + 23% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 1.061.000 2.603.001 – 4.146.000 545.640 + 28% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 2.603.000 4.146.001 – 5.785.000 977.680+ 34% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 4.146.000 Peste 5.785.000 1.534.980 + 40% Pentru ceea ce depăşeşte suma de 5.785.000 Pentru determinarea impozitului pentru veniturile din salarii la locul în care contribuabilul are cartea de muncă trebuie determinat venitul brut. Din aceasta se deduc cheltuielile deductibile, rezultând venitul net. Din venitul net se scad deducerile personale, rezultând venitul impozabil care se scad deducerile personale, rezultând venitul impozabil, care se impozitează conform normelor de impozitare lunare. Impozitul rezultat se datorează lunar statului, urmând ca la sfârşitul anului să aibă loc globalizarea şi determinarea diferenţei de impozit de plată sau de recuperat. Cheltuielile pentru care se admite deducerea din venitul brut sunt: Contribuţia pentru constituirea fondului pentru pensia suplimentară; Contribuţia angajatului pentru constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj; Contribuţia angajatului pentru constituirea fondului pentru asigurările sociale de sănătate; Cheltuielile profesionale. Contribuţia pentru pensia suplimentară se determină prin aplicarea procentului de 5% asupra venitului de bază şi a sporurilor. Contribuţia pentru constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj reprezintă 1% din salariul de bază. Contribuţia pentru constituirea fondului pentru asigurările sociale de sănătate reprezintă 7% din venitul brut. Cheltuielile profesionale se determină prin aplicarea cotei de 15% asupra deducerii personale de bază Rolul impozitului Impozitul pe salarii, ca principal impozit direct, instituit la 1 ianuarie 1991, înlocuieşte impozitul pe fond total de retribuire din 1977 al unităţilor de stat, cooperatiste şi obşteşti. Vechiul impozit avea un caracter static, întrucât nu era legat direct de nivelul salariilor individuale, şi ca atare, se prelua la Bugetul de Stat un impozit stabilit direct proporţional cu mărimea fondului total de retribuire. Subiectul impozitului este reprezentat de persoană juridică, iar baza de impozitare – fondul total de retribuire, care cuprindea: salariile tarifare, indemnizaţiile, primele şi orice alte drepturi salariale, prevăzute de lege, iar cotele de impunere erau proporţionale, diferenţiate pe ramuri, subramuri şi activităţi economico-sociale, cuprinse între 14,5% şi 17,5%. Nu se ţinea aşadar cont de cuantumul salariului primit lunar de orice salariat şi nici de situaţia personală a contribuabilului. Trecerea la economia de piaţă a impus adoptarea unui sistem de impozitare a salariilor mai flexibil, care să ţină cont de puterea contributivă a fiecărui subiect impozabil, impozitul căpătând astfel un caracter personal, direct. Subiecţii şi obiectul impozitului pe salariu Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999, modificată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 85, subiecţii impunerii sunt persoane fizice, care realizează pe teritoriul României venituri sub formă de salarii şi alte drepturi salariale. Se impune a se preciza că nu se face deosebirea între persoanele fizice române sau străine, ci li se aplică acelaşi regim fiscal. Aşadar, sunt incluse în categoria de contribuabili: Persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obţinute atât în România, cât şi în străinătate într-un an fiscal; Persoana fizică română fără domiciliu în România, pentru veniturile obţinute în România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind cu anul calendaristic vizat; Persoana fizică străină, pentru veniturile obţinute în România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind cu anul calendaristic vizat. Constituie subiect al impunerii şi persoana care îşi desfăşoară activitatea pe bază de contracte civile, fără a avea calitatea de salariaţi, inclusiv în cadrul asociaţiilor de locatari, pentru drepturile băneşti obţinute pe baza acestor contracte. Inventatorii şi inovatorii sunt supuşi impozitului pentru recompensele primite. Sunt scutite de plata impozitului următoarele categorii de persoane: Corespondenţii de presă străini pentru salariile pe care le primesc; Elevii, studenţii şi doctoranzii pentru burse; Veteranii de război, văduvele de război şi văduvele necăsătorite ale veteranilor; Urmaşii eroilor martiri ai Revoluţiei, precum şi deţinătorii titlului de Luptător pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru veniturile realizate în cadrul funcţiei de bază; Invalizii de gradul I şi II, precum şi persoanele handicapate încadrabile în gradul I şi II de invaliditate, dacă invaliditatea îi împiedică în exercitarea profesiei sau funcţiei. De asemenea, sunt venituri scutite de impozit următoarele: Veniturile membrilor misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare, cu condiţia reciprocităţii; Sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, potrivit legii; Sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile de pensie; sumele reprezentând diferenţe de dobândă subvenţionată la creditele acordate, subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, precum şi uniformele obligatorii şi drepturile de echipament, potrivit legislaţiei în vigoare; dobânzile aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere, precum şi obligaţiunile Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe; veniturile obţinute din jocuri de noroc, din premii şi prime în bani şi/sau în natură, sub valoarea de 3.000.000 lei, pentru fiecare câştig realizat, de la acelaşi organizator sau plătitor. Obiectul impunerii îl formează salariile realizate pe teritoriul ţării noastre, respectiv salariile în bani şi natură, primite de salariaţi de la persoanele juridice care au domiciliul sau sediul în România, precum şi salariile primite din străinătate care îşi desfăşoară activitatea în România. Subiectul venitului bugetar este salariatul, în timp ce plătitorul este persoana fizică sau juridică de unde salariatul îşi realizează veniturile, persoana care are obligaţia calculării, reţinerii şi vărsării lunare a impozitului la bugetul de stat. Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt următoarele: Venituri din activităţi independente; Venituri din salarii; Venituri din cedarea folosinţei bunurilor; Venituri din pensii, pentru suma ce depăşeşte 2.000.000 lei pe lună; Alte venituri. Calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului pe salarii Impozitul pe salarii se calculează lunar de către plătitorii acestora pe fiecare loc de muncă asupra totalităţii venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat utilizând cotele progresive pe tranşe. Tehnica aplicării cotelor progresive pe tranşe presupune divizarea venitului lunar impozabil pe tranşe, calcularea impozitelor parţiale şi impozitului final determinând impozitului ce revine plătitorului, prin cumularea impozitelor parţiale. Caracteristic acestui impozit este modul de percepere, adică metoda stopajului la sursă (reţinerea de la salariat de către persoana fizică sau juridică plătitoare a salariului sau a altor drepturi salariale, precum şi venituri asimilate acestora. Ca modalităţi de impunere se utilizează impunerea cumulată şi impunerea separată. Impunerea se face cumulat pentru veniturile obţinute la acelaşi loc de muncă, adică în situaţia în care salariaţii obţin în aceeaşi unitate pe lângă veniturile realizate în cadrul funcţiei de bază şi alte venituri de natură salarială şi a altor drepturi salariale în bani şi/sau natură. Impunerea se face separat pentru veniturile obţinute pe fiecare loc de muncă, adică pentru veniturile realizate în cadrul altor unităţi decât unitatea deţinătoare a cărţii de muncă. În cazul salariilor plătite în valută, în prezent, impozitul datorat se calculează prin aplicarea cotelor de impozit asupra veniturilor transformate în lei, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de BNR. Impozitul pe salariu se calculează, se reţine şi se varsă lunar de plătitorii salariilor din sumele cuvenite la a doua chenzină prin stopajul la sursă. În cazul în care în contul plătitorului de salarii nu sunt disponibile pentru acoperirea integrală a salariilor nete şi a impozitului aferent, băncile nu execută documentele de plată pentru ridicarea sumelor în numerar necesare plăţii salariilor (cu excepţia chenzinei I) decât condiţionat de vărsarea în aceeaşi proporţie a impozitului. Dacă drepturile salariale se achită lunar, calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului se face odată cu ridicarea de la bancă a sumelor pentru plata salariilor aferente lunii respective. Ð d è 鐇ȍ혈0鐂䫿갍똆 ”ÿJ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ 鐇ȍ혈0鐂䫿갍똆 ”ÿJ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ 鐇ȍ혈0鐂䫿갍똆 ”ÿJ ”ÿJ ¶ kdÐ ”ÿJ ¶ ”ÿJ ¶ kd, ”ÿJ ¶ Ā kdÚ ”ÿJ ¶ ␃ᄃ㞄ሂ걤þ怀㞄愂̤ᜀcont bancar pentru plata salariilor, calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului la Bugetul de Stat a impozitului aferent se fac lunar, în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care s-a făcut plata pentru aceste drepturi. Pentru drepturile băneşti realizate în cadrul altei unităţi decât cea deţinătoare a cărţii de muncă, impozitul se calculează şi se reţine la fiecare plată prin cumularea cu sumele plătite anterior în cursul aceleiaşi luni, de către acelaşi plătitor, cu excepţia drepturilor băneşti pentru investiţii şi inovaţii. Impozitul pe salarii se varsă la Bugetul de Stat în conturi diferite, în funcţie de sediul sau domiciliul persoanei fizice sau juridice plătitoare. Astfel, agenţii economici având sediul în judeţele unde funcţionează trezorerii ale finanţelor publice, se varsă impozitul în contul deschis pe seama trezoreriei locale din raza de activitate a organelor fiscale, în timp ce plătitorii cu sediul în judeţele în care nu funcţionează asemenea instituţii varsă impozitul în contul deschis la unităţile BCR, pe seama organelor fiscale din raza de activitate a acestora. Persoană fizică sau juridică cu sediul sau domiciliul în comune vor plăti impozitul în Contul Direcţiei Generale a Finanţelor de Stat judeţene pe raza căreia se află. Persoanele fizice sau juridice care nu au cont în bancă, plătind impozit pe salarii în acelaşi cont, fie la agentul fiscal, care va elibera chitanţă pentru suma încasată, fie la unităţile CEC. Regimul deducerilor personale Contribuabilii la impozitul pe salarii au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală de bază şi deducere personală suplimentară. Deducerea personală de bază, începând cu luna ianuarie 2000 este fixată la suma de 800.000 lei pe lună. Deducerea personală suplimentară se calculează în funcţie de deducerea personală de bază, astfel: 0,6*deducerea personală de bază pentru soţul/soţia aflat(ă) în întreţinere; 0,35*deducerea personală de bază pentru fiecare din primii doi copii şi 0,20*deducerea personală de bază pentru fiecare din următorii copii aflaţi în întreţinere; 0,20*deducerea personală de bază pentru fiecare alt membru al familiei aflat în întreţinere. Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcţie de situaţia proprie sau a persoanelor aflate în întreţinere, în afara sumelor rezultate din calculul anterior, şi anume: 1,0*deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I şi persoanele cu handicap grav. 0,5*deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II şi persoanele cu handicap accentuat. Deducerile personale prevăzute anterior se însumează. Suma determinată nu trebuie să depăşească 2,5*deducerea personală de bază şi se acordă în limita venitului realizat. Obligaţiile şi drepturile plătitorilor Plătitorii impozitului pe salariu au obligaţia calculării corecte, a reţinerii şi vărsării la termenul legal a sumelor cuvenite bugetului. Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informaţiilor cuprinse în fişa fiscală Plătitorii au obligaţia să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fişelor fiscale pentru salariaţi şi pentru persoanele fizice care obţin venituri asimilate salariilor. Fişa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu date personale ale contribuabilului, menţiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salariile obţinute şi impozitul reţinut şi virat în cursul anului, precum şi rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub formă de salarii. Până la completarea fişei fiscale cu datele personale necesare deducerilor personale suplimentare, salariaţii vor beneficia de deducerea personală de bază, urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale. Angajatorul este obligat să păstreze fişa fiscală a unui angajat pe întreaga durată a angajării şi să transmită organului fiscal competent şi salariatului câte o copie pentru fiecare an până la ultima zi a lunii februarie a anului expirat. În cazul în care regularizarea se face de către angajator, fişa fiscală a fi transmisă organului fiscal până la data de 31 ianuarie. În cazul încetării activităţii în timpul anului, angajatorul va elibera angajatului un exemplar al fişei fiscale la data lichidării şi va transmite organului fiscal fişa fiscală a respectivului angajat până la data de 31 ianuarie. Persoanele fizice pentru care plătitorul calculează, regularizează şi reţine impozitul pe salarii trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii: au fost angajaţi permanenţi ai plătitorului în cursul anului; nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil. În cazul în care un contribuabil realizează în cursul anului şi venituri din activităţi independente sau din cedarea folosinţei de bunuri, el are obligativitatea să înştiinţeze în scris angajatorul asupra acestui fapt în perioada 1-15 ianuarie a anului următor celui pentru care se face regularizarea. Angajatorul va fi informat doar de faptul că angajatul are alte venituri, nu şi despre sursa sau cantitatea acestora. Astfel, angajatorul este informat că nu trebuie să efectueze regularizarea impozitului pentru salariul respectiv. Calculul eronat al impozitului poate conduce fie la reţinerea în plus a unor sume din salarii, fie la o reţinere insuficientă. Impozitul pe salarii reţinut în plus se restituie salariaţilor respectivi 0de plătitorul acestora în termen de 30 de zile de la data constatării plusului. Restituirea sumelor reţinute în plus se face pe o perioadă de 3 ani în urmă de la data reţinerii. Restituirea se va efectua de către plătitorul de salarii prin diminuarea cu sumele respective a impozitului pe salarii cuvenite Bugetului de Stat în luna efectuării operaţiunii. Impozitul pe salarii nereţinut la timp sau în cuantumul legal se reţine de la salariaţii respectivi, de către plătitorul venitului pe o perioadă de la data constatării. Reţinerea se poate face în rate egale, în cel mult 12 luni de la data constatării reţinerii, iar în cazul în care impozitul nu mai poate fi recuperat de la salariaţii în cauză, acesta se suportă de plătitorii salariului. Aceasta este o măsură de protecţie împotriva neglijenţei, sau, uneori, poate a relei-credinţe a plătitorului de salarii. Pentru nevărsarea la termen a impozitului se aplică o majorare de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere, majorarea calculată începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de plată şi până la inclusiv ziua plăţii sumei datorate, însă această majorare nu trebuie să depăşească valoarea impozitului neachitat. De asemenea, plătitorii au obligaţia să depună semestrial la organul fiscal pe raza căruia îşi au sediul sau domiciliul o dare de seamă privind calcularea, reţinerea şi vărsarea impozitului pe salarii sau ştatele de plată. Termenele de depunere a acestor documente de informare sunt pentru semestrul I până la 15 iulie, şi, pe întregul an, cumulat, până la 15 ianuarie anul următor. Nerespectarea acestei obligaţii constituie o contravenţie. Plătitorii impozitului pe salarii sunt, de asemenea, obligaţi să pună la dispoziţia organelor de control documente privind calcularea şi vărsarea la buget a impozitului. Nerespectarea acestei obligaţii constituie, de asemenea, o contravenţie. Contravenţiile se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei O altă obligaţie este reprezentată de rezolvarea contestaţiilor salariaţilor cu privire la modul necorespunzător de aplicare a prevederilor legale privind impozitul pe salarii, de către persoanele fizice sau persoanele juridice la care sunt angajaţi. În principiu, există trei căi de atac care pot fi utilizate de salariaţii nemulţumiţi de modul de determinare şi reţinere a impozitului pe salarii: Plângere adresată celui care l-a angajat pe salariatul subiect al impunerii în termen de 30 de zile de la data reţinerii impozitului. Contestaţie la organul fiscal judeţean. O a doua contestaţie la organul fiscal central. Persoana sesizată este obligată ca în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii să procedeze la verificarea modului de determinare a venitului impozabil şi a impozitului de plată şi să emită salariatului în cauză o decizie cuprinzând rezultatul verificării. Dacă salariatul nu este mulţumit de conţinutul deciziei, în termen de 30 de zile de la comunicarea ei, poate face contestaţie la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat din raza teritorială corespondentă sediului persoanei fizice sau juridice care l-a angajat. Contestaţia se rezolvă în termen de 30 de zile de la înregistrarea şi se comunică salariatului în cauză printr-o decizie. Împotriva acestei decizii se poate face apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Ministerul Finanţelor, care în termen de 40 de zile de la înregistrare este obligat să-l soluţioneze, soluţia aceasta rămânând definitivă. Contestaţiile şi apelurile privind impozitul pe salarii sunt scutite de plata taxei de timbru. Contribuţia de 5% pentru pensia suplimentară se calculează asupra salariului de bază, inclusiv sporul de vechime aferent inclusiv alte sporuri (de vechime, condiţii grele de muncă şi alte sporuri cu caracter permanent) Fondul necesar pentru plata fondului de salarii realizat lunar se constituie din următoarele surse: O cotă de 5% aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar, în valoare brută de persoanele fizice şi persoanele juridice române şi străine cu sediul în România care angajează personal român; O contribuţie de 1% din salariul de bază lunar de încadrare brut, plătită de persoanele fizice şi juridice; O contribuţie de 1% din venitul lunar, în valoare brută obţinut pentru munca prestată de către membrii corporaţiei; O subvenţie de la Bugetul de Stat pentru completarea fondului în cazul în care sursele a), b) şi c) nu sunt suficiente. Pentru nevărsarea la termen a sumelor prevăzute mai sus, se aplică o majorare de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult decât totalul sumelor datorate. În ceea ce priveşte plata contribuţiilor la Asigurările Sociale de Stat, acestea se stabilesc după cum urmează: 35% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în gradul I de muncă; 30% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă; 25% asupra câştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi. Pentru nevărsarea la termen a sumelor prevăzute mai sus, se aplică o majorare de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult decât totalul sumelor datorate. EXEMPLU PRIVIND CALCULUL IMPOZITULUI PE SALARIU O persoană fizică realizează la locul principal de muncă în luna iulie 2000 un venit de 4.500.000 lei, reprezentând salariul de bază. El este invalid de gradul I şi are în întreţinere 4 copii. Să se determine impozitul datorat pentru acest venit. REZOLVARE Venit brut = 4.500.000 Contribuţia pentru pensia suplimentară = 5%*4.500.000 = 225.000 Contribuţia pentru constituirea fondului pentru ajutorului de şomaj = 1%*4.500.000 = 45.000 Contribuţia pentru constituirea fondului de asigurări sociale de stat = 7%*4.500.000 = 315.000 Cheltuieli profesionale = 15%*800.000 = 120.000 Cheltuieli deductibile = 225.000 + 45.000 + 315.000 + 120.000 =705.000 Venit impozabil = 4.500.000 – 705.000 =3.795.000 Deduceri personale = deducere personală de bază + deduceri suplimentare Coeficientul de deduceri personale = 1 + (0,35*2 + 0,2*2) = 2,1 (<2,5) Deducerea personală = 2,1*800.000 = 1.680.000 Venit impozabil = 3.795.000 – 1.680.000 =2.115.000 Impozit = 165.060 + 23% (2.115.000 – 917.000) = 440.600 lei BIBLIOGRAFIE 1. Tatiana Moşteanu, Sorin Dinu – Impozite şi taxe Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1999 2. Simona Iliescu, Dan Grosu Şaguna, Dan Coman Sova – Procedura fiscală Editura Oscar Print Bucureşti, 1996 3. Vasile Juravle, Lucian Ţâţu – Metode şi tehnici fiscale Editura Rolcris Bucureşti, 2000 4. CAPITAL Nr.15/ 30 martie 2000 5. Ordonanţa Guvernamentală nr.73 privind impozitul pe venit / 27.08.1999 6. Ordonanţa Guvernamentală nr.87 privind modificarea şi completarea şi modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernamentale nr.73/1999 7. Decizia nr. 1/2000 privind aprobarea soluţiilor referitoare la aplicarea unitară a prevederilor Ordonanţei Guvernamentale nr.73 privind impozitul pe venit / 1999 8. Hotărârea Guvernamentală privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi pensii şi a actualizării sumelor fixe prevăzute în Ordonanţa Guvernamentală nr.73, precum şi a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat în anul 2000. PAGE 1 PAGE 13 쥁`