Referat Franta Si Muntele St. Michel

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Franta Si Muntele St. Michel si de asemenea puteti face Download Referat Franta si Muntele St. Michel

Citeste fragmente din Referat Franta Si Muntele St. Michel

Franta si “ Minunea “ de pe stanca ~ Muntele Saint Michel Referat ~ Geografie Franta, situata in V Europei are vecini pe Belgia, Luxemburg, Germania, Elvetia, Italia, Monaco, Marea Mediterana, Spania, Andorra, Oceanul Atlantic si Marea Manecii. Are o suprafata de 543 965 km patrati si populatia de 59 329 000 locuitori. Densitatea populatiei este de 109,1 locuitori / km patrat. Capitala Paris, oras situat in partea central-nordica a Frantei, pe fluviul Sena, in aval de confluenta acestuia cu Marna. Asezare a tribului celtic al parisilor, apoi, dupa cucerirea Galliei de catre Caesar, oras roman, Parisul devine in 508 capitala regatului franc al lui Clovis. Capitala, din 987, si principalul centru economic, politic si cultural al Frantei medievale si moderne, istoria Parisului se identifica cu cea a tarii; de Paris sunt legate revolutiile din 1789, 1830, 1848. In sec. XVII – XIX orasul se impune ca o metropola culturala a Europei. Cel mare centru economic, Parisul concentreaza circa ½ din activitatea comerciala si financiara si circa ¼ din industria tarii. In regiunea Parisului se produc automobile, avioane, electronica, produse petrochimice, medicamente, parfumuri, confectii, mobila fina. Cel mai mare nod de comunicatii al Frantei, una din placile turnante ale traficului aerian continental, Parisul este legat printr-o retea TGV de principalele orase franceze, precum si de Londra (prin Eurotunel) si Bruxelles. In prezent Parisul este o adevarata metropola culturala a lumii: 13 universitati cu peste 300 000 studenti, Academia Franceza, Academia de Arte Frumoase, Academia de Stiinte, biblioteci, zeci de asociatii si societati stiintifice si culturale, prima societate de profil din lume, edituri renumite, circa 60 teatre, circa 50 mari muzee printre care si Louvre. Monumente: catedrala Notre-Dame, complexul Louvre, Palatul Elysee (azi, resedinta presedintelui tarii), Arcul de Triumf, Domul Invalizilor (ce adaposteste si mormantul lui Napoleon), Edificiul Operei, Bazilica Sacre Coeur, centrul cultural Georges Pompidou, noul edificiu al Bibliotecii Nationale. Natura Cea mai mare tara (ca suprafata) din Europa Occidentala, cu 2 fatade maritime (Oceanul Atlantic si marile adiacente in V si Marea Mediterana in SE) Franta are un relief variat: in SE, intre lacul Geneva si Marea Mediterana, Alpii Francezi, cu vai adanci si relief glaciar tipic (ghetari, vai, custuri, lacuri), cu altitudinea sub 3000 m in Alpii Maritimi si peste 4000 m in Alpii Savoiei; in SV, la granita cu Spania, muntii Pirinei, semeti si ei, iar in E muntii mai scunzi si mai vechi, Jura si Vosges; acestora li se adauga regiuni colinare si podisuri – Ardenii in NE, Masivul Armorican in NV, Masivul Central dominat de inaltimi vulcanice, in partea central-sudica – precum si bazine si culoare depresionare (bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhonului, campia Alsaciei) si campii litorale. Clima este temperata in cea mai mare parte a teritoriului, cu nuante oceanice tipice in V si tot mai estompate catre E. Doar in S, catre Marea Mediterana, climatul este subtropical, cu vanturi reci, locale – mistralul si tramontanul – care pot compromite recoltele de citrice. Reteaua hidrografica este densa, legata printr-un sistem de canale si orientata spre Oceanul Atlantic si spre Marea Mediterana. Exista multe lacuri, mai mari fiind Geneva, Le Bourget, Grandlieu si Annecy. Vegetatia include 6000 de specii comune domeniului temperat, din care 200 sunt endemice. Peste ¼ din teritoriul Frantei este acoperit de paduri temperate (stejar, fag, conifere), mai intinse in muntii Vosgi, Jura si Alpi; in insula Corsica dominant este maquisul mediteranean. Landele nisipoase din SV au fost, in timp, impadurite cu pin. Fauna este relativ bogata, alaturi de speciile zonei temperate europene intalnindu-se specii tipice climei mediteraneene sau aclimatizate. Populatia Francezii reprezinta 94,45% din populatia Frantei pe cand strainii reprezinta numai 5,55% din populatia tarii. Dintre straini: portughezi (580 800), algerieni (540 273), marocani (457 777), italieni (212 023), spanioli (175 195), turci (169 046) si tunisieni (159 599). Diviziuni administrative 96 departamente grupate in 22 regiuni; potrivit autoritatilor franceze sunt incluse in statul francez alte 4 regiuni monodepartamentale, 4 teritorii de peste mari si 2 colectivitati teritoriale; unele tari nu recunosc un asemenea statut anumitor teritorii, considerandu-le teritorii dependente. Limbile Limba oficiala este franceza, limba materna a majoritatii populatiei Frantei face parte din familia indo-europeana, ramura romanica, grupul galoromanic. A avut evolutia cea mai divergenta fata de latina dintre limbile romanice si totodata are cea mai mare proportie de imprumuturi vechi germanice dintre limbile romanice. Este atestata din 842 prin “Juramintele de la Strasbourg”. Limba literara s-a dezvoltat mai ales dupa sec. XIV, pe baza dialectului din jurul Parisului. In 1539, in toate actele publice si private a devenit obligatorie folosirea francezei in locul latinei . Sec. XVII este perioada fixarii structurilor lingvistice. Franceza se scrie cu alfabetul latin, cu numeroase consoane duble si grupuri de litere, accente si trema pe vocale, sedila. Franceza a fost, timp de cateva secole, limba stiintei, culturii si diplomatiei internationale, precum si limba aristocratiei in majoritatea tarilor europene, fiind insa surclasata, in ultima jumatate de secol, de engleza. Ocupa locul 10 pe glob, cu circa 130 000 000 vorbitori; este limba oficiala sau cooficiala in 30 tari din Europa, America, Africa, Asia de SE si Oceania, unde a dat nastere unor varietati regionale si creolei franceze. Din 1945 este una din cele 6 limbi de lucru ale ONU. Statul Republica prezidentiala, conform Constitutiei. Adoptata prin referendum la 28.09.1958 si promulgata la 06.10.1958, Constitutia celei de-a V-a Republici a fost modificata in 1960, 1962, 1969, 1974, 1999. Puterea legislativa este exercitata de un Parlament bicameral format din Senat (321 membri dintre care 296 reprezinta Franta metropolitana si Adunarea Nationala. Puterea executiva este exercitata de presedinte, care numeste Consiliul de Ministri, condus de un prim-min. Consiliul de ministri este raspunzator fata de Parlament. Seful statului:presedintele – ales prin vot direct pentru cel mult 2 mandate a cate 5 ani fiecare. Armata Franta dispune de una dintre cele mai bine organizate si dotate forte militare din lume. Comanda este asigurata prin constitutie de presedintele tarii asistat de un Consiliu Suprem de Aparare. Organizarea si administrarea fortelor armate este de competenta ministrului apararii. Serviciul militar are o durata de aprox. 10 luni. Trupele de uscat insumau in 1999, 178 300 militari, cuprinsi organizatoric intr-un corp de armata si mai multe regiuni independente. Separat, exista asa-numita “forta de actiune rapida” pt. operatiuni rapide in oricare parte a Europei sau in spatiul extra-european. De asemenea exista, atasat trupelor de uscat, un corp aerian cu 700 elicoptere. Celebra este “Legiunea straina” cu sediul langa Marseille, si 8 200 militari. Marina prezinta o organizare la nivel national si planetar. Fortele aeriene cuprindeau in 2000 circa 72 000 persoane si prezinta baze militare in afara Europei. Echipamentul militar, in curs de modernizare, cuprinde tancuri grele, tancuri usoare, elicoptere, avioane de lupta, portavioane, submarine cu propulsie nucleara, un crucisator, distrugatoare, fregate. Economia In prezent, Franta ramane una dintre puterile economice mondiale. Forta economica este data atat de industrie, ce dispune de un ridicat nivel tehnologic, cat si de agricultura – o mare exportatoare la nivel mondiala, telecomunicatii, servicii, inclusiv de cele turistice. Franta dispune de variate resurse minerale, dar cu productii modeste sau in scadere (carbuni, minereu de fier, bauxita), cu exceptia celor de sare, saruri potasice fiind nevoita sa apeleze tot mai mult la importul de materii prime minerale. Industria antreneaza ¼ din populatia activa, este extrem de diversificata, dar competitiva mai ales in aeronautica si industria aerospatiala, material rulant, energetica nucleara, industria alimentara. Specifica este ponderea ridicata a centralelor nucleare in productia de curent electric. Mari regiuni industriale sunt: regiunea pariziana (automobile, calculatoare, aparate de zbor, produse alimentare, parfumuri), nordul (siderurgie, textile), valea Rhonului (industrie nucleara, petrochimie), Sena inferioara (automobile, rafinarea petrolului). In afara acestor regiuni, mari centre industriale sunt Toulouse, Marseille, Nantes, Bordeaux, Clermont-Ferrand (“patria” anvelopelor Michelin). Agricultura, desi dreneaza numai 4% din populatia activa, situeaza Franta, intre altele, pe locul 1 in Europa si pe locul 4 in lume (productia de cereale) si pe locurile 2-3 pe glob ca valoare a exporturilor agricole. Franta produce mari cantitati de cereale, sfecla de zahar, cartofi. Viticultura este larg reprezentata, vinurile fiind renumite in lumea intreaga. Cresterea animalelor asigura cu ceva mai mult de ½ din valoarea produselor agricole – Franta este primul producator european de carne si al 4-lea mondial si ocupa locul 5 pe glob la productia de lapte si locul 2 in productia de branzeturi. Reteaua cailor de comunicatii este bine dezvoltata, polarizata de capitala. Cele mai mari porturi sunt: Marseille, Dunkeque pt. marfuri si Callais pt. pasageri. Franta ocupa locul 4 pe glob ca volum al comertului exterior. Comert exterior: bunuri de investitii, semifabricate, bunuri de necesitate zilnica, produse agroalimentare, mijloace de transport, energie electrica. In 1999 volumul comertului exterior a fost de 585,5 miliarde $. Principali parteneri: - la export: Germania, Marea Britanie, Belgia, Luxemburg, Spania; - la import: Germania, Italia, SUA, Marea Britanie, Belgia, Luxemburg, Spania; Turismul Tara este vizitata anual de aprox. 73 mil. turisti, aflandu-se pe locul 1 in Europa si pe locul 2 pe glob. Peste 40% din turisti viziteaza regiunea pariziana, Rhone-Alpes si Coasta de Azur. Turismul este foarte dezvoltat si contribuie semnificativ la balanta de plati a tarii. Principalele zone sau obiective: Paris si imprejurimile (Versailles), valea Loarei cu vestitele castele (Chinon, Amboise, Chambord), litoralul Oceanului Atlantic, Muntele Saint Michel, Coasta de Argint, litoralul mediteranean, Coasta de Azur, Alpii, Grenoble, muntii Pirinei, metropolele regionale Lyon, Bordeaux, Strasbourg, Marseilles; vechile orase Reims, Chartes, Amiens; Muntele Saint Michel “ Muntele St. Michel este pentru Franta ceea ce marile piramide inseamna pentru Egipt. “ Scriitorul francez Victor Hugo in 1884 Fondat in sec. al VIII-lea de Sf. Aubert de Avranches, ansamblul numit Muntele St. Michel a devenit in Evul Mediu un puternic centru religios care atragea pelerini de pretutindeni. Se spune ca stanca de forma conica era inconjurata de paduri pana cand marea a transformat-o intr-o insula . De mai bine de 1000 ani, pelerini si calatori sosesc pe o mica insula aflata la extremitatea de SV a Normandiei. Legat de continent printr-o sosea, Muntele St. Michel se ridica semet dintr-o intindere neteda de nisipuri spalate de fluxul puternic care matura golful. Pe vreme frumoasa, stanca de forma conica pe care se inalta manastiri, cladiri, terase, case si fortificatii, este vizibila de la mare departare, cu turla bisericii ce inalta catre ceruri o statuie aurita a Arhanghelului Mihail. Dar cand este ceata, contururile intunecate ale acoperisurilor si turnurilor par sa pluteasca precum un palat fantomic pe o mare de aburi cenusii. Conform legendei, la inceputul sec. al VIII-lea, lui Sf. Aubert, episcop de Avranches, i-a aparut in vis Arhanghelul Mihail care i-a spus sa construiasca o capela pe o mare stanca izolata din apropiere. Trezindu-se, Aubert s-a indoit de adevarul visului sau, cerandu-i Sfantului Mihail sa i se infatiseze din nou cu aceleasi porunci. Sf. Aubert a ezitat inca o data, astfel ca Sf. Mihail a aparut pt. a 3-a oara si l-a ciocanit in cap cu degetul. Atunci Aubert nu s-a mai indoit si in 708 a inceput construirea unei capele pe stanca. Stanca lui Aubert era numita pe atunci Mont Tombe, poate ca ecou al unei vechi credinte populare ca locul fusese folosit ca cimitir de catre celti. In vremea aceea, marea nu acoperise inca portiunea respectiva a coastei normandiei, iar Mont Tombe era inconjurat de intinderea mlastinoasa a padurii Scissy. Legendele spun ca preotii celti locali, cunoscuti sub numele de druizi, foloseau stanca pt. a se inchina soarelui, o traditie continuata in timpul perioadei romane prin cultul zeului Nithras. Odata cu Aubert, domnia zeului Soare a luat sfarsit. El a fost inlocuit cu Sf. Mihail, conducatorul ostilor ceresti. Calugari si pelerini De la inceputurile sale, ca loc al capelei lui Aubert pana in prezent, Muntele St. Michel a trecut prin asedii, prabusiri si modificari ale structurii, a fost o vreme neglijat, pt. a deveni apoi cel mai popular monument national al Frantei dupa Versailles. De-a lungul ingustului drum pietruit Grande Rue, strada principala ce urca spre manastire, se insiruie astazi baruri, cafenele si magazine de suveniruri, care continua traditia comerciala ce a insotit inevitabil in Evul Mediu faima crescanda de centru spiritual al Muntelui St. Michel. Pelerinii care au venit aici de-a lungul secolelor ei au dus cu ei vase cu nisip si scoici de la Munte; vizitatorii moderni au de ales dintr-o gama larga de suveniruri, dar impulsul este aceeasi ~ de a avea o marturie concreta a existentei unui loc extraordinar. Cand Richard I, duce de Normandia, a instalat 50 de calugari benedictini pe munte, in 966, aici exista deja o comunitate laica restransa, care includea refugiati din calea jafurilor piratilor vikingi. La mijlocul sec. al XI-lea a fost terminata biserica in stil romanic a manastirii, ce incununeaza varful Muntelui. Dificultatile de constructie au fost atat de mari incat o parte din ea s-a prabusit la inceputul secolului urmator. Un nou proiect de constructie a fost inceput numai in 1203, dupa ce focul a distrus o parte din cladirile de pe munte. In urma acestui proiect s-a ridicat La Merveille (Minunea), un ansamblu de constructii magnifice in stil gotic, aflat pe versantul nordic al stancii. Acesta este acum principala atractie a unei vizite pe munte. Inceputa de arbatele Jourdain si terminata 25 de ani mai tarziu de catre abatele Raoul de Villedieu, Minunea include 2 sectiuni masive care se ridica pe 3 nivele. “ Minunea “ de pe stanca Pe nivelul inferior al partii estice a Minunii se afla asa-numita Aumonerie, unde calugarii imparteau pomeni si ofereau adapost pelerinilor saraci; deasupra ei se ridica Salle des Hotes, incaperea de oaspeti principala; iar in partea de sus a acestei sectiuni se afla sala de mese a calugarilor, reflectoriul, un loc puternic luminat printr-o serie de ferestre inalte in forma de ogiva. Partea de vest a Minunii adaposteste asa-numitul Cellier, o magazie de provizii, iar deasupra ei se afla Salle des Chevaliers, o sala impartita in 4 culoare de siruri de coloane cu capiteluri sculptate. Initial folosita ca scriptorium unde calugarii trudeau la copierea manuscriselor, acesta sala a devenit dupa 1469 locul de intrunire a Cavalerilor Sfantului Mihail, un ordin fondat de regele Ludovic al XI-lea (1461-1483). Chiar deasupra acestei sali impunatoare se afla peristilul – un liman de liniste suspendat intre cer si pamant. In timpul zbuciumatei sale istorii seculare, Muntele St. Michel nu a avut parte de prea multa liniste. Locul a supravietuit asalturilor englezilor din timpul Razboiului de 100 de ani (1337-1453) si unui atac al hughenotilor in 1591. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa Revolutia Franceza (1789-1799), a fost transformat in inchisoare, fiind folosit astfel pana in 1863. 11 ani mai tarziu, constructia a fost recunoscuta oficial ca monument istoric si au fost initiate lucrari de restaurare. In 1922 au inceput din nou sa se oficieze slujbe religioase in biserica manastirii. Azi locuieste aici permanent cel putin un calugar, ca sa mentina o traditie veche de peste 1200 de ani. Franta Bibliografie : “ Enciclopedia Europei “ Autori : Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Negut, Caterina Radu Editura : Meronia Anul aparitiei : 2001 Muntele Saint Michel Bibliografie : “ Atlasul Locurilor Legendare “ Autori : James Harpur, Jennifer Westwood Editura : Aquila ‘93 Anul aparitiei : 2000 쥁`