Referat Taigaua

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Taigaua si de asemenea puteti face Download Referat Taigaua

Citeste fragmente din Referat Taigaua

TAIGAUA este denumirea rusească a pădurii boreale. Ea reprezintă vegetaţia caracteristică regiunilor subpolare, şi se întinde în Eurasia de Nord şi in America de Nord în Canada, între zona rece de tundra la nord şi zona mai caldă temperată la sud. Pădurile boreale(nordice) ocupa 17% din suprafaţa terestră a Terrei. Cuprinsa intre 56 si 58 grade lat Nordica, cuprinde păduri dese de molid şi brad in zone umede , ce alternează cu pin, tufe si iarba. Poziţia taigalei este în general controlată de gradul de căldură degajată în timpul sezonului cald, de temperatura solului şi de temperaturile extreme din timpul iernii. Pădurile boreale din Nordul Americii(Canada) şi Eurasia (Rusia) au un număr de caracteristici similare, având în comun chiar câteva plante şi specii de animale. Spre marginea estică a continentelor taigaua este deviată înspre sud la aproximativ 50-60 lat N de masa de aer polară. Acesta este limita sudică a pădurii boreale, la sudul căreia se află, atât în America de Nord cât şi în Europa, pădure de tranziţie cu frunze căzătoare. În această pădure mici petice de conifere boreale sunt distribuite în părţi mai reci sau mai neproductive. Porţiunile centrale ale Eurasiei şi Americii de Nord sunt regiuni cu o topografie plată sau doar puţin denivelată. Acolo, în nordul şi în sudul pădurii boreale graniţele sunt lărgite şi gradate. O graniţă bine definită dar complexă este formată între taiga şi tundra alpină pe munţii mărginiţi de Pacific în vestul Americii de Nord şi în cel mai estic punct al Rusiei. În general pădurea boreală nu intră în contact cu pădurile temperate sau subpolare de pe coasta Alaska şi Columbia Britanică datorită barierelor de munţi, dar unele regiuni mai joase au o zonă de tranziţie de obicei caracterizată de copaci hibrizi. În Norvegia şi Scoţia o variantă a pădurii boreale ocupă medii extrem de umede. Pădurile boreale din Nordul Americii şi Eurasia sunt o centură lărgită de vegetaţie ce străbat continentele de la coastele Atlanticului până la cele ale Pacificului. În nordul Americii pădurea boreală ocupă o mare parte din Canada şi Alaska. Cu toate că unele tipuri de pădure de tranziţie înrudite sunt prezente în nordul Statelor Unite adevăratele păduri boreale se opresc chiar la cel mai nordic punct al graniţei de sud al Canadei. Vasta taiga a Asiei se extinde de-a lungul Rusiei şi mai sudic spre nord-estul Chinei şi Mongolia. În Europa majoritatea Finlandei, Elveţiei şi Norvegiei sunt acoperite cu taiga. O mica zonă izolată de taiga în zona montană a Scoţiei duce lipsă de unele specii continentale dar conţine cel mai răspândit conifer din pădurea boreală a Eurasiei, pinul de scotch. Centura de taiga este alcătuită din trei zone paralele: pădurea compactă de baldachin, pădurea de lichen sau taiga răsfirată şi pădurea-tundră. Vegetaţia este elementul cel mai specific şi se evidenţiază predominant de un număr limitat de specii de conifere : pinul (pinus), bradul (abies), molidul (picea excelsa), laricele (larix) şi de specii de pomi cu frunza căzătoare ca plopul (populus) si mesteacănul (betula verrucosa). Doar zone mici au fost curăţate pentru agricultură, în special in partea europeana, taigaua rămânând cea mai mare rezervă de lemn din lume. Se găsesc mesteacăni, anini şi salcii şi zone nedrenate pe care se întind fâşii uriaşe de mlaştini. Pădurea boreală sau taigaua Siberiei singură reprezintă 57% din volumul pădurii conifere a pământului. Ecosistemele şi solurile din această regiune păstrează o cantitate semnificativă de carbon a pământului în formă moartă dar nedescompus sau doar parţial descompus. Efectul de seră sau schimbările făcute de om pot spori descompunerea, ducând la eliberarea unei cantităţi crescânde de carbon în atmosferă sub formă de dioxid de carbon gaz de seră. Mediul de viaţă este relativ monoton şi aspru, agricultura devine imposibilă. Pădurea de baldachin (sau padurea compacta) se află în cel mai sudic punct al taigalei. Conţine o mare varietate de specii, cele mai calde soluri, productivitate mare, şi cel mai lung sezon de productivitate din zona boreală. Pădurea compactă sau zona sudică a taigalei pe ambele continente nu este distribuită strict de-a lungul axei est-vest. În vestul marginal al Europei influenţa curenţilor calzi dă voie pădurii de baldachin să se întindă până în cel mai nordic punct. În vestul Americii de Nord curenţii Pacificului şi ai Kuroshio de asemenea încălzesc climatul şi cauzează devierea pădurii înspre Alaska şi teritoriul Yukon din Canada. ˜ § Yenisei şi Lena au cursul îndreptat spre nord. Obi, în vestul Siberiei formează un mare bazin cu un considerabil procent al suprafeţei acoperit cu un teritoriu umed cu scurgere săracă. În astfel de situaţii, în zona boreală o pădure compactă de baldachin este în general absentă. Pădurea de licheni se află la nordul acestei zone – o zonă paralelă mai mică de pădure rară în care coroanele copacilor nu formează un baldachin compact. Rogojinile de licheni şi vegetaţia asemănătoare tundrei formează un strat important deasupra solului. Pădurea de tundra la nordul acestei zone se întinde până la limita creşterii copacilor. Pete de pădure consistând din numai câteva specii formează un complex mozaic cu tundra. Mulţi copaci din pădurea de tundră nu au fost cunoscuţi ca producători de seminţe viabile. Aceşti copaci s-au stabilit în timpul episodului climatic mai cald de acum 100 de ani până la sute de ani înainte şi au reuşit să persiste, de obicei prin reproducţie asexuată. Incendiile din această zonă au exterminat copacii, şi datorită lipsei de reproducere, numai câteva porţiuni au rămas, cele care nu au ars. Solul este subţire şi îngheţat mai multe luni, iar subsolul aproape permanent. De aceea, la începutul verii apar multe mlaştini, iar fluviile produc mari reversări. Tipul principal de sol este podzolul, puţin fertil şi acoperit de licheni urmat de turba. Vegetaţia forestieră asigura un strat de suprafaţă de humus brut acid ce se descompune încet, producând acid humic. Strecurându-se in jos, apa freatica acida îndepărtează fierul si calciu din straturile superioare, fapt ce are ca rezultat culoarea palida a solurilor. Ca urmare predomina solurile podzolice. Clima este temperat rece, cu ierni reci si lungi de aproape 5-8 luni, cu precipitaţii dominante solide, dar puţine. Se remarca unele diferenţieri, mai ales longitudinale : o clima rece oceanica (cu temperaturi medii intre -80 si 14 grade si precipitaţii de 1200 mm/an), una continentala (de la –11 la 16 grade Celsius si precipitaţii de 540 mm), alta continental excesiva (de la –40 la 19 grade, dar cu polul frigului la Oimiakon –71 grade C si precipitaţii de 200 mm/an. In aceasta regiune se găsesc 25000 specii de plante, 23 specii de amfibieni, 58 specii de reptile, 703 specii de păsări si 190 specii de mamifere. Se estimează ca 10% din acestea sunt ameninţate cu dispariţia, incluzând tigrul siberian. Fauna pădurii este rară şi adaptata frigului : mamifere cu blana deasă mai ales ursul brun, erbivore care vin iarna din tundra, păsări care sosesc vara din sud, multe furnici şi mulţi ţânţari vara. Taigaua e bogata in animale cu blana ca : samurul, veveriţa, vulpea, hermina. Ea mai e si casa ursului, şobolanului cu miros de mosc si a lupului. Fauna solului : dominante sunt protozoarele, nematodele, rotiferele şi tardigradele. Aceste organisme trăiesc în apa solului. Fauna solului pădurii boreale se distinge datorită lipsei unei largi categorii de nevertebrate cum ar fi millipedele, isopodele, şi râmele în special în centrul şi nordul taigalei. Nevertebratele mai mari îndeplinesc funcţia de zdrenţuire a gunoaielor formate din frunze din solul pădurii pe care le trece prin maţe. Ca rezultat al acestei activităţi un strat subţire acumulat pe o perioada de câţiva ani de zile format din plante parţial descompuse este caracteristic solului pădurii boreale. Fungii sunt organismele dominante cu sarcina de a descompune gunoaiele pădurii boreale, dar curente de sporire a bacteriilor răspund factorilor beneficiu. Aceste animale ale solului nu ataca direct gunoiul pădurii ci îşi exercită influenţa prin roadere. Rata descompunerii în solul pădurii boreale nu menţin pace cu rata producţiei, cauzând astfel o acumulare progresivă de materie organică. La adâncime medie de etajul pădurii mici nevertebrate, în special larve dipterane, consumă parţial sau scheletonizează gunoiul de frunze înaintea devenirii lor ca adulţi. Bogăţia solului şi întreaga biomasă a organismelor solului sunt mult mai mici în zona pădurii boreale decât la latitudini mai mici. Pădurile boreale sunt estimate că conţin aproape 18% din întreaga biomasă a pământului 쥁@