Referat Surse De Poluare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Surse De Poluare si de asemenea puteti face Download Referat Surse de poluare

Citeste fragmente din Referat Surse De Poluare

Surse de po1uare cu praf, cenuşă şi fum Există, în principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenuşă şi fum, în atmosfera: surse artificiale si surse naturale. Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi. Sursele artificiale pot fi grupate în doua mari categorii: - surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial; - surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic. O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.). Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţii se detaşează, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare: procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate în mori speciale şi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte; - procedeul umed, în care materiile prime se amesteci cu apă, apoi în stare umedă se macină în mori speciale, după care, partea rezultată este trecută la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaşi ca la procedeul uscat; Temperaturile din cuptoare determină mai întâi fărâmiţarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin măcinare, se obţin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantităţi mari de praf, în toate verigile lanţului tehnologic: uscătoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscătoare se elimina în atmosferă aproximativ 10% din cantitatea introdusă, în mori, 1-3% din cantitatea prelucrată, în cuptoarele rotative, 10%, iar în procesele intermediare, intre 2 şi 4%. În total se pierde intre 20 şi 25% din materia primă prelucrată la procedeul uscat şi 1045% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este împrăştiat până la distanţa de peste 3 km faţă de sursă, concentraţia acestuia în apropierea surselor, variind intre 500 şi 2 000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibili a substanţelor ce se elimină prin coşurile întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet arşi (cărbune, hidrocarburi, gudroane etc.) şi alte impurit4i înglobate şi eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasa dacă arderea este completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum şi prezentei în cantitate mare a cărbunelui şi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată, cenuşie sau bruna, după cum cărbunele conţine fler, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice (< 0,075(). Cenuşa rezultată în exclusivitate din combustibili solizi. Proporţia sa variază intre 5-15% la antracit (cărbune superior, deci cu ardere mai completă) şi 40-50% la cărbunii inferiori (lignit, turbă, etc.). Cenuşa se compune din: compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui. În această categorie sunt cuprinşii de Si, Al, Fe, Ca, Mg şi/sau S; impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se afla înglobat zăcământul. Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer format în camera de ardere. în marile centrale termoelectrice, la trecerea prin cos, cenuşa este captata aproape în totalitate. b d â 0 â ␃ഃ߆䐁Ė˅ༀ„ሀĀ帀„愀̤᐀elor de foc. Se apreciază, de exemplu, că în SUA după 1973, folosirea energiei obţinute din lemn, în sectorul casnic, a sporit de două ori. Vânzările anuale de sobe, intre 1972 şi 1979, au sporit de noua ori, jar în 1981 s-au vândut pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru încălzirea locuinţelor cu lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastră-fumurie şi conţine o cantitate însemnata de materii organice, care se apreciază că pot fi toxice şi cancerigene. Tot în scop domestic se ard astăzi, în lume, cantităţi enorme de cărbuni, petrol şi gaze naturale. De exemplu, numai în S.U.A., în 1966, s-au utilizat în scop domestic peste 2.1011 m3 gaze şi 1.1011 litri produse petroliere lichide, ambele cu un echivalent caloric de 2,54015 Kcal. Exista, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenuşa şi/sau fum în atmosfera: 1 - erupţiile vulcanice; 2 - furtunile de praf; 3 - incendiile naturale ale pădurilor. Fruptule vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care, schimba local nu numai micro şi mezorelieful zonei în care se manifesta, dar exercita influente negative şi asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosfera, unde formează nori groşi, care pot pluti pana la mari distante fată de locul de emitere. Timpul de remanenţă în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra, provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au şi influente asupra bilanţului termic al atmosferei împiedicând dispersia energiei radiate de pământ către univers şi contribuind, în acest fel, la accentuarea fenomenului de ,,efect de sera", produs de creşterea concentraţiei de C02 în atmosfera. Furtunile de praf. Terenurile afinate din regiunile de stepa, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriana a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durata, ridică de pe sol parte din particulele ce formează scheletul mineral şi le transforma în suspensii subaeriene, care sunt reţinute în atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetări recente, din satelit, au arătat Ca eroziunea eoliană numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. în acest context, se pare Ca deşertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1,5 pana la 10 km. Furtuni de praf se produc şi în alte zone ale globului. Astfel, în mai 1934, numai intr-o singuri zi, un vânt de o violenţă neobişnuită a produs un intens proces de eroziune eoliană pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma şi Colorado. Norii negri, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, după ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au întunecat Washington-ul şi New York-ul şi s-au deplasat mai departe către Atlantic. În 1928, la 26 şi 27 aprilie, o furtună eoliană a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime intre 12 şi 25 mm de pe o suprafaţă de circa 400 000 km2, situată în zona precaspică. Evaluările făcute cu acel prilej au arătat că, numai pe teritoriul tini noastre, s-au depus circa 148 milioane m3 praf, din cantitatea totală ridicată. Incendiile naturale. Căderea naturali a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintă incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicali deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de naturi sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfârşitul anului 1982 şi începutul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei şi Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare păduri tropicale. În Coasta de Fildeş, în 1983, focul a distrus circa 450 000 ha iar în Ghana, în timpul aceleaşi secete, a fost distrusă prin foc o mare suprafaţă de păduri şi circa 10% din plantaţiile de cacao. În anii deosebit de secetoşi, chiar şi în zonele temperate, se produc dese incendii ale pădurilor. Astfel, în 1992, pe fondul unei succesiuni de ani secetoşi, au izbucnit incendii devastatoare chiar şi în pădurile Franţei şi ale Poloniei. Se pare ci situaţia climatici din deceniul 80 a extins mult suprafeţele de păduri vulnerabile la incendii pe întregul glob. Bibliografie: Brown L., “Probleme globale ale omenirii. Starea lumii”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1992 Ursu P., “Protejarea aerului atmosferic”,Editura Tehnică, 1978 쥁@