Referat Forme Internationale De Decontare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Forme Internationale De Decontare si de asemenea puteti face Download Referat Forme internationale de decontare

Citeste fragmente din Referat Forme Internationale De Decontare

1.Forme internaţionale de decontare Relaţiile comerciale şi de plăţi cu străinătatea sunt rezultatul tranzacţiilor efectuate de către agenţii economici, în conformitate cu normele băncii centrale şi cu hotărârile guvernamentale. Agenţii economici sunt obligaţi ca încă din faza de contractare să stabilească modalitatea de decontare externă şi să urmărească întocmirea documentelor, generate de termenii modalităţii de plată respective. Documentele aferente import-exportului şi prestărilor de servicii se remit şi se primesc în şi din străinătate, în general prin banca la care agentul economic este titular de cont. Este interzisă expedierea, primirea şi schimbul direct de documente care reprezintă creanţe sau angajamente de plată faţă de parteneri externi. Relaţiile internaţionale de plăţi, ca şi relaţiile comerciale care stau la baza lor, se desfăşoară pe baza unor acorduri statale şi opozabile părţilor semnatare sau în cadrul unor relaţii de drept privat, de regulă, contractul de vânzare-cumpărare de mărfuri sau servicii. Indiferent de cadrul în care se desfăşoară relaţiile de plăţi (acorduri guvernamentale, aranjamente bancare, contracte comerciale) în devize liber convertibile, în practică se utilizează următoarele forme de decontare: acreditivul documentar; incassoul documentar; ordinul de plată; scrisoarea de garanţie bancară; alte forme de decontare. Agenţii economici, la încheierea contracteleor comerciale, vor utiliza acele forme de decontare care să asigure o încasare în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor exportate sau a serviciilor prestate pentru străinătate, iar la import să prevină orice riscuri şi pierderi. Dacă în contractele externe se prevede ca efectuarea plăţilor să se facă pe bază de incasso, agenţii economici vor expedia mărfurile pe adresa unei bănci corespondente sau a unei case de expediţie, astfel încât clienţii externi să nu poată intra în posesia acestora decât după ce au făcut dovada achitării lor. Livrările de mărfuri, prestaţiile de servicii pentru care s-a prevăzut prin contractele externe plata pe bază de acreditive de documentare nu se vor efectua decât după deschiderea respectivului acreditiv, fiind interzisă depunerea documentelor la incasso. Regulile şi uzanţele internaţionale privind acreditivele documentare ca şi Regulile uniforme pentru incasso-uri elaborate de Camera de Comerţ Internaţională de la Paris constituie, pentru sistemul bancar internaţional, baza juridică şi instrumentul tehnic ce asigură desfăşurarea decontărilor privind schimburile internaţionale. 2. Acreditivul documentar Acreditivul aste cea mai răspândită modalitate de plată în relaţiile comerciale internaţionale, datorită gradului ridicat de certitudine pe care îl prezintă în privinţa încasării sale. Folosirea preferenţială a acreditivului documentar în schimburile de mărfuri internaţionale se explică prin perioada îndelungată de timp din momentul în care vânzătorul a expediat marfa şi până când cumpărătorul poate dispune de ea. Părţile contractante, nefiind în relaţii directe, sunt în imposibilitatea de a culege informaţii precise asupra probităţii şi solvabilităţii lor. Riscurile care intervin în schimburile economice internaţionale privesc solvabilitatea importatorului, existenţa unor norme de drept comercial diferite şi posibilitatea ca unele guverne să ia hotărâri unilaterale în ceea ce priveşte relaţiile comerciale. Prin utilizarea acreditivului documentar, importatorul-cumpărător are siguranţa că banca nu va efectua plata decât în cazul în care exportatorul a îndeplinit întocmai condiţiile (clauzele) stipulate la deschiderea acreditivului, iar pe de altă parte exportatorul-vânzător are certitudinea că va încasa contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate, dacă operaţiunea contractată este efectuată la termenele şi în condiţiile solicitate de importator. Acreditivul documentar se erijează ca un mijloc de certitudine, de siguranţă, de control reciproc, ca o plată condiţionată de îndeplinirea anumitor obligaţii de către ambii parteneri. În practica internaţională în materie de plăţi termenul acreditiv documentar sau credit documentar este utilizat pentru a desemna orice angajament de plată contra documente asumat de o bancă, indiferent cum este numit sau descris. Termenul de acreditiv documentar se regăseşte numit: Letter of Credit, Documentary Credit, Commercial Letter of Credit, în engleză; Credit Documentaire, Acreditif Documentaire, Lettre de Credit Documentaire, în franceză; Akkreditiv, Handels Kreditbrief, în germană; Credito Documentario, Accreditivo, în italiană etc. În limba română, prin uzanţă, s-a impus termenul de acreditiv documentar. În relaţiile internaţionale, băncile comerciale româneşti folosesc termenul Credit Documentaire sau Letter of Credit în spiritul reglementărilor internaţionale. Acreditivul documentar este o modalitate de plată prin care importatorul ordonă băncii sale să ţină la dispoziţie şi să plătească ulterior printr-o altă bancă (banca plătitoare) exportatorului contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate şi pentru care acesta din urmă face dovada cu documente că le-a furnizat în condiţiile contractuale convenite sau în cadrul clauzelor stipulate cu prilejul deschiderii acreditivului. Acreditivul este considerat o metodă de decontare prin care creditorul primeşte plata ce i se cuvine de la banca indicată în tranzacţie, în condiţiile şi la termenul stabilit de părţi. Acreditivul documentar nu este altceva decât un contract prin care o bancă se obligă să plătească preţul unei mărfi contra documentelor care o reprezintă, pe contul şi din ordinul unui cumpărător (importator). Acreditivul mai este considerat un angajament al unei bănci, acţionând din ordinul şi pentru contul cumpărătorului, de a plăti vânzătorului prin intermediul altei bănci o anumită sumă de bani, în condiţiile prezentării documentelor. Etape în evoluţia acreditivului documentar Primele atestări documentare privind utilizarea acreditivului datează de la începutul secolului al XIX-lea şi se regăsesc în arhivele băncilor din centrele comerciale ale lumii financiare de atunci: Paris, Amsterdam, Londra, fiind utilizat în negoţul cu ţări din Extremul Orient. Elementele de structură ale acreditivului imaginat de bănci acum două secole se regăsesc şi astăzi în practică. Într-o accepţiune modernă însă despre credit se poate discuta după primul război mondial. În anul 1920, ca rezultat al Hotărârii Conferinţei Comerţului Internaţional din 1919 ce a avut loc la Atlanta (SUA) a fost creată Camera de Comerţ Internaţional (C.C.I.) cu sediul la Paris. Absenţa unor reglementări uniforme în materie de plăţi internaţionale constituia un obstacol major în dezvoltarea schimburilor internaţionale. Debutul şi elaborarea regulilor uniforme în materie de acreditive documentare a fost lung şi dificil. Un prim proiect, a cărui elaborare a început în 1924, a fost reprezentat de C.C.I. la Conferinţa de la Viena din 1933. Documentul, intitulat Reguli şi uzanţe uniforme privitoare la acreditivul documentar nu a reţinut atenţia decât câtorva ţări, în timp ce altele l-au privit cu reticenţă: SUA sau Marea Britanie. După cel de al II-lea război mondial, dat fiind noua conjunctură economică şi politică, atitudinea ţărilor faţă de uniformizarea regulilor în materie se schimbă. Statele Unite, care în anii 50 devin primul şi cel mai mare exportator pentru ţările Europei distruse de război, au devenit foarte interesate în promovarea şi revizuirea Regulilor şi Uzanţelor, noul text fiind adoptat în 1951, la Conferinţa de la Lisabona. Numărul ţărilor interesate şi care aderau la aplicarea Normelor şi Uzanţelor a început să fie tot mai mare, iar practica acestora şi experienţa acumulată au impus o nouă revizuire în 1962. Toate băncile din diferite ţări care figurau în Banker’s Almanach au aderat la aplicarea Regulilor şi Uzanţelor. Problema realizării unor reglementări cu adevărat internaţionale aplicabile în materie de acreditiv documentar devenea tot mai necesară. Problema îşi avea originea în faptul că în unele ţări legislaţia bancară naţională ignora existenţa acreditivului documentar şi în alte ţări se menţineau şi erau utilizate propriile reglementări naţionale cum era exemplul Franţei: Réglement de Paris sau al Germaniei: Regulativ des Akkreditivgeschofts der Berliner Sterupelvereiningung, fără a mai pune în discuţie City londonez, care era ostil oricărei codificări. În 1974, Comisia de Tehnică şi Practică Bancară sub preşedinţia lui Bernard S. Wheble, elaborează o nouă versiune. Acest text a fost recunoscut de către Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional, ceea ce i-a conferit un caracter mondial. În elaborarea acestui text au fost luate în considerare sugestiile formulate de instituţiile bancare care nu erau reprezentate la C.C.I., dar ale căror propuneri au fost transmise acesteia prin intermediul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional, ceea ce în final, i-a conferit o aplicabilitate internaţională. Textul este din nou îmbunătăţit şi adaptat cerinţelor moderne în 1984 şi în 1993. Aceste revizuiri au fost necesare datorită noilor tehnici de producere şi transmitere automată a datelor, mutaţiilor în transportul internaţional. Studiile efectuate de Comisia C.C.I. pentru Practica şi Tehnica bancară privind îmbunătăţirea Regulilor şi Uzanţelor din 1984, au evidenţiat că aproximativ 50% din documentele prezentate pentru acreditiv sunt respinse datorită neconcordanţelor reale sau aparente. Astfel de situaţii diminuează eficienţa utilizării acreditivului şi implicit au un impact financiar asupra părţilor implicate. S-a constatat creşterea marcantă a litigiilor în care sunt implicate acreditive. În decontarea tranzacţiilor internaţionale acreditivul documentar ocupă un loc predominant, peste 70%. Regulile şi uzanţele în materie elaborate de C.C.I. la Paris include: Reguli uniforme şi practica acreditivelor documentare – C.C.I. Publicaţia nr. 500, revizuită în 1993 şi care a început să fie aplicată de la 1 ianuarie 1994; Formulare standard privind acreditivele documentare – Publicaţia nr. 516, în care sunt prezentate formularele recomandate pentru derularea plăţilor prin acreditivele documentare; MT 700 Message Formats, elaborate de Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication (SWIFT). În Formularele Standard privind acreditivele documentare se fac recomandări generale referitoare la: securitatea formularului, tehnoredactarea şi tipărirea formularelor, limba, dimensiunile Formularelor Standard. Elementele acreditivului documentar Deschiderea unui acreditiv se poate face letric, prin telex sau prin SWIFT. Acreditivul trebuie să conţină, încă de la deschidere, toate datele necesare derulării sale, care se pot structura astfel: elemente definitorii; elemente referitoare la documente; elemente referitoare la rambursare (decontare). a) Elementele definitorii conţin date privind părţile implicate în derularea, data şi locul emiterii, data şi locul expirării valabilităţii sale şi altele. În derularea plăţii prin acreditiv documentar sunt implicate trei părţi principale, care au denumiri consacrate. Acestea sunt: 1. Ordonatorul – în relaţia contractuală este importatorul, beneficiarul unei prestaţii sau serviciu. Acesta iniţiază relaţia de acreditiv, prin instrucţiunile pe care le dă băncii sale de a plăti exportatorul. Aceste instrucţiuni sunt incluse în ordinul de deschidere al acreditivului. 2. Beneficiarul – în relaţia contractuală este exportatorul, prestatorul de servicii. Acesta este cel în favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată şi care, condiţionat de îndeplinirea condiţiilor de termene şi documente cuprinse în textul acreditivului, încasează banii. 3. Banca emitentă – această bancă, la solicitarea importatorului, ordonatorul acreditivului, îşi asumă în scris angajamentul de plată în anumite condiţii de termene şi documente, în favoarea exportatorului, beneficiarul acreditivului. Banca emitentă este principala angajată în relaţia de acreditiv documentar. Acest angajament de plată se poate realiza: direct, în sensul ca ea însăşi să efectueze plata. În acest caz, ea îndeplineşte atât rolul de bancă emitentă, cât şi rolul de bancă plătitoare. indirect, în sensul că desemnează o altă bancă să efectueze plata. Această bancă desemnată să efectueze plata în numele ei se numeşte bancă plătitoare sau negociatoare. 4. Banca corespondentă – situată, de regulă, în ţara exportatorului, este banca prin care banca emitentă transmite textul acreditivului documentar spre a fi comunicat beneficiarului, exportatorul. În funcţie de modul cum sunt precizate executarea plăţii sau alte instrucţiuni cuprinse în textul acreditivului documentar, această o altă bancă desemnată de banca emitentă poartă următoarele denumiri: - banca notificatoare sau avizatoare. În cazul în care plata documentelor are loc la banca emitentă sau plata e domiciliată la o terţă bancă, banca notificatoare îndeplineşte rolul unui simplu intermediar, manipulator de documente. Aceasta anunţă exportatorul de deschiderea acreditivului documentar şi primeşte de la exportator documentele şi le transmite băncii plătitoare. Primeşte un comision de notificare / preluare de documente. - bancă plătitoare. În cazul în care plata este făcută de o altă bancă decât banca emitentă, banca plătitoare poate fi situată în ţara exportatorului sau într-o terţă ţară. Aceasta este autorizată să plătească exportatorului documentele prezentate, în strictă concordanţă cu termenele şi condiţiile acreditivului şi să remită documentele băncii emitente, iar aceasta să-i ramburseze suma plătită. Încasează comisionul de plată documente. - bancă trasă / acceptantă. Banca asupra căreia au fost trase cambiile şi care le va achita la scadenţă, când plata urmează să se facă prin cambii. Banca trasă primeşte documentele însoţite de cambii de la exportator, acceptă cambiile şi i le restituie, iar documentele, iar documentele le remite importatorului sau băncii emitente. Banca trasă încasează comisionul de acceptat / de plată documente. - bancă negociatoare. În practica bancară anglo-saxonă acreditivul presupune utilizarea unei cambii trase asupra băncii emitente; locul plăţii este la domiciliul trasului. Dacă o altă bancă decât banca emitentă este însărcinată cu negocierea, aceasta este autorizată să preia documentele de la exportator şi să i le achite, contra unui comision de negociere şi să le remită apoi băncii emitente. Comisionul de negociere, strict individualizat, reprezintă dobânda la suma contra documente, plătită exportatorului, calculată pe intervalul de timp dintre momentul plăţii şi cel al rambursării banilor de la banca emitentă. - banca confirmatoare. La angajamentul de plată asumat de banca emitentă adaugă propriul angajament, egal ca valoare şi condiţii. Dacă banca emitentă nu îşi onorează angajamentul de plată, banca confirmatoare va efectua plata. Banca confirmatoare încasează un comision de confirmare. Mecanismul derulării acreditivului documentar. Aceste elemente sunt angrenate în mecanismul plăţii prin acreditivul documentar: Etapa I OFERTA OPŢIUNE PENTRU ACREDITIV 1. Exportatorul propune, în oferta sa, unui potenţial importator plata prin acreditiv. 2. Importatorul acceptă oferta şi plata mărfii prin acreditiv documentar. Etapa a II-a COMANDA DESCHIDERE ACREDITIV 3. Importatorul comandă marfa sau încheie cu exortatorul un contract comercial internaţional. 4. Importatorul ordonă băncii sale deschiderea acreditivului documentar. Etapa a III-a LIVRAREA UTILIZARE ACREDITIV 5. Exportatorul primeşte acreditivul şi expediază marfa în condiţii cerute. 6. Exportatorul prezintă băncii plătitoare documentele ce atestă livrarea mărfii, pentru încasarea contravalorii lor. Locul şi data emiterii marchează momentul din care acreditivul devine operaţional. Locul şi data expirării valabilităţii acreditivului arată unde trebuie ca exportatorul să depună documentele (la banca emitentă sau la cea care avizează) şi până când. Scrisoarea de deschidere acreditivului trebuie să mai cuprindă numărul de referinţă bancară al băncii emitente, suma, valuta, specificări privind utilizările parţiale (permise sau nepermise), transbordările (permise sau nepermise), denumirea, cantitatea, preţul unitar al mărfii, termenul de încărcare a mărfii. b) Documentele obligatorii ce trebuie specificate în acreditiv sunt factura şi documentul transport. Uneori se specifică şi poliţa de asigurare, în funcţie de modul de livrare. Documentul de transport diferă în funcţie de modul de transport al mărfii: scrisoare de transport rutier sau aerian, duplicatul de fraht internaţional pentru transportul pe calea ferată. Alte documente facultative care pot apare în cadrul unui acreditiv sunt: certificatul de origine, nota de greutate, certificatul fitosanitar, certificatul de recepţie. c) Elementele referitoare la rambursare care conţin instrucţiuni pentru banca avizatoare, legate de modalitatea efectivă de rambursare (a contravalorii mărfurilor şi a cheltuielilor bancare). Clasificarea acreditivelor documentare Termenul de acreditiv documentar este însoţit de sintagme care îl definesc în raport cu anumite caracteristici în derulare şi utilizare. Aceste sintagme corespund unor criterii, astfel: a. După natura operaţiunilor: acreditive comerciale; acreditive necomerciale; b. După natura angajamentului: acreditive revocabile; acreditive irevocabile; c. După necesitatea confirmării: acreditive confirmate; acreditive neconfirmate; d. După modul de utilizare: acreditive cu plata la vedere; acreditive cu plata diferată; acreditive cu plata prin acceptare; acreditive cu plata prin negociere; e. După domiciliere: acreditive domiciliate în ţara cumpărătorului; acreditive domiciliate în ţara vânzătorului; acreditive domiciliate într-o ţară terţă; acreditive domiciliate în ţara cumpărătorului sau într-o ţară terţă, cu drept pentru banca negociatoare (banca plătitoare) de a se rambursa telegrafic asupra băncii ordonatoare sau asupra unei terţe bănci; f. După diferite clauze privitoare la modul de executare, de utilizare sau de livrare a mărfurilor: acreditive netransferabile; acreditive transferabile (în favoarea unui beneficiar sau de la o bancă la alta); acreditive transferabile şi divizibile; acreditive utilizabile total sau parţial; acreditive cu livrări eşalonate sau plătibile în tranşe; acreditive tip revolving (cu clauze de rotativitate sau de majorare automată); acreditive back-to-back (spate în spate); acreditive red clause (clauză roşie); acreditive clean bill clause (clauza cambie liberă); acreditive de rambursare; acreditive stand-by. Acreditiv documentar irevocabil neconfirmat. 1. Acreditivele documentare comerciale sunt acreditive care au ca obiect operaţiunile comerciale, respectiv: import, export, prestări de servicii etc. 2. Acreditivele documentare revocabile sunt acreditive în care importatorul-ordonator poate în orice moment, în perioada termenului de valabilitate, să modifice unele clauze sau să revoce acreditivul, fără acordul exportatorului-beneficiar şi fără ca acesta să fie avizat. 3. Acreditivele documentare irevocabile sunt acreditive care nu pot fi revocate sau modificate, în timpul valabilităţii, decât cu acordul ambelor părţi şi numai prin intermediul băncilor prin care se efectuează operaţiunile. 4. Acreditivele documentare neconfirmate sunt acreditive care nu au nevoie de confirmare; pot fi notificate sau avizate beneficiarilor, prin intermediul unei alte bănci, aceasta având numai rolul de notificare şi căruia nu îi revine nici un fel de angajament. 5. Acreditivele documentare confirmate sunt acreditive care necesită prin confirmare angajamentul băncii intermediare faţă de exportatorul-beneficiar că îi va achita documentele. Acreditiv documentar irevocabil confirmat. 6. Acreditivele documentare cu plata la vedere sunt acreditive care asigură plata sumei după ce documentele au fost prezentate la bancă şi verificate de aceasta, în funcţie de domicilierea acreditivului. Plata la vedere se face în termen de 4-5 zile din momentul depunerii documentelor. 7. Acreditivele documentare cu plata diferată sunt acreditive în care plata nu este iniţiată imediat după prezentarea documentelor. Este uzuală folosirea unei trate asupra importatorului şi plătibilă la scadenţa stabilită în acreditiv. 8. Prin domicilierea unui acreditiv documentar se înţelege locul unde urmează să se facă plata. Acreditivele domiciliate în străinătate sunt plătite numai la sosirea documentelor la banca din străinătate şi în caz de litigiu intră sub jurisdicţia locului unde se efectuează această plată. Acreditivul documentar cu plata la vedere. Acreditivul documentar cu plata diferată. 9. Acreditivele documentare transferabile în favoarea unui alt beneficiar. Acreditivele transferabile sunt acreditivele care dau dreptul beneficiarului să dea dispoziţie băncii plătitoare sau oricărei bănci împuternicite să facă negocieri, respectiv să facă acreditivul disponibil în favoarea unei terţe firme. Un acreditiv poate fi transferat numai atunci când este desemnat în mod expres ca transferabil de către ordonator şi banca emitentă. Un acreditiv transferabil poate fi transferat doar o singură dată şi numai în termenele şi în condiţiile specificate în acreditivul originar, cu excepţia preţului unitar şi a valorii totale care pot fi mai mici, precum şi a datei la care expiră acreditivul şi termenul de încărcare. Prin transferare denumirea firmei beneficiare este înlocuită cu denumirea celei de a doua firme beneficiare; aceasta din urmă trebuie să facă referiri la operaţiunea sa de comerţ exterior şi să indice prezentarea de documente. Primul beneficiar are dreptul să înlocuiască propriile facturi cu acelea ale noului beneficiar pentru sumele care nu depăşesc valoarea menţionată în acreditiv şi pentru preţurile unitare specificate în acreditivul original. Spezele bancare aferente transferului acreditivului documentar sunt plătite de către primul beneficiar, dacă nu este convenit sau nu se specifică altfel. Prin acreditivul documentar transferabil în favoarea unui alt beneficiar, beneficiarul iniţial poate să fie substituit cu un al doilea beneficiar, numai o singură dată şi pentru întreaga valoare. 10. Acreditivele documentare transferabile de la o bancă la alta intervin în situaţiile în care beneficiarul solicită ca plata să se facă de către o altă bancă decât cea iniţială. Transferul acreditivului la o altă bancă este posibil o singură dată şi la o valoare în limită celui original. 11. Acreditivele documentare transferabile şi divizibile se caracterizează prin posibilitatea transferului simultan la mai mulţi beneficiari, indiferent dacă primul beneficiar îşi reţine sau nu o cotă. Acreditivul transferabil şi divizibil este folosit la contractele în care există un furnizor principal care are mai mulţi subfurnizori. Termenul de divizibil se interpretează, în mod excepţional, ca similar cu livrări parţiale admise. 12. Acreditivele documentare utilizabile total sau parţial sunt acreditive care sunt plătite în totalitate sau parţial în valori proporţionale cu volumul livrărilor. În cazul livrărilor parţiale este necesar ca printre datele care figurează la deschidere şi la utilizare să se menţioneze şi preţurile unitare ale mărfurilor. Înscrierea în acreditiv a clauzei utilizabil total este echivalentă cu livrări parţiale interzise. 13. Acreditivele documentare cu livrări eşalonate sau plătibile în tranşe sunt acreditive care au menţionat în mod expres faptul că mărfurile sunt expediate în mai multe tranşe; pentru fiecare tranşă se fixează cantitatea de mărfuri şi termenul de încărcare. Livrările eşalonate sunt considerate operaţiuni distincte. Dacă o tranşă nu a fost încărcată în cantitatea şi în cadrul termenului prevăzut, aceasta nu va fi plătită de bancă pe bază de acreditiv, marfa se va achita ulterior printr-o altă modalitate de plată. 14. Acreditivele documentare tip revolving, cu clauză de rotativitate. Aceste acreditive se folosesc în contracte de valori mari şi cu livrări eşalonate în timp; se utilizează la fiecare depunere de documente, până la un anumit plafon determinat în momentul deschiderii. Aceste acreditive sunt deschise pentru o anumită valoare pentru a nu imobiliza, în mod inutil şi pentru perioade mari, fondurile firmelor importatoare-cumpărătoare. La deschiderea acreditivului revolving cu clauza de rotativitate se autorizează banca emitentă să majoreze valoarea acreditivului cu valoarea fiecărei plăţi. După fiecare utilizare valoarea acreditivului revine la cea iniţială. Totalul utilizărilor (plăţilor) nu trebuie să depăşească plafonul stabilit la deschiderea acreditivului revolving şi firma exportatoare trebuie să se încadreze în limitele termenelor de încărcare (de expediere) şi de valabilitate (de negociere). 15. Acreditivele documentare tip revolving, cu clauză de majorare automată. Majorarea automată intervine atunci când valoarea documentelor depuse ating o valoare prestabilită. Acreditivele tip revolving prezintă următoarele avantaje: - se evită pentru cumpărătorul-importator imobilizarea unor fonduri mari pentru un timp îndelungat, valoarea totală se fracţionează în timp; - asigură pentru exportator, de la început, plata livrărilor efectuate succesiv şi pe o perioadă mare de timp, fără să fie necesară solicitarea deschiderii acreditivului de fiecare dată. Acreditivul tip revolving se poate folosi în situaţia în care un importator menţine relaţii permanente de afaceri cu un exportator, de la care primeşte mărfuri în mod regulat. În utilizarea acreditivului tip revolving se obişnuieşte să se remită băncii o copie de pe contract, pentru ca aceasta să cunoască din timp volumul plăţii următoare pentru a reîntregi valoarea acestui acreditiv. 16. Acreditivele documentare cu clauza back-to-back. Aceste acreditive se mai numesc acreditive subsidiare sau acreditive sprijinite. Aceste acreditive reprezintă un caz particular al acreditivelor transferabile, în situaţia în care beneficiarul trebuie să cumpere marfa de la un furnizor, iar acreditivul deschis în favoarea sa nu poartă menţiunea transferabil. În acest caz se va deschide un al doilea acreditiv din ordinul exportatorului (beneficiarului) în favoarea furnizorului, exportatorul devenind astfel importator, iar primul acreditiv, sursă de plată pentru al doilea. Băncile nu agreează folosirea acestui tip de acreditiv din cauza riscului mare pe care îl comportă prin nerespectarea obligaţiilor de livrare de către părţile contractante. 17. Acreditivele documentare red clause reprezintă o formă de acreditiv cu o clauză specială (scrisă iniţial ce cerneală roşie) care permite băncii avizatoare să acorde avansuri beneficiarului înainte de prezentarea documentelor cerute de acreditiv. Banca avizatoare care, în acest fel, acordă un împrumut beneficiarului, va recupera acest credit, plus dobânzile, în momentul în care exportatorul va depune documentele. Dacă exportatorul nu îşi respectă obligaţiile, banca avizatoare are dreptul să ceară băncii emitente recuperarea împrumutului acordat, plus dobânzile. Uneori creditele documentare acordate pe baza red clause sunt denumite şi credite de ambalare, deoarece mărfurile aduse din interior erau ambalate şi expediate în străinătate dintr-un port situat la ocean. Prin menţionarea clauzei roşii se permite beneficiarului acreditivului documentar să se autofinanţeze din valoarea acestuia, finanţându-şi propriul export înainte de a depune la banca plătitoare documentele care atestă livrarea mărfurilor. 18. Acreditivele documentare clean bill clause sunt acreditive prin care se autorizează banca să accepte şi să plătească cambiile trase de către exportator, fără ca aceste efecte de comerţ să fie însoţite de setul de documente. Clean bill (cambie liberă) este opusă cambiei documentare. 19. Acreditivele documentare de rambursare este un ordin scris dat de o bancă către un corespondent al său din străinătate la care are un cont deschis şi disponibilităţi valutare, ca acest corespondent să ţină la dispoziţia unei terţe bănci (banca beneficiară sau banca acreditată) o sumă în monedă străină (valută) până la concurenţa căreia această bancă terţă se va putea rambursa în vederea recuperării fondurilor pe care le-a debursat (pe care le-a plătit) pentru executarea unui acreditiv simplu ori documentar, sau a unui ordin de plată primit direct de la banca ordonatoare (respectiv cea care acreditează). 20. Acreditivele documentare stand-by au o funcţionalitate similară unei garanţii bancare şi servesc la asigurarea plăţii în caz de neîndeplinire a condiţiilor din contract. Aceste acreditive se pot folosi pentru a garanta rambursarea unor credite, realizarea unor contracte, livrarea unor mărfuri. 3. Incassoul documentar Ca modalitate de plata utilizata in schimburile economice internationale, incasoul este reglementat prin documentul intitulat „Reguli uniforme pentru incaso”, revizuita in 1995 cu aplicabilitate de la 1 ian. 1996.Pana la aceasta data utilizarea incasourilor era suspusa” regulilor uniforme pentru incasarea hartiilor comerciale”, elaborate de Camera de Comert International – Paris 1967, cand s-au unificat uzantele bancare in domeniu, revizuite apoi in 1979 sub denumirea de „Reguli uniforme privin incasourile”. Spre deosebire de plata prin acreditivul documentar, decontarea prin incaso este relativ simpla, ieftina, dar negarantata bancar, ea bazandu-de in esenta pe obligatia de plata a cumparatorului asumata prin contractul comercial international. Cea mai importanta indatorire a unei banci care trateaza cu incasso documentar este „sa execute intocmai instructiunile primite actionand cu buna-credinta si cu grija rezonabila, conform Regulilor Uniforme pentru Incasso-uri”. In cazul folosirii incasoului documentar ca modalitate de plata, bancile nu isi asuma nici o responsabilitate daca importatorul nu vrea sau este in imposibilitate de a plati, ceea ce nu constituie o msaura asiguratorie pentru exportator.Din aceasta cauza, folosirea incasoului documentar este recomandata numai daca: -vanzatorul (exportatorul) si cumparatorul(importatorul) au incredere unul in celalat; -capacitatea si bunavointa cumparatorului de a plati nu sunt in dubiu; Aceasta incredere reciproca poate sa fie rezultata ca urmare a relatiilor traditionale si curente de afaceri intre cele doua firme, firme solvabile, si deci nu necesita luarea unor masuri speciale, din partea exportatorului-vanzator, in ceea ce priveste siguranta incasarilor valutare. -in tara importatorului exista stabilitate politica, economica si conditii legale de desfasurare; Faptul ca, chiar si in tarile dezvoltate industrial, au loc anual falimente a mii de firme in fiecare tara, restrange aria de acceptabilitate a incassoului in favoarea acreditivului documentar. -tara importatorului nu impune nici o restrictie importurilor so platilor; -gradul redus de intensitate a cererii pe piata externa, pentru marfurile oferite de exportator.In acest caz piata este a clientului si acceptarea formei de plato prin incasso este si un mod de a veni in intampinarea unor solicitari ale clientului in acest sens, deoarece si alti ofertanti ii ofera o asemenea modalitate de plata; -interesul sporit pe care il are exportatorul de a-si vinde marfurile, genereaza o anume pozitie pe care acesta o are fata de cumparatorul-importator, in sensul de a accepta aceasta modalitate de plata. Incassoul documentar reprezinta o modalitate folosita atunci cand increderea intre parteneri legata de indeplinirea obligatiilor contractuale este mai mare decat in cazul acreditivului documentar. DEFINIRE. MECANISMUL DERULARII Alaturi de acreditivul documentar, insa cu o pondere mai redusa ca volum, incasso documentar constituie deci una din principalele forme de decontare in exportul si importul de marfuri ale Romaniei, precum si a serviciilor accesorii acestor operatiuni de comert exterior, cum ar fi: plata/incasarea cheltuielilor de transport, de asigurare, de efectuarea controlului calitativ ori cantitativ al marfurilor etc. Prin incasso se intelege tratarea de catre banci, potrivit instructiunilor primite, a documentelor comerciale si (sau) financiare in scopul: -de a obtine acoperirea si/sau plata; -de a remite documente comerciale contra acceptarii si/sau, dupa caz, contra plata; -de a remite documente in alte conditii. Din aceasta definitie de disting anumite elemente esentiale care sunt specifice mecanismului incassoului: a)operatiunea este o simpla vehiculare de documente, ca atare obligatia bancilor ce intervin se rezuma la prestarea unui serviciu in anumite conditii impuse de instructiunile primite de la exportator; b)documentele vehiculate de banci pot fi de doua feluri: -comerciale (factura, documente de transport, de proprietate etc); -financiare (cambii, bilet la ordin, cec, chitante etc. Utilizate pentru a obtine sume de bani). De altfel, in functie de documentele vehiculate, se disting doua tipuri de incassouri: -simplu - este un incasso de documente financiare neinsotite de documente comerciale -documentar – este un incasso de documente comerciale insotite sau nu de documente financiare c)scopul operatiunii este transmiterea documentelor comerciale sau financiare, de la beneficiarul platii la platitor, contra plata, acceptare sau in alte conditii. Indiferent insa de felul incassoului, simplu sau documentar, se poate vorbi de un caracter documentar la platii, in sensul ca prin vehicularea documentelor de banci mecanismul incassoului permite in final sa se obtina o plata contra documente.Prin transmiterea documentelor in acest mod, se urmareste ca destinatarul acestora sa nu intre in posesia lor decat in momentul executarii obligatiei sale de plata sau alta similara (accepatarea cambiilor).In cazul incassoului documentar, caracterul documentar este mai pronuntat in sensul ca importatorul efectueaza plata nu contra marfa, ci contra documentele care atesta livrarea potrivit conditiilor stabilite in contractul comercial intrenational. Cel putin teoretic, incassoul confera o anumita certitudine patrenerilor privind efectuarea obligatiilor asumate prin contractul comercial international. Cumparatorul, vazand documentele inainte de a le onora, are siguranta ca efectueaza plata numai dupa ce exportatorul si-a indeplinit obligatiile asumate si a exportat marfa. In acelasi timp, vanzatorul, la randul sau, are siguranta ca importatorul nu va intra in posesia documentelor pentru a-si ridica marfa decat dupa ce le va achita. Cu toate acestea, incassoul nu prezinta nici o garantie pentru exportator ca importatorul va achita sau va achita de indata documentele.Singura obligatie de plata a importatorului fiind cea asumata prin contractul comercial, riscurile de neincasare sunt cele specifice unei astfel de obligatii.Daca la aceste elemente se adauga si faptul ca spezele si comisioanele bancare sunt suportate de exportator, reiese clar ca in cadrul acestei modalitati de plata avantajele sunt in principal de partea importatorului.De aici, si orientarea pe planul activitatii de comert exterior de a promova aceasta modalitate de plata in raport cu partenereii la care relatiile se bazeaza pe incredere reciproca, atat in ce priveste respectarea conditiilor contractuale de livrare a marfurilor, cat si in ce priveste solvabilitatea.In relatiile de comert exterior ale tarii noastre, incassoul documentar este utilizat prioritar in relatiile de plati comerciale cu parteneri de incredere si adesea dublat de un instrument de garantare. Cu toate acestea, ponderea sa in ansamblul platilor cu strainatatea ramane modesta, intr-o mult mai mare masura fiind utilizat in relatiile de plai necomerciale. Tipuri de incasso-uri: In practica bancara se folosesc mai multe tipuri de incasso documentar ce se deosebesc intre ele in functie de gradul de incredere dintre parteneri.Astfel, vazatorul (tragatorul) stabileste daca documentele vor fi eliberate : -contra plata; -contra acceptare; -contra angajament, si transmite bancii sale instructiunile corespunzatoare. Documentele contra plata reprezinta tipul de incasso prin care documentele vor fi eliberate numai dupa efectuarea platii ce poate fi la vedere (la 4-5 zile), la prima prezentare ( la 48 de ore), sau la sosirea marfurilor. In cazul folosirii tipului de incasso „documente contra acceptare”, documentele vor fi eliberate dupa acceptarea de catre importator (tras) a unei trate sau contra emiterii de catre acesta a unui bilet la ordin.Din punctul de vedere al scadentei, trata poate fi platibila la o data fiza sau la o data stabilita ulterior, in functie de momentul in care a fost acceptata trata.Trasul poate fi cumparatorul (importatorul) sau banca acestuia. Alta fomra de incasso documentar o constituie „documente contra angajament”, prin care documentele vor fi eliberate contra unui angajament de plata scris, emis de catre cumparator sau banca acestuia. Plata prin aceasta forma de incasso nu presupune nici un fel de obligatie de garantare a platii, in afara obligatiilor asumate de cumparator prin contractul de vanzare-cumparare internationala. Singura protectie a exportatorului este faptul ca importatorul nu poate ridica marfa decat in momentul platii, cand poate intra in posesia documentelor care-i atesta proprietatea asupra marfii.El ramane insa supus numeroaselor riscuri, fie privind intarzierea platii, fie riscul neplatii, daca importatorul, dintr-un motiv saua ltul refuza in final sa-si onoreze obligatia contractuala, fie riscul diminuarii incasarii. In afara riscurilor la care se supune exportatorul, promovarea incasso-ului documentar ca modalitate de plata mai prezinta si dezavantajul pentru exportator ca intarzie incasarea valutei (ca in cazul acreditivului domiciliat in strainatate).Din momentul depunerii documentelor la banca sa, exportatorul crediteaza de fapt pe importator, care va plati marfa numai dupa ce documentele parcurg circuitul normal determinat de distanta dintre parteneri. Datorita acestor neajunsuri, incasso-ul documentar este recomandat a se folosi atunci cand exista incredere intre parteneri.De asemenea, se mai utilizeaza in urmatoarele situatii: -cand cumparatorul extern prezinta bonitate recunoscuta pe plan mondial; -cand marfa ce face obiectul exportului este mai putin competitiva la extern; -cand legislatia tarii cumparatorului impune pentru imprtul anumitor marfuri, utilizarea incasso-ului ca modalitate de decontare. Riscurile de neplata pot fi inlaturate sau atenuate prin luarea diferitelor masuri de garantare a platii, prin combinarea mecanismului incasso-ului cu unele elemente din alte modalitati de plata sau prin modificarea mecanismului clasic. Incasso-ul documentar cu plata imediata si accept ulterior este o modalitate de plata nascuta din modificarea mecanismului incasso-ului documentar cu plata dupa acceptare, pentru a se inlatura neajunsurile pe care le prezinta acesta pentru furnizor.El se bazeaza pe increderea reciproca intre parteneri. Spre deosebire de incasso-ul clasic care este domiciliat in tara cumparatorului, incasso-ul documentar cu acceptare ulterioara este domiciliat in tara vanzatorului.Acesta este un avantaj deosebit pentru vanzator, care isi incaseaza contravaloarea marfurilor imediat dupa livrarea acestora, prin depunerea documentelor la banca sa. Etape in derularea platii Principalele etape in derularea platii prin incasso documentar sunt: 1.Contractul comercial intrenational prin care partenerii au convenit plata prin incasso documentar este documentul de referinta pentru exportator in indeplinrea obligatiilor sale. 2.Livrarea marfii. Acest moment declanseaza ansamblul etapelor privind derularea incasoului documentar.Livrarea marfii trebuie realizata in stricta concordanta cu termenele de livrare si conditiile privind marfa convenite prin contract.In urma livrarii marfii exportatorul intra in posesia documentelor prin care se atesta indeplinirea obligatiilor contractuale (de regula, factura, document de transport, polita de asigurare, certificat de calitate, si adesea si una sau mai multe cambii). 8. 2. 1. 10. 3. 5. 6 -7 4. 9. 3.Setul de documente insotit de ordinul de plata la incasso este prezentat la banca exportatorului – banca emitenta.In ordinul de plata la incasso, exportatorul solicita in mod expres plata incasso si prezinta clar si precis conditiile in care vor fi inmanate documentele importatorului (contra plata/acceptare/alte conditii) si denumirea documentelor si a numarului de exemplare ce vor fi remise acestuia. 4.Banca remitenta, actionand la ordinul clientului ei, emite propriul ei document – incasso documentar – in cadrul caruia preia ( si traduce) intocmai instructiunile primite de la ordonator, pe care il remite bancii importatorului insotit de setul de documente depus de exportator atestand livrarea marfii. 5.Notificarea importatorului. Banca prezentatoare, la sosirea documentelor, avizeaza importatorul de sosirea acestora. 6/7.Documentele contra plata sau contra acceptare. In functie de instructiunile primite in incasso documentar, banca prezentatoare elibereaza importatorului documentele – fie contra plata, fie contra acceptarea cambiei. 8.In posesia documentelor importatorul ridica marfa. 9.Dupa incasarea contravalorii documentelor de la exportator, banca importatorului remite banii ( sau in cazul documentelor contra acceptare – remite cambia ) bancii remitente. 10.La primirea banilor, banca remitenta notifica exportatorul de incasarea exportului. In cazul in care prin instructiunile date au fost documente contra acceptare, ii remite cambia acceptata.In aceasta a doua situatie exportatorul asteapta scadenta pentru a incasa cambia (circuitul repetandu-se sub forma incassoului financiar). Mecanismul este prezentat simplificat, considerandu-se ca operatiunea se deruleaza direct prin intremediul celor doua banci care deservesc operatiunile exportatorului si respectiv ale importatorului.In practica, in afara de aceste doua banci, mai pot interveni una sau chiar mai multe banci terte. In acest caz, fazele de derulare, in principiu, raman neschimbate, singura deosebire fiind lungimea circuitului interbancar prin intreventia inca a uneia sau mai multor banci. Partile implicate. Obligatii Denumirea partilor implicate in derularea unui incasso, indiferent de caracterul sau, simplu sau documentar, consta in: -ordonatorul – clientul care incredinteaza operatiunea de incasoo bancii sale; -banca remitenta – banca la care ordonatorul a incredintat operatiunea de incasso; -banca insarcinata cu incasarea – orice banca, alta decat banca remitenta, intervenind in operatiunea de incasso; -banca prezentatoare, respectiv banca insarcinata cu prezentarea documentelor trasului, -trasul - acela la care prezentarea documentelor trebuie sa fie facuta potrivit ordinului de incasare. Banca insarcinata cu incasarea si banca prezentatoare pot fi in practica una si aceeasi banca daca documentele sunt trimise direct bancii care deserveste afacerile trasului. Notiunile se separa atunci cand banca remitenta utilizeaza serviciile altei banci din tara trasului (sau din apropiere) – banca insarcinata cu incasarea, care la randul ei se adreseaza bancii care il deserveste pe tras – banca prezentatoare. 1.Ordonatorul sau vanzatorul, exportul in cazul incassoului documentar este cel care initiaza operatiunea. Dupa expedierea marfii intr-un interval de timp optim, depune la banca ce il deserveste setul de documente prin care atesta expedierea marfii in concordanta cu conditiile contractuale. Interval de timp optim trebuie inteles in sensul ca documentele sa ajunga in termen cat mai scurt la cumparator prin banca sa pentru a se obtine plata, cu conditia ca acest lucru sa se petreaca inaintea sosirii marfii la destinatie.Sosirea marfurilor cu mult inaintea documentelor prezinta mai multe dezavantaje petru vanzator: -cu cat intervalul pana la sosirea documentelor este mai mare, cu atat se prelungeste creditul pe care indirect vanzatorul il acorda cumparatorului si deci, se intarzie incasarea contravalorii marfii exportate; -daca marfurile sunt sosite si documentele nu, iar cumparatorul din anumite motive nu mai este interesat in preluarea marfii sau doreste sa intarzie plata sau este de rea-credinta, poate face o verificare a marfurilor, poate constata, real sau, anumite nereguli pe care le poate utiliza ca arguent in amanarea platii, obtinerea unui rabat sau renuntarea de a mai achizitiona marfa; -sosirea marfii la destinatie inaintea sosirii documentelor (in cazul transportului maritim) poate duce la cheltuieli mari de magazinaj, prin faptul ca importatorul, in lipsa conosamentului, nu poate prelua marfa de la caraus; -sosirea marfii expediata pe adresa cumparatorului inaintea documentelor mai comporta riscul ca acesta sa utilizeze marfa sau sa o vanda, sa-si schimbe domiciliulsi astfel marfa sa fie pierduta pentru vanzator. Exportatorul, fiind initiatorul operatiunii de incasso, este acela care stabileste conditiile concrete de derulare a acesteia, considerandu-se ca intreaga operatiune se desfasoara din ordinul sau, pe riscurile si raspunderea sa.In cazul unor instructiuni neclare sau incomplete, bancile au posibilitatea, fie sa-l contacteze pe exportator solicitand eventuallee precizari sau completari necesare, fie sa execute operatiunea asa cum cred ele de cuviinta, cu respectarea instructiunilor primite.Primul interesat in precizia, corectitudinea si claritatea instructiunilor este deci exportatorul. Pentru buna derulare a platii la incaso, pentru protecia lor, exportatorii trebuie ca in instructiunile date bancii remitente sa precizeze clar: -denumirea si adresa bancii prezentatoare sau a bancii insarcinate cu incasarea unde se vor remite documentele.In caz contrar, banca remitenta ca trimite documentele unei banci cu care are relatii de corespondent, la libera sa alegere. Precizarea expresa a bancii insarcinate cu incasarea premite reducerea la maximum a numarului de banci prin care vor fi vehiculate documentele. Remiterea directa a documentelor reduce costul operatiunii si riscurile de pierdere sau intarziere a documentelor; -numele si adresa completa a trasului, importatorului, sunt necesare bancii prezentatoare de a notifica rapid si direct importatorul de sosirea documentelor si implicit de scurtarea timpilor derularii operatiunii si incasarii banilor; -conditiile eliberarii documentelor de banca importatorului.Documentele trimise la incasare pot fi cu plata la vedere, sau la un anumit termen de la vedere - respectiv scadenta. Pentru documentele trimise cu plata „la vedere” se utilizeaza sintagma „documente contra plata”, ceea ce semnifica: eliberarea documentelor de banca importatorului se realizeaza numai dupa ce acesta le-a platit. Pentru documentele trimise cu plata la o scadenta, se utilizeaza sintagma „documente contra acceptare”.In aceste caz, documentele comerciale sunt insotite de o cambie, iar eliberarea documentelor de banca importatorului se face numai dupa ce acesta accepta cambia. Referitor la cambie este necesar: -sa se precizeze clar scadenta cambiei (data fiza sau in raport cu cu data emiterii sau acceptarii), evitandu-se formulari de determinare a scadentelor care nu pot fi verificate, care adesea atrag costuri suplimentare pentru corespondenta si clarificari; -anticiparea eventualitatii neacceptarii platii cambiei de importator si, drept urmare, formularea unor instructiuni clare de actiune a bancii: daca urmeaza sa se solicite si intocmirea formalitatilor de protest de plata/acceptare si, in caz afirmativ, cine suporta costurile de protest; -in cazul cambiilor acceptate, acre va fi circuitul lor: se returneaza exportatorului sau urmeaza sa fie pastrate de o banca pana la scadenta. -daca cambiile sunt insotite de documente comerciale, este necesar intotdeauna sa se precizeze clar conditiile in care sunt eliberate documentele, in lipsa unor astfel de instructiuni banesti le elibereaza numai contra plata; -cine si cum suporta taxele si comisioanele bancare pentru toate bancile implicate in relatia de incasso.De retinut este faptul ca, in cazul in care trasul refuza plata taxelor si comisioanelor bancare ecestea automat sunt suportate de exportator si pot fi:deduse din suma de plata, sau in lipsa platii, debitate din contul exportatorului. Astfel, banca insarcinata cu incasarea poate elibera documentele referitoare la marfa contra plata/acceptare, fara sa recupereze taxele si comisioanele de la importator, cu exceptia situatiei in care este instructat expres „sa nu renunte”. -aceeasi regula actioneaza si in cazul solicitarii platii unor dobanzi, in situatia in care, refeitor la acestea nu se gasesc precizari in documentele anexate incassoului documentar. -daca exportatorul nu accepta plati partiale, este necesara precizarea ca documentele nu se elibereaza decat contra platii intergrale. In principiu, bancile pot accepta plati partiale dar (1) numai pentru incasso simplu (sau insotit de documente financiare) si (2) numai daca o astfel de plata partiala este permisa prin reglementarile legale in vigoare la locul platii (3) si prin ordinul de incasare nu sunt interzise plati partiale; -adesea, importatorii refuza plata integrala a documentelor, ei acceptand plata unei sume mai mici reprezentand” erori de facturare ale exportatorului, penalizari, lipsuri constatate la marfurile sosite (inaintea documentelor).Daca bancile au fost instructate in sensul „neacceptarii platii partiale” acestea nu vor elibera documentele importatorului pana la plata integrala. Pastrarea documentelor la dispozitia exportatorilor atrage costuri suplimentare.daca exportatorii sunt nevoiti sa accepte plati/incasari partiale, acceptul dat de ei trebuie s afie insotit de instructiuni clare privind documentele.In principiu, in urma negocierii, in cazul refuzului acestuia de a plati integral documentele, exportatorul poate da bancii: -instructiuni de eliberare a documentelor fara sa urmeze incasarea diferentei (in cazul in care a acceptat rabatul de pret cerut d eimportator); -instructiuni de mentinere a documentelor la dispozitia bancii remitente, pentru sold (in cazul in care a negociat cu importatorul ca va urma o incasare pentru diferenta). 2.Cumparatorul (importatorul) sau trasul in cazul unui incasso documentar, in general este destinatarul documentelor vehiculate la incasso, caruia, conform inctructiunilor exportatorului, banca ii solicita sa indeplineasca o anumita conditie (plata, acceptare, alte conditii) in schimbul eliberarii documentelor. Conditia de indeplinit se situeaza, de regula, in afara relatiilor directe nascute prin initierea operatiilor de incasso, reprezentand de obicei o obligatie a importatorului fata de exportator, asumata printr-un contract sau alt act juridic de natura comerciala sau civila. In general, importatorul are obligatia ca dupa primirea notificarii sa se prezinte la banca, sa controleze documentele ce atesta expeditia marfii si in cazul in care este satisfacut de concordanta acestora cu contractul comercial international sa dispuna efectuarea platii. In cazul in care anumite conditii in ordinul de incasso nu corespund intereselor sale, acesta trebuie sa contacteze direct exportatorul pentru modificarea ordinului de incasso.Daca ordinul de incasso este refuzat, refuzul de plata/acceptare trebuie insotit de instructiuni privind restituirea documentelor. Pentru a usura derularea platii la incasso, bancile solicita importatorului ca fiecare dispozitie de plata pentru achitarea documentelor primite la incasso sa mentioneze referinta sub care banca respectiva a avizat primirea documentelor. In practica exista tendinta importatorilor de a amana plata cat mai mult. Amanarea platii in limitele uzuale nu poate fi pusa in discutie.In cazul in care aceste termene depasesc limitele normale apar dezavantaje atat pentru vanzator cat si pentru cumparator. Dezavantajele pentru vanzator (au caracter material) decurc din aceea ca suma incorporata in marfa expediata este imobilizata si deci, inutilizabila de acesta, la care se adauga si dobanda pe care potential ar fi incasat-o prin depunerea sumei spre fructificare la banca. Dezavantajele pentru importator (au caracter psihologic) sunt determinate de faptul ca creeaza suspiciuni si neincredere din partea furnizorului, Astfel, furnizorul intr-o etapa viitoare il va evita ca partener comercial sau ii va solicita ca modalitate de plata acreditivul pentru plata marfurilor ce le va contracta