Referat Atmosfera

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Atmosfera si de asemenea puteti face Download Referat Atmosfera

Citeste fragmente din Referat Atmosfera

Atmosfera Limitele si forma atmosferei . Atmosfera este invelisul gazos al Pamantului , care participa odata cu el la miscarea rotatie si revolutie . Dupa unele din cele mai noi conceptii , ea reprezinta ultimul rest al materiei gazoase ce alcatuiesc cu miliarde de ani in urma planeta noastra . Asupra acestui invelisi actioneaza forta de actractie gravitationala a Pamantului sare scade in raport cu patratul distantei si forta centrifuga generate de miscarea de rotatie a globului care creste proportional cu departarea de axa de rotatie tinzind sa slabeasca forata de atractie . Limita unde cele doua forte se echilibreaza ar constitui , in mod teoretic , limita superioara a atmosferei . Aceasta se situeaza la 28000 km deasupra polilor pamantului si la 42000 km deasupra ecuatorului . In realitate insa moleculele atomii si ionii gazelor din stratele periferice ale atmosferei se deplaseaza foarte rapid atigand viteza critica de 11,2 km/s viteza la care particulele scapa din campul de atractie al pamantului , parasesc atmosfera si patrund in spatial interplanetar , la o limita mult inferioara care este foarte celei teoretice . Aceasta dispersie care este foarte slaba , incat pierderile atmosferei sunt neinsemnate s-ar putea produce la inaltimea de peste 800-1000 km sau chiar de 2500-3000 km , considerata limita superioara a atmosferei , deoarece la acest nivel densitatea aerului se apropie de acea din spatial interplanetar . Unii cercetatori extind termosfera la departari de ordinal zecilor de raze terestre pana la la limita extrema a campului magnetic terestru . Intre atmosfera si spatiu cosmic practic nu exista o limba bine definita trecerea facandu-se treptat prin rarefierea din ce in ce mai mare a particulelor gazoase . Atmosfera este alcatuita din paturi de aer concentrice mai dese catre suprafata pamantului si mai rare in altitudine . Astfel 50% din masa acestui invelisi este concentrata sub inaltimea de 5 km , iar pana la inaltimea de 29 Km este concentrata aproape toata atmosfera ( 97%) . Cauza concentrarii aierului la suprafata pamantului o constitue forta sa gravitationala La partea inferioara atmosfera se intrepatrunde cu celelalte invelisuri alea globului , cu hidrosfera , litosfera si biosfera . Grosimea atmosferei este diferita in jurul pamantului . Prezinta grosim mai mari la ecuator si este mai turtit la poli din cauza miscarii de rotatie . Atractia exercitata de soare si luna determina in masa admosferei de flux si reflux ( maree atmosferica ) , schimband periodic dimensiunile acestora . La fel , diurn si sezonier , dimensiunile si forma atmosferei sufera modificari in functie de incalzirea si racirea diferentiata a acestuia . Forma atmosferei in stratele mai inferioare este similara cu cea a pamantului ( eliposid de rotatie ) , insa turtirea ei la pol si bombarea ei la ecuator este mai accentuata . De exemplu la poli , grosimea troposferei este de 9 Km , la ltitudinea de 45º , de 11-12 Km , iar la ecuator de 16- 18 Km. In jurul anului 1960 , V.G. Fesencov sustinea ca atmosfera ar avea o forma de para desi nu eliposidala idee comfirmata ulterior de cercetarile facute cu ajutorul satelitilor meteorologici . Acestia au indicat o forma turtita sper soare a centrelor de radiatie din jurul pamantului turtire generate de “ vantul solar “ care este un flux de protoni si electroni emisi continiu de soare si o prelungire a acestora sper partarea opusa . Structura verticala a Atmosferei . Cercetarile aerologice au comfirmat ca pe verticala atmosferei nu este omogena ea fiind alcatuita din mai multe strate concentrice cu propietati fizice diferite . Astfel pe baza variatiei temperaturii cu altitudinea se pot deosebi 5 strate principale , adoptate si de Oriliginitatea Metrological Mondiala si anume : troposfera de la 0 m la cca 11 Km ; Stratosfera de la 11 la cca 35 Km ; Mezosfera de la 35 la 80 Km ; Termosfera de la 80 la 400 Km si Exosfera peste 400 Km . Intre aceastea se gasesc zone de trecere ca tropopauza 1 – 2 Km intre troposfera si stratosfera apoi stratopauza , mezopauza . Troposefera este partea cea mai activa a atmosferei . Aici este concentrata aproape toata cantitatea de vapori de apa , aici se produc toate fenomenele vremei inclusiv vantul . In conditile de mare rarefiere a gazelor din termosfera se produce o intensa ionizare a particulelor ( in aier se afla ioni si electroni liberi ) , caracterizand un strat cuprins intre 80 km si 40 Km numit ionosfera. Aceasta coincide cu baza hetosferei , respective jumatatea inferioara a termosferei si este alcatuita din 4 straturi puternic ionizate : stratul D , intre 70 si 80 Km , stratul care reflecta undele radio ; stratul E intre 90 si 180 Km , stratul F la circa 200 si stratul G pe la 400 Km inaltime . Troposfera si stratosfera alcatuiesc atmosfera joasa , iar celelalte subdiviziuni : mezosfera , termosfera si exosfera , alcatuiesc atmosfera inalta . Folosind criteriul variatiei compozitiei chimice si a proprietatilor gazelor atmosferice pe verticala cele mai recente cercetari , efectuate cu ajutorul rachetelor , a satelitilor meteorologici sau a zborurilor extraterestre , stabilesc alte diviziuni ale atmosferei si anume homosfera si hetosfera . Homosfera tine de la suprafata pamantului la 90-100 Km inaltime si are o compozitie chimica omogena in care predomina azotul ( 78% ) si oxigenul ( 20,9 % ) . O particularitate a homosferei o constituie prezenta ozonului , care la altitudinea de 20 – 35 Km , uneori 55 Km alcatuieste un strat principal “ Stratul de Ozon “ . Hetrosfera se afla deasupra homosferei , pana la peste 10000 Km si este alcatuita din 4 strate gazoase fiecare cu o compozitie distincta : stratul de azot molecular (N2) care se intinde pana la CCa 200 Km ; stratul de oxigen 1100 Km alcatuit din oxigen ( O ); stratul de heliu care ajunge pana la 3500 format din atomi de heliu (HE) si stratul de hidrogen atomic format din atomi de hidrogen (H) care nu are o limita exterioara bine definita . Se considera totusi ca limita arbitrara inaltima de 10000 Km , unde densitatea atomilor de hidrogen este aproximativ identica cu cea gasita in spatial interplanetar . Atomii de hidrogen care se rotesc in jurul pamantului si apartin atmosferei terestre pot exista , insa , si la 35000 Km si chiar de la 50000 Km . Pe termenul unor principi si teritorii geografice comfirmate de explorarile spatiale s-a alcatuit o noua imagine despre atmosfera terestra , despre forma , dimensiunile si extensiunea ei . Se stie ca pamantul este inconjurat de un vast camp electromacnetic , care se extinde dincolo de invelisul atmosferic , pana la distante cuprinse intre 6500 Km si 130000 Km spatial numit magnosfera dupa care urmeaza magnetopauza , zona in care influenta campului macnetic terestru inceteaza . Magnetosfera in directia soarelui este turtita din cauza unui flux continu de electroni si protoni cu sarcini electrice , emise de soare , care in totalitatea lor reprezinta a patra stare a materiei , deosebita de cea a gazelor obisnuite . Aceasta emanatie numita plasma solara se deplaseaza in spatial interplanetar cu viteze foarte mari – 250 km/s pana la peste 1000km/s – alcatuind un adevarat “Vant Solar”. Presiunea vantului solar tinde sa impinga magnetopauza mai aprape de pamant , pe partea luminata de soare , pana la cca 64000 km . In aceasta zona de contact a vantului solar cu campul geomagnetic terestru se creeaza un front de soc . Aici liniile de forta sunt aglomerate , campul magnetic intesificat , pe cand in partea opusa campul geomagnetic pierde din densitate , multe dintre liniile de forta raman deschise , alcatuind “Coada magnetica a Pamantului “ care , poate avea lungimea apreciate la 6400000 km . Particulele care vin de la soare sau din spatial cosmic sunt capturate de magnetosfera si dirijate apoi , pe traiectorii spiralate , de-a lungul liniilor de camp magnetic . Totalitatea acestr particule constituie centrul de radiatie , care au forma inelara dependenda de campul magnetic terestru . Au fost descoperite trei centuri de radiatie , primele 2 numite , dupa numele decoperitorului , centrurile lui Van Allen , iar centura exterioara Vernov – Cidakov . In timpul activitatii intense solare , jeturile puternice de plasma solara intra in interactiune cu campul magnetic terestru generand furtuni magnetice , aurorele polare si alte fenomene cosmice . Pornind de la aceste constatari geofizice multi specialisti extind atmosfera terestra pana la limita superioara a magnetosferei a carei forma si dimensiuni se schimba in functie de orientarea fata de soare si de intensitatea eruptiilor solare . 쥁@