Referat Tundra Si Taigaua

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Tundra Si Taigaua si de asemenea puteti face Download Referat Tundra si Taigaua

Citeste fragmente din Referat Tundra Si Taigaua

Tundra si Taigaua Tundrele sunt formatiuni ierboase , subarvustive si aburstive scunde , deschise formate sub influenta climatului aspru polar, situate la limita padurilor de conifere , intre silvotundre si deserturi nivoglaciare. Dupa pozitia lor pe glob, tundrele se impart in arctice si antarctice. Tundrele arctice ocupa Islanda, nordul peninsulei Scandinave, extremul nordic al Rusiei, estul Canadei. Acesta se caracterizeaza printr-un climat foarte aspru cu temperaturi medii anuale osciland intre 0ºC-40ºC in tundra europeana si intre -9ºC si -14ºC in tundra asiatica. Precipitatiile medii anuale sunt variabile – de 300-400 mm in tundra europeana si sub 250 mm in tundra asiatica; stratul de zapada nu depaseste 30 cm. Iarna , care este defapt o lunga noapte polara pentru ca soarele nu se ridica deasupra orizontului timp de 7-9 luni , este geroasa cu media lunii ianuarie de -40,1ºC. In acest anotimp se produc vanturi puternice si fenomene luminoase numite aurore boreale , datorita razelor crepusculare emise de soare. Verile sunt scurte si racoroase cu precipitatii care se topesc. Invelisul edafic este constiuit din podzoluri si soluri mlastinoase, sarace in substante nutritive. Vara solurile se dezgeata pe o grosime de 0,2-1,6 m, stratul de adancime permanent inghetat (permafrost) mentinand la suprafata apele rezultate din topirea ghetii. Vegetatia de tundra este constituita din muschi, licheni, garminee, ciperacee, subarbusti, ce se distribue pe un singur strat, cel mult doua. De la sud spre nord se succed urmatoarele biocenoze: tundra cu arbusti, tundra cu subarbusti, tundra cu muschi si licheni si tundra rara cu un grad mic de acoperire (sub 50% - fell-field si barren). Tundrele din Eurasia ocupa mare parte din Islanda , nordul peninsulei Scandinave, extremul nordic al Rusiei. Conditiile de clima si sol neomogene se reflecta in mai multe subtipuri de tundra ce se succed de la sud la nord; -tundrele cu arbusti pe soluri umede, cu inghetul putin profund, adapostite de vanturi; tufarisurile de mesteaceni, arini si salcii pitice sunt foarte dese; mlastinile oligotrofe de Sphgnum cu Eriophorum si Andromeda polifolia evolueaza spre tundra cu arbusti; tundrele cu subarbusti – se situeaza la nordul tundrelor cu arbusti si sunt edificate de ericacee scunde, salcii si mesteceni pitici, tufe taratoare de vuietoare (Empetrum); se remarca formatiunile de pe substrat calcaros numite zacatori de zapada, in care vegetatia se dispune in cercuri concentrice; -tundre mezofile cu ciperacee si graminee pe soluri permeabile, drenate si care se dezgheata pe o grosime de 1 m; -tundre xerofile – pe terenuri ridicate cu substrat calcaros, saraca in specii (salcii-pitice, ericaceae, argintica –Dryas octopetala, iarba soparlelor-Poligonum viviparum, rogozuri); -tundre cu muschi si licheni –in regiunile nordice cu climat aspru si uscat; specii fregvente de muschi: Aulacomnium, Hylocomnium, Polytricum si de licheni (genurile Cladonia, Cetraria, Alectoria etc.) Tundrele din America de Nord sunt in general asemanator celor din Eurasia; functie de excesivitatea conditiilor climatice, se diferentiaza: -tundre mezohigrofile in depresiunile umede din estul Canadei cu Carex aquatalis, Eriophorum viviparum etc.; -tundre xerofile, pe terenurile drenate cu Carex rupestris, Luzula confusa, Dryas etc.; -formatiunea fell-field(eng.:camp pustiu) formata din fitocenoze de Dryas interigifolia cu rogozuri arctice (Carex nardina, Carex rupestris, Carex misandra), muschi si licheni care acopera partial solurile; -formatiunea barren (barren (eng.) =sterp) se caracterizeaza prin uniformitate si maonotonie – cuprinde comunitati de Dryas si Saxifraga nivalis; -tundre pietroase in insula Baffin cu licheni crustosi. Fauna tundrelor arctice este saraca si omogena pe tot cuprinsul Eurasiei si Anericii de Nord. Insectele foarte numeroase hiberneaza iarna, iar vara se inmultesc foarte repede. Animalele polikiloterme sunt reprezentate de cateva specii de reptile si batracei, iar cele homeoterme, mai bine reprezentate fac fata conditiilor nefavorabile migrand in majoritate pentru perioada iernii spre regiunile meridionale ale tundrei ori mai sudice si doar o mica parte hibernand in anotimpul noptii polare. Tundrele din Antarctica ocupa tarmurile Antarctice si insulele invecinate. Antarctica cuprinde doua regiuni climatice distincte: -una subantarctica, nordica, cu climat oceanic mai bland; -o regiune sudica cu climat continental foarte friguros si batuta aproape continu de furtuni violente. Daca in insulele subantarctice vegetatia este cat de cat bine reprezentata, cu specii de plante din diverse familii (majoritatea cresc sub forma de perinite si tufe – Acaena selago, Poa foliosa, Azorella, Agrostis antarctica), pe continentul antarctic, vegetatia este mult mai saraca (muschi, licheni si cateva plante cu flori), tundrele, reduse ca suprafata, fiind distribuite numai pe tarmuri. Fauna din tundrele antarctice este de asemenea saraca. Mamiferele lipsesc; pasarile sunt reprezentate de mai multe specii, majoritatea marine (pinguinul –Pygoscelis antarctica, albatrosul- Diomedea exulans, pescarusul – Megalestris antarctica, cormoranul) si numai doua specii de uscat (Anthus antarcticus, Chionis minor). Taigaua sau padurile de conifere Aceste paduri sunt caracteristice zonei temperate din emisfera boreala, ocupand suprafete intinse la altitudini mai joase ori pe versantii muntilor. Clima favorabila dezvoltarii molidisurilor este racoroasa – media anuala a temperaturilor situandu-se sub 7,5ºC, iar precipitatiile oscileaza intre 400-1000mm. Unele specii de conifere suporta geruri de pana la -52ºC si perioada de vegetatie foarte scurta(1-4 luni /an) Padurile de conifere Eurasiatice se intind pe o suprafata foarte mare in forma de fasie, dinpartea de nord-vest a Europei pana la Oceanul Pacific. In functie de compozitia floristica, se diferentiaza mai multe tipuri de padure: -molidisurile europene nord-occidentale – in Scandinavia pana la fluviul Onega – sunt edificate de conifere in amestec cu foiase : molidul european (Piceea excelsa), molidul finlandez (Piceea fennica), pinul european (Pinus silvestris), pinul laponic (Pinus laponica), mesteacanul si plopul tremurator dintre, foiase; -taigaua rara europeana- se intinde intre fluviile Onega si Peciora, fiind alcatuite din paduri pure de molid-siberian (Piceea obovata) , sau amestec de molid cu mesteacan (Betula verrucosa) si pinete pure (Pinus silvestris)-pe soluri nisipoase; -taigaua Siberiei occidentale se intinde intre Peciora si Enisei, avand compozitia floristica si conditii de inmlastinare neuniforme in teritoriu; in nord, pe soluri nisipoase, sunt prezente molidisuri siberiene in amestec cu pinul-siberian; in partea mijlocie vegeteaza specii siberiene de molid, brad si pin, inmlastinirile fiind fregvente; in sud, molidisurile si bradeto-molidisurile siberiene se gasesc in amestec cu unele foiase caracteristice padurilor caducifoliate mai sudice, iar inmlastinirile sunt mai slabe; -taigaua Siberiei centrale este cea mai nordica padure de conifere, larita-siberiana (Larix sibirica) si larita-dahurica (Larix dahurica), uneori in amestec cu pinul siberian (Pinus sibirica) si unele specii de foiase, alcatuind paduri rare la tranzitia spre tundre; -taigaua extremului nord dominata de pini si brazi in amestec cu diferite foiase. Fauna padurilor de conifere eurasiatice este foarte diversa cuprinzand animale caracteristice numai taigalei eurasiatice si animale provenite din formatiunile vecine (paduri de foiase, tundra, stepa). Unele animale migreaza vara in tundrele nordice unde gasesc hrana, iar iarna se adapostesc in taiga. Mentionam cateva specii:reni de padure (Rangifer sibiricus, R. fennicus), caprioara (Capreolus caprelous), moscul (, Moschus sibiricus), elanul siberian (Cervus elaphus sibiricus), ursul-brun (Ursus arctos), hermelina (Mustela erminea), rasul, vulpea, jderul, etc. Dintre pasari sunt Loxia curvirostra , Picoides tridactylus , Bombicilla garrulus , Tetrao urogallus , Tetrastes bonasia, Nucifraga caryocatactes. Padurile de conifere din America de Nord ocupa teritorii in nord (Labrador si Alaska), ce se invecineaza cu tundra, in centrul continentului in jurul Marilor Lacuri si pe cele doua litoraluri.-atlantic si pacific. Intinderea mare a acestor paduri, heterogenitatea conditiilor de relief si sol, si a formatiunilor cu care se invecineaza , precum si lipsa barierilor naturale din timpul Cuaternarului explica diversitatea floristica mai mare, comparativ cu formatiunile similare eurasiatice, pastarea a numeroase endemisme. Teritoriile enumerate mai sus prezinta anumite particularitati si anume: -la limita cu tundrele nordice vegeteaza molidul-alb (Picea glauca), si larita americana (Larix america); -in Alaska padurea este alcatuita din molizi (Picea nigra), tuga (Tsuga heterophyla), pini , chiparosi de Alaska. -padurile din Canada padurile sunt alcatuite din Piceea canadensis , Piceea alba ,Piceea murrayana ,Abies balsamea la care se adauga si foiase ca Populus balsamifera , Betula papyrifera s.a. In America de Nord , in regiunile montane de vest , padurile de conifere sunt formate din Picea marina , Picea glauca , Picea sitchensis , Abies lasiocarpa , Abies concolor , Abies amabilis , Pinus ponderosa , Pinus monticula , Lari occidentalis , Tsuga heterophyla , Pseudotsuga , Douglasi etc. In Muntii Apalasi padurile de conifere sunt formate din diverse specii de Picea la care se adauga Abies fraseri ,Thuja occidentalis , iar spre sud predomina diverse specii de Pinus. -padurile din est care se prelungesc spre vest pana aproape de Muntii Stancosi sunt alcatuite din molizi , pini , brazi de balsam s.a. Paduri de conifere se gasesc si in regiunile subtropicale si chiar in cele tropicale dar ele au alta alcatuire. In jurul Mediteranei sunt paduri de Pinus nigra , Pinus halepensis , Cedrus libani ,Cedrus atlantica , Cupressus sempervirens , Abies cephalonica. Pe litoralul californian se intalneste Sequoia semperirens iar pe versantul vestic al Sierei Nevada se gaseste Sequoia gigantea. In America de Sud , in sud-estul Braziliei si in Uruguai , mari suprafete de de paduri rare de Araucaria. Fauna padurilor de conifere nu este prea bogata si are multe animale care traiesc si in alte tipuri de paduri. In America de Nord se intalnesc Erethizon dorsatus , Martes pennati , Martes americana , Sciurus hudsonicus , Glaucomys volans etc. Bibliografie: Angela Lupascu, Biogeografie , Universitatea Spiru Haret , Ed Fundatia de maine, Buc.2001 Ioan Donisa, Geografie fizica generala , Ed Al. I. Cuza Mihai Mititiuc, Biogeografie, vol I , Ed Universitatii 1974 Ioan Pop, Biogeografie, 1987 Sursa Britanica. World Data 1996 (prelucrare) 쥁@