Referat Tehnici De Plata Utilizate In TEI

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Tehnici De Plata Utilizate In TEI si de asemenea puteti face Download Referat tehnici de plata utilizate in TEI

Citeste fragmente din Referat Tehnici De Plata Utilizate In TEI

Mijloace , instrumente şi tehnici de platã utilizate în tranzacţiile economice internaţionale Contractele de vãnzare - cumpãrare utilizate în tranzacţiile comerciale internaţionale, datoritã ariei largi de probleme pe care le implicã derularea unor astfel de tranzacţii , cuprind o serie de clauze cu caracter mai special . Pentru argumentarea celor de mai sus se poate afirma cã , întrucât scopul oricãrei tranzacţii , în general , cu atât mai mult a celor internaţionale , este obţinerea profitului , şi deci clauzele legate de preţ , de condiţiile de platã şi de modalitatea de platã solicitã din partea exportatorului şi a importatorului un interes mai mare atãt în timpul negocierilor cãt şi pe parcursul derulãrii contractelor . Un alt argument este rolul pe care îl au aceste clauze în contractele internaţionale şi anume acela de a stabili cât , cum şi unde se vor plãti mãrfurile expediate de exportator . Datoritã faptului cã , între momentul expedierii mãrfurilor şi cel al încasãrii valorii acestora existã o diferenţã de timp şi spaţiu considerabilã , fiecare parte contractantã urmãreşte , în timpul negocierilor sã câştige garanţii cât mai multe , exportatorul cã va încasa la timp contravaloarea mãrfurilor iar importatorul cã va primi la timp cantitatea de mãrfuri solicitatã la preţul şi parametrii calitativi stabilite în contract . În practica economicã actualã , în afacerile economice internaţionale sunt utilizate o serie de mijloace , instrumente şi tehnici de platã menite sã acorde partenerilor de afaceri garanţiile mai sus-menţionate , în funcţie de gradul de cunoaştere şi încredere existent între aceştia . În principiu se poate spune cã : "în condiţii la în care renumele importatorului este mai solid cu atât exportatorul va avea nevoie de mai puţine garanţii înainte de a livra mãrfurile"1 . Acest renume se câştigã dupã eforturi susţinute ale tuturor factorilor implicaţi ( de decizie şi execuţie ) pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii. Adoptând o uniformizare , pe plan mondial , în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor , instrumentelor sau tehnicilor de platã , forurile internaţionale ce activeazã în domeniu au vizat şi vizeazã în continuare reducerea riscurilor majore ţinând cont de faptul cã o eliminare totalã a acestora nu este posibilã din punct de vedere practic. Cele mai utilizate mijloace , instrumente şi tehnici de platã , în tranzacţiile economice internaţionale sunt : valutele , monedele internaţionale , cambia( trata ) , biletul la ordin , cecul , în ultima perioadã de timp a luat amploare şi cardul , iar ca tehnici de platã meritã amintite incasso documentar şi creditele documentare( în variantele : acreditiv documentar şi scrisoare de credit comercialã1 ) . Valutele sunt monede naţionale care au urmãtoarele caracteristici : - putere de platã; - se bucurã de o largã circulaţie; - pot fi constituite rezervã şi în alte ţãri decât înţara emitentã . Valuta care se prezintã sub formã de bancnote sau monezi poartã denumirea de valutã în numerar iar cea disponibilã într-un cont bancar - valutã în cont . În funcţie de modul în care valuta în cont a fost depusã în bancã , întâlnim : - valutã în cont la vedere; - valutã în cont la termen . Dupã modul de preschimbare a valutelor se cunosc : - valute convertibile ( monede ce se schimbã liber cu alte monede naţionale sau internaţionale ) ; - valute neconvertibile ( monede ce schimbã contra altor monede naţionale sau internaţionale numai într-un singur sens ) ; - valute transferabile ( se bucurã de o convertibilitate limitatã stabilitã în cadrul unor înţelegeri regionale ) ; - valute liber-utilizabile ( se bucurã de o convetibilitate totalã ; din aceastã categorie fac parte dolarul american , marca germanã , lira sterlinã , francul francez şi yenul japonez ) . Monedele internaţionale sunt acele monede naţionale care circulã în afara graniţelor statului emitent şi constituie mijloace de platã şi de rezervã pe piaţa internaţionalã . Conform definiţiei de mai sus , în categoria monedelor internaţionale pot fi incluse cele cinci valute liber-utilizabile şi instrumentele monetare şi unitãţile de cont emise de organismele financiare internaţionale , respectiv D .S .T , E .C .U , EURO , etc. D .S .T ( Drepturile speciale de tragere ) sunt o unitate de cont ( emisã de Fondul Monetar Internaţional ) pentru a evita unele fluctuaţii de pe piaţa monedelor naţionale . E .C .U ( European Currency Unit ) , monedã emisã în cadrul Sistemului Monetar European , şi utilizatã în ţãrile membre . Valoarea unitãţilor de cont se stabileşte pe baza metodei coşului valutar , potrivit cãreia valoarea unitãţii se stabileşte ca medie ponderatã a valutelor luate în calcul . EURO , noua monedã unicã europeanã care va intra în circulaţie în anul 1999 potrivit politicii financiar - monetare a Uniunii Europene . Cambia ( trata ) , biletul la ordin şi cecul sunt instrumente de platã şi de credit .Instrumente de platã , pentru cã pot fi preschimbate în lichiditãţi şi de credit deoarece din momentul primirii pãnã la data efectuãrii plãţii trece o anumitã perioadã de timp . È ea ce priveşte cambia , aceasta poate fi definitã ca fiind un document tipizat prin care o persoanã ( trãgãtorul ) , dã un ordin necondiţionat unei alte persoane ( tras ) , de a plãti ( la termen sau la vedere ) o anumitã sumã de bani unui beneficiar . Biletul la ordin reprezintã un înscris prin care o persoanã ( fizicã sau juridicã ) numitã emitent , se obligã sã plãteascã ( la vedere sau la termen ) o anumitã sumã de bani unei alte persoane numitã beneficiar . Atât cambia cât şi biletul la ordin pot fi transmise prin gir ( andosare ) şi de regulã toate prevederile aplicabile cambiei se aplicã şi biletului la ordin .Spre exemplificare ambele efecte de comerţ pot fi scontate , rescontate , prescrise , plãtite , forfetate . În aceaşi categorie a efectelor de comerţ este inclus şi cecul .Principala funcţie a cecului este aceea de platã .Spre deosebire de cambie şi biletul la ordin , cecul este plãtibil numai la vedere şi poate fi definit ca fiind un înscris prin care o persoanã ( fizicã sau juridicã ) dã un ordin unei bãnci sã plãteascã ( la vedere ) suma de bani înscrisã în cec , unei terţe persoane ( beneficiar ) . Utilizarea cecului implicã , din partea beneficiarului , verificarea existenţei , în contul bancar, a sumei înscrise în cec . Cardul bancar , larg utilizat în SUA ( încã din anii 50 ) a cucerit şi Europa , mai ales în cepând cu anii 80 .Se prezintã sub forma unei cartele din plastic , dimensionatã dupã formatul unei cãrţi de vizitã 1 . Cardul are înscris pe el : - denumirea şi emblema emitentului( o bancã ) ; - datele de identificare ale titularului . Incasso documentar( engl . colection ) , conform definiţiei din Regulile Uniforme privind Incasso-ul din Publicaţia Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris nr . 322/1978 : " ( I ) Înseamnã predarea de cãtre bancã , în baza instrucţiunilor primite , a documentelor definite la punctul ( II ) de mai jos , pentru : a ) a obţine acceptarea şi/sau plata dupã caz sau b ) a livra documente comerciale contra acceptãrii şi /sau platã dupã caz , sau c ) a livra documente în alte condiţii ( II ) Documente înseamnã documente financiare şi/sau documente comerciale . a ) Documentele financiare cuprind cambiile , biletele la ordin , cecurile , recipisele de platã sau alte instrumente similare utilizate pentru obţinerea plãţilor . b ) Documentele comerciale cuprind facturile , documentele de expediţie , documentele de titlu de proprietate sau altele similare , sau oricare documente care nu sunt documente financiare . ( III ) Incasso simplu este acela în care documentele financiare nu sunt însoţite de documentele comerciale . ( IV ) Incasso documentar este acela care cuprinde : a ) documente financiare însoţite de documente comerciale ; b ) numai documente comerciale ." Alãturi de acestea se mai utilizeazã şi plata în avans ( constituie cea mai atractivã modalitate de platã din punctul de vedere al exportatorului dar cea mai puţin atractivã pentru importator ) , plata la expediere , plata dupã vânzare , tranzacţii pe bazã de cont deschis ( utilizate adesea de firmele din SUA ) . Alegerea unei modalitãţi sau a unui instrument de platã , în derularea unei afaceri economice internaţionale , implicã din partea managerilor şi a colectivelor de specialişti, ce îşi desfãşoarã activitatea în acest domeniul , cunoştinţe temeinice de management şi marketing internaţional , de legislaţie internã şi internaţionalã în domeniile comercial , financiar - bancar , cu atât mai mult cu cât fiecare dintre aceste mijloace , instrumente şi tehnici de platã au particularitãţile lor de formã şi de fond . Bineînţeles cã aceastã alegere depinde şi de alte elemente cum ar fi : legislaţia naţionalã-care trebuie sã fie aliniatã la cea internaţionalã , de experienţa acumulatã în timp şi tradiţia în utilizãrea acestor mijloace sau instrumente , poziţia firmei pe pieţele internaţionale , relaţia dintre agentul economic şi banca sau bãncile colaboratoare , puterea economico-financiarã a firmei etc . În condiţiile în care România şi -a exprimat dorinţa de aderare la Uniunea Europeanã iar pe plan european se fac eforturi pentru realizarea unei europe unite , cunoaşterea şi utilizarea tehnicilor şi instrumentelor de platã , a managementului tranzacţiilor internaţionale în ansamblul sãu , trebuie sã constituie un obiectiv prezent şi viitor pentru toţi cei implicaţi în domeniile comercial , financiar , banacar , economic în general . 1 *** - Documente comerciale şi decontãri internaţionale , Ghid practic , Editura Secretariatul pentru Mahamudra, Bucureşti , 1995 , p.15. 1 Vezi Al.Puiu,Management în Afacerile Economice Internaţionale , Tratat , Bucureşti , 1996 ,p.273. 1 Ioan Popa - Tranzacţii Comerciale Internaţionale , Editura Economicã , Bucureşti , 1997,p.214. 쥁`