Referat Manastirea Alba- Cu 9 Altare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Manastirea Alba- Cu 9 Altare si de asemenea puteti face Download Referat Manastirea alba- cu 9 altare

Citeste fragmente din Referat Manastirea Alba- Cu 9 Altare

Traditiunea romana despre Templul primitiv al lui Apollo din Insula Leuce (alba) Am expus in capitule precedente legendele antichitatii grecesti cu privire la insula si templul lui Apollo din tinutul hiperboreilor. Pasim acum pe un nou cimp de cercetari ce se deschide inaintea noastra, la traditiunile si legendele pastrate la poporul roman despre acest templu primitiv al lui Apollo de linga gurile Dunarei. In colindele romane, imne religioase poporale, a caror origine se reduce la cele mai obscure timpuri antecrestine, se celebreaza si astazi sfintenia si magnificenta miraculoasa a unui templu preistoric numit Biserica cea mare cu 9 altare sau minastirea alba sfinta. Dupa colindele romane, aceasta ilustra minastire alba, mare si sfinta, se afla in partile de rasarit ale tarilor romane: in prundul Marii Negre, in ostrovul marilor - in ostrovul marei -, sau intr-un ostrovel de mare lina. Peretii acestei minastiri sint facuti din lemn de tamiie, usile de alamiie, iar pragurile sint de alamiie ori de marmura. Ea are 9 statui si 9 altare, e cu 9 usite, cu 9 ferestre, cu 9 ferestrute, cu 9 praguri, cu 9 pragurele, cu 9 scaune, cu 9 scaunele si in ea ard 9 luminari. Aceasta legendara minastire, dupa un text de peste Carpati, mai are 9 stilpi de ceara, 9 de tamiie si 9 de faclie. Ea este foarte veche, pe dinafara e acoperita cu muschi, iar pe dinauntru aurita. Ferestrele sint in partea despre rasarit catre sfintul soare. Usile spre mare, usciorii sint de faclie, iar in partea de deasupra bisericii este cu zebrele sus la stele. Altarul in care sade Maica Domnului, este de margarint. Jeturile sint de aur, Scaunul cel mai mare are 9 picaturi de soare. Toata minastirea si jeturile sint scrise si inauntru e plina de prapori. Intreaga minastirea e ca un mindru soare. Linga minastire se afla un lac de mir si un piriu de vin, in care se scalda si se iordaneste Bunul Dumnezeu si batrinul Craciun, iar dupa scalda si dupa miruire ei se imbraca in alte vesminte. Calea de la malul ostrovului si pina la minastire se numeste Cararuica raiului. Ruga sfinta e multa si lunga tare, seara, noaptea si in zori de ziua, si ea se face de saptamini de catre 9 popi batrini, de 9 patriarhi si de 9 logofeti (cintareti). Cind este slujba cea mare de la aceasta minastire alba, atunci vin aici toti sfintii, sosesc corabii incarcate de ingeri si vine in corabie si insusi Dumnezeu. Scaunele, pe care sed in minastire Bunul Dumnezeu si ceilalti sfinti, se numesc veri de aur. Acest locas sfint apare maiestuos nu numai prin splendoarea sa incomparabila, dar si prin dimensiunile colosale ale constructiunii sale. Minastirea alba este atit de vasta incit cuprinde o lume intreaga si-i cu turnul pina la nori. Ea mai poarta totodata si numele de minastirea Domnilor, ceea ce in fond consuna de deplin cu relatarea lui Hecateu ca preotii de la templul hiperboreilor sint fiii si descendentii regelui Boreas. Acestea sint pretioasele date, ce ni le prezinta colindele religioase romane despre miraculoasa Minastire Alba din ostrovul Marii Negre. Este afara de orice indoiala ca aceasta minastire somptuoasa si sfinta, mindra ca un soare, dintr-un ostrovel al Marii Negre, cu 9 altare si cu festrele spre sfintul Soare, decorata intr-un mod atit de uimitor si de o arhitectura si sculptura atit de incomparabila, in care ruga sfinta se facea zi si noapte, de saptamini intregi, la care venea cu corabia pe mare si insusi Dumnezeu, si care sedea aici in vara de aur si unde totodata preotul cel mare observa rasarirea soarelui, zicem ca aceasta monumentala si principala bazilica este incontestabil templul cel faimos al antichitatii preistorice, al lui Apollo sau al Soarelui de la hiperborei, din insula Marii Negre, numita in antichitatea greceasca Leuce, adica Alba. Dupa aceste importante traditiuni, ce s-au pastrat in mod hieratic in colindele sau imnele noastre religioase, Minastirea Alba din ostrovul Marii Negre apartinea doctrinelor teologice anteolimpice sau sistemului de 9 zei principali. Ea avea 9 altare pentru 9 divinitati puternice ceresti sau de prima ordine, si ruga sfinta sa facea de 9 preoti si de 9 patriarhi (preoti superiori) ai fiecarei divinitati. Aceasta credinta religioasa in 9 zei principali era dogma fundamentala a religiunei vechi pelasge. Insa cui erau consacrate in vechimea preistorica aceste 9 altare si pe cine reprezentau cele 9 statui din interiorul acestui grandios si admirabil locas sfint. Dupa Colindele noastre religioase, influentate de spiritul religiunei crestine, in aceasta ilustra minastire sfinta alba sedeau: Bunul Dumnezeu (Apollo), Batrinul ori Mos Craciun (Saturnus senex), Maica Precesta sau Maica Sfinta, Maica Domnului (Latona), Sinta-Maria cea Mare (Gaea, Rhea), Ion Sint-Ion (Ianus), Sfintul-Vasile, Sinta-Maria cea Mica (Iana, Diana, Luna), Siva Vasilicuta (Consiva sau Ops-Consivia, divinitatea semanaturilor), iar a noua divinitate ne-a ramas necunoscuta. In textul acestor colinde Bunul Dumnezeu se aminteste deseori ca fiu fiut sau fiu mic in bratele Maicei Preacurate, iar locul Maicei Preacurate este de regula imediat linga Bunul Dumnezeu. Din punct de vedere istoric al credintelor religioase, aceasta divinitate poporala numita Bunul Dumnezeu fiu este una si aceeasi cu Bonus deus puer sau Bonus deus puer posphorus (aducatorului de lumina), epitete date zeului Apollo, al carui cult il aflam raspindit in tarile Daciei si in epoca romana cu deosebire la Apulum, marele oras, ce poarta numele lui Apollo. Atit in traditiile vechi pelasge, cit si in traditiile latine, Apollo era identificat cu Soarele. In una din colindele noastre, ce se refera la Minastirea Alba, aceasta divinitate preistorica este invocata sub numele de Ilion, cuvint identic cu cel al grecilor, adica Soarele. Intocmai ca in legendele vechi pelasge, aceasta divinitate a Soarelui mai apare in colindele noastre poporale totodata ca Dumnezeu pastoriu si cintaret cu fluierul inverigat. Iar in altele este infatisat cu plete stralucitoare, ori ca un dalb calaret cu parul galben, vorvorind, dupa cum se prezinta tipul sau in picturile antichitatii. Apollo, scrie Plato, are epitetul Cu parul de aur, dupa stralucirea razelor sale, care se numesc pletele Soarelui. Deodata cu traditiile preistorice despre magnificienta Minastirei Albe ni s-au transmis prin colindele romane si o parte din legendele despre ratacirile si suferintele Latonei. Zeita hiperboree Latona, persecutata de Junona, spuneau legendele pelasgo-grecesti, a ratacit timp indelungat in lume si nici o tara nu vroia sa o primeasca ca sa poata naste, temindu-se de razbunarea Junonei, a puternicei zeite-regine. Si memoria acestei legende despre pribegirea Maicei Domnului, care-si cauta un adapost pentru nasterea zeului luminei, este cintata si astazi in colindele noastre apolinice. Legenda romana despre originea divina a Minastirei Albe Despre intemeierea Minastirei Albe exista la poporul roman un insemnat ciclu de legende si al caror fond arhaic ne este cunoscut. Dupa continutul acestor legende, miraculoasa Minastire Alba din ostrovul Marii Negre nu era construita de mina omeneasca. Ea avea o origine divin, era facuta de Sfintul Soare. Anume legenda romana spune ca Puternicul Soare, voind sa se casatoreasca, a colindat cerul si pamintul, a umblat prin lume si prin stele, 9 ani pe 9 cai, dar n-a putut gasi nici o zina pe potriva sa, care sa-i fie dalba sotie, decit numai pe soru-sa Iana Sinzeana sau Ileana Cosinzeana. Terminindu-si aceasta lunga calatorie de 9 ani, Soarele se intoarce in urma la Iana Sinzeana, Doamna florilor, care locuia pe tarmul Marii Negre - in prundul marii - intr-o verde poienita si unde se aflau 9 argele. In una din aceste argele, care era de marmura si invelita cu alama, iar pe jos pardosita, sedea Iana, sora Soarelui. Ea tesea si chidisea. Razboiul si vetalele ei erau de ceara peste mare, ori de la tarmurile marii pina la Os-argint, cu aur poleit, iar suveica de aur. Apoi Soarele, adresindu-se surorei sale, ii zice sa termine o data cu tesutul si sa se gateasca de nunta, ca sa-i fie mireasa. Insa Iana sfiincioasa si pie ii raspunde ca unde s-a vazut si s-a pomenit ca sa ieie in casatorie sora pe frate si frate pe sora? In fine, Iana, vazind ca nu poate scapa de multele insistente ale Soarelui, ii pune conditia ca el sa faca mai intii un pod de metal, ori un pod de ceara peste mare, ori de la tarmurele marii pina la Ostrovul de unde iese Soarele, iar la capatul podului sa-i faca o minastire alba, cu popa de ceara sau o biserica de ceara cu popa de ceara si cu toate de ceara si acolo sa cunune - ori sa-i faca doua minastiri, la amindoua capetele podului. Puternicul si luminatul Soare indeplineste toate cererile Ianei. Podul de ceara si Minastirea Alba sint construite si popa de ceara inca este gata. Apoi amindoi pleaca pe podul de ceara catre Minastirea Alba din ostrov, ca sa se cunune. Insa pe cind treceau, podul de ceara se topeste de puterea razelor Soarelui si amindoi cad si se ineaca in mare. Dumnezeu insa ii scoate indata din apa, si-i puse pe cer, pe unul la rasarit si pe altul la asfintit: cu ochii sa se zareasca, dar vecinic sa fie despartiti, arsi de foc nestingatoriu ei vecinic sa se alunge, insa niciodata sa nu se intilneasca, cind unu va fi la rasarit, celalalt sa fie la apus. Legenda romana atribuie, asadar, Minastirii Albe o origine divina. Ea a fost construita de insusi zeul Soarelui (sau de Apollo) ca ea sa fie chip de pomenire sau monument pentru casatoria sa cu soru-sa Iana. Aceasta pretioasa legenda preistorica despre intemeierea bisericii apolinice a hiperboreilor de catre insusi zeul Soarelui sau de Apollo era cunoscuta si raspindita in tinuturile grecesti pina tirziu in epoca romana. Locuitorii de la Delphi, dupa cum ne spune Pausania, povesteau ca Apollo a trimis la hiperborei o biserica, pe care o facuse albinele din ceara si din planta numita mac. Acest templu al hiperboreilor era, asadar, atit de vechi incit inceputurile sale ajunsese sa fie mitice in timpurile grecesti, iar, de alta parte, magnificenta si sfintenia sa ramasese legendara, chiar si la locuitorii din Delphi. Aceasta legenda romana stabileste astfel cu deplina certitudine ca renumitul templu al zeului Apollo sau al Soarelui de la hiperborei, care a stralucit cu atita glorie in lumea preistorica, se afla situat intr-o insula a Marii Negre de linga gurile Dunarei. Iana Sinzeana, dupa cum spun legendele romane, isi avea locuinta sa intr-o verde poienita, de la tarmurile ori de la ostrovul marii, si aici se afla argeaua ei cea frumoaasa de marmora, in care tesea si chindisea. Inca din antichitatea romana Iana era considerata identica cu Diana si cu Luna. Macrobiu, unul din cei mai distinsi scrutatori ai credintelor arhaice latine, ne spune ca Iana in sacrele vechi era una si aceeasi cu Diana, iar Varro mai adauga ca Iana ca divinitate reprezinta Luna. Delta Dunarii in nemijlocita apropiere de insula Leuce a avut in timpurile preistorice si pina in epoca lui Alexandru cel Mare caracterul unui pamint sfint. Aici se afla resedinta si imperiul Dianei, chiar si dupa vechile legende grecesti. Eruditul poet Pindar, in una din frumoasele sale ode, ne spune ca Hercule fiind trimis de regele Eurystheu ca sa prinza si sa-i aduca vie cerboaica cu coarnele de aur, pe care nimfa Taygeta o dedicase Dianei, dinsul a persecutat pe acest sprinten animal din Arcadia si pina in tinuturile hiperboreilor in tara numita Istria. Aici dinsul a venit la resedinta Dianei, fiica Latonei, care l-a primit cu bunavointa. O deosebita importanta istorica ne prezinta acest pasaj al lui Pinder care, pe baza vechilor traditiuni religioase ale vechimei, ne spune ca resedinta Dianei era in tara hiperboreilor, in tinutul numit Istria, sub care Istrie in particular este de a se intelege regiunea de la gurile Dunarei, care si acum era mai mult cunoscuta comerciantilor greci si unde mai tirziu noi aflam un oras insemnat numit Istria si Istros. Tot in Delta Dunarei era adorata fiica Latonei in epoca romana sub numele de Diana regina. In fine, aici mai aflam si ostrovul numit Letea dupa numele Latonei si portul numit Selina (sau Luna) de care aminteste si Hecateu. Peste tot cultul si religiunea cea severa a Dianei sau Lunei, ca o virgina pie si nemaritata, isi avea originea sa, dupa cum recunoaste si Herodot, la poporul hiperboreilor, de linga Marea Neagra. Peste tot locul, pe unde era adorat Apollo, Diana ca divinitate a Lunei isi avea templele si sacrificiile sale. De asemenea si Latona. Traditiile romane despre Templul lui Apollo din Insula Delos Afara de sfintenia Minastirei Albe de la gurile Dunarei, colindele si cintecele poporale romane mai celebreaza si astazi memoria stralucitului templu al lui Apollo din Insula Delos situata in mijlocul Cicladelor din Archipelag. Delos a fost in antichitate preistorica insula cea sfinta a tuturor populatiunilor pelasge meridionale, iar mai tirziu a grecilor. Intr-o epoca departata istorica, insula Delos a fost numita Pelasgia, adica pamint locuit de pelasgi. Aceasta insula a mai fost numita si Scynhias, spre caracterizare, ca dupa origine, acei pelasgi erau o migratiune din nordul Dunarei de jos. Chiar si numele de Delos, care nu se poate explica din limba greceasca, este de origine pelasg. El inseamna deal sau clina (fara padure). In centrul acestei insule se ridica muntele sau dealul numit Cynthos, neacoperit de padure dupa cum ne spune Strabo si pe care Latona razimata a nascut pe Domnul Apollo. Iar pe ses, la poalele dealului, se afla orasul Delos si templele cele magnifice dedicate lui Apollo si Latonei. La picioarele acestui deal se arata in antichitate greco-romana palmierul, sub care Latona, virgina pribegita de la hiperborei sau de la Dunarea de jos, a nascut pe marele zeu Apollo. Aici, in Delos, Apollo avea o statueta de o marime colosala, care exista inca pe la anul 1420 cazuta jos, si dupa cum ne spune Bondelmonte, care vizitase insula Delos in aceasta epoca, au fost acolo o mie de oameni si n-au putut sa o ridice in icioare. Iar linga templu, dupa cum scrie Herodot, se afla un lac decorat frumos cu margini de piatra, numit lacul rotund. Apollo, marea divinitate a rasei pelasge din insulele archipelagului, era celebrat aici prin o lunga serie de sarbatori, de petreceri, jocuri, cintari si spectacole. La festivitatile cele mari, care se celebrau aici, toate orasele din Cyclade trimiteau delegatii cu daruri si coruri de virgine. Iar fetele delenilor, dupa ce sarbatoreau mai intii pe Apollo, apoi cintau laudele Latonei si Dianei, si in fine imne despre barbatii si femeile stravechi. Aici se faceau adunarile solemne ale confederatiunii pelasgilor maritimi (Ioanilor), care veneau la aceste sarbatori cu femeile lor cele caste si frumos incinse. Aici, dupa cum spune Pliniu, era tirgul cel mare al intregei lumi. Orasul Delos avut si manific, desi era deschis si neintarit cu muri, insa nimeni n-a cutezat sa-l atace in vechime, nici chiar persii din timpul lui Darie. Acest oras, dupa cum ne spune Pausania, si-a aparat pe locuitorii sai in contra tuturor injuriilor numai prin religiune. In traditiile cele mai vechi ale poeziei poporale romane, insula Delos ba apare sub numele de Deal sau Dealul mare din marea mare. Aici, dupa cum ne spun legendele romane, Maica Domnului avea o biserica de aur intocmai dupa cum era faima si in epoca greceasca, aici se afla o minastire inalta, in care se faceau rugaciuni de 9 popi, 9 dieci si 9 patriarhi si aceasta ruga muta o asculta Maica Domnului cu fiul sau in brate. Hiperboreii, dupa cum ne spune Herodot, trimisese la inceput doua virgine insotite de cinci cetateni, ca sa duca la templul lui Apollo din Delos darurile din prima lor recolta. Dar s-a intimplat ca aceste fete nu s-au mai intors inapoi, din care cauza hiperboreii suparindu-se introdusesera uzul ca aduceau darurile numai pina la frontiera lor si de aici rugau pe vecinii lor sa le transmita din popor in popor, pina vor sosi la destinatiunea lor in Delos. Reminiscenta despre trimiterea acestor fete la Delos, cum si despre intristarea de care erau ele cuprinse, ca nu se vor mai intoarce inapoi, au ramas pina astazi in traditiunile noastre. Onoarea cea mare a insulei Delos a fost in timpurile eroice sau antehomerice. La aceasta epoca departata se reduc traditiile istorice romane despre Insula Delos, cind religia lui Apollo devenise religie universala in lumea greceasca, cind magnificul templu din Delos avea relatii strinse religioase cu hiperboreii de la nordul Dunarei de jos, si cind aceasta insula purta numele de Pelasgia si Scythyas." 쥁`