Referat Hazardele Naturale In Romania

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Hazardele Naturale In Romania si de asemenea puteti face Download Referat Hazardele naturale in Romania

Citeste fragmente din Referat Hazardele Naturale In Romania

Hazardele Naturale in Roania Începutul mileniului al III-lea găseşte omenirea în faţa unui număr considerabil de probleme nerezolvate. Una din cele mai grave, prin efectele imediate şi pe termen lung se leagă de mediul înconjurător. Comunitatea ştiinţifică internaţională trebuie să răspundă astăzi cât mai convingător şi mai eficient unor întrebări pe care opinia publică le pune tot mai des: Se schimbă clima? Dacă da, cât de repede şi cât de mult va fi afectată societatea umană? Creşte nivelul mării atât de mult şi de repede încât trebuie să mutăm oraşele costiere spre interior? Vom avea cutremure devastatoare mai frecvente? Este fenomenul “El Niño“ capabil să influenţeze caracteristicile vremii din regiuni foarte îndepărtate de locul său de manifestare? Pot fi reduse semnificativ pagubele provocate de precipitaţiile atmosferice de lungă durată sau torenţiale? Ceea ce leagă aceste probleme şi altele similare este influenţa directă şi negativă asupra societăţii umane, caracterul de dezastru pe care îl pot căpăta fenomenele menţionate. Omenirea pare însă tot mai conştientă de semnificaţia profundă pe care hazardele naturale o au pentru dezvoltarea sa. Organismele internaţionale, factorii de decizie de la nivel naţional şi local sunt astăzi implicaţi în asigurarea condiţiilor optime de cercetare şi management al hazardelor naturale. La 30 iulie 1999, Consiliul Economic si Social al O.N.U. a adoptat rezoluţia E/1999/L44 care prevede continuarea activităţilor legate de reducerea efectelor dezastrelor naturale după încheierea IDNDR (International Decade for Natural Disasters Reduction) inaugurând programul UNISDR (United Nations International Strategy for Disaster Reduction) Într-o lume în care problema lipsei de alimente, a sărăciei în general, este încă departe de a fi rezolvată, 15 din ultimii 20 de ani ai secolului al XX-lea au fost marcaţi de câte cel puţin un dezastru atmosferic care a depăşit ca valoare a pagubelor 1 mld. de dolari (Ross şi Lott, 2001). Această situaţie ilustrează necesitatea şi actualitatea cercetării hazardelor naturale, plecând de la desluşirea mecanismelor intrinseci care stau la baza fenomenelor extreme până la conturarea strategiilor de reducere a consecinţelor. In Romania se manifesta trei categorii de hazarde: cele climatice si hidrologice (furtuni, grindina, inundatii, seceta etc.), geomorfologice (alunecari de teren, prabusiri, tasarea terenului etc.) si seismice (cutremure de pamant). Un alt hazard important il constituie eruptiile vulcanice, frecvente mai ales pe marginea Pacificului (Cercul de Foc al Pacificului). Totusi, cel mai grav hazard posibil este impactul unui asteroid de dimensiuni kilometrice care ar putea duce chiar la disparitia civilizatiei. Din fericire, probabilitatea unui astfel de hazard cataclismic este mica: pentru asteroizii cu diametru de 10 km sau mai mult, probabilitatea este de 1 la cateva zeci de milioane de ani.Atitudinea societăţii contemporane faţă de hazardele naturale este de multe ori contradictorie. Pe de-o parte, se depun eforturi materiale şi umane imense pentru prevenirea şi reducerea efectelor. Pe de altă parte, dezvoltatea societăţii umane influenţează uneori declanşarea unor dezastre sau amplificarea consecinţelor. Astfel, schimbarea climei, proces natural cu care planeta s-a mai confruntat de-a lungul evoluţiei sale, are astăzi manifestări care depăşesc limitele naturale, tocmai datorită activităţilor antropice. Dezvoltarea şi extinderea spaţială a societăţii umane au drept consecinţă imediată valoarea tot mai mare a bunurilor materiale şi expunerea mai frecventă la manifestările extreme ale unor fenomene naturale. Cercetarea hazardelor naturale este în prezent o acţiune extrem de complexă, cu metode specifice, cu un obiect precis şi individual de studiu. Se naşte oare o nouă ştiinţă? Hazardologia? Răspunusul la această întrebare îşi va găsi cu siguranţă răspunsul în următoarele decenii. Inundatiile din Banat, aprilie-mai 2005 Clasa a VII-a de la scoala din Foeni, satul distrus de ape, a dat ieri teza la Limba si literatura romana. Tema: inundatiile. Inceput, cuprins si incheiere. Din momentul in care au aflat la scoala ca digul s-a rupt si ca apa vine spre ei pana ieri. Acestea sunt gandurile unor copii de 13 ani, cu sufletul chinuit de durerea parintilor si dorul colegilor ramasi fara case, adapostiti in alte sate. RUGA. "Noi ne-am rugat la Dumnezeu pentru colegii nostri (n.r. – de la Graniceri) sa nu rupa la ei Timisul si sa rupa la noi, ca la noi nu ajunge"... "Am auzit alarma de la pompieri si clopotele de la biserica, ce-i adunau pe oameni sa-i duca la Timis sa puna saci, ca sa nu rupa digul. Mai spre seara, familia Chis de la canton si-a adus animalele la noi. Deoarece canalul le inundase casele inainte sa le inunde Timisul, au venit la noi si noi i-am primit. Joi, pe la 4 dimineata, am auzit iarasi alarma de la pompieri, care a anuntat ca a rupt digul, parca a cazut pe noi cerul, am fugit repede in casa, ne-am adunat lucruri si am iesit afara. Afara am vazut ce nu am vazut niciodata, oamenii fugeau unde apucau, caini pe strazi, lume cu animale pe care nu aveau unde sa le duca. Era dezastru: apa a ajuns deja la casele oamenilor. A ajuns apa si pe strada mea, acolo unde credeam ca nu va ajunge niciodata. ... Marti am fost cu Andreea si cu Claudia la Andreea acasa, sa vedem cum e casa, dar nu am intrat in casa si, cand ne-am intors, am cazut in sant si apa mi-a ajuns pana la gat, dar nu am atins pamantul si nu am sa mai merg prin apa"... DISPERAREA. "Stateam cu profesorii in clasa si dintr-o data au inceput sa bata «zvoanele» si sa sune alarma, si atunci ne-am dat seama ca s-a rupt digul. Cand oamenii din sat au auzit ca s-a rupt digul, erau foarte disperati. Peste noapte, apa a ajuns si la noi. Dupa un timp, canalul a inceput sa creasca. O data cu sosirea apei, s-a inchis si scoala. Unii oameni s-au trezit cu apa in curte si nu au putut sa mai salveze nimic. Apa crestea pe zi ce trece si oamenii din sat erau tot mai disperati si casele incepeau sa cada. Apa a ajuns si in strada mare, la matusa. Ea nu a apucat sa isi ia nimic, doar ce avea pe ea. Dupa cateva ore, apa i-a intrat in casa. Era foarte disperata si plangea foarte mult. Si ea a plecat la camin. Unchiul Sandu si cu varul meu au stat la mine. Apa tot crestea, iar lacrimile din ochii oamenilor nu se opreau." NICI UN ZAMBET. "M-am trezit repede, mi-am pus toate lucrurile, in special cartile, sus pe dulap. Apoi m-am dus sa ajut si eu oamenii care puneau saci cu nisip sa nu ajunga apa pana la noi. Dar tot efortul nostru a fost in zadar. Apa, fiind puternica, a impins sacii si a venit apa spre noi. Din acel moment pe nici un om nu-l mai vedeam sa mai rada sau sa zambeasca, pentru ca atunci toti erau speriati. Apa ajunse foarte repede la noi acasa, iar eu cu parintii mei am dus toate animalele la un adapost. Am dezlegat cainii, ne-am luat actele, apoi am plecat cu familia mea, pentru ca apa ajunsese in casa. Din pacate, nu mi-am putut salva papagalii si nici porcusorii de guineea." DEPARTE, DE SARBATORI. "Ziua de miercuri trebuia sa fie o zi obisnuita, dar nu a fost, pentru ca in acea zi, cand am ajuns la scoala, am aflat ca digul se va rupe intr-o parte: la noi sau la Graniceri. De la ora 8:00 pana la 12:00 am stat alaturi de profesorii nostri care erau foarte tensionati, dar cu toate astea incercau sa para calmi in fata noastra. Ne-am rugat lui Dumnezeu sa aiba grija de noi si sa scada Timisul, dar toate aceste rugaciuni au fost in zadar, deoarece, la ora 12:00, domnul director ne-a dat drumul acasa pentru a fi alaturi de familiile noastre. Pentru ca digul se rupsese spre noi... Seara am dormit la bunica mea, iar a doua zi am fost nevoiti sa parasim satul, deoarece apa crestea tot mai mult. Am ajuns la Peciu Nou, acolo mi-am petrecut si Pastile, care a fost foarte trist pentru ca nu l-am putut petrece alaturi de familia si prietenele mele, dar m-am rugat la Dumnezeu sa se traga apele si sa ma intorc inapoi in sat." LACRIMI DE COPIL. "Cand am venit inapoi cu tractorul, atunci cand am intrat in Foeni, m-am uitat in dreapta si in stanga, m-am uitat in jos, si am inceput sa plang. Oamenii plangeau in barci si spuneau ca le-a picat casa"... "In a treia zi, cand am auzit ca a cazut casa noastra, am suferit foarte mult, pentru ca eram ingrijorat ca nu mai am unde sa stau. Dar acum ne-au spus ca se va face casa noua si ne-am mai linistit. Acum asteptam sa se retraga apele si sa inceapa constructia la case. Pentru ca nu avem unde sa stam si ne trebuie casa." SPERANTELE. "Sunt suparat ca mi-a picat casa. De-abia astept sa se retraga apele. Astept mult sa fie refacute casele." "Abia astept sa se retraga apele si sa ajungem cu totii sanatosi la casele noastre. Si sa ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute, chiar daca suntem rai, noi, oamenii." "La televizor au zis ca se vor face case noi in satele afectate de inundatii, imi doresc foarte mult sa se tina de cuvant. Abia astept sa fie totul la loc. Casele ridicate, apele retrase, oamenii bucurosi, sa ne plimbam fara nici un gand rau, cand se uita oamenii intr-o parte si in alta sa nu mai vada case cazute." Primavara si vara anului 2005 au aratat inca o data ca in Romania managementul dezastrelor naturale functioneaza la un nivel foarte scazut. In Romania nu exista o cultura a dezastrelor si orice fenomen natural extrem poate provoca pagube materiale si victime. Intr-o tara in care o ploaie de o intensitate medie poate sa paralizeze Bucurestiul, nu ar trebui sa mire faptul ca manifestarile unor fenomene naturale cu adevarat extreme intampina o rezistenta putin eficienta din partea autoritatilor. Se intelege mult prea putin rolul vital pe care cercetarea stiintifica il are in prognoza hazardelor naturale, nu exista un sistem eficient de alertare rapida a populatiei, educatia in domeniu este ca si inexistenta, iar mass media prefera sa difuzeze emisiuni si articole cu caracter general-senzational si mai mereu post-eveniment. 1926: inundatii, 1.000. morti 10.11.1940: cutremur de pamant, 980 morti mai 1970: inundatii, 215 morti, 238.755. persoane afectate iulie 1975: inundatii, 60 morti, 1.000.000. persoane afectate 04.03.1977: cutremur de pamant, 1.641. morti, 396.300. per- soane afectate august 1991: inundatii, 89 morti, 15.071. persoane afectate august 1997: inundatii, 20 morti, 122.320.persoane afectate iunie 1998: inundatii, 23 morti, 13.000. persoane afectate 쥁@