Referat Maroc
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Maroc si de asemenea puteti face
Download Referat MarocCiteste fragmente din Referat Maroc
Capitolul 1
Prezentarea generală a Marocului
Maroc – ţara celor cinci capitale
Marocul – ţară arabă, africană şi mediteraneană, situată la
confluenţa marilor civilizaţii ce s-au succedat şi întrepătruns cu
repeziciune în lumea arabo-berberă a Maghrebului – constituie o
reuşită simbioză între măreţia trecutului şi imperativele
prezentului.
Marocul – leagăn al unui trecut ce se măsoară în secole şi
milenii – oferă vizitatorului decorul grandios al vestigiilor,
picturile rupestre din regiunile presahariene sau Atlasul Mare,
civilizaţia deşertului, monumentele artei islamice în care
rafinamentul se îmbină cu măreţia, arta şi folclorul cu
originalitatea etalată în numeroase centre urbane şi rurale.
Făurindu-şi istoria şi definindu-şi personalitatea în spaţiul
limitat de Mediterana, Atlantic, triplul lanţ al Atlasului învăluit
în legendă şi nisipul Saharei – Marocul dezvăluie privirii
prestigioase monumente ale civilizaţiei, precum şi farmecul inedit al
peisajelor. Printr-un paradox al naturii rar întâlnit, în aceeaşi zi
se poate trece prin toate anotimpurile: amatorii sporturilor de iarnă
pot schia pe pantele înzăpezite ale Atlasului, în timp ce iubitorii
mării pot face baie în Atlantic, pe plajele Agadirului.
Litoralul mediteranean şi atlantic, piscurile înzăpezite ale
Atasului, creasta Rifului cu vestitele sale păduri de cedri, ineditul
oazelor presahariene, varietatea florei ÅŸi faunei, pitorescul oraÅŸelor
prefigurează un atrăgător itinerar turistic ce oferă vizitatorului
imagini sugestive asupra frumuseţii ţării, a transformărilor
înnoitoare prin care trece Marocul.
Mărturiile milenarei civilizaţiile şi însemnul noului apar aproape
pretutindeni. Dar, înainte de toate în capitalele imperiale – FES,
MEKNES, RABAT- nume cu adânci rezonanţe în istoria mai veche şi mai
nouă a Marocului.
FES – fondată în secolul al IX-lea – este un important centru
cultural ÅŸi religios al occidentului musulman. OraÅŸ al culturii ÅŸi al
credinţei, păstrător al comorilor de artă islamică, el
adăposteşte Moscheea Al Qaraouiyyine, cel mai reprezentativ monument
de artă islamică din nordul Africii – nu numai pentru vechimea sa de
unsprezece secole ÅŸi pentru dimensiunile sale gigantice ci mai ales
pentru stilul arhitectural şi neasemuitele sale decoraţii interioare.
Moscheea este sediul renumitei universităţi musulmane şi al
bibliotecii, celebră pentru manuscrisele sale de mare valoare,
veritabil tezaur al culturii islamice.
MARRAKECH – perla Sudului, oraşul muzeu, capitală a imensului
imperiu al dinastiilor almohadă ( secolele XII – XIII ) şi saadină
(secolele XVI – XVII), oraş în inima unei imense păduri de
palmieri. Întinsele păduri de portocali, lămâi, măslini, piersici
şi trandafiri, monumentele istorice, viaţa tumultuoasă a
„sukurilor†(pieţelor), activitatea neîntreruptă a artizanilor,
tradiţionalul festival folcloric al lunii mai fac gloria acestei
„capitale a Suduluiâ€Â, aplecate spre imensitatea spaÅ£iului saharian.
MEKNES – oraşul ce va întrerupe tradiţia istorică a succesiunii
celor două capitale (FES şi MARRAKECH) odată cu urcarea pe tron a
tânărului suveran Moulay Ismail (a doua jumătate a secolului al
XVII-lea ) căruia îi datorează măreţia şi renumele. Ziduri
impresionante de incintă, ce n-au rezistat, decât în parte, scurgerii
timpului, palate somptuoase şi sanctuare evocă perioada de mare
prosperitate şi glorie de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi
începutul celui de al XVIII-lea.
RABAT – frumoasa capitală a Marocului zilelor noastre – centru
politic, cultural, şi administrativ al ţării. Rabatul, ridicat în
interiorul unor fortificaţii ce aparţin secolului al XII-lea,
întruneşte azi multe atribute ale civilizaţiei moderne. Noile şi
variatele edificii, importantele obiective economice, pitorescul
bazarelor, Turnul Hassan – de la înălţimea căruia se deschide
întreaga panoramă a oraşului până departe spre Sale – Mausoleul
„ Mahomed al V-lea†(chintesenţă a stilului arhitectonic marocan,
capodoperă a artei islamice) constituie, în ansamblu, o adevărată
sinteză a tradiţionalului şi modernului, a trecutului îndepărtat
ÅŸi a prezentului creator.
Dar Marocul mai are încă o capitală şi anume CASA-BLANCA,
„capitala economică†a ţării. Cu o populaţie ce depăşeşte
două milioane de locuitori, Casablanca, unul dintre cele mai mari
porturi ale Africii la Atlantic, se află la originea principalelor
mutaţii ale Marocului contemporan. Întreaga sa activitate
industrială, comercială şi financiară reflectă, în esenţă,
liniile directoare ale dezvoltării ţării. Casablanca, oraşul
împodobit cu palmieri, posedă numeroase edificii moderne şi în
stilul tradiţional arab, o bogată reţea de plaje şi faleze, cel mai
mare acvariu din Africa, „sukurile†animate în pitoreasca Medină.
În Maroc există, însă, şi alte oraşe şi centre puternic ancorate
în viaţa economică, politică şi culturală a ţării. Nu mai puţin
încărcate de istorie şi legendă sunt TANGERUL – unul din cele mai
vechi oraşe din lume, poartă maritimă a Marocului, renumit centru
turistic, loc al unor frecvente conferinţe şi colocvii internaţionale
şi al festivalurilor cinematografice sau AGADIRUL – staţiune
balneară, oraş nou, reconstruit în întregime în urma cutremurului
din februarie 1960, care a îngropat în câteva secunde cinci secole de
existenţă umană. VOLUBILIS, TETOUAN, OUJDA, MOHAMMEDIA, SAFI,
KHOURIBGA, TAROUDANT, TIZNIT, NADOR, TOURIST, JERADA – iată numele
altor câtorva centre urbane ce păstrează numeroase mărturii ale
trecutului şi aprind noi torţe ale civilizaţiei pe harta ţării.
Marocul apare azi ca o ţară în plină dezvoltare. Cucerirea
independenţei naţionale, la 2 martie 1956, a deschis ţării largi
perspective pentru înlăturarea grelelor sechele ale stăpânirii
coloniale, pentru dezvoltarea economiei şi culturii în scopul
propăşirii naţionale. Răspunzând dinamicii istoriei sale şi
evoluţiei vieţii internaţionale, Marocul şi-a fixat obiective
precise şi realiste. Eforturile susţinute ale statului marocan, de
dezvoltare economică şi socială de sine stătătoare se reflectă în
strategia planurilor economice, care vizează o creştere accelerată a
economiei, ridicarea nivelului de trai material ÅŸi spiritual al
poporului.
Pe plan extern, Marocul promovează o politică de intensificare şi
diversificare a relaţiilor cu toate ţările, în spiritul politicii de
colaborare, independenţă şi neangajare.
Repere geografice
Marocul, situat în nord - vestul continentului african, cuprins între
27° 40’ - 35° 55’ latitudine nordică şi 1° - 13° 10’
longitudine vestică, este mărginit la vest de Oceanul Atlantic, la
nord de Marea Mediteraneană, la est de Algeria şi la sud de Sahara
Occidentală.
African şi vecin Europei, mediteranean şi atlantic, cu jumătate din
suprafaţă scăldată de apă şi cealaltă jumătate durată în
piatră şi în nisipul cald Saharei, Marocul îşi afirmă entitatea
în cadrul unor coordonate geografice definitorii.
Suprafaţa Marocului este de 446.550 km pătraţi.. Are un relief
variat, constituit din deşert, câmpii şi munţi. În partea
centrală, paralel cu litoralul atlantic, se desfăşoară, pe direcţia
SV – NE, Munţii Atlas, care domină câmpia înaltă Molouya. Spre V
se întinde un vast platou care atinge 1300 m altitudine şi domină
câmpia atlantică. În N se desfăşoară munţii RIF.
Clima este variată: deşertică în S, relativ secetoasă în
podişurile interioare, oceanică în câmpia litorală atlantică şi
mediteraneană pe coasta nordică. Principalele râuri se îndreaptă
spre Atlantic. Vegetaţia săracă sau absentă în deşert, stepică pe
platouri şi păduri, restrânse în munţi şi în zona de coastă.
Fauna este diversificată în funcţie de climă şi asociaţiile
vegetale. Contrastele de temperatură se accentuează de la o zonă la
alta şi de la un anotimp la altul. Zonele de coastă înregistrează o
temperatură medie anuală de 17°C, în ianuarie 10 - 12°, iar în
august 20 -22°. Ea oscilează însă în zona Marrakech între zero
grade în ianuarie şi 45° în august. De asemenea, în interiorul
ţării, la FES, se înregistrează în luna ianuarie sub zero grade,
iar în luna iulie între 26 -40°.
O dată sau de două ori pe an, deşi numai câteva zile, mase de aer
fierbinte din Sahara reuşesc să treacă peste lanţul Atlasului.
Despre istoria Marocului
Coloniile feniciene de pe litoralul Marocului intră în sec.5 – 2
î.e.n. în sfera de influenţă a Catarginei, ca şi Regatul
Mauretaniei, creat de triburile berbere. Provincie romană sec. 1 – 5
d. Hr., posesiune vandală, sec. 5 – 6, apoi bizantină, sec. 6-8,
Marocul este cucerit în sec. 8 de arabi, devenind o parte a lumii
islamice. Portughezi şi spanioli ocupă în sec. 15 temporar porturile
Ceuta, Tanger, Melilla ş.a. Moulay ar-Raşid, proclamat la FES, în
1666, sultan al Marocului, întemeiază dinastia Alauită, ce domneşte
până astăzi. Pe la jumătatea sec. 19 Marocul devine o ţintă a
tendinţelor coloniale ale Franţei, Spaniei, Marii Britanii şi
Germaniei. În 1912, Franţa impune protectoratul său Marocului. Spania
ocupă regiunea Rif, iar Tangerul devine oraş cu statut internaţional.
La 14.08.1957 Marocul îşi redobândeşte independenţa; la moartea
suveranului Mahommed V (1961) tronul este ocupat de fiul său Hassan II,
Marocul devenind, prin constituţia din 1962 o monarhie
constituţională.
Populaţia Marocului
Populaţia Marocului este de 306.645.305 (iulie 2002).
Structura pe vârste:
0 – 14 ani : 34,39% (din care bărbaţi 5.368.784 şi femei
5.170.890)
15 – 64 ani : 60,93%( din care bărbaţi 9.270.095 şi femei
9.402.561)
peste 65 ani: 4,68%( din care bărbaţi 646.567 şi femei
786.407)
Rata de creştere a populaţiei: 1,71%
Rata de natalitate: 24,16 naÅŸteri /1000 locuitori
Rata de mortalitate : 5,94 morţi / 1000 locuitori
Rata netă de migraţie : -1,15 migranţi / 1000 locuitori
Grupuri etnice : arab-berber (99,1%) ; altele (0,7%) ; evrei (0,2%).
Religii : musulmani ( 98,7%) ; creÅŸtini (1,1%) ; evrei (0,2%).
Limbile utilizate: arabă (oficială ) ; dialecte berbere; franceza
(utilizată îndeosebi în afaceri ).
Guvernarea
Nume ţară : forma lungă convenţională : Regatul Marocului;
forma scurtă convenţională: Maroc.
Tip de guvernământ : monarhie constituţională.
Capitala : Rabat
Independenţa : 2 martie 1956
Ziua naţională : 30 iulie.
Constituţia : 10 martie 1972 ; revizuită pe 4 septembrie 1992 ; în
1996 se creează Parlamentul bicameral.
Participări la organizaţii internaţionale: ABEDA, ACCT (asociată),
AfDB, AFESD
Moneda naţională
Moneda oficiala este dirham (DH). Introducerea precum ÅŸi scoaterea
valutei naţionale din ţară, este interzisă .În ţară este permisă
numai introducerea valutei care poate fi schimbată în bănci,
hoteluri, case de schimb valutar, la cursuri foarte apropiate.
Recomandăm schimbarea valutei treptat şi păstrarea documentului
pentru eventualitatea schimbului invers: 1USA=11DH. Cărţile credit
acceptate sunt: Visa Master Card, American Expres, AMU, CCC, ECA, FAO,
G-77, IBDR, ICAO, ICFTU, UNESCO, OSCE, etc.
Capitolul 2
Cultura Marocului
Factori geografici, politici, sociali ÅŸi religioÅŸi au constituit
fundalul perenităţii culturii milenare marocane. Trebuie amintit că
Marocul constituia inima vastului imperiu al Almoravizilor, Almohazilor
sau Marinizilor care timp de secole şi-au întins stăpânirea şi aria
de influenţă asupra întregului Magreb, a unei mari părţi a Spaniei
ÅŸi asupra regiunilor occidentale ale Africii negre. Arhitectura este
prin excelenţă dinastică. Fiecare dinastie va căuta să dea
strălucire oraşelor ce vor fi alese drept reşedinţă.
O remarcabilă contribuţie a gândirii , marocane se relevă în
filozofie şi, în această ramură a ştiinţei, Marocul l-a dat pe cel
mai mare filozof materialist al lumii arabe din Evul Mediu, Ibn Rashid,
cunoscut mai mult sub numele de Averroes. Operele lui Ibn Rashid, ale
lui Abou Ibn Badjda ca şi ale altor filozofi au pătruns în traducere
latină în lumea occidentului.
Se relevă organizarea unor instituţii de învăţământ:
conservatoare şi şcoli de muzică, şcoli de arte frumoase şi de arte
plastice. În numeroase oraşe există biblioteci publice sau
specializate :organizarea arhivelor, cercetarea manuscriselor . Situată
în inima cartierului universitar al capitalei, „Biblioteca
generală†joacă, graţie bogăţiei colecţiilor sale diversităţii
publicaţiilor şi serviciilor, rolul de Bibliotecă Naţională a
Regatului. Ea oferă cititorului un impresionant număr de manuscrise,
titluri de cărţi de ştiinţă şi beletristică, periodice, hărţi
ÅŸi fotografii, un laborator de microfilme ÅŸi de fotocopii. Biblioteca
are o tot mai intensă activitate editorială. Dintre publicaţiile
periodice în diferite limbi, remarcăm cele două mari colecţii
ştiinţifice: „Catalogul manuscriselor arabe din Rabat†şi „
Sursele inedite ale istoriei Maroculuiâ€Â. Biblioteca generală din
Rabat coordonează activitatea bibliotecilor – filiale ale acesteia
– din numeroase oraşe ale ţării: Sale, Fes, Tanger, Azila, Oujda.
Valorificarea patrimoniului naţional, creaţia artistică, literară
şi ştiinţifică reprezintă acţiuni permanente cu caracter cultural.
Acestea se traduc prin organizarea de conferinţe publice, colocvii,
expoziţii în ţară şi în străinătate, concerte de muzică
clasică şi populară, reprezentaţii de teatru, publicarea de cărţi
şi reviste. În cadrul acţiunii culturale se intensifică schimburile
culturale decurgând din acorduri şi convenţii internaţionale; se
organizează „săptămâni culturale†, manifestări artistice şi
culturale organizate în scopul difuzării producţiei literare şi
artistice marocane în străinătate. Comisia naţională marocană
pentru UNESCO asigură legătura între organismele publice sau private
şi organizaţiile internaţionale. Comisia ia parte la toate
activităţile UNESCO organizate în ţară şi în străinătate, se
ocupă cu organizarea cluburilor UNES Învăţământul este una din
instituţiile cǎrora Marocul le-a acordat o deosebitǎ atenţie în
deceniul trecut şi în ultimii ani. Formarea într-un rǎstimp cât mai
scurt a cadrelor necesare dezvoltÇŽrii economice si sociale se impunea
drept un imperativ, procentul de şcolarizare fiind foarte scăzut.
Procesul de arabizare s-a desfăşurat într-un ritm susţinut, mai ales
în cadrul şcolilor primare. În primii doi ani de şcoală primarǎ
arabizarea este completǎ. Începând din al treilea an este introdusǎ
franceza ca limbǎ străinǎ.
Evoluţia procesului de arabizare, adaptarea lui la structurile şi
realitǎţile naţionale, este condiţionat ritmul de creştere al
numărului de cadre calificate. O deosebitǎ atenţie se acordǎ
dezvoltării învăţământului tehnic. Fiecǎrui minister cu profil
economic îi revine sarcina de formare a cadrelor necesare ramurii de
care se ocupă. Astfel Ministerului Agriculturii îi este afiliat un
Institut pentru pregătirea inginerilor agronomi, iar Ministerului
Comerţului şi Industriei un Institut superior de comerţ si
administraţia întreprinderilor.
Învăţământul superior are o multiseculară tradiţie şi se bucurǎ
de prestigiu în Africa şi în întreaga lume. Moscheea Al Qaraouiyyine
şi numeroasele sǎli de studiu pentru studenţii universităţilor
coranice din vechiul oraş Fes-al-Bali erau vestite în întreg
occidental musulman. Astăzi, Universitatea Qaraouiyyine - care
slujeşte din secolul al IX-lea civilizaţia islamicǎ şi arabǎ
–cuprinde facultăţile de drept, limbǎ arabǎ teologie şi ştiinţe
islamice. ÃŽn iulie 1959, Institutul de ÃŽnalte studii din Rabat a fost
transformat în Universitatea Mahommed al V-lea. Celor trei facultăţi
existente li s-a adăugat facultatea de medicină. Universităţii ii
sunt afiliate Institutul de sociologie si renumitul Institut universitar
pentru cercetări ştiinţifice, ale căror studii sunt editate în
numeroase publicaţii periodice.
Politica guvernului în domeniul învăţământului urmăreşte
realizarea unui învăţământ musulman în concepţie, arab în
materie de limba ÅŸi marocan ca orientare. Ridicarea nivelului cultural
al poporului, difuzarea culturii arabo-musulmane, conservarea ÅŸi
dezvoltarea patrimoniului cultural, reprezintÇŽ jaloane ale
orientǎrii învǎţǎmântului şi culturii în urmǎtorii ani.
Cele mai importante influenţe asupra managementului internaţional le
au urmÇŽtoarele elemente ale culturii: limba, estetica , religia,
educaţia, percepţiile şi stereotipurile ,valorile.
Unicitatea unei culturi poate fi uşor identificată în simbolurile
sale, cu semnificaţiile ei distincte (în lumea arabǎ nu se oferǎ un
cadou când întâlneşti pe cineva pentru prima oarǎ. Poate fi
interpretat ca o mitǎ. Nu trebuie lǎsată impresia că se aşteaptǎ
oferirea cadoului atunci când partenerul este singur.)
Alǎturi de simboluri, în comunicare un rol deosebit de important îl
au mişcările corporale, gesturile, modul de a adresa solicitările,
semnificaţia numerelor (mişcări corporale-ridicarea sprâncenelor
înseamnă “daâ€Â; numerele: pozitive-3,5,7,9; negative - 13,15;
simboluri - figurile rotunde sau pătrate sunt acceptate ; steaua în
şase colţuri, arătătorul ridicat sunt evitate).
Legea islamului –Shari’ah –are o puternica influenta asupra
vieţii adepţilor acestei religii. Aceasta se observa numai cu
pregnanta în cele cinci rugăciuni zilnice, postul în sfânta luna a
Ramadanului ÅŸi pelerinajul la Mecca .
Islamismul propaga onestitatea, virtutea adevărului, respectul faţǎ
de dreptul altuia, moderaţia, sacrificiul şi munca asiduǎ.
Islamismul susţine atreprenoriatul, descurajând totuşi acţiunile
care ar putea fi interpretate ca exploatarea altora. S-a argumentat
uneori cǎ fatalismul Islamic şi tradiţionalismul au încetinit
dezvoltarea economicǎ în ţările cu acestǎ religie.
Islamismul este o religie monoteistÇŽ, fondatÇŽ de profetul Mahommed ÅŸi
este bazatǎ pe perceptele Coranului - carte sfântǎ la musulmani.
Teologia musulmanǎ defineşte tot în ceea ce trebuie sǎ creadă omul,
iar legea musulmanǎ prescrie ceea ce trebuie sǎ facă el.
Un alt element important al credinţei musulmane îl constituie faptul
cǎ ceea ce se întâmplǎ, bun sau rău, se datorează voinţei divine
şi este dinainte scris. Aceastǎ credinţǎ fatalistǎ
restricţioneazǎ încercarea de a aduce modificări în ţările
musulmane. Cuvântul “islam†este infinitivul în arabǎ al
cuvântului “supusâ€Â.
Cei cinci piloni ai islamului sau datoriile marocanului sunt:
credinţa(recitarea crezului), rugăciunea, postul, milostenia (pomana)
ÅŸi pelerinajul la Mecca.
Credinţa. Declaraţia de credinţǎ a musulmanilor, numitǎ SAHARADA
este următoarea: “ Nu existǎ alt Dumnezeu în afarǎ de Allah, iar
Mahommed este profetul sÇŽuâ€Â.
Rugăciunea zilnicǎ este numitǎ SALAT şi este consideratǎ “firul
direct cu Dumnezeu†. De remarcat cǎ nu existǎ o autoritate
ierarhicǎ în Islamism, şi nici la preoţi, rugăciunile fiind conduse
de o persoanÇŽ care cunoaÅŸte Coranul.
Postul, numit Ramadan, este de o lunÇŽ de zile ÅŸi se interzice sÇŽ se
mănânce, sǎ se bea şi sǎ se fumeze până la asfinţitul soarelui.
Bolnavii şi femeile gravide nu postesc în aceastǎ perioadǎ, ci mai
târziu un numǎr de zile egal cu cele nepostite. Postul presupune cǎ-l
înţelegi pe cel înfometat. În timpul Ramadanului producţia se
reduce deoarece mahomedanii mănâncă noaptea şi se odihnesc mai
puţin decât în restul anului.
Milostenia (pomana), numitǎ ZACAT, presupune împărţirea bunurilor cu
săracii.
Pelerinajul la Mecca numit HAGIALÂC, este binecunoscut. El este
obligatoriu doar pentru cei capabil fizic şi financiar sǎ-l facă.
Pelerinajul începe în a 12-a lunǎ a anului islamic, care este lunar
nu solar, aşa cǎ HAGIALÂCUL şi RAMADANUL cad uneori iarna, iar
alteori vara. Pelerinii se îmbracă în haine speciale, simple, în
aşa fel încât toţi sǎ fie egali în faţa lui Dumnezeu. Ritualul
HAGIALÂCULUI presupune înconjurarea pietrei sfinte de 7 ori şi
parcurgerea de 7 ori a traseului între Munţii SAFA şi MARWA.
Musulmanii sunt împreunǎ pe câmpia Arafatului pentru rugăciuni de
iertare, prefigurând Judecata de Apoi. Pelerinajul se încheie cu un
festival, la care se fac rugăciuni, daruri, în ziua în care se
consfinţeşte sfârşitul Ramadanului. Pelerinajul la Mecca este o
formÇŽ specialÇŽ de consum.
Musulmanii nu consumÇŽ carne de porc ÅŸi alcool. Este interzisÇŽ ÅŸi
camăta, însă în practicile moderne de afaceri aceasta este adesea
ignoratÇŽ.
Rolul femeii este strâns legat de religie în islamism, în special în
Orientul Mijlociu, unde femeile nu pot desfăşura aceleaşi
activităţi ca şi în ţările occidentale. În Maroc restricţiile
impuse femeilor au influenţǎ atât asupra accederii femeilor în
funcţiile de conducere, cǎt şi asupra modelelor de cumpărare. În
afarǎ de produsele alimentare, la toate celelalte produse bărbatul ia
decizia finalǎ la cumpărare.
În Maroc, o bunǎ gospodinǎ este cea care , în fiecare zi, merge la
piaţǎ pentru a cumpăra legume, fructe, carne şi pâine. Ea va
considera cÇŽ este bine servitÇŽ dacÇŽ poate atinge ÅŸi gusta diferitele
produse de pe tarabÇŽ. Ea va da comandÇŽ lui Hamidon, proprietarul, care
va fi curtenitor şi va pregăti cu deplinǎ încredere produsele, în
timp ce ea va merge altundeva pentru a-ÅŸi continua drumul. O orÇŽ mai
târziu, ea va reveni pentru a plăti: Hamidon va rotunji suma de
platǎ, vor fi socotite cumpăraturile şi un băiat de prăvălie va
merge cu gospodina până la maşinǎ sau chiar până acasă. A doua zi
Hamidon va spune : „Cum au fost roşiile mele? Ţi-am spus cǎ sunt
bune!â€Â. Un bacÅŸiÅŸ va încheia tranzacÅ£ia.
Comparativ cu o gospodinǎ marocanǎ, în Europa stăpâna exemplarǎ a
casei este cea care, o datǎ pe săptămână merge la supermarket
pentru a face piaţa, care cumpǎrǎ produsele ce prezintă cele mai
bune garanţii de igienǎ ( adică cele care nu au fost atinse de o
altÇŽ persoanÇŽ sau care sunt bine ambalate), iar dacÇŽ gustÇŽ un produs
o face pe ascuns. Ea nu va îndrăzni sǎ cearǎ unui angajat sǎ guste
pepenele sau un biscuit. Ea trebuie sǎ acorde încredere mărcii şi
magazinului.
ELEMENTE Implicaţii asupra managementului
A. Concepte fundamentale islamice
1.Unitatea Standardizarea produselor ÅŸi a promovÇŽrii
2. Legitimitatea Garanţii ale produsului mai puţin formale, profit
satisfÇŽcÇŽtor, nu maxim
3. Zakat(2,5% taxÇŽ obligatorie la reclamele „bogateâ€Â) Publicitate
instituţionalǎ, folosirea profitului pentru scopuri caritable
4. Interzicerea luÇŽrii de camÇŽtÇŽ Creditul nu se poate folosi ca
instrument de marketing, ci doar reducerile de preţ în numerar
5. Supremaţia vieţii umane Alimentele pentru animalele de casǎ sunt
mai puţin importante, reclama trebuie sǎ reflecte înalte valori umane
6. Comunitatea Dezvoltarea serviciilor comunitare, pachete de alimente
„kosherâ€Â
7. Abstitenţa Produse nutritive şi uşor digestibile la începutul şi
sfârşitul postului, dezvoltarea producţiei de bǎuturi nealcoolice,
alimente cu caracter vegetal
ELEMENTE Implicaţii asupra managementului
8. Environmentalism
Acceptarea echipamentelor antipoluante
9. RugÇŽciunea zilnicÇŽ Program de lucru, traficul consumatorului
B. Cultura islamicÇŽ
1. Obligaţii familiale şi de castǎ Comunicare din om în om,
utilizarea grupurilor de referinţǎ
2. Obligaţia sacrǎ faţǎ de pǎrinţi Reliefarea sfatului sau
aprobǎrii pǎrinţilor în reclamǎ
3. Obligaţia ospitalitǎţii Elaborarea de produse simbol al
ospitalitÇŽÅ£ii
4. Conformarea cerinţelor codului de conduitǎ sexualǎ şi
interacţiunea socialǎ Magazine speciale pentru femei, cu promovarea
mai personalÇŽ a produselor
5. Obligaţia respectǎrii sǎrbǎtorilor religioase Oferirea de cadouri
Valorile reprezintÇŽ convingerile de bazÇŽ pe care le au oamenii
referitoare la ceea ce este bun ÅŸi rÇŽu, corect ÅŸi incorect, important
ÅŸi neimportant.
Valorile culturale marocane:
siguranţa familiei;
armonia familiei;
vârsta;
autoritate;
compromis;
devoluţie;
foatre rÇŽbdÇŽtori;
caracter indirect;
ospitalitate;
caracterformal/admiraţie;
reputaţie;
înrudiri;
apartenenţă;
prietenie;
recunoaÅŸtere socialÇŽ;
tradiţieOcupaţia preferată a comercianţilor de bijuterii, piele,
covoare sau mirodenii este tocmitul. Un preţ, oricât de mic, acceptat
fără tocmeală, este o adevărată jignire la adresa celor care vând
obiectele.
Capitolul 3
Comunicarea în managementul Marocului
Comunicarea are o importanǎ deosebit în managementul internaţional
datoritǎ dificultǎţilor în transmiterilor semnificaţiilor dintre
emiţǎtorii şi receptorii din diferite ţǎri.
Variabile naţionale care influenţeazǎ comunicarea sunt: mediul
economic, mediul cultural, mediul politic ÅŸi mediul legal.
Mediul economic. Comunicarea internaţionalǎ este influenţatǎ în
principal de urmǎtorii factori: protecţionism, liberalism,
infrastructurÇŽ, alte caracteristici ale economiilor strÇŽine.
Infrastructura. FacilitÇŽÅ£ile externe ale firmei ÅŸi serviciile publice
formeazÇŽ infrastructura economicÇŽ. Ea include: transportul, energia,
infrastructura comunicaţiilor, infrastructura comercialǎ şi
financiarÇŽ.
Transportul. Importanţa transportului în afaceri nu mai trebuie
subliniatÇŽ. Dintre indicatorii ce caracterizeazÇŽ activitatea de
transport, un loc important îl deţin numǎrul de camioane şi autobuze
şi lungimea cǎilor ferate. Diferenţele aceator indicatori sunt
deosebit de mari între regiuni.
Ritmul rapid de dezvoltare al reţelei rutiere, feroviare, maritime şi
aeriene reprezintă unul din aspectele cele mai caracteristice ale
evoluţiei transporturilor în Maghreb.
Sectorul de transport şi telecomunicaţii, care joacă un rol de mare
importanţă în activitatea economică a Marocului, a cunoscut în
ultimii ani o puternică expansiune concretizată prin extinderea
reţelei rutiere şi feroviare, creşterea capacităţii şi
modernizarea instalaţiilor portuare şi aeroporturilor, dezvoltarea
flotei maritime ÅŸi aeriene.
Transporturile asigură într-o măsură tot mai deplină traficul
intern şi internaţional al Marocului.
Transportul este un important element în activitatea economicǎ a
Marocului. Acest sector, cu toate componentele sale contribuie cu 6% în
PIB, cu 15% în bugetul de stat şi redistribuie în jur de 25% din
consumul naţional.
Transportul pe şosele – Marocul deţine 1000 km de autostradǎ
complet modernizatÇŽ. Din aceÅŸti 1000 de km de autostradÇŽ cea mai mare
parte este ocupatÇŽ de axa nord-sud , care cuprinde urmÇŽtoarele rute:
Casablanca-Tanger-Tetoul-Sebta
Casablanca-Marrakesh-Hgadi-Taroundant
Casablanca-El Jaida.
Axa de est-vest ciprinde ruta:
Rabat-Fes- Oujda
Proiectele de dezvoltare ale transportului, întǎrind legǎturile şi
dezvoltând cǎle dintre Tanger şi Lagos şi dintre Rabat şi Cairo,
vor ajuta Marocul sǎ joace un rol important în dezvoltarea cǎilor
dintre ţǎrile Europei, pe de o parte, şi ţǎrile Africii, lumea
arabÇŽ, pe de altÇŽ parte.
Transportul aerian – este operat de douǎ mari companii marocane de
zbor “ROYAL AIR MAROC†şi “AIR INTERâ€Â. Marocul are 19
aeroporturi naţionale şi internaţionale, cele mai importante dintre
acestea fiind: Mohamed V (Casablanca); Rabat-sale (Rabat); Angad (Oujda)
Mişcarea aeroporturilor: 59440, incluzând 29430 în Mohamed V
(Casablanca).
Traficul pasagerilor: 4.646.408
În 2001, compania naţionalǎ Royal Air Maroc a estimat transportul la
2.363.024 pasageri.
Energia. Statisticile consumului de energie pe locuitur servesc atât
pentru orientarea spre o piaţǎ, cât şi ca un ghid pentru evaluarea
infrastructurii locale. Consumul de energie este, de asemenea, corelat
cu industrializarea generalǎ a ţǎrii şi astfel în legǎturǎ cu
piaţa bunurilor industriale din Maroc. Se poate spune cǎ indicatorul
consumul de energie pe locuitor este cel mai potrivit pentru evaluarea
infrastructurii generale a unei ţǎri.
Comunicaţiile. În general, variaţiile în infrastructura
comunicaţiilor urmeazǎ nivelul de dezvoltare economicǎ. Dintre
indicatorii ce caracterizeazǎ infrastructura comunicaţiilor, cei mai
imoportanţi sunt: numǎrul de telefoane la 100 de locuitori, numǎrul
de ziare la 1000 de locuitori, numÇŽrul de calculatoare la 1000 de
locuitori, numÇŽrul de televizoare la 1000 de locuitori, numÇŽrul de
aparate radio la 1000 de locuitori.
În Maroc, sectorul telecomunicaţiilor se află în întregime sub
controlul statului. Se remarcă intrarea în funcţiune a primei linii
telefonice automate intercontinentale, între Maroc şi Franţa,
realizată cu ajutorul unui cablu submarin, şi inaugurarea primei
staţii africane de telecomunicaţii prin satelit, construită la Souk
El Arba, în apropiere de Rabat.
Spaţiul public. În lumea arabo-musulmanǎ este foarte marcat de cei
numiÅ£i “neo-patriarhaliâ€Â, unde puterea este deÅ£inutÇŽ de cÇŽtre
“şefâ€Â(preÅŸedinte sau monarh); mass-media, care evolueazÇŽ în
acest spaÅ£iu, peproduce modelul acestui stat “patriarhalâ€Â. ÃŽn
consecinţǎ, informaÅ£ia aÅŸa-zis “liberÇŽâ€ÂÅŸi jurnalistul
:independent†nu se dezvoltǎ decât într-un mediu restrâns, acest
cadru fiind constituit din principii explicite ÅŸi mai ales implicite pe
care statul le deloimiteazǎ şi le apreciazǎ în funcţie de
evenimentele momentului, ce apar în funcţie de de sensul pe care îl
dǎ unor noţiuni cum ar fi “interes general†sau “ordinea
publicÇŽâ€Â. Dar aceastÇŽ configuraÅ£ie a spaÅ£iului public atige ast
tehnologie a comunicǎrii:apariţia antenelor parabolice din locuinţele
oamenilor şi utilizarea din ce în ce mai generalizatǎ a Internetului.
Noile tehnologii în ţǎrile arabe
Televiziuni Internet Tel. mobile
Algeria 10,7 0,16 0,3
Arabia- Saudită 26,3 0,93 6,4
Egipt 18,3 0,71 2,1
Iordania 8,3 1,91 5,8
Televiziuni Internet Tel. mobile
Kuweit 48 7,84 24,9
Liban 35,1 8,58 19,4
Libia 13,6 0,13 0,4
Maroc 16,5 0,35 8,3
Siria 6,6 0,19 0,2
Tunisia 19 1,04 0,6
În Maroc ,în 2002, existau 1.3391 milioane de linii telefonice utile,
iar numÇŽrul de telefoane mobile era de 116.645.
Sistemul de telefonie:existÇŽ un sistem modern, cu toate accesoriile, cu
toate cÇŽ densitatea este joasÇŽ:4,6 linii valabile la 100 de persoane.
Sistemul de telefonie este compus din fire deschise, cabluri ÅŸi
microunde rodio: Internetul este accesibil, dar foarte scump.
Legat de managementul comunicarea în maroc se realizeazǎ de sus în
jos. Aceasta reprezintǎ transmiterea informaţiilor de la superior la
subordonat. Principalul scop al acestei cominicÇŽri este de a transmite
ordine şi informaţii. Managerii folosesc acest canal pentru a informa
subordonaţii ce trebuie sǎ facǎ şi cum sǎ facǎ. Canalul
faciliteazǎ circulaţia informaţiei spre cei ce trebuie sǎ realizeze
sarcinile.
Comunicarea la prima întâlnire de afaceri
Prima impresie conteazÇŽ foarte mult. Modul de prezentare la prima
întâlnire poate influenţa pozitiv sau negativ relaţiile viitoare de
afaceri cu partenerul. ÃŽn lumea facerilor modul cum este perceputÇŽ o
persoanǎ poate influenţa decisiv volumul afacerilor care se vor face.
O primǎ imoresie bunǎ depinde de modul în care sunt înţelese şi
aplicate diferenţele culturale la specificul situaţiilor respective,
pentru a evita orice interpretare greÅŸitÇŽ.
Oamenii din fiecare culturǎ au proceduri diferenţiate şi soeranţe
diferite atunci când se întâlnesc pentru prima oarǎ cu alte
persoane.
La prima întâlnire de afaceri dintre managerii din diferite culturi
este foarte important sǎ se înţeleagǎ obiectivele culturale ale
fiecǎrei pǎrţi:
obiective culturale - stabilirea de relaţii personale ;
cǎrţile de vizitǎ – o formalitate, fǎrǎ valoare intrinsecǎ;
deschiderea discuţiei – stabilirea statului personal / contextului
familial, conversaţii generale;
imaginea de sine – parte a unei culturi bogate;
limbaj – salutǎri formale, flatǎri, expresii de admiraţie;
mesaje nonverbale – expresii faciale, limbajul trupului;
orientare spaţialǎ - distanţa apropiatǎ, informalǎ;
orientare temporarǎ – orientare pe termen lung, asumarea
iniţiativei;
schimb de informaţii – personale;
încheiere – expresia ospitalitǎţii / relaţiilor personale;
valori culturale aplicate – armonie religioasǎ, ospitalitate, sprijin
emoţional, statut/ritual.
Comunicarea în cadrul întâlnirilor de afaceri:
obiective culturale – stabilirea de relaţii şi câştigarea
încrederii;
deschiderea discuÅ£iei – o perioadÇŽ de “încÇŽlzireâ€Â/expresia
ospitalitÇŽÅ£ii
participare – dupa vârsta/implicarea specialistilor/caracter
indirect;
imaginea de sine – cultura bogata generozitate;
limbaj – flatare,ocolire;
orientare spaţialǎ – dupa statut şi varstǎ;
orientare temporala – context istoric;
luarea deciziilor – intuiţie,fundal religios;
încheiere – orientaţii spre întâlniri viitoare;
valori culturale aplicate – ospitalitate, crdinţe religioase,
vârstǎ / statut, flatare / admiraţie;
Diferenţe culturale în timpul prezentarilor de afaceri
Obiective culturale – prezentarea problemei, identificarea opiniilor ;
Deschidera discuţiei – informaţii de bazǎ;
procedurǎ – controlat de statut, informaţii de la specialişti;
imaginea de sine – apartenenţa familialǎ;
limbaj – elaborat, emoţional;
instrumente de persuasiune – crize, relige, naţionalism
schimb de informaţii – indirect, la obiect;
încheiere – relaţii de viitor, nevoia de judecatǎ a superiorilor;
valori culturale aplicate – mesaj nonverbal, comunicarea indirectă la
obiect;
Ca în toate ţările musulmane, politeţea tradiţională în Maroc
este inseparabilă de conduita religioasa.
Cuvântul Dumnezeu este invocat in orice ocazie: Bismillâh (în numele
lui Dumnezeu) pentru a primi o veste bună, pentru a răspunde la
întrebările despre sănătate, pentru a aduce mulţumiri după masă:
In shâ Allâh .
Formula obişnuită marocana de salutare este „ Care sunt veştile
tale?†la care se adaugă „Nici un rău asupra ta?†. Se răspunde
prudent „ Nici un rău gratie lui Dumnezeu!†Pentru a mulţumi un
marocan răspunde : „Dumnezeu sa te binecuvinteze!†, iar la
despărţire : „Dumnezeu sa te protejeze!†.
Altădată si in prezent doar la ţara în special în cazul femeilor,
conversaţia era presărata de antifraze eufemistice ( adică toate
lucrurile dezagreabile erau exprimate prin atenuare sau din contra).
Astăzi , tinerii marocani folosesc aceste formule mult mai rar.
Capitolul 4
Riscurile în afacerile din Maroc
În afacerile economice internaţionale pot apărea o mare varietate de
riscuri datorită complexităţii relaţiilor economice dintre ţările
lumii, a diferenţelor culturale, precum şi a modificării permanente a
mediului economic şi politic internaţional.
In afara acestor riscuri cu caracter obiectiv pot apărea şi o serie de
riscuri de natură subiectivă datorate incompetenţei sau relei
credinţe a partenerilor străini.
Din punct de vedere al caracterului lor, riscurile pot fi:
riscuri cu caracter economic, cum sunt riscurile financiar-monetare,
datorită fluctuaţiilor valutare; riscuri de preţ, datorate inflaţiei
şi instabilităţii preţurilor; riscuri contractuale determinate de
neplata mărfurilor livrate, nerespectarea obligaţiilor contractuale.
riscuri cu caracter politic cum ar fi expropierea, confiscarea,
naţionalizarea, determinate de schimbarea regimului politic, starea de
război.
riscuri cu caracter natural, cum sunt inundaţiile, cutremurile,
uraganele, erupţiile vulcanice.
Vulnerabilitate economică are ca obiectiv previzionarea
instabilităţii politice a unei ţări pentru a ajuta firma să
identifice şi evalueze evenimentele politice şi influenţa lor
potenţială asupra deciziilor actuale şi de perspectivă privind
afacerile internaţionale.
Evaluarea vulnerabilităţii politice se face nu doar cu scopul de a
determina dacă poate fi făcută o investiţie într-o ţară sau nu,
ci ÅŸi pentru a determina nivelul riscului pe care firma este
pregătită să-l accepte.
Conform ierarhizării ţărilor după gradul de libertate economică,
Marocul se încadrează în rândul ţărilor în mare parte libere
(aflându-se pe locul 40, urmată de Elveţia, Uruguay şi Uganda ).
Guvernul marocan încurajează investiţiile străine şi a realizat un
număr de modificări destinate valorificării climatului investiţional
în ultimii ani. În octombrie 1995 Parlamentul marocan a aprobat un nou
cod al investiţiilor. Codul este aplicabil în egală măsură atât
investitorilor străini, cât şi celor marocani. Ministerul Finanţelor
şi investiţiilor străine a creat un birou de promovare a
investiţiilor şi studiază măsurile de reducere a muncii de birou
asociată cu investiţiile.
ÃŽn aprilie 1996 statul marocan a semnat un acord cu compania U.S. CMS
ÅŸi cu compania SWISS pentru un proiect de difuzare a energiei
electrice evaluat la aproximativ 1,5 bilioane $. Autoritatea locală din
Casablanca a semnat recent un acord cu o firmă franceză pentru
conducerea şi îmbunătăţirea sistemului de distribuire a apei şi
electricităţii.
Managementul privat al altor proiecte de infrastructură, incluzând
şosele, porturi şi reţeaua de apă şi electricitate, sunt de
asemenea în curs de finalizare. Marocul deţine un sistem legal
nediscriminatoriu, care este foarte accesibil.
Este membru al World Intellectual Property Organization (WINO ) Åži
face parte din Berns Copyright ÅŸ.a.
ÃŽn particular, liberalizarea sistemului de alocare a schimburilor
externe, regimul importurilor ÅŸi sectorul financiar au redus rolul
guvernului în economie.
Moneda naţională ( dirhamul marocan ) este convertibilă în toate
tranzacţiile curente, cât şi în cele de capital, îndeosebi în
cadrul repartizării capitalurilor investitorilor străini, dacă
investiţia originală a fost înregistrată la Oficiul de Schimburi
Externe.
Marocul a optat pentru o economie liberă, diversificată, bazată pe
iniţiativa privată . Succesul investiţiilor este datorat
potenţialului economic şi resurselor umane. Mulţumită acestor
remarcabile performanţe, în particular sectorul industrial. Marocul
este deja pregătit să contribuie cu un important coeficient între
operatorii interesaţi de Maroc şi peste hotare, schimbul de mărfuri
şi cooperări legate de tehnică. Ţara a încercat continuu să
valorifice climatul investiţional prin întărirea măsurilor de
inducere şi încurajarea în favoarea ambilor investitori şi
naţionali şi străini.
În regularizarea schimbului care autorizează transferul liber şi
automat al veniturilor şi capitalurilor investite s-au emis o poliţă
de credit investiţional şi o reformă a sistemului financiar, care
urmăreşte să adapteze sistemul bancar marocan la standardele
europene.
Sectorul financiar este supus unei puternice intervenţii a statului,
concretizată, în perioada imediat următoare obţinerii
independenţei, prin instituirea monedei naţionale – dirhamul (DH)-
şi înfiinţarea unei instituţii proprii de emisie – Banca
Marocului.
Numărul mare al băncilor şi existenţa „Bursei de valori†la
Casablanca subliniază încă odată importanţa acestui oraş, ca fiind
cel mai mare centru financiar ÅŸi comercial al Marocului.
Banca Marocului, ca bancă centrală, reprezintă principala instituţie
de emisie a ţării: acordă avansuri, aprobă scăderea taxelor vamale
şi–şi dă acordul pentru obţinerea unor credite străine.
Banca Naţională pentru Dezvoltare Economică (B.N.D.E.): acordă
credite pe termen lung şi mijlociu şi participă la realizarea unor
importante proiecte de dezvoltare.
În legătură cu armonizarea şi generalizarea în aria
contabilităţii Marocul a adoptat un cod de normalizare a
contabilităţii. O reformă globală a pieţei capitalurilor a fost
adoptată, cuprinzând reforma : „Stocul de Schimburi din
Casablancaâ€Â, crearea corpurilor colective pentru investiÅ£ia
proprietăţii private sub forma ICV’s ( companii de investiţii cu
capital variabil ) şi crearea de fonduri comune de investiţii.
Potenţialul economic şi uman conferă Marocului un loc de prim ordin
în rândul statelor africane în curs de dezvoltare. Redresarea şi
dezvoltarea de ansamblu a economiei s-a impus ca necesitate în perioada
următoare proclamării independenţei naţionale.
Politica economică adoptată de către guvernul marocan s-a axat pe
concentrarea eforturilor poporului pentru realizarea cu precădere a
acelor obiective menite să afirme personalitatea naţională.
Industria Marocului este foarte dezvoltată, mai ales în următoarele
domenii: industria zahărului, industria laptelui, a făinii, cea
textilă, de ciment, chimică, mecanică.
MINE
Producţie (milioane de tone) 1998 1999 2000*
Fosfaţi 22 644 22 163 21 459
Plumb 115 114 118
Zinc 216 216 202
Bariu 353 329 320
Cupru 32 25 23
INDUSTRIE
Indicele producţiei industriale 1998 1999 2000
(baze 100 : 1992)
Industrie de prelucrare 117,9 120,7 124,9
   Agro - alimentare 121,9 123,3 129,7
   Textile şi pielărie 119,1 117,2 118,0
   Industria metalurgică, mecanică
   Electrice şi electronice 109,9 117,2 121,3
   Alte industrii 118,3 123,0 127,7
În acord cu „ Centrul marocan de conjuctură „ în 1998 GPD a avut
o creştere cu 6,3% faţă de 2% în 1997. Această creştere este în
special datorată creşterii cu 24% a valorii adăugate în
agricultură. Valoarea adăugată a nonagriculturii a crescut deja cu
3,4% datorită construcţiilor, energiei şi unor transferuri în
sectorul industrial. Conform CMC, creşterea activităţii în
nonagricultură a dus la expansiunea investiţiilor, a cărui volum a
crescut cu 14% în 1998 faţă de 4,8% în ultimul an.
Privind schimbul străin, creşterea exporturilor (2,7%) a fost mai
mică decât a importurilor (8,5%). Această accelerare a importurilor
privind principalele bunuri durabile, care sunt esenţiale pentru
reevaluarea investiţiilor.
Angrenat in circuitul economic mondial, comerţul exterior are un rol
deosebit de important in economia ţarii, prin volum şi structură ,
prin influenţa pe care o exercită asupra creşterii şi diversificarii
economiei naţionale.
Măsurile de stimulare a exporturilor, conjunctura favorabilă a
minereurilor pe piaţa mondială, in special la fosfaţi şi, totodată,
creşterea deosebită a importurilor de maşini şi utulaje, ca urmare a
intensificării procesului de industrializare, au determinat creşterea
continuă a volumului schimburilor comerciale şi extinderea ariei
geografice a acestora.
Exportul marocan este dominat de materiile prime minerale şi de către
unele produse agricole, cu predilecţie citrice, legume şi zarzavaturi.
Marocul deţine primul loc în exportul mondial de fosfaţi. Prin
încasările obţinute, Oficiul Marocan al Fosfaţilor constituie una
din cele mai importante surse de finanţare a dezvoltării economiei.
La importul marocan ponderile cele mai mari le deţin maşinile,
utilajele şi instalaţiile industriale, produsele metalurgice, produse
chimice.
Marocul importă, deasemenea, un număr important de autovehicule şi
subansamble necesare industriei de montaj, precum ÅŸi aparate de radio
ÅŸi televiziune.
Pentru protajarea consumatorilor, guvernul marocan urmăreşte
concretizarea unui complex de măsuri care vizează frânarea
fenomenului de creştere a preţurilor. Se are în vedere fixarea
raţională şi suplă a preţurilor, unificarea diverselor organisme,
care au drept scop reglementarea şi controlul preţurilor, informarea
perpetuă a consumatorilor prin intermediul presei, radioului şi
televiziunii.
Succesele obţinute pe linia reactivizării întregii economii au fost
acompaniate de importante transformări pe plan social, care au vizat o
mai bună repartiţie a veniturilor pe cap de locuitor, creşterea
nivelului de trai al populaţiei, dezvoltarea învăţământului şi a
culturii.
Realizările obţinute de poporul marocan în cele şase decenii care au
trecut de la dobândirea independenţei au dus apariţia pe harta
economică a Marocului a numeroase şi importante obiective economice
în agricultură, industrie, transporturi şi alte sectoare economice.
Capitolul 5
Negocierea în afaceri
Obiectivul negocierii este de a se ajunge la un acord avantajos ambelor
parţi.Atingerea acestui obiectiv presune atât artǎ cât şi
ştiinţǎ.
Procesul de negociere presupune parcurgerea anumitor etape:
Planificarea:
Construirea relatiilor interpersonale;
Schimbul de informaţii legat de problema în cauzǎ ( la marocani
deciziile se iau adesea de persoanele mai în vârstǎ, informaţiile
mai detaliuate sunt oferite de specialiÅŸtii pe domenii de
activitate.Problemele tehnice şi cele financiare sunt lǎsate în
responsabilitatea comisiilor de evaluare, decizia poate fi influenţatǎ
de factorii politici sau de cei personali.)
Persuasiunea (este consideratÇŽ cea mai importantÇŽ etapÇŽ. Marocanii
continuǎ abordarea indirectǎ a afacerilor facǎt apel la relaţiile
personale, constituite anterior. Consruirea relaţiilor personale este
atât de integratǎ în etapa de persuasiune, încât este dificil de
fǎcut o demarcaţie între discuţiile afaceri şi cele personale.
Marocanii fac apel la relaţiile de afaceri şi personale viitoare,
aşteptând momentul şi locul oportun pentru a discuta termenii
acordului final.);
Acorduri.
Caracteristici ale negociatorului marocan
Contrar americanilor, spaţiul nu are aceeaşi valoare. Sfera de izolare
a americanilor, spaţiul inviolabil din jurul acestuia, nu există în
Maroc. Spaţiul public este al tuturor. Este esenţial pentru un marocan
de a rămâne în zona olfactivă a partenerului, pe cât este de
evitată această apripiere la americani.
În general, marocanii îşi privesc intens interlocutorii şi nu sunt
niciodată indiferenţi la propunerile acestora.
Nu fiţi supăraţi dacă:
sunteţi primit cu sărutări de două frumoase dansatoare; faceţi ca
ele!
omul de afaceri marocan vă ia mâna cât mai aproape de el sau vă
poate îmbrăţişa; este un semn de prietenie.
În întâlnirile de afaceri negociatorul marocan evită să-şi pună
partenerul într-o postură nefavorabilă. El îl respectă. Mai mult,
are o deosebită capacitate de a lua decizii şi ştie să se facă
ascultat. Statutul social este foarte important; de aceea, cartea de
vizită nu trebuie uitată. El poate înţelege poziţiile ambelor
părţi fără a fi părtinitor.
Nu trebuie deviatÄÆ