Referat Proiect Amazon

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Proiect Amazon si de asemenea puteti face Download Referat proiect Amazon

Citeste fragmente din Referat Proiect Amazon

Localizare Amazon cel mai mare fluviu al Terrei este situat în America de Sud.El străbate continentul dintr-o parte în alta,desfăşurându-se de-alungul paralelei de 4° lat. sudică. In parcursul său de la Anzii Peruvieni la Oc.Atlantic străbate 5 ţări:Columbia,Ecuator,Peru,Bolivia şi Brazilia,teritoriu pe care se desfăşoară cea mai mare parte a apelor sale. Bazinul Amazonului este vizibil chiar şi din satelit,desfăşurându-se în marea sa splendoare ca o frunză a cărei principale nervuri este Amazonul. Descriere generală Amazon (Amazonas) a fost iniţial numit după primul descoperitor - Orellana,indienii îi spuneau Parana-Tinga (Râul Alb) sau Parana-Guazu (Râul Mare). Există unele controverse in ceea ce priveste originea numelui râului.Unii afirmă că numele “Amazon” provine de la Amazoane,femei războinice din mitologia greacă,alţi afirmă că numele derivă de la cuvântul amerindian amassona care înseamnă distrugătorul de bărci.Acest renume este pe bun drept meritat de magnificul fluviu care drenează de două ori mai multe aluviuni de cât însuşi Nilul. In 1500 spaniolul Vicente Yanez Pinzon descoperă gura fluviului ale cărui ape transformau porţiunea alăturată Oceanului Atlantic într-o Mar Dolce (Marea Dulce).Având o lungime de 7025 km, magnificul fluviu prin apele sale formează un bazin având o suprafaţă de 7150000 km2 . Cursul superior, reprezentat prin Ucayali şi Maranon, se înscrie în regiunea muntoasă, andină, cu văi înguste, îndeosebi a Maranonului, care curg paralel cu ţărmul Pacificului pe o vale de natură tectonică, cu pante mari, ceea ce conferă râurilor viteze de scurgere mari în comparaţie cu cele din Câmpia Amazoniei. Câmpia Amazoniei, care are o lungime, de la vest la est, de 4 380 km, o pantă extrem de mică - 0,003 % (la vest 160 m. alt. şi la est 0 m), corespunde unei zone de subsidenţă în care s-a acumulat un volum enorm sedimente (circa 4 000 m grosime). Râurile afluente, la ieşirea din podişurile vecine, constituite din roci dure, formează numeroase cascade şi repezişuri care le conferă un potenţial idroenergetic ridicat. Situat în zona ecuatorială, cu afluenţi în ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. În timpul verii boreale aduc ape bogate râurile de pe partea stângă, iar în vara australă cele de pe dreapta. Totuşi, datorită numărului mare de afluenţi din emisfera australă, în august - septembrie, când râurile de aici au apă mai puţină, se înregistrează ape scăzute pe Amazon. Sunt şi situaţii, cu totul excepţionale, când apele mari din cele două emisfere se suprapun producând inundaţii catastrofale. Informaţiile provenind din surse autorizate despre cantitatea de apă e care o transportă Amazonul sunt, totuşi, destul de diferite. Cu circa 309 ani în urmă, debitul mediu al râului era estimat la 70 000 m3/s: Ulterior, prin efectuarea altor măsurători, cifra s-a ridicat la 120 000 m3/s, iar după calculele Serviciului geological Statelor Unite,aceasta ar ajunge la valoarea colosală de 190 000 m3/s după confluenţa cu râul Xingu, corespunzând unui debit specific de 30,9 1/s. km2. În lucrarea World water balance and water resources of the Earth, 1978, debitul mediu împreună cu Tocantins este estimat la 220 000 m3/s. Debitul maxim ar fi de aproximativ 300 000 m3/s, iar cel minim de 70 000 - 80 000 m3/s. Potrivit valorii debitului mediu,Amazonul ar deţine 17-19 % din scurgerea medie a râurilor Terrei.Corespunzător acestei cantităţi de apă este şi cea de aluviuni, care apreciază la un miliard de tone pe an. Această cantitate enormă de aluviuni este împrăştiată în Oceanul Atlantic sub forma unui uriaş evantai, în faţa gurilor Amazonului, până la circa 300 km în larg. În interiorul bazinului sunt afluenţi care aduc ape încărcate cu aluviuni galbene, numiţi şi brancos şi râuri cu ape negre drenate din mlaştini numite rios negros.Potenţialul hidroenergetic al Amazonului, cu toţi afluenţii, apreciat 1a 280 mil. KW, este foarte puţin folosit până în prezent. navigaţia pe Amazon şi afluenţii săi însumează circa 50 000 km, pe fluviu aceasta practicându-se cu vase de tonaj maritim până la Manaus şi cu vase mai mici, pe 4200 km, până la cascada Pongu de Manscriche, situată pe Maranon, la ieşirea acestuia din Anzi. Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de localnici pororoca este efectul fluxului marin care pătrunde în sus pe fluvii provocând valuri puternice ce ajung uneori până la Santarem, la 1 000 km în interior. În estuarul larg de peste 200 km şi lung de 350 km pororoca are efecte distrugătoare asupra ţărmului, îngreuiază navigaţia spre ocean şi chiar descărcarea apelor. Pororoca, alături de inundaţii, sunt două fenomene care schimbă continuu configuraţia malurilor şi a tuturor gurilor de vărsare ale afluenţilor până la Manaus. Izvoare Izvoarele Amazonului pe Ucayali şi respectiv, pe afluentul acestuia Apurimac au fost stabilite în 1971 de către expediţia condusă de Loren McIntyre. Marele fluviu izvorăşte, prin afluentul său Ucayali şi, respectiv, Apurimac, din Anzii Peruvieni, Cordillera de Chila, masivul Nevada Mismi (5 597 m alt.) dintr-un lac situat la 5 250 m alt. numit Intyre - după numele unuia dintre membrii expediţiei americane care a explora regiunea în 1971, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca şi la 110 km nord de oraşul peruan Arequipa. Râul Ucayali,ia naştere la conflu-enţa dintre râurile Ampurimac şi râul Urubamba,din estul Perului.Având o lungime de 1900 km,râul Ucayali şerpuieste prin junglă,spre nord până când işi uneşte apele cu râul Maraunon, la Nauta, ceva mai în amonte de localitatea Iquitos.De aici incepe Amazonul propriu-zis,care până la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stânga - Rio Negro,se numeşte Solimoes. Râul Apurimac,unul dintre afluenţi râului Ucayali,are ca “izvor” laguna Vilafro,din Munţii Anzi, în sudul Perului.Având o lungime de 689 km el străbate sudul Perului,până când se uneşte cu Urubamba ca să formeze râul Ucayali. Râul Ampurimac mai este cunoscut şi sub numele de Tambo sau Ene. Oraşul port Iquitos,care se află aprope de confluenţa celor două izvoare a Amazonului,în nordul Perului,este punctul de plecare în explorarea misteriosului fluviu.Având o populaţie de 334 mii locuitori Iquitos este centrul agricol al regiuni, aici comercializându-se diferite produse prime pe care pîdurea Amazonului le oferă, cum ar fi: alune,cauciuc,lemn,tobaco s.a.Oraşul a fost fondat în 1863 şi este capitala statului Loreto. Cursul superior, reprezentat prin Ucayali şi Maranon, se înscrie în regiunea muntoasă, andină, cu văi înguste, îndeosebi a Maranonului, care curg paralel cu ţărmul Pacificului pe o vale de natură tectonică, cu pante mari, ceea ce conferă râurilor viteze de scurgere mari în comparaţie cu cele din Câmpia Amazoniei. Afluenţi De-lungul drumului său spre ocean Amazonul colectează numeroşi afluenţi pe ambele părţi, se poate remarca o disimetrie evidentă - în sensul că pe partea dreaptă (din sud) vin mai mulţi afluenţi şi destul de mari (de la vest la est Jura, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu), în comparaţie cu partea stângă (Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimează că Amazonul colectează circa 1000 afluenţi mai importanţi, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecare. Cel mai mare şi tot odata cel mai important afluent de pe partea stângă este Rio Negro.Rio Negro izvorăşte din sudul Columbiei şi curge spre vest.Având o lungime de 2300 km râul, în apropierea graniţei cu Brazilia îşi schimbă cursul spre sud intrând în Brazila,după care iarăşi îşi schimbă cursul catre sud-est urmând apoi să se scurgă în Amazon,la Manaus.Principalii săi afluenţi sunt Rio Vaupes şi Rio Branco. Cel din urmă Rio Branco izvorăşte din nord-estul Brazilie ,din Sierra de Pacaraima, lângă graniţa Guyanei cu Venezuela .Parcurs de 563 km Rio Branco curge spre sud pe teritoriul Braziliei .Râul trece prin oraţul Boa Vista, capitala statului Roraima, cel mai puţin populat stat din Brazilia. Oraşul Manaus cunoscut şi sub numele de Barra do Rio Negro este situat chiar vărsarea lui Rio Negro în Amazon la 2000 km de Atlantic. Având o populaţie de aprox. 1.150.000 locuitori acest oraş este o oaza a civilizatiei,în mijlocul sălbaticei jungle.Manaus este capitala statului Amazonas.Este o asezare urbana impunatoare , cu aspect european, inconjurata de inevitabila tesatura vegetala si de imensa albie a Amazonului. Oraşul este unul dintre cele mai importante porturi de pe Amazon.Este un important centru industrial,de aici fiind exportate mai multe produse cum ar fi: alune, cauciuc şi lemn.Manaus a fost fondat de portughezi în 1669. De pe partea stângă Amazonul colectează mai mulţi afluenţi cum ar fi Jura, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu. Cel mai de vest este Jura.Acesta izvorăşte din dealurile de la vest de râul Ucayali.Considerat cel mai sălbatic râu din basinul Amazonului,Jura care o lungime de 2010 km,izvorăşte dintr-o zonă aflată la numai 453 m deasupra nivelului mării.Râul curge spre nord străbătând statul Acre din Brazilia,apoi meandrele sale străbat spre est statul Amazonas. In cele din urmă lângă Tamanica râul Jura se varsă în sectorul Amazonului cunoscut sub numele de Solimoes. Mai la est de Jura este râul Purus.Acest râu îşi are izvoarele în povârnişurile de est ale munţiilor Anzi, în Peru..In drumul său de 3211 km până la vărsarea în Amazon acesta străbate Peru şi nord-estul Brazilie.Acesta intră în Brazilia în statul Acre după care străbate statul Amazonas,unde se varsă apoi în Amazon. Principalul afluent al râului Purus este râul Acre. Următorul afluent al marelui fluviu de la vest la est este Madeira.Râul Madeira unul dintre cei mai importanţi afluenţi ai fluviului este format din afluenţa râurilor Mamore şi Beni,chiar pe graniţa dintre Brazilia şi Bolivia.Madeira curge spre nord de-alungul graniţei,după ce străbate 140 km îşi schimbă direcţia spre nord-est şi îşi menţine direcţia până la vărsarea lui în Amazon,la est de oraşul Manaus. Cel mai important “izvor” al râului Madeira, Mamore ia naştere la rândul său din mai multe râuleţe care le colectează în vestul Boliviei, în regiunea Cordillera de Cochabamba.Râul curge spre nord străbătând Bolivia,având o lungime până la confluenţa lui cu râul Beni de 1900 km.Râul Mamore este navigabil pe aprope toată lungimea sa. Următorul important afluent al Amzonului este Tapajos.Râul Tapajos este format la graniţa dintre statele Amzonas,Para şi Mato Grosso în centrul Braziliei.Râul ia naştere dintr-o confluenţă a două râuri,râul Sao Manuel şi Juruena.La sfârşitul unui drum de 1300 km, Tapajos îşi alătură apele Amzonului la nord de oraşul Santarem.Un sfert doar din lungimea apeleor Tapajos-ului sunt navigabite. Ultimul afluent al pe care îl colectează Amazonul pe partea dreaptă este Xingu. Trei râuleţe se întâlnesc în zona platoului Mato Grosso pentru a forma râul Xingu.Râul îşi mână apele spre nord străbătând statele Mato Grosso şi Para.De-alungul râului se pot întâlni numeroase cascade cea ce face ca sectiunea centrală a râuli Xingu să fie impracticabilă.După un parcurs de 1980 km sălbaticul râu Xingu se varsă în delta Amazonului. Oraşul Belem este cel mai mare port de pe fluviu.Oraşul se gaseşte pe cursul inferior al Amazonului, de-lungul râului Para, un afluent al Amazonului.Având o pupalaţie de 1.114.000 locuitori Belem este capitala statului Para şi totodată cel mai important centru comercial din nordul Braziliei. Fondat în 1616 de portughezi ,Belem a fost primul centru al colonizării europene în regiunea Amazonului.De-alungul secolelor oraşul s-a dezvoltat datorită comerţului cu diferite produse oferite de pădurile din împrejurimi. Astăzi oraşul se profilează printre zgârie-nori, are străzi pavate ,dar mai ales prin cel mai important port de pe Amazon.Belem este centru cultural nordic al Braziliei, în oraş se găseşte una dintre cele mai importante universităţi din Brazilia,Universitatea federală din Para, precum şi muzeul Goeldi, cu faimoasele sale exponate etnologice şi zoologice provenite din regiunea Amazonului. Climă .Vegetaţie Situat în zona ecuatorială bazinului Amazonului are o climă caldă şi umedă în cea mai mare parte a întinderii sale şi mai uscată în Anzi. Temperaturi înregistrate în timpul anului sunt în medie între 23 şi 28°C,cu variaţii mici în timpul anului şi ceva mai mari de la zi la noapte. In cea ce priveşte precipitaţiile, acestea sunt bogate, înregistrându-se între 1500 şi 3000 mm/an. Se remarcă două anotimpuri, un sezon ploios şi unul mai uscat, care se accentuează către nord şi sud în regiunea podişurilor. Acest tip crează condiţiile cele mai favorabile dezvoltării unei vegetaţii luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Câmpiei Amazoniei, formând un adevărat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important în reglarea condiţiilor de circulaţie ale maselor de aer şi, respectiv, a umezelii pentru continentul sud-american şi chiar pentru Terra. Singurele perturbări în desfăşurarea regulată a circulaţiei aerului şi temperaturii sunt valurile de aer rece (friagens), care pătrund din sud, producând scăderi bruşte de temperatură. Vegetaţia este reprezentată de pădurea tropicală care acoperă întreg basinul Amazonului.Această pădure reprezintă cel mai variat ecosistem de pe planetă.Aici putem întâlni peste 2 milioane de specii de plante şi animale. Estimarile specialistilor arata ca daca din fiecare 4 arbori ce cresc pe scaorta terestra unul se afla în Amazonia. Pe o întindere de numai 2.6 km2 , biologii au identificat mai multe de 3000 de specii de copaci, printre care aluni brazilieni, copaci de cauciuc, şi lemn de trandafir. Vazuta de sus si de departe, bolta padurii impresioneaza prin varietatea culorilor frunzisului, prin multitudinea de nuante verzi care alterneaza pe suprafete imense, in largul carora arborii, apartinand celor mai felurite familii de plante (mirtacee, leguminoase, lauracee, palmieri, moracee, graminee etc) isi etaleaza in tot timpul anului flori albe, galbene, rosii sau frunzele tinere adesea de un rosu viu ori galben- portocaliu. Sub bolta aceasta mai sunt inca 2-3 straturi de arbori mai scunzi, legati si prin liane, iar la cativa m deasupra solului arbustii si lianele ierbacee formeaza pe alocuri un ultim strat vegetal. Pe solul afanat si gol datorita actiunii foarte active a termitelor, ciupercilor si microorganismelor de tot felul care descompun resturile vegetale, copacii isi latesc radacinile pentru a-si asigura o rezistenta temeinica. Palmierul se distinge prin trunchiul sau cu slefuirea si culoarea unei coloane de beton. Pe solul umed, ferigi mari, arborescente, dau impresia unor uriase evantaie, in timp ce sus de tio , pe ramurile care razbesc spre lumina, alte epifite isi deschid florile bizare si crude fie sub mangaierea razelor fierbinti de soare, fie sub stropii mari ai frecventelor ploi torentiale. Epifitele, acele plante care se ataseaza de trunchiul, ramurile si frunzisul arborilor si lianelor, folosindu-si gazdele doar ca mijloc de sustinere fizica, apartin unui mare numar de clase瘠来瑥污⁥楳椠据畬⁤敦楲楧‬牯楨敤ⱥ洠獵档⁩